1,010 matches
-
alte cuvinte, ficționalul. Mă Încumet să spun „ficțiune” deja În momentul În care - Într-un sens forțat al termenului, recunosc - nu mai căutăm neapărat În discursul de factură istorică (de altfel, În nici un alt tip de discurs) un adevăr transcendental, imuabil, care ar trebui să fie respectat și restituit În totalitatea sa imuabilă. Ca atare, nu Înglobez istoria Într-un discurs literaturizant, atâta vreme cât istoria și literatura deopotrivă Își pierd semnificatul lor rigid, modernist. Sanda Cordoș: Eu nu am folosit niciodată termenul
[Corola-publishinghouse/Science/1910_a_3235]
-
care - Într-un sens forțat al termenului, recunosc - nu mai căutăm neapărat În discursul de factură istorică (de altfel, În nici un alt tip de discurs) un adevăr transcendental, imuabil, care ar trebui să fie respectat și restituit În totalitatea sa imuabilă. Ca atare, nu Înglobez istoria Într-un discurs literaturizant, atâta vreme cât istoria și literatura deopotrivă Își pierd semnificatul lor rigid, modernist. Sanda Cordoș: Eu nu am folosit niciodată termenul adevăr, pentru că eu cred că acolo este altceva, În plus mai stăm
[Corola-publishinghouse/Science/1910_a_3235]
-
au fost cele mai incitante, deoarece au rezistat mai mult decât alte proiecții. Într-un fel, cele două modele se completează reciproc, venind din surse diferite și având, desigur, mesaje diferite. Ambele Încearcă să explice individul, tentând să absolutizeze trăsăturile imuabile ale acestuia. Modelul Blaga e extrem de elaborat, cu multiple influențe europene, dintre care cea a mitului și a psihanalizei sunt structurante. Modelul Ralea e mai puțin elaborat, dimensiunile o arată. Este interesant tocmai pentru ideea de continuă negociere, ca un
[Corola-publishinghouse/Science/1910_a_3235]
-
comunității culturale, se adaugă alte componente care construiesc imaginarul respectivei comunități. Studiile culturale, cele despre americanitate ori britanitate, care au dat tonul, au inclus descrierea economicului, politicului, literaturii, minorităților etc. Ele sunt critice față de ierarhia care stabilește esența modelului cultural, imuabil În timp. Nu În această percepție am dorit să prezint ideea de model. Centralitatea unor modele culturale, cele europene, de pildă, dintre cele două războaie mondiale a fost văzută ca un simbol al superiorității culturii europene, o secvență din lanțul
[Corola-publishinghouse/Science/1910_a_3235]
-
nu se va schimba nimic fundamental pentru mulți ani. Marius Jucan: Există, cred, un mit al interiorității culturale, cum există și un mit al interiorității echilibrului, care pentru intelectualul de azi, aș zice dintotdeauna, contează. Putem considera această „interioritate” stabilă, imuabilă? Dacă considerăm că misiunea intelectualului este Încheiată, În sensul că el nu-și poate spune păsul decât În nume propriu, ca simplu purtător al unei simple opinii, atunci trebuie să renunțăm, de pildă, la ecoul celor spuse de atâția intelectuali
[Corola-publishinghouse/Science/1910_a_3235]
-
ce știm deja din finalul Scrisorii către Pythocles, care critică religia populară, forma ei astrală, dar și frica de zei: de natură materială, situați în interlumi, ei nu se sinchisesc deloc de oameni, de destinul sau de activitățile lor. Preafericiți, imuabili, nemuritori, ei ne oferă un arhetip, o idee a rațiunii, un model: totul e să trăiești ca un zeu, și atunci nu mai ai de ce să te temi de moarte. Philodemos completează portretul cerului, cel puțin al zeilor materiali - deși
[Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
repezi, nici strigătele lor și vacarmul pe care-l fac, dar care totuși există, tot așa nu surprindem a priori, numai cu ajutorul simțurilor, economia fină și secretă, invizibilă și ascunsă, a jocurilor atomilor care compun orice realitate: ea există totuși, imuabilă, eternă și bine reglată din punct de vedere mecanic. Practicând această metodă, nu mai gândim lumea la suprafață, ci în adâncimea pe care o reclamă. Luciditatea se dobândește astfel: trebuie să nu ne mulțumim cu aparența, prea ades înșelătoare, să
[Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
expui toate aspectele și contextul unei cauze materiale, imanentă fiecărui efect, oricare ar fi el. Acolo unde domnește misterul, rațiunea are cuvântul ei de spus pentru a risipi tenebrele și a elimina indefinitul. Epistemologia lucrețiană vizează îndepărtarea fricii. Legile naturii, imuabile, asigură derularea armonioasă a tot ceea ce se întâmplă. Nu zei, nu forțe oculte sau puteri întunecate, ci înlănțuiri de cauze reductibile printr-un efort al spiritului. Când se amestecă și inteligența, apar relații între aspecte care păreau lipsite de consecințe
[Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
legătură cu problema care a frământat mintea creatorului. Exemple: Nikola Tesla a fost un geniu al mașinilor electrice. A lucrat o vreme în laboratoarele lui Edison, cu care a avut multe polemici în legătura cu viitorul curentului alternativ. Edison considera imuabilă suveranitatea curentului continuu, mai ales că singurele motoare electrice erau cele de curent continuu, pe când Tesla întrezărea viitorul curentului alternativ, mai ales datorită avantajelor transportului energiei la distanțe mari. După câțiva ani de eșecuri experimentale privind crearea unui motor de
Creativitate : fundamente, secrete şi strategii by Georgel Paicu () [Corola-publishinghouse/Science/690_a_1152]
-
aceste schimbări, departe de ritmul propriu impus de vârstă. Creatorul încununat de ani încearcă să înțeleagă totul la o scară mult mai largă, să privească din altă sferă, mai înaltă, departe de furnicarul schimbărilor, din locul unde guvernează conceptele generale, imuabile. Creatorul dorește să cuprindă cunoașterea într-un tot unitar, cu legi puține, dar generale, care nu se schimbă. Exemple: A. Einstein, D. Mangeron, etc. 4.2.3 Influența sexului Creația este un har cu care a fost binecuvântat omul de
Creativitate : fundamente, secrete şi strategii by Georgel Paicu () [Corola-publishinghouse/Science/690_a_1152]
-
nu suferă. Fiindcă nu poate fi abolită, suferința nu este la Blecher, combătută, ci integrată în ființa umană. Conștiința că lupta împotriva suferinței nu dă decât rezultate precare face parte aici din însuși textul literar, în care această suferință stăpânește imuabil. Oricât i s-ar împotrivi și oricât de străină ar resimți-o, personajele lui Blecher o consideră ca pe ceva ce le aparține... Prin prezența suferinței perpetuu amenințătoare, ele își dobândesc conștiința de sine. Suferința nu mai este doar o
[Corola-publishinghouse/Science/1448_a_2746]
-
realității unidimensionale. Cu toate acestea, finalul textului întărește ideea că armonia între ,,ființa individuală" și ,,ființa socială" nu se poate realiza. Experimentând diferite ,,niveluri de realitate", reușesc oare personajele blecheriene să aibă o ,,atitudine transdisciplinară"? Să ,,păstreze o orientare constantă, imuabilă, indiferent de complexitatea unei situații și șansele vieții ?"432 Atâta timp cât naratorul-personaj din textul lui Blecher este ,,deschis" pentru a ,,păstra o postură orientată spre densificarea informației și a conștiinței"433, putem vorbi de ,,atitudine transdisciplinară". 6.3. Sacrul ca experiență
[Corola-publishinghouse/Science/1448_a_2746]
-
diverse prefețe. Numărul mare de lucrări critice atestă faptul că doctrina clasică se realizează în plină luciditate rațională, cu o destul de dezvoltată conștiință de sine.17 Această autoreflectare trebuie percepută, astfel, în liniile dorinței de a stabili anumite repere concrete, imuabile, în ceea ce privește creația, repere care, dincolo de accentuarea nevoii de ordine transpusă la nivel estetic, se subordonează, de fapt, aspirației către perfecțiune. Clasicismul francez a fost un curent care, prin toate mecanismele sale, și-a propus cel mai îndrăzneț scop, dar și
[Corola-publishinghouse/Science/1558_a_2856]
-
fericit cu admirația Antichității: "Clasicismul rămâne, nu produsul exclusiv al unei rațiuni definitiv victorioase, ci produsul acelei subtile ecuații dintre rațiune și cultul frumosului antic."33 Consecința primordială a raționalismului estetic va fi credința în existența unor reguli universale și imuabile care să ordoneze creațiile sub semnul conceptului de frumos ideal, invariabil, care transcende gustul individual și orice restrângere spațio-temporală. Ca urmare, importanța acordată legilor estetice pe care clasicii le consideră sursa perfecțiunii artistice. Dintre acestea, o serie au fost deja
[Corola-publishinghouse/Science/1558_a_2856]
-
amplă culminând prin faimoasa sintagmă "Și bunul Homer uneori dormitează"59 Însă aici este folosită în scop evident polemic. Aducerea în același plan a anticilor cu modernii este o idee pe care Perrault o mai întărește și prin argumentul naturii imuabile. De fapt, acesta reprezintă un fel de topos al textelor Modernilor, regăsindu-se printre alții și la Fontenelle. Perrault accentuează faptul că substanța naturii, fiind aceeași, poate să genereze în orice epocă spirite înalte: " Pentru a crea caracterele precum și-n
[Corola-publishinghouse/Science/1558_a_2856]
-
regăsindu-se printre alții și la Fontenelle. Perrault accentuează faptul că substanța naturii, fiind aceeași, poate să genereze în orice epocă spirite înalte: " Pentru a crea caracterele precum și-n creația trupurilor, / Natura a făcut mereu aceleași eforturi / Ființa sa e imuabilă și-această forță abundentă / Din care s-a format totul, nu poate să se fi epuizat."60 Ideea este reluată în Paralele, aducându-i-se anumite nuanțări ce privesc noțiunea de progres "Natura e mereu aceeași în general în toate
[Corola-publishinghouse/Science/1558_a_2856]
-
lui Boileau și altor clasici. II.3. Fontenelle Bine ancorat în tabăra Modernilor, Bernard le Bovier de Fontenelle publică în 1688 Digresiuni asupra Anticilor și Modernilor, lucrare ce, dincolo de câteva idei pe care le regăsim și la Perrault privind natura imuabilă și teoria progresului, aduce câteva aspecte noi ce merită cercetate prin relevanța generală pe care o au. Astfel, se face mai pregnant apologia rațiunii noua metodă de gândire introdusă de Descartes este considerată superioară tuturor celor anterioare, constituind o cucerire
[Corola-publishinghouse/Science/1558_a_2856]
-
în numele unui prezent dinamic și, mai ales, al unui viitor promițător, după cum sugera și Matei Călinescu în studiul său asupra acestei etape literare: "Din perspectiva modernității artistul este cu sau fără voia sa rupt de trecutul normativ cu criteriile lui imuabile, iar tradiția nu mai are autoritatea de a-i oferi modele de imitat sau direcții de urmat."240 Așadar, o eliberare de orice constrângere, o renunțare la convenții și un extaz al deschiderii către experiențe artistice noi. În acest context
[Corola-publishinghouse/Science/1558_a_2856]
-
Eliot "Suntem mereu în pericolul de a ne agăța de o tradiție învechită sau de a încerca să reinstaurăm noi una, de a confunda ceea ce este vital cu lucruri inutile [...] Cel de-al doilea pericol este să asociem tradiția cu imuabilul, să o percepem drept ceva ostil schimbării, să țintim către întoarcerea la o stare inițială pe care ne-o imaginăm sub semnul inalterabilității, în loc de a ținti să reconstituim substanța vitală care a produs acea stare la momentul respectiv."273 Se
[Corola-publishinghouse/Science/1558_a_2856]
-
trebuie recunoscut potențialul acestora În flexibilitatea de a alege Între stiluri. Grasha (1990) a sugerat că profesorii pot vedea mai degrabă aceste preferințe ca „stări” care pot varia În funcție de circumstanțele situaționale ale actului de predare Învățare, decât ca și caracteristici imuabile ale elevului. Sprijinirea elevilor În dezvoltarea unui repertoriu echilibrat al stilurilor de Învățare În scopul potrivirii acestuia cu diferite modalități de predare ale profesorilor, pare un obiectiv dezirabil. Cercetările au arătat că pentru a crește adaptarea elevului la un anumit
Ad-Studium Nr.1 2 by Ana Rotaru [Corola-publishinghouse/Science/786_a_1745]
-
devine relativă (Gen. 3:17-19). Tradiția platonică pare să fragmenteze de la bun Început inteligența ecosistemică, atribuind unor intermediari atît creația lumii, cît și pe cea a omenirii. Lumea Ideilor este opusă lumii inferioare dominate de Necesitate (ananke)102, fixată În Locul imuabil (chora). Acest spațiu este coetern cu Logosul, În care imaginea ideilor acționează ca un sigiliu, lăsînd În urmă amprente, ca Într-o ceară moale. Multe texte platonice fac referință la proasta calitate a copiei cosmice În raport cu prototipul ei ideal; numărîndu-se
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
limbii ebraice), Filon a trebuit să-l concilieze pe Platon cu Pentateucul și dialogul Timaios cu Cartea Genezei. Evident, cea dintîi problemă era că zeul-demiurg al lui Platon, cel care creează lumea cu ochii ațintiți la lumea Ideilor eterne și imuabile, nu prea corespundea cu descrierea Dumnezeului biblic, primordial și suveran, care creează totul ex nihilo. Filon l-a pus pe Dumnezeu să creeze Ideile, În loc să se lase generat de ele. În consecință, calificarea de ontos on (ceea ce este cu adevărat
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
d’Alembert, operele lui Auguste Comte, operele lui Marx și „literatura patristică a leninism-stalinismului”34. Caracterul coranic al acestor scrieri determină, potrivit lui Voegelin, excluderea activă a tot ceea ce ele pretind să Înlocuiască. Deja Reforma așezase În locul argumentului și persuasiunii adevărul imuabil și indiscutabil al unei societăți totalitare 35. Totalitarismul Înseamnă, de fapt, Împlinirea căutării gnostice a unei teologii civile. Gnosticismul din zilele noastre, imanentizare a eschatonului creștin, se manifestă sub două forme distincte: marxismul, care este forma cea mai explicită și
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
i-ar dori la o eventuală școală particulară), a apărut pe cât de constantă, pe atât de firească. Pe astfel de temeiuri s-au clădit, în mod natural, o trainică legătură sufletească și un atașament deosebit față de Școala B.P. Hasdeu, realități imuabile pe care ingratitudinea interesată a unor prezențe fortuite, pasagere, din câmpul decizional al școlii (în a doua jumătate a anilor `90) nu aveau cum să le afecteze, astfel încât doamna profesoară Eugenia Cîmpeanu a rămas și după momentul pensionării din 1998
ACCENTE ISTORIOGRAFICE by Eugenia Cîmpeanu, Claudia Furtună () [Corola-publishinghouse/Science/791_a_1734]
-
rând, argumentativ. Marc Baratin, în La parole polémique, depistează două direcții ale relației dintre retorică (desigur, cea antică) și polemică: una vizează semnificația etimologică, deci "referința războinică", cealaltă "conotația negativă atașată conceptului de polemică"21. Prima are un caracter static, imuabil și presupune existența unui conflict acut, iar cea de-a doua, mereu susceptibilă de a intra sub incidența eticii, e corelată modului de a aborda conflictul. Din orice unghi ar fi privite, consubstanțialitatea polemicii și a retoricii e de netăgăduit
by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]