720 matches
-
adresă. Sonuri mai puțin obișnuite, deși nu întotdeauna inspirate, străbat lirismul madrigalesc din ciclurile Miniaturi și Oglinzi, un „jurnal” al stării de iubire, caracterizată prin evanescență și în același timp de o plasticitate violentă. Senzații, crâmpeie, străfulgerări de vis interferează impresionist într-o puzderie de notații lirice ingenioase. Cum autorul se definește în mod esențial ca virtuoz, va exersa posibilitățile metaforei, contururile căutate, prețioase ale desenului, tiparele dificile ale liedului și sonetului. Toate sunt convocate să stabilizeze fluxul capricios al intimismului
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285907_a_287236]
-
Memoria toamnei (1973). Pe o latură a poeziei sale, A. este un peisagist interiorizat și discret, al cărui simbol tutelar e lumina estivală și autumnală aureolând registrul terestru. Acuarelele lui învăluie materialitatea grea și opacă, în secvențe plastice, ca și impresioniste, vibrante de luminescență și miresme, fluidități și bateri imponderabile de aripi, omături astrale și flăcări pure (definitorii sunt sintagmele titulare Orele albe, Poem în alb, Despre soare și pietre, Steaua de cuarț, Peste lumina lucrurilor, Vară pură). Realitatea e la fel de
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285362_a_286691]
-
în cronica ideilor, de asemenea, în cronica politică. Și-a strâns o parte din însemnările critice în volumul Pe marginea cărților (1923). Postum, i-a mai apărut o carte, Figuri și note istorico-literare (1944). Nici pedant, nici amator de frivolități impresioniste, B. trezește încredere prin moralitatea gestului său critic, dar, nu mai puțin, prin calma, discreta lui comprehensiune. Clar și sistematic, cu un bun-simț ce asigură moderația evaluărilor, criticul nu e o natură divagantă. Sobrietatea, care divulgă poate la el un
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285833_a_287162]
-
așadar, o critică a escaladării, ceea ce vrea să spună că el tinde să împingă opera spre un cerc superior de probleme, acolo unde și criticul, și scriitorul comentat pot respira aerul tare și pur al ideii. Procedeul este de natură impresionistă, însă C. îl corectează prin rigoarea analizei și, în genere, prin caracterul grav, serios al judecății critice. Aceasta este formulată fără ocoluri, în fraze aspre. A treia Romă de V. Em. Galan ar dovedi „o flecăreală epică uluitoare”, din romanul
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286504_a_287833]
-
versuri Traian Demetrescu, iar Caton Theodorian cu nuvele și cronici dramatice, în care se arătă preocupat de repertoriul teatrului din localitate, de valoarea literară a pieselor. Tot el schițează, atent la trăsăturile care particularizează, portrete de actori, iar în articolul Impresioniste. Traian Demetrescu și „Intim”, cateva amintiri încărcate de nostalgia adolescenței, surprinzând cu pătrundere și procesul de formare intelectuală a poetului. Sub titlul Schița asupra literaturii române, lui Al. Macedonski i se traduce, din „La Nouvelle revue internaționale”, publicație din Paris
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289275_a_290604]
-
al unei literaturi când emoționalist-vitaliste, când intelectualist-spiritualiste (forme niciodată conciliabile, potrivit teoriei "mutației"). Și totuși, față de revizionismul acesta sever, în niște pagini de tinerețe dedicate teatrului grec criticul părea să fie mult mai tolerant, câtă vreme, în ciuda profesiunii de credință impresioniste, găsea cu cale să atribuie emoțiilor estetice (psihologic vorbind, cu nimic superioare celorlalte "emoții") o funcționalitate psiho-morală, determinată de caracterul fundamental dialogic al dramei. În plus, dialogismul se vedea confirmat în ideea atât de dragă romanticilor că omul își poate
by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1052_a_2560]
-
se condamnă umanizarea/ psihologizarea vechii tragedii o dată cu Euripide, sub presiunea contaminantă a spiritului socratic și, implicit, sub influența nefastă a dialogului). "Fatalismul tragediei grecești, ca și determinismul modern, știrbesc deci din valoarea morală a emoților noastre estetice"92 conchide criticul impresionist, anticipând sensul de evoluție a literaturii europene. Ulterior, apologetul modernismului și al autonomiei esteticului, fascinat de modelul elitist al unei arte în care intelectul are datoria de a strivi din fașă fiorii sensibilității vulgare, va scoate melodrama în afara literaturii, pe
by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1052_a_2560]
-
geneza operei lovinesciene reflectă un proces continuu de modelare a personalității, proces stând sub semnul "dublei vocații" și al conflictului dintre "temperament" și "voință", cu victorii temporare de o parte sau alta, atunci se înțelege de ce s-a produs contaminarea "impresionistă" a genurilor abordate, indiferent de "legile" de creație specifice fiecăruia în parte 126. Ca atare, deși evoluează de la stilul flamboaiant-beletristic la o expresie tehnică, strict funcțională, obiectivându-se, critica lui Lovinescu urmărește (ca și literatura) evidențierea personalității interpretului, considerată drept
by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1052_a_2560]
-
lovinesciană nu e niciodată expresia directă, necenzurată, a "eului", ci se manifestă mereu în formele "obiectivate" retoric ale unui discurs "înstrăinat" cu metodă, ca la teatru. Pe de altă parte, având în vedere că Lovinescu rămâne fidel până la sfârșit crezului impresionist, în intenția de a scoate în relief importanța personalității criticului, nu cumva din același motiv (dorința afirmării eului "ideal", a "măștii apolinice") literatura amfitrionului de la Sburătorul păstrează, până și în cele mai "subiective" forme ale sale, legătura cu teatrul și
by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1052_a_2560]
-
să conducă, firesc, la obiectivarea (prin dialog) a narațiunii descriptiv-memorialistice din textul originar (notele de călătorie) lucru izbutit numai parțial, deoarece autorul se mulțumește să decupeze pur și simplu episoadele cu potențial dramatic, aglutinându-le într-o manieră mai curând... "impresionistă" decât nuvelistică stricto sensu. Sursa de "inspirație" e indicată, de altfel, chiar din prefață, unde prozatorul își mărturisește intenția romanțării "documentului" (procedeu recurent în toată literatura sa): "Paginile ce urmează sunt compuse după notele luate numai la Florența. Sub condeiul
by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1052_a_2560]
-
Mă-ntunec!” Aceeași interiorizare a luminii e vizibilă în creațiile Din valurile vremii..., Peste vârfuri, Veneția, Sonete, De câte ori iubito... . Propensiunea spre lumină a lui Eminescu nu e de origine neoplatoniciană, nu e de origine romantică și cu atât mai puțin impresionistă, ci e de sorginte românească, e o constantă a ethosului românesc, o vocație transmisă genetic, o calitate „etnopsihologică”, deși Eminescu lasă impresia tulburătoare că prefigurează aventura solară a impresionistului Claude Monet, atunci când spune „Nimic etern în tremurul sclipirii”. Balada Miorița
Inter-, pluri- şi transdisciplinaritatea, opţiune sau necesitate? by Dorina Apetrei, Mihaela Butnaru, Gabriela Petrache () [Corola-publishinghouse/Science/426_a_1250]
-
este, nu evaluative, ci descriptivă. El susține -că baza cercetării lui este aranjarea unor grupuri de figuri de stil "așa cum se înșiră ele pe o scară ascendentă, de la cele mai simple, sau cele aproape literale, până la cele mai imaginative sau impresioniste" ; dar socotește că scara "particularităților și intensității activității imaginative" nu are nici o legătură directă cu evaluarea figurilor de stil. Cele șapte tipuri de imagini pe care le stabilește, rânduite în ordinea fixată de el, sânt următoarele : imaginile decorative, voalate, violente
[Corola-publishinghouse/Science/85059_a_85846]
-
nu poate fi verificată public în sensul cel mai deplin al cuvântului. Dar anevoie se vor afla "valori" care să se ofere unei astfel de verificări în mod necondiționat. Tratatele mai vechi fac adesea o deosebire între-atâtea "evaluative" și critica "impresionistă".. De fapt, deosebirea a fost formulată în termeni care ne pot induce în eroare. Primul tip de critică apela la reguli și principii considerate obiective; cel de ad doilea tip făcea adesea paradă de faptul că nu apelează la nici un
[Corola-publishinghouse/Science/85059_a_85846]
-
parcurile, dar mai ales oamenii acestui oraș. Să nu uităm nici limbile străine, a căror cunoaștere ne-a ajutat atât în profesie dar și în viață să cunoaștem oameni noi. Cândva am găsit într-o carte o comparație între pictura impresionistă și cea din Renaștere. Pictura impresionistă este ca o floare dintr-o grădină îngrijită, este frumos colorată și are un parfum puternic. Pictura renascentistă este asemenea florilor de câmp, cu culori mai estompate și un parfum mai discret, dar asemenea
NU PUNE, DOAMNE, LACÃT GURII MELE by Servilia Oancea () [Corola-publishinghouse/Science/1835_a_3165]
-
oraș. Să nu uităm nici limbile străine, a căror cunoaștere ne-a ajutat atât în profesie dar și în viață să cunoaștem oameni noi. Cândva am găsit într-o carte o comparație între pictura impresionistă și cea din Renaștere. Pictura impresionistă este ca o floare dintr-o grădină îngrijită, este frumos colorată și are un parfum puternic. Pictura renascentistă este asemenea florilor de câmp, cu culori mai estompate și un parfum mai discret, dar asemenea acestora, este nemuritoare. Aș folosi această
NU PUNE, DOAMNE, LACÃT GURII MELE by Servilia Oancea () [Corola-publishinghouse/Science/1835_a_3165]
-
adăugînd claritate și desăvîrșire celorlalte elemente ale lui". Nu amănuntul temporal care delimitează precis și restrictiv situația obiectului contează ci infuzia sentimentului sezonal pe care acesta o prilejuiește. „Atmosfera sezonală este la fel de importantă În haiku precum lumina Într-o pictură impresionistă.” Întrebarea cînd? vizează deci kigo-ul poemului, tema sau cuvîntul sezonal și nu vreo prea puțin semnificativă datare formală. CÎnd acesta (kigo ul) este bine realizat, "el este un simbol estetic al simțului anotimpurilor, răsărind din unitatea omului cu natura și
Mulcom Picurând by Corneliu Traian Atanasiu () [Corola-publishinghouse/Science/1259_a_2200]
-
-i asigură originalitatea și că dorești să Împărtășești și altuia bucuria ta. Cel care vrea să Învețe ce este haiku-ul o poate face cel mai lesne citind comentarii. Nu comentarii pedante și savante, ci interpretări mai curînd subiective și impresioniste care să mărturisească conlucrarea comentatorului la Înfiriparea sensului, calea aparte pe care el a ajuns la miezul poemului și pe care o poate povesti și altuia. Un comentariu bun În acest sens este citire asistată. Îndrumare și Încurajare a cititorului
Mulcom Picurând by Corneliu Traian Atanasiu () [Corola-publishinghouse/Science/1259_a_2200]
-
a lui Comisso sau, cel puțin, acest roman: Cei doi tovarăși (pe care eu, de exemplu, critic amator, îl citesc acum pentru prima oară, victimă a sectarismului sau a pasivității colegilor mei profesioniști). Se știe cum scrie Comisso. La modul impresionist, prin mimesis cu obiectul meu, aș vorbi despre o descărcare electrică ce, străbătând „corpul” lui Comisso, îl folosește ca pe un organ transformator care o preface în scriitură. Scriitură care, din cauza acestei prefaceri, rămâne corporală și fizică, însă în același
[Corola-publishinghouse/Science/2224_a_3549]
-
reformator al poeziei, dar ambițiile nu-i sunt susținute de un talent pe măsură. Printre puținele elemente autentic simboliste, cu siguranță cele mai interesante, se numără naturile statice în culori savant combinate: roz, alb, negru, galben, violet. Maestru al violetului impresionist, poetul se situează în zona simbolismului decorativ, unde linia are traseul arabescului, iar culorile sunt voit artificiale, un fel de pictură ostentativ naivă și bizară. La nivel cromatic, ca în pictura lui Gustav Klimt, totul pendulează între simbolic și decorativism
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289848_a_291177]
-
poetul ar putea sugera într-adevăr imagini picturale unor cititori ipotetici oare ar ignora total pictura, este clar că, în cadrul tradiției noastre culturale generale,, unii scriitori au izbutit să sugereze imagini emblematice, pictura peisagistică a secolului al XVIII-lea, efectele impresioniste ale unui Whistler și așa mai departe. Capacitatea poeziei de a realiza efectele muzicii este ceva mai îndoielnică, deși este larg răspândită ideea că poate să facă acest lucru. La o analiză atentă, "muzicalitatea'' din versuri se dovedește a fi
[Corola-publishinghouse/Science/85058_a_85845]
-
generat o pletoră de scrieri despre omul gotic si despre spiritul baroc și a dus la folosirea în literatură a termenilor "rococo" si "Biedermeier", în domeniul artelor frumoase, succesiunea clar ordonată a stilurilor : gotic, renascentist, baroc, rococo, romantic, Biedermeier, realist, impresionist și expresionist, i-a impresionat pe istoricii literari și s-a impus și în periodizarea literaturii. Stilurile menționate sunt împărțite în două grupuri principale care, în esență, prezintă opoziția dintre clasic și romantic : de o parte, stilurile gotic, baroc, romantic
[Corola-publishinghouse/Science/85058_a_85845]
-
limbajului și a subiectelor literare, slujește promovării fără precedent a noțiunii de text, interpretată sub diverse aspecte. Textul cu majusculă e noul obiect al studiului, iar el trebuie descris ca practică semnificantă în interiorul productivității generate în și prin limbaj. Critica impresionistă sau valorizările estetizante nu mai au cuvântul acum. Nici măcar istoria literară nu mai operează confrom încetățenitelor ierahizări, orice text fiind egal cu celelalte în calitatea lor de simple mecanisme, generate în interiorul relației semnificat/ semnificant. Telqueliștii au pus "rescrierea" parodică sub
by Livia Iacob [Corola-publishinghouse/Science/1021_a_2529]
-
reprezintă ecologia ca știință, așa cum s-a dezvoltat aceasta ca știință a complexității. • A cincea sursă este reprezentată de artiștii și operele de artă în care locul natural este înfățișat cu sens, de la artiștii Renașterii și cei romantici până la pictura impresionistă și inovațiile artistice contemporane. Ecologia profundă preia idei din toate aceste surse pe fondul respingerii tradiției cartesiene dominante, ceea ce presupune 274: • Trecerea de la modele convergente reductive la modele divergente holistice. • Trecerea de la perspectiva antropocentrică la conceperea omului drept parte a
[Corola-publishinghouse/Science/84952_a_85737]
-
opțiunile lui B. când studiază teatrul englez și american al „furiei și violenței” sau în volumele de interviuri și convorbiri cu regizori și actori români. Volumul din 1983, intitulat Arta transfigurării, renunță la grila marxistă explicită, propunându-și o lectură impresionistă a spectacolului de teatru. Cele patru secțiuni ale cărții descriu ceea ce autorul numește metamorfozele imaginii teatrale, adică traiectul realitate-literatură dramatică-spectacol-rol-interpret-public. B. se face cunoscut în lumea literară și prin prefețe la traduceri din teatrul american, englez, francez. A publicat el
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285583_a_286912]
-
se explorează orizonturile interioare și limitele limbajului (poezia ermetică), în proză se cultivă introspecția, analiza conștientului, a subconștientului. În critica literară, se au în vedere nu analizele reci, conceptualizate, ci intuirea notei fundamentale a discursului artistic, a lecturilor stratificate (critică impresionistă). - Reprezentanți: Lucian Blaga, Tudor Arghezi, Ion Barbu, Emil Botta, Camil Petrescu, Hortensia PapadatBengescu, George Călinescu, Mircea Eliade, Mihail Sebastian, Max Blecher, Anton Holban ș.a. 3.1.5. Tradiționalismul Tradiționalismul (sensul specializat al conceptului) desemnează curentul literar interbelic format în jurul revistei
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2894]