300 matches
-
vadă În lumina ce vibrează umed deasupra apei și În cețurile ce mînjesc cheiurile porturilor, lucruri pe care nu le-a văzut pînă atunci... CÎt datorează privirea mea, din ceea ce surprinde chiar acum, pînzelor care proclamă victoria luminii În artă? Impresioniștii ne-au dăruit o mare confidențială. Marea pictată de ei nu te cheamă nici să te temi, nici s-o admiri, nici s-o Îmbrățișezi, ci să visezi Înlăuntrul unei clipe străvezii. E o mare salvată din singurătatea romantică și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2102_a_3427]
-
în acest răstimp Arta s-a divizat tot mai net în arte, fiecare artist limitându-și investigațiile la un singur domeniu și încercând să-i epuizeze resursele creatoare. Senzația de secătuire a acestor resurse a fost încercată prima data de impresioniști, care au simțit nevoia să transgreseze hotarele domeniului lor, practicând de pildă, sculptura, când orientarea lor era spre pictură sau invers. În secolul al XX-lea se va merge însă mult mai departe: marii artiști ai timpului vor înțelege că
CATALOG Sincretismul artelor 1 by D. N. Zaharia () [Corola-publishinghouse/Imaginative/425_a_941]
-
îmi dau seama că nu sunt prea original prin preferințele mele. Nu mă pricep prea mult la pictură și urmez de obicei poteci pe care le-au deschis alții pentru mine. Pe vremea aceea aveam cea mai mare admirație pentru impresioniști. Doream foarte mult să am un Sisley și un Degas, și-l adoram pur și simplu pe Manet. Olympia lui mi se părea cea mai frumoasă pictură din epoca modernă, iar Dejunul pe iarbă mă mișca profund. Operele acestea mi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
l-am auzit niciodată vorbind de cei a căror operă avea o oarecare analogie cu a lui - de pildă, despre Cezanne sau despre Van Gogh; și am mari îndoieli că le-a văzut vreodată tablourile. Nu-l interesau prea mult impresioniștii. Îl impresiona tehnica lor, dar bănuiesc că atitudinea lor i se părea banală. Când Stroeve a ținut un discurs interminabil despre măreția lui Monet, Strickland a zis: „Îl prefer pe Winterhalter“, dar presupun că a spus-o doar ca să-l
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
tîrziu, Casa cu geamurile portocalii și Revista Celor l’alți cu primul nostru manifest simbolist, Ovid Densusianu publică în Vieața nouă pledoaria „Versul liber și dezvoltarea estetică a limbii literare“, iar Iosif Iser îi aduce la București en fanfare pe impresioniștii francezi Derain, Forain și Galanis. Fenomen de emergență periferică a estetismului european, „simbolismul” autohton are, cum spuneam, un caracter aluvionar, impur, mimetic și eclectic. Pe de o parte, un estetism nobil și „decorativ” în linia postromantismului parnasian (Al. Macedonski, N.
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
și părinții noștri”. Lista de lecturi și audiții este elocventă: Baudelaire, Edgar Poe, Verlaine, Rimbaud, Mallarmé, Laforgue, Herédia, Samain, Villiers de l’Isle-Adam, Barbey d’Aurevilly, Rollinat, Moréas, Verhaeren, Zola, Maupassant, Flaubert, Max Nordau (cu Degenerescența și Minciunile convenționale), criticul impresionist Jules Lemaître și evoluționistul raționalist Ferdinand Brunetière, Georg Brandes și sociologul Charles Letourneau, criminalistul Cesare Lombroso, eseistul Thomas Carlyle (tradus în franceză), Nietzsche, pragmatistul american William James și polimorful Rémy de Gourmont, autorii ruși (Tolstoi, Dostoievski, Gorki, traduși și ei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
teoretică și conceptuală”, fără apetit pentru „construcții unitare”, fără „plăcerea judecății de valoare și a atitudinii deschise”, de o politețe elogioasă dusă uneori pînă la umilință „ipocrită”, comprehensiv și eclectic pînă la vagul criteriilor, excesiv de generos cu autorii minori, manierist impresionist furat de „arta broderiei”, afectînd „sfieli de poet” în locul „orgoliului de judecător”. Există, în fapt, două modele complementare și, uneori, opuse; pe de o parte, un model clasic, „viril” și paternalist, al criticului magisterial, „autoritar”, model bazat pe ierarhizare discriminativă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
s-a produs pe o linie ideologică marxizantă (în virtutea opțiunilor politice de stînga ale majorității avangardiștilor interbelici, dar și ca replică pozitivă la „dezumanizarea”, „alienarea” și „reificarea” artei în societatea capitalistă contemporană). Generația „destinderii” și criticii săi de prim-plan - impresioniști post-călinescieni sau adepți ai metodelor teoretice în vogă (structuralism, tematism, semiotică, tel-quel-ism) - au valorificat, în maniere diferite, „moștenirea” literară avangardistă, producînd defrișări semnificative ale domeniului (studii de Matei Călinescu, Ion Pop, Ov.S. Crohmălniceanu și Adrian Marino, fără a uita monografia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
anarhistă și aventuroasă, acesta a intermediat, la sfîrșitul secolului al XIX-lea, vizita oficială a „magului” decadent Josephin „Sâr” Peladan (al cărei succes are o notă certă de spectacol provincial) și a sponsorizat expoziția din 1908 de la București a pictorilor impresioniști Derain, Forain și Galanis, invitați de emulul lor Iosif Iser. Cu toate contradicțiile aferente, rolul lui Bogdan-Pitești în „lansarea” și susținerea literaturii și a artei moderne rămîne, cred, determinant. Din același unghi al „complexului periferiei” am încercat să examinez și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
individ. Evoluția a transformat omul Într-o creatură a cărei percepție este izolatoare, care privește lumea nu numai antropocentric ci și individualizat, oglindă a felului În care ne place să ne imaginăm propriile noastre euri. Aproape Întreaga noastră artă de dinaintea impresioniștilor - sau a celui care, pentru ei, a fost un fel de Sfânt Ioan Botezătorul, William Turner - proclamă dragostea noastră pentru contururi clare, identități unice, pentru lucrul individual desprins din indistincția fundalului. Această putere de a detașa un obiect de ceea ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1911_a_3236]
-
cântec de pahar - ne-am Întors la Paris și mama a fost de acord să studiez acolo artele plastice. Era cel mai bun loc pentru așa ceva, la vremea aceea. Nu sunt sigur că mai este, acum, că Împrăștiații ăștia de impresioniști dau tonul, dar pe-atunci academiile engleze erau niște instituții scorțoase și reacționare. Erai obligat să Îți petreci trei ani desenând după modele de ghips Înainte să ți se Îngăduie să desenezi și să pictezi după natură. Trei ani Întregi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
o grădină. Aici muzica încetase, dar era un foșnet de frunze și un murmur adormitor, de vânt ori de apă, încât el se lăsă răpus peste pajiștea de verdeață, unde două femei mâncau. Era ca în Dejunul pe iarbă al impresionistului refuzat, Manet, doar că cele două stăteau cu spatele, una complet goală și albă, ca o boabă de fosfor pe un fundal, iar cealaltă îmbrăcată în negru, dar cu părul lăsat pe umeri în cascade întunecate și greu ca o
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
cer portocaliu, o pășune ce se sfârșea la marginea neagră a unei păduri Îndepărtate și un râu luminos ce reflecta cerul și șerpuia tot mai departe. Mai târziu, de prin 1910 până În 1912, locul lui a fost luat de cunoscutul „impresionist“ (termen folosit În epocă) Iaremici; o persoană lipsită de umor și de formă, care pleda pentru un stil „Îndrăzneț“, pete de culori Întunecate, mâzgălituri de sepia și maro-oliv, prin intermediul cărora trebuia să reproduc, pe foi imense de hârtie cenușie, forme
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2082_a_3407]
-
înțeles la început, așa să rămână. Sîntem prieteni, ce naiba! Inginerul îl luă de braț și îi zâmbi. ― Noi doi ne înțelegem de minune. Îi indică patru pînze: Astea le iei cu tine. Desprinse Fragonard-ul din cui apoi trecu la un impresionist francez, o natură moartă cu vaze, cărți și un scaun pe care nu stătea nimeni. * Florence Miga ținea ochii închiși. Mâinile groase, umflate de gută, se sprijineau împletite pe muchia mesei. Verigheta lată și bombată, după moda de acum 40
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
fel recognoscibil - ca să-și încrucișeze drumul cu al tău la un grad sau două de izolare. Exersează exersează exersează. Deghizarea s-ar putea să nu pară credibilă de aproape, dar de la distanță vei fi invizibil. Regret și speranță, Eric 8 Impresionistul — Cum au mers lucrurile la serviciu săptămâna asta? Eram angajat de luni întregi, dar doctorița Randle era încă încântată de asta. — Au mers bine. Dar e plictisitor, sincer să fiu. Știi și dumneata. — E bine când e plictisitor, Eric. A
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
acestei teorii, atât parcul tematic, cât și expoziția de artă clasică ar trebui acceptate ca forme valide de cultură. Juxtapunerea cόpiilor din arta și arhitectura renascentistă italiană, în hotelul-cazinou Venetian din Las Vegas, cu expoziția de artă înfățișând lucrări ale impresioniștilor francezi și câteva tablouri cubiste de Picasso și cu expoziția de motociclete, aflate în același hotel, nu ar trebui să surprindă pe nimeni, ci să fie acceptată ca ilustrând manifestări egale, valabile ale culturii populare. Egalizarea ierarhiilor culturale, care a
Efectul de bumerang: eseuri despre cultura populară americană a secolul XX by Adina Ciugureanu [Corola-publishinghouse/Science/1423_a_2665]
-
rutinizare conduce la un procedeu de selecție tradițional: concursul de admitere, concursul cu premii ca încununare a formării. Minoritatea exclusă va obține de la Napoleon al III-lea, în 1863, un loc de expoziție care va fi numit "Salonul refuzaților", unde impresioniștii, în special Manet, vor avea ocazia să-și expună tablourile, împreună cu mulți alții, precum realiștii. Figura creatorului se desparte în două: pe de o parte, creatorul "oficial", învestit de academicieni, este dominant, susținut de critică și în solda academicienilor; de
by Matthieu Béra, Yvon Lamy [Corola-publishinghouse/Science/1069_a_2577]
-
necesită întotdeauna o trecere prin școli superioare de arte frumoase sau obținerea unei diplome (Moulin, 1992). • Intermediarii de pe piață Modelul de întreprinzător descris de Schumpeter constituie, pentru Moulin (1967 și 1992), figura ideal-tipică a pieței moderne, cel puțin începând cu impresioniștii și dezvoltarea carierelor neacademice (White, 1991). Negustorii de ta-blouri sunt inovatori și investitori care, pentru a obține monopoluri temporare și a se afla în poziția de price makers (i.e. de a fixa prețurile), negociază exclusivitatea câtorva "aleși". Pe lângă sectorul comercial
by Matthieu Béra, Yvon Lamy [Corola-publishinghouse/Science/1069_a_2577]
-
simetriei sintactice. Verlaine năzuia să recupereze starea originară a poezieicântec, Bacovia conferă instrumentelor muzicale rolul de a sugera stări sufletești fluide sau dizarmoniile existenței. - Cultivarea imaginilor vagi, în care culorile sunt difuze, estompate printro tehnică a clarobscurului (precum în pictura impresioniștilor Degas, Monet, Renoir, Cezanne, Delauney, Gustave Moreau etc.). - Surprinderea complexității lumii prin percepție sinestezică, prin corespondențe senzoriale în care Parfum, culoare, sunet sengână șiși răspund (Ch. Baudelaire). Imaginea sinestezică de tipul „audiției colorate“ este avută în vedere și de Macedonki
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2893]
-
al XIX-lea (Flaubert, Zola, Maupassant, Daudet, Goncourt) sunt anticipatori, care reprezintă un salt în modernitate. Zola are influență decisivă în Europa jumătății a doua a secolului al XIX-lea. El este precursorul mai multor tendințe în literatura, incepand cu impresioniștii, suprarealiștii și continuând cu reprezentanții "Noului român". Modernitatea anticipatoare a lui Zola, fondată pe un principiu de renovare internă, o face să fie deschisă. Hiperbolizarea, simbolizarea și mitizarea imaginii nu sunt doar procedee artistice prin care Zola intensifica impresia generală
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/1427_a_2669]
-
modă nuanțelor: "la mode, cette fée absurde et charmante, avait donné la nuance, l'ornement et le modèle" [Daudet, Fromont jeune et Risler aîné, p.62]. Toaletele contesei Anne de Gulleroy, iubita pictorului Olivier Bertin, sunt asemănate cu efectul pânzelor impresioniștilor, ale căror subiecte sugerează impresii diferite în funcție de orele zilei: "Elle connaissait și bien l'action des toilettes enfiévrantes du soir et des molles toilettes sensuelles du matin, du déshabillé troublant gardé pour déjeuner avec leș amis intimes et qui laisse
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/1427_a_2669]
-
1991. Pease, Allan, Limbajul trupului, Prima ediție, traducere de A. Szabó, Editura Polimark, București (Body Language. How to Read Others' Thoughts by Their Gestures, Sheldon Press, Londra, 1992; Camei Publishing Company, North Sydney, Australia, 1981), 1981/1992/1997. Pictura modernă. Impresioniștii și avangardele secolului al XX-lea, Editura Fundației Culturale Române, București, 1998. Popescu-Neveanu, Paul, Zlate, Mielu, Crețu, Tinca, Psihologie. Manual pentru clasa a-X-a școli normale și licee, Editura Didactică și Pedagogică R.A, București, 1996. Reiman, Tonya, Limbajul trupului: cum
by ALINA MĂRGĂRIŢOIU [Corola-publishinghouse/Science/949_a_2457]
-
Peter Andersen, op. cit., 2004/2007, pp. 338-340. 66 Rita Bădulescu, Educație plastică, Editura Humanitas Educational, București, 2000, p. 21. 67 Vasile Florea, Goya, Editura Meridiane, București, 1968. 68 Eugen Schileru, Rembrandt, ediția a-II-a, Editura Meridiane, București, 1967. 69 Pictura modernă. Impresioniștii și avangardele secolului al XX-lea, Editura Fundației Culturale Române, București, 1998, pp. 141-142. 70 Idem, p. 126. 71 Idem, pp. 204-208. 72 Lucian Sfez, O critică a comunicării, traducere de R. Gârmacea, R. Popescu, S. Gherguț, Editura Comunicare.ro
by ALINA MĂRGĂRIŢOIU [Corola-publishinghouse/Science/949_a_2457]
-
pentru Macedonski și noua poetică, iar pe Eminescu îl încadrează în perimetrul lui Titu Maiorescu și al Junimii, alături de Ion Creangă și I.L. Caragiale, care alcătuiesc, după opinia sa, „triada de seamă a literaturii române”. Punctul de vedere al criticului impresionist își găsește, dezvoltându-se, rațiunea tocmai într-o viziune unitară a literaturii și evoluează în sensul unor coordonate ale specificității naționale și europene. Dacă G. Călinescu accentua raporturile personalității artistice cu istoria, P. supune individualitatea literară evoluției istorice și conștiinței
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288937_a_290266]
-
uneori strălucitoare, foarte aproape de limba vorbită, de argou, plină de vervă și de bună dispoziție. Toate acestea la o primă vedere. Pentru a rămâne la un nivel superficial al lecturii, la o primă impresie, marota criticii române; nu este critic impresionist cine vrea... Din perioada debutului suprarealist, autorul a reținut esențialul: dicteul automatic, liberul flux al cuvintelor, asociațiile și înlănțuirile spontane, cuvintele dictează alte cuvinte autorului, i le impun etc. Ele declanșează un mecanism și textul se supune de bună voie
POLITICĂ ŞI CULTURĂ by ADRIAN MARINO () [Corola-publishinghouse/Science/873_a_1589]