900 matches
-
trăiesc cei care ne privesc pe noi ca pe niște ființe coborâte din memoria lor. Pentru ei noi suntem niște ficțiuni, așa cum pentru noi generația ’80 este un proiect ficțional alterat. Când memoria nu este afectată de niște mecanisme ideologice impure, cum a fost comunismul, relația noastră devine fatalmente una separatorie. Generațiile care nu au experiența directă a comunismului sunt produsul unei memorii culturale de altă factură, una care nu are nici un fel de aderență la valorile și dilemele trecutului. Poate
[Corola-publishinghouse/Science/1910_a_3235]
-
neîncălcând legea, nu mai riști pedepse, ispășire și culpabilitate, și nici alte neplăceri consecutive nesupunerii. A te supune dă naștere plăcerii de a evita neplăcerea. A respecta o regulă pentru motive care țin de interes nu face totuși acest respect impur. Cu atât mai mult cu cât puritatea nu există... 9. Așadar, nu creștinism epicurian... Cel de-al treilea interlocutor al lucrării, Niccolo Niccoli intră prin această breșă deschisă de epicurian: interesul, utilitatea, acțiunea, virtutea motivată de plăcere. El nu recuză
[Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
de viață și deci a fi pe placul lui Dumnezeu care a făcut-o pentru ca tu să profiți de ea. Banchetul începe printr-o purificare. Fizică, firește, din motive de curățenie, dar și simbolică: nu te apropii de o masă impur, pentru că orice ospăț este efectuat într-o formă de evocare a Cinei cea de taină. în cursul acestor agape, comesenii degustă din simbol, așa ca la slujbele religioase, dar nu atât pâinea pentru drojdia Bisericii sau vinul în amintirea sângelui
[Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
revendică animalitatea și nu uită că aparține naturii; invită pe oricine să facă la fel și să-și amintească de genealogia sa imperfectă; îi atacă în mod ironic pe platonicienii amatori de idei pure și-i trimite la parfumuri, realități impure printre impurități; revendică artificiul asociat în mod obișnuit genului feminin și deci, pe atunci, pasivității, păcat cardinal la greci; subliniază că toate ocaziile de a te bucura sunt bune, inclusiv cele pe care socialul le stigmatizează; în sfârșit, abilitează simțurile
[Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
ale unor obiceiuri respectate de cele mai vechi popoare despre care noi am păstrat amintiri, vedem cum în Grecia și la primii romani, zeul primordial a fost focul din vatră, în fața căruia nu trebuie să aibă loc niciodată vreun act impur și care nu trebuie să fie niciodată martorul unui act carnal. Tot astfel, întâlnim în scrierile lui Fustel de Coulanges descrierea unei cutume care invită la reflecție: trei zile după naștere, copilul era purtat în jurul vetrei, pentru a fi astfel
by CONSTANTIN IORDAN [Corola-publishinghouse/Science/996_a_2504]
-
o epocă atât de îndepărtată, de către o alta, la care ideea de păcat era preexistentă: rasa semită. Originea acestei idei trebuie căutată în oroarea firească pe care o inspiră vederea unei nașteri, operație sângeroasă și care murdărește. În România, mama impură nu asistă la botezul purificator al copilului. 11 ianuarie Internaționaliștii (Anton 7) spun: ideea de patrie este o idee nouă și fără rădăcini în istoria omenirii. Cuvântul însuși nu a fost inventat de mai mult de patru sute de ani. Du
by CONSTANTIN IORDAN [Corola-publishinghouse/Science/996_a_2504]
-
rămâne în cadrele desprinse din Cântarea Cântărilor, marcate de o senzualitate difuză, bacanală. Tentativa scriitoarei de a se ancora în mersul ideologic al celui de-al cincilea deceniu al secolului trecut, cu volumul Caii anilor (1947), are ca efect o impură literatură de propagandă, căci poemele par „un curs de marxism în versuri” (Al. Piru). Tot acum alcătuiește piese de teatru conjuncturale și traduce în presă din versurile lui Vladimir Maiakovski. SCRIERI: Krishnamurti în cadrul poporului românesc, București, 1930; Krishnamurti, mesagerul inteligenței
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290759_a_292088]
-
cercetătorii au folosit bacteriile din excremente, ca măsurare standard a poluării. Acestea, de obicei, nedăunătoare forme de viata sunt găsite în excrementele de la toate vietățile terestre, inclusiv omul. Dacă numărul de bacterii crește peste un anumit nivel, apa este considerata impură biologic. O altă metodă de măsurarea a poluării este monitorizarea speciilor din habitat. Poluarea cu petrol apare de cele mai multe cazuri ca rezultatul a deversării petrolului transportat de petroliere, în mările și oceanele Terrei. Petrolul este un material biodegradabil, așa că în
De la Macro la Microunivers by Irina Frunză () [Corola-publishinghouse/Science/779_a_1755]
-
epocilor avute în vedere. Ceea ce ne propunem, așadar, este în primul rând să le singularizăm, să le însuflețim și să le acordăm locul binemeritat în istoria literaturii. Desigur, aceasta nu presupune o absolutizare pozitivă prin ignorarea unor aspecte, precum caracterul impur al acestor reveniri neoclasice, în sensul amestecului cu tendințele fiecărei perioade în care s-a produs recurența, evidențiindu-se astfel o anumită incapacitate a acestora de a se concretiza pe deplin la nivelul creațiilor propriu-zise. Dimpotrivă, se va urmări o
[Corola-publishinghouse/Science/1558_a_2856]
-
istorice și spații diferite. Se va observa, astfel, că perpetuarea modelului clasic se va realiza în veacurile următoare mai mult într-o formă abstractă prin exprimarea teoretică a afilierii la clasicism, concretizările propriu-zise fiind mult mai puțin numeroase și mai impure. Însă dincolo de orice, curentul francez din secolul al XVII-lea și-a dovedit pe deplin forța și măreția atât în planul desfășurării interne, dar mai ales prin fascinația pe care a generat-o și care a dus la multiplicarea sa
[Corola-publishinghouse/Science/1558_a_2856]
-
Cu alte cuvinte, Franța propunea la sfârșitul secolului al XVII-lea o formulă estetică irepetabilă, dar care, tentând prin apropierea miraculoasă de perfecțiune, a indus totuși credința contrară, a repetabilității ei. Sub imperiul acestei dorințe s-au născut neoclasicismele variante impure ale originalului. Observând lipsa acestora de coagulare precum și forța lor redusă în a genera capodopere, se poate pune întrebarea în ce măsură modelul clasic, ca model importat, nu este unul steril? Atât de rodnic și de luminos în plan intern, clasicismul pare
[Corola-publishinghouse/Science/1558_a_2856]
-
bufonerie cu grozăvie: haosul tragediei prin care străbat sute de raze de lumină."125 I se impută, așadar, lui Shakespeare lipsa de ordine și de bun gust, înțeles de fapt ca bun simț, i se impută încălcarea regulilor și caracterul impur al pieselor sale. Cu alte cuvinte, Shakespeare este judecat prin prisma dogmei clasice, care, în acest context, devine un fel de pat al lui Procust. "Talentul este al lui, greșelile ale veacului" se afirmă, sugerându-se totodată că dacă ar
[Corola-publishinghouse/Science/1558_a_2856]
-
de romantism "modificat și liniștit",199 care depășește tensiunile puternice ale fazei inițiale, intrând sub semnul adaptării, se manifestă cu precădere în literaturile est-europene unde, de altfel, reprezintă singura formă a curentului, lipsind etapa anterioară a HR. Reducerea la dimensiunea impură a romantismului s-a datorat fenomenului numit de V. Nemoianu telescopare și anume desfășurarea simultană a mai multor perioade pe parcursul unei singure etape istorice relativ scurte. Este ceea ce Paul Cornea numea arderea etapelor, în sensul în care asimilarea noului nu
[Corola-publishinghouse/Science/1558_a_2856]
-
am mai sugerat, prezența disparată a elementelor clasice, lipsa unității ideologice și conceptuale fac să fie îndreptățită absența sintagmei clasicism românesc. Din acest punct de vedere ar fi preferabil termenul de neoclasicism care ilustrează prin prefixul neo o prelucrare ulterioară, impură a curentului original. Este aceeași părere pe care o exprimă și Paul Cornea sugerând că "clasicismul subzistă, dar nu în calitate de "curent", ci sub formă de "modalități" sau genuri, așadar, ca tip de stilizare artistică nu ca viziune existențială."204 Pe
[Corola-publishinghouse/Science/1558_a_2856]
-
țări."205 În această ordine de idei, ambivalența epocii poate fi mai bine înțeleasă, iar împletirea elementelor clasice cu cele romantice nu rămâne decât în aparență paradoxală, deoarece, în fapt nu s-au confruntat două ideologii radicale, ci un neoclasicism impur cu un "romantism îmblânzit" de tip Biedermeier. Aceasta nu înseamnă, totuși, că în epocă liniile conviețuirii clasic romantic au fost întru totul armonioase. Susținerea pătimașă a ideilor a ricoșat în câteva rânduri în aspecte polemice, cum este cazul lui Cezar
[Corola-publishinghouse/Science/1558_a_2856]
-
anterioare. Urmărim, astfel, o analiză finală a neoclasicismelor, prin definirea celor mai importante trăsături ale acestora, stabilind în acest sens o serie de concluzii pentru lucrarea de față. În primul rând, după cum o sugerează numele în sine, neoclasi-cismele reprezintă variante impure, ulterioare ca desfășurare, ale curentului matrice și anume clasicismul francez al secolului al XVII-lea. Prin coordonarea unor factori multipli de ordin social, istoric, literar etc. epoca Regelui Soare a reușit să dea naștere unui curent a cărui deplină coagulare
[Corola-publishinghouse/Science/1558_a_2856]
-
lipsește însă geniul acestuia și, ca urmare, majoritatea producțiilor literare se dovedesc inferioare artistic, curgerea temporală aruncându-le în grămada informă a anonimatului. În ceea ce privește secolul al XIX-lea, creațiile adepților neoclasicismului cum sunt, de exemplu, pașoptiștii români devin mult mai impure prin amestecul elementelor romantice, dând naștere uneori unor împletiri oximoronice. Cu un secol mai târziu, ruptura între dimensiunea teoretică și cea a creațiilor propriu-zise este aproape totală. Neoclasicismul secolului al XX-lea pare, din acest punct de vedere, doar o
[Corola-publishinghouse/Science/1558_a_2856]
-
formula clasică. Acesta este unul din motivele principale care a dus la axarea exclusivă pe acest domeniu în lucrarea de față, considerând că adevărata viață a neoclasicismelor pulsează, de fapt, în poeticile care atestă asumarea conștientă a viziunii clasice. Caracterul impur al acestor renașteri clasice nu se datorează doar imposibilității coagulării depline la nivelul operelor, ci și multitudinii influențelor culturale care au marcat fiecare epocă și spațiu geografic în parte, ducând la o împletire eterogenă a nostalgiei clasicismului în toate formele
[Corola-publishinghouse/Science/1558_a_2856]
-
CNT, 1999, 45; Radu Andriescu, Ovidiu, ,,Timpul”, 2000, 2; Radu Pavel Gheo, Poetul meu Pierrot, O, 2000, 3; Bucur, Poeți optzeciști, 149-153; Lefter, Scriit. rom. ’80-’90, II, 226-228; Tudorel Urian, Ucigaș fără simbrie, RL, 2003, 32; Andrei Bodiu, Disperare impură, OC, 2003, 126. Ș.A.
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288460_a_289789]
-
de 0 în toate pozițiile. Exponentul numărului zero poate avea, teoretic, orice valoare, rezultatul fiind tot zero. La unele calculatoare, dacă un rezultat are mantisa zero, exponentul rămâne la valoarea pe care o are în momentul respectiv, rezultând un “zero impur”. Este de dorit ca numărul zero să aibă cel mai mic exponent posibil, rezultând astfel un “zero pur”. În cazul exponenților cu deplasament, cea mai mică valoare a exponentului este 0. Aceasta duce la faptul că reprezentarea în VM a
Arhitectura Calculatoarelor by Cristian Zet () [Corola-publishinghouse/Science/329_a_567]
-
la căsătorie - «a-și băga capul în lață - se explică prin proiecția fantasmatică a alianței dintre două persoane, generată de frânghie. Corp Corpul întreține cu sufletul o relație simbolică complexă. Îi este în același timp opus, reprezentând elementul profan, chiar impur, dar și strâns legat, deoarece este învelișul de care nu se poate lipsi. Psihologia recunoaște legătura psihosomatică fundamentală ce unește spiritul (psyché) cu corpul (soma). Procesul somatizării confirmă faptul că trupul posedă un limbaj simbolic, cel al bolii. Substituindu-se
[Corola-publishinghouse/Science/2329_a_3654]
-
protejat și hrănit afectiv sau spiritual. Plămân Pentru că sunt implicați în respirație, plămânii simbolizează schimburile dintre exterior și interior și ciclul morții și renașterii. Respirația presupune: - inspirația, asociată cu pătrunderea energiei și cu purificarea; - expirația, asociată cu eliberarea, expulzarea energiei impure, dar și cu moartea. În plan psihologic, respirația este strâns legată de registrul emoțional: ne ținem respirația când ne este frică, expirăm adânc atunci când ne simțim ușurați. A respira este în același timp un act conștient și inconștient. Respirația poate
[Corola-publishinghouse/Science/2329_a_3654]
-
sângeă). Fără a mai lua în considerare că ceea ce este legat prin sânge este indisolubil și irevocabil: legămintele sacre sunt semnate cu sânge. Pentru toate aceste motive, sângele exprimă dorința de unire, mai exact de comuniune totală. Sângele menstrual este impur, astfel că, în numeroase locuri din lume este tabu. Femeia la ciclu este dată la o parte, exclusă de la anumite lucruri, izolată de ceilalți membri. Pentru că este la ciclul, se consideră că vehiculează o forță sacră periculoasă. Menstruația este de
[Corola-publishinghouse/Science/2329_a_3654]
-
fie opozițiile și atacurile suferite în realitate, fie un sentiment de persecuție, dușmanii situându-se în exterior sau în interior. În această ultimă perspectivă este reprezentarea vinovăției care îl macină pe subiect, a conștiinței sale vinovate, a gândurilor percepute ca impure și diabolice. Diavolul simbolizează și pericolul de a ceda ispitei. Este posibil ca cel ce visează să se simtă în același timp atras de ceva sau de cineva, simțind într-o oarecare măsură riscul la care este expus. Visul pune
[Corola-publishinghouse/Science/2329_a_3654]
-
Întîia Creație, din cele trei succesive, dînd ființă Mamei celor Vii (emma de hayye) care, la rîndul ei, Îl cheamă la viață pe Omul Primordial (’nasha qadmaya), iar acesta Își „cheamă” cei cinci fii, elementele pure ce se opun elementelor impure din Împărăția Întunericului: „Aerul limpede se opune Fumului, VÎntul răcoritor VÎntului arzător, Lumina - Întunericului, Apa Înviorătoare - Apei stătute. Focul care Încălzește - Focului mistuitor”36. După Ibn al-Nad@1@m (cf. traducerea lui Dodge): Protoantropul s-a Înveșmîntat cu cele cinci
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]