296 matches
-
a fost de părere că așa s-ar explica faptul că Verona a fost prezent cu peste douăsprezece lucrări numai la Expozitia „Tinerimii artistice” din acel an. Momentul 1903 este cel în care pictorul s-a considerat a fi un impresionist. A lucrat intens în ulei peisaje, în special din Moldova, Brăila și Herța. A făcut și desene. Impresionismul picturii lui a dobândit o notă particulară, lipsită de spontaneitate. În paralel, Verona a fost preocupat de pictura monumentală și a studiat
Arthur Verona () [Corola-website/Science/308778_a_310107]
-
realizat se poate vedea o puternică influență impresionistă prin strălucirea luminii redate, prin cromatica desfășurată sau prin folosirea tuturor elementelor derivate din avantajele picturii de "plein-air" pe care a agreat-o cu predilecție, el nu a rămas istoriei ca un impresionist. Realizările sale artistice se pot cataloga a fi clasicizante în compoziție și portret, iar peisajele lui au păstrat o armonie a culorilor și o consistență a formelor care le apropie mai mult de tendințele realiste ale postimpresionismului, mai mult decât
Arthur Verona () [Corola-website/Science/308778_a_310107]
-
de un grad de realism cel puțin egal dacă nu mai mare decât preocuparea reprezentării luminii în operele sale. Ca atare, imaginile realizate nu sunt dizolvate într-o cromatică feerică (cromatica reprezentând unul din conceptele principale pe care le susțineau impresioniștii) și ca urmare nici într-o atmosferă luminoasă care să învăluie personajele sau obiectele din natură. Astfel, pictura pe care realizat-o a devenit mai luminoasă, dar artistul a fost mai puțin preocupat de aspectul schimbător al lucrurilor și mult
Arthur Verona () [Corola-website/Science/308778_a_310107]
-
care pun în evidență formele cu o deosebită pregnanță. Pictorul a adaptat natura conform propriei gândiri și a impus efemerității lucrurilor o logică, un sistem, o armonie și o disciplină care făceau parte din propria-i simțire. La Verona, contrar impresioniștilor care au recurs la aluzii și abrevieri care duc la uitarea suprafeței în favoarea iluziei urmărite, accentul cade asupra suprafeței, asupra rigorii compoziției, efect care duce la impresia dominantă a monumentalului. În anul 1924, artistul a participat la Bienala de la Veneția
Arthur Verona () [Corola-website/Science/308778_a_310107]
-
Burckhardt, "Cultura Renașterii în Italia"). În decembrie, editorul Wiener Verlag acceptă publicarea romanului "Rătăcirile elevului Törless". În 1906, Musil face cunoștință cu Martha Marcovaldi, viitoarea sa soție, născută Heimann (21 ianuarie 1874 - 24 august 1949). Martha este atunci pictoriță, eleva impresionistului german Lovis Corinth și trăiește la Berlin, separată fiind de al doilea său soț, Enrico Marcovaldi (fusese căsătorită prima oară cu Fritz Alexander). În octombrie apare romanul "Rătăcirile elevului Törless" la Wiener Verlag. Critica elogioasă publicată la 21 decembrie în
Robert Musil () [Corola-website/Science/309812_a_311141]
-
fi foarte lucrativ. În atelierul său, Nadar a început să experimenteze procedee de obținere a imaginilor fotografice cu ajutorul iluminației electrice. Acest atelier a devenit ulterior un loc de întâlnire al boemei pariziene și a găzduit în 1874 prima expoziție a impresioniștilor, care a provocat un mare scandal de presă și a consacrat acuzația de "impresionism" drept nume generic al noii mișcări. Din 1873 Nadar l-a avut drept colaborator în cadrul atelierului fotografic pe fiul său Paul Nadar (1856-1939). Nadar a fost
Félix Nadar () [Corola-website/Science/306269_a_307598]
-
tunisiene și o nemărginită chemare pentru peisajele natale atât de îndrăgite (Strada Ștefan cel Mare din Timișoara, Sălcii pe malul Begheiului, Vechiul pod, Case pe malul apei la Margina, Deal cu copaci etc.). În zona Banatului el a deschis calea impresioniștilor plein air-iști de formație franceză. Autorul „Lagunelor” și al peisajelor citadine s-a dovedit a fi și un maestru al portretelor expresioniste cu ușoare reminiscențe Secession: pentru pânzele sale de mari dimensiuni s-au oferit ca model atât frumusețile feminine
Muzeul de Artă din Timișoara () [Corola-website/Science/305279_a_306608]
-
influența exercitată asupra stilului său de către Arnold Böcklin, a cărui creație simbolistă încearcă să exprime cu mijloacele picturii idei, stări de spirit și dispoziții afective ale personajelor reprezentate. În 1907, în timpul vizitei la Paris, are primul contact direct cu arta impresioniștilor francezi, fapt care a dat un impuls creației sale. Începe să acorde mai puțină atenție tematicei și insistă asupra efectului luminii și culorilor asupra privitorului. Ulterior, își schimbă din nou maniera, de dara aceasta sub influența fauvismului, dar și a
August Macke () [Corola-website/Science/318489_a_319818]
-
timpului să zicem, în culori întunecate, dar deloc sumbre. Combinația de lumină și exultanta solară, specifică Italiei, si nostalgie a unor vieți și întâmplări încheiate și uitate de mult extrage de sub penelul tânărului artist lucrări care trimit cu gândul la impresioniști, desi tonurile sunt foarte diferite de cele din picturile acelora. Un fel de transparență extrem de sugestiva da acelor lucrări întunecate o lumină interioară, care colorează altfel, afectiv, lumea privită și reținută de paletă pictorului. Într-un splendid catalog-album editat de
Bogdan Vlăduță () [Corola-website/Science/319410_a_320739]
-
al României. Operele de artă expuse cuprind lucrări de pictură, sculptură, grafică și mobilier. Printre aceatea se numără o colecție de lucrări ale artiștilor români, inclusiv un portret al lui Zambaccian, pictat de Corneliu Baba, precum și lucrări ale mai multor impresioniști francezi. Casa lui Zambaccian, proiectată de arhitectul C.D. Galin, fusese special concepută nu numai ca spațiu de locuit, ci si ca spatiu expozitional pentru opere de artă. Casa era deschisă o zi pe săptămână pentru publicul amator de artă încă
Muzeul Zambaccian () [Corola-website/Science/315900_a_317229]
-
originale, un creator care se caută pe sine comentînd pe alții. E. Lovinescu vorbind de vocația sa critică, în sensul de mai înainte, indica izvorul misterios, stările chinestezice din care pornesc toate construcțiile sale critice și ideologice. Exagerînd în sensul impresioniștilor, Lovinescu tinde de fapt să destrame concluzia după care, atunci ca și acum, criticul nu e, în cel mai fericit caz, decît fructul unui sistem ideologic, un individ cu ochelarii bine înfipți pe nas. În judecata celor mai mulți, el e sticletele
Eugen Lovinescu () [Corola-website/Science/297282_a_298611]
-
filarmonice din acest oraș. Sub conducerea sa, Filarmonica din München devine una din cele mai bune orchestre simfonice din lume. a fost un mare interpret al muzicii postromantice, fiind recunoscut ca dirijor neîntrecut a simfoniilor lui Anton Bruckner, precum și al impresioniștilor francezi, de la Claude Debussy la Maurice Ravel. Stilul său dirijoral era foarte original, fiind cunoscut în special pentru varietatea tempo-urilor: astfel, cu cât pasajul muzical era mai bogat și mai complex, cu atât tempo-ul devenea mai lent, un
Sergiu Celibidache () [Corola-website/Science/297376_a_298705]
-
secund pe un vas comercial cu destinația Rio de Janeiro, un an mai târziu, pornește într-o călătorie de 13 luni în jurul lumii, ca locotenent pe vasul "Chili". Ajutat de tutorele său, Gustave Arosa, bancher și colecționar îndrăgostit de lucrările impresioniștilor, Paul Gauguin este angajat în 1871 ca funcționar la o agenție de bursă. Se împrietenește cu pictorul Émile Schuffeneker, cu care deseori pictează și desenează. În 1873, se căsătorește cu Mette Sophie Gad, fiica unui înalt funcționar danez. În următorii
Paul Gauguin () [Corola-website/Science/298258_a_299587]
-
în viața lui Gauguin. Are acum 25 de ani și pentru el începe lucrul în atelier și perioada de căutări artistice. Se înscrie la "Academia Colarossi", unde învață secretele picturii după model. Este anul când se organizează prima expoziție a impresioniștilor și Gauguin cumpără, încântat, tablouri realizate în acest stil. În 1875, expune primul său tablou, ""Peisaj la Viroflay"", în care se simte influența lui Camille Pissarro, al cărui elev va deveni mai târziu. Câțiva ani în șir se întâlnește regulat
Paul Gauguin () [Corola-website/Science/298258_a_299587]
-
fiind "cubiste". Nici Braque și nici Picasso nu au avut vreodată intenția să creeze pătrate sau cuburi, însă acceptă acest calificativ cu valențe inițial peiorative ca termen definitoriu pentru arta lor, la fel cum au făcut la vremea lor și impresioniștii sau fauviștii. În ciuda aparențelor, cubismul nu reprezintă distrugerea realismului, el pune sub semnul îndoielii doar realismul iluzoriu, care reproduce ceea ce vedem. Realismul iluzoriu nu este nici obiectiv, nici absolut și nici unicul posibil - el este doar rezultatul pur al convenției
Cubism () [Corola-website/Science/298054_a_299383]
-
marin din Le Havre. Întrebat asupra titlului tabloului pentru alcătuirea catalogului, el răspunse: "Mettez, Impression: Soleil levant" ("Puneți, Impresie: Răsărit de soare"). În ziua următoare, în revista "Charivari" apare articolul cronicarului de artă Louis Leroy, intitulat "Exposition des Impressionnistes" ("Expoziția Impresioniștilor"). Un cuvânt destinat să facă carieră. Totuși dificultățile provocate de reprezentanții oficiali ai artei nu au încetat. Când, însă, în 1903, Camille Pissarro, patriarhul impresionismului, încetează din viață, toată lumea era conștientă că această mișcare a reprezentat revoluția artistică cea mai
Istoria artei () [Corola-website/Science/297389_a_298718]
-
d. 6 iulie 1916, Paris) a fost un pictor simbolist și litograf francez. s-a născut la Bordeaux în 1840, în același an cu Claude Monet și cu un an înaintea lui Degas și Renoir. Cronologic, face parte din generația impresioniștilor. Dar faptul rămâne doar o coincidență biografica, pentru că drumul său este altul. Datorită unei sănătăți fragile, începe școală la 11 ani. La 15 ani se inițiază cu mult entuziasm în arta desenului cu pictorul Stanislas Gorin. În această perioadă are
Odilon Redon () [Corola-website/Science/318325_a_319654]
-
mal" - 1890. Primele și cele mai mari succese ale gravurii sale le înregistrează mai mult în Olanda și Belgia, unde, în 1891, Jules Destrées publică la Bruxelles, " Opera litografica a lui Odilon Redon". În 1886 participa la ultima expoziție a impresioniștilor și este invitat la Bruxelles la al XX-lea. Dacă până în 1890, ăn în care compune "Leș yeux cloș" de la Luvru, pictură se află pe al doilea plan în concepția să, de acum în colo maestrul albului și al negrului
Odilon Redon () [Corola-website/Science/318325_a_319654]
-
numai prin raporturile dintre formă și atmosferă, ci a înfățișat senzația de răcoare și căldură raportată la orele zilei. Alături de Nicolae Vermont, Arthur Verona și Ștefan Luchian, Apcar Baltazar s-a plasat în acest mod în grupul primului val de impresioniști din România, prin abordarea de procedee cum ar fi colorarea umbrelor și prin unele tentative de divizare a tonului și de fragmentare a tușei. După cei patru pictori enumerați mai înainte, a venit grupul consacraților, al celor mai consecvenți adepți
Apcar Baltazar () [Corola-website/Science/315458_a_316787]
-
la Sorbona, unde s-a perfectionat, între altele, în tehnica frescelor. La Paris a privit cu uimire picturile expuse la Luvru și în alte muzee, cel mai impresionat fiind de Giotto și Uccello; de asemenea a fost emoționat văzând tablourile impresioniștilor în original, chiar dacă pâna astăzi își exprimă adesea nemulțumirea în legatură cu conditiile expunerii tablourilor în lumina artificială a muzeelor. Mai târziu, prin 1960 a prins o deosebită admirație și pentru creațiile lui Poussin. La Paris și-a câștigat câțiva
Avigdor Arikha () [Corola-website/Science/315714_a_317043]
-
artă plastică le dobândește însă în compania prietenilor săi, la Academia Julian, unde îi cunoaște pe Paul Sérusier, pe Maurice Denis și pe Édouard Vuillard. Cu toții sunt entuziasmați de operele lui Gauguin, descoperite înainte de a fi avut contact cu arta impresioniștilor. În același timp, Bonnard este un admirator al gravurilor japoneze, a căror tehnică are o mare influență asupra operelor sale. Pictorul ia parte activă la înființarea și activitatea mișcării "nabis", dar în același timp își arata independența: „Nu aparțin nici unei
Pierre Bonnard () [Corola-website/Science/316727_a_318056]
-
a naturii și neglijarea desenului în favoarea culorii. Cunoscut și apreciat în Franța prin expunerile la Salonul din Paris, a exercitat o influență evidentă asupra pictorilor peisagiști francezi, în special asupra artiștilor grupați în Școala de la Barbizon și - mai târziu - asupra impresioniștilor. se naște la 11 iunie 1776, fiu al morarului Golding Constable, în reședința familiei de la marginea localității East Bergholt din comitatul Suffolk. La vârsta de șapte ani este înscris ca extern la școala din East Bergholt unde își continuă studiile
John Constable () [Corola-website/Science/315137_a_316466]
-
1830), ambele expuse la Luvru. Delacroix s-a inspirat nu numai din literatură, precum ceilalți romantici, dar și din călătoriile întreprinse în Orientul Mijlociu. Tehnica sa de a diviza culorile (utilizarea de picături fine de pigment pur) este reluată ulterior de impresioniști la sfârșitul secolului al XIX-lea. Alți pictori romantici francezi și-au îndreptat atenția către peisaje pitorești și scene sentimentale ale vieții rurale. Unul din aceștia a fost Jean-François Millet (1814-1875), care asemeni multor mari artiști, s-a stabilit în
Istoria picturii () [Corola-website/Science/315124_a_316453]
-
ale lui Pissaro erau peisajele, scenele cu râuri, strada pariziană și muncitorii aflați la lucru. Renoir are aceleași teme ca și Pissaro sau Monet, dar realizează și un mare număr de portrete și nuduri-femei, care devin foarte celebre. Spre deosebire de ceilalți impresioniști, care se ocupau de efectele tranzitorii, schimbătoare ale luminii, Paul Cézanne (1839-1906) studiază aspectele eterne ale naturii, explorând principiile sale structurale. Preocuparea sa pentru formele geometrice a stimulat apariția și evoluția de mai târziu a cubismului. Georges Seurat (1859-1891) dezvoltă
Istoria picturii () [Corola-website/Science/315124_a_316453]
-
iese un puternic curent de aer. După câteva luni încep dezobstrucțiile și descoperă Sala Pădurii și Sala Bivuacului până la Marea Prăpastie. În toamna aceluiaș an se explorează și cartează Galeria Mamuților și Sala Mamuților, Galeria Buclei, Galeria Clusteritelor și Sala Impresioniștilor. 1982 - S-a descoperit Labirintul, Activul, Sala cu Lac, Galeria T și o serie de alte laterale, puțuri și hornuri. 1983-1998 - Se efectuează acțiuni de explorare fără descoperiri substanțiale. Paralel sunt organizate acțiuni de ecologizare a peșterii. Astfel s-au
Peștera din Peretele Dârnini () [Corola-website/Science/318878_a_320207]