584 matches
-
cu curba N. Pe această curbă se înscriu, în raport cu nivelul de organizare al personalității tot șase situații „patogene”, care, în diferite etape ale vieții individului, pot duce la apariția unor anomalii psihice ale personalității. Acestea sunt următoarele: conflicte/frustrări, regresiune, inadaptare, dezadaptare, deteriorare, deficiență. Se poate remarca faptul că, așa cum cele două curbe N și A sunt complementare între ele, și „factorii” sau „situațiile” care pot influența dinamica evoluției vieții persoanei sunt complimentare, așa cum, de altfel, se poate vedea din tabelul
Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
complimentare, așa cum, de altfel, se poate vedea din tabelul din pagina 426???, în care sunt expuși „factorii de normalitate” (N) și „factorii de anormalitate” (A). Factorii de normalitate (N) Factorii de anormalitate (A) Protecție Conflict/frustrare Dezvoltare Regresiune Adaptare/integrare Inadaptare Consolidare/independență Dezadaptare/dependență Involuție/declin Deteriorare/degradare Deficiență/performanțe slabe sau absente Slăbire/absența performanțelor Tipurile de personalitate în psihopatologie 1) Personalitățile nevrotice Personalitățile nevrotice corespund cu ceea ce psihanaliza numește caractere nevrotice (Glover, Reich). Caracterul nevrotic se distinge de
Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
eronate care vor constitui premisele unui sistem de gândire de factură delirantă, fie de persecuție, de grandoare sau cu o altă tematică bine conturată. După Genil-Perrin, personalitatea paranoiacă se caracterizează prin următoarele patru trăsături fundamentale: hipertrofia Eului, neîncredere, falsitatea judecății, inadaptare socială. În cadrul tipului de personalitate paranoiacă se descriu câteva forme net diferențiate. Cele mai bine delimitate și universal admise de specialiști sunt tipurile descrise de E. Kretschmer. În această privință el distinge următoarele: personalitățile de tip combativ, personalitățile submisive și
Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
acestui tip de deficiență sunt implicați direct în procesul formării sau al structurării Supra-Eului personal ca instanță de „cenzură morală” a personalității. În sensul acesta distingem următoarele tipuri de deficiențe de adaptare-integrare: starea de dependență familială sau socială, reprezentând o inadaptare pasivă a individului, starea de inadaptare activă caracterizată prin conflicte, conduite de tip deviant, delincventă, sociopatie, acte antisociale. 8) Personalitățile deteriorate Acest grup reunește acele modele de personalități anormale caracterizate prin degradarea progresivă, cu caracter ireversibil, a sistemului personalității și
Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
direct în procesul formării sau al structurării Supra-Eului personal ca instanță de „cenzură morală” a personalității. În sensul acesta distingem următoarele tipuri de deficiențe de adaptare-integrare: starea de dependență familială sau socială, reprezentând o inadaptare pasivă a individului, starea de inadaptare activă caracterizată prin conflicte, conduite de tip deviant, delincventă, sociopatie, acte antisociale. 8) Personalitățile deteriorate Acest grup reunește acele modele de personalități anormale caracterizate prin degradarea progresivă, cu caracter ireversibil, a sistemului personalității și care survine ca urmare a evoluției
Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
bolnavului, trebuie avut în vedere și faptul că bolnavul psihic, ca individ social rămâne o prezență în interiorul comunității social-umane. Prezența bolnavului psihic în societate va influența comunitatea, după cum, în egală măsură, și comunitatea socială va exercita o influență asupra acestuia. Inadaptarea socială a bolnavului psihic se datorește, pe de o parte, schimbării naturii sale cu efecte negative directe, imediate și variate în comportament, gândire, activitate, iar pe de altă parte, prin schimbarea modului de comunicare interprersonală. Deși boala psihică „izolează” bolnavul
Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
prezentate, sunt manifestări psihopatologice în strictă dependență cauzală de factorii etno-culturali care normează grupul social în care acestea apar, se manifestă și evoluează. Dincolo de acestea, se mai descriu tulburări psihice care se datoresc unor situații de conflict intercultural sau de inadaptare culturală. Este cazul unor persoane care aparținând unor culturi, în medii socio-culturale diferite. Vom analiza în continuare aceste aspecte. Tulburări psihice datorate unor conflicte interculturale Așa cum s-a arătat mai sus, fiecare persoană este, dincolo de aspectele sale psiho-biologice, și produsul
Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
în ea un model arhetipal, cu care să se identifice. Dar este necesar ca și acest „model” să-l accepte și să-l recunoască. Toate acestea, reunesc în final condițiile psihopatologice, care duc la edificarea unor situații conflictuale, stări de inadaptare nevrotică și, în situații destul de dese, la dezvoltări psihotice de factură paranoiacă. Aspectele mai sus analizate, privind raporturile care există între viața psihică, normală și patologică, și factorii culturali și sociali, pun probleme deosebit de interesante și importante atât pentru psihologie
Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
relaționarea lor cu instituțiile comunității sau cu semenii din comunitatea din care fac parte. Altfel spus, psihopedagogia specială împrumută din alte discipline termeni, concepte a căror semnificație este utilizată într‑o manieră interdisciplinară distinctă, în funcție de varietatea formelor de deficiență și inadaptarea consecutivă tipului de deficiență. De asemenea, câmpul de acțiune a psihopedagogiei speciale se situează între studierea stării de normalitate și a stării patologice, parcurgând un traseu complex care include prevenirea, depistarea, diagnoza, terapia, recuperarea, educarea, orientarea școlară și profesională, integrarea
Sinteze de psihopedagogie specială. Ghid pentru concursuri și examene de obținere a gradelor didactice by Alois Gherguț () [Corola-publishinghouse/Science/2355_a_3680]
-
ofertelor educaționale și dezvoltarea instituțiilor școlare de tip incluziv); c) socială: - inserția bio‑psiho‑socio‑culturală a persoanei în realitatea socială actuală sau în schimbare pe axele: familială, școlară, profesională și socială; - acțiuni de prevenire și combatere a manifestărilor de inadaptare socială sau de marginalizare a persoanelor cu dizabilitate; - promovarea și susținerea unor politici coerente și flexibile, precum și organizarea unor servicii eficiente pentru protecția și asistența socială a persoanelor aflate în dificultate; - informarea opiniei publice cu privire la responsabilitatea civică a membrilor comunității
Sinteze de psihopedagogie specială. Ghid pentru concursuri și examene de obținere a gradelor didactice by Alois Gherguț () [Corola-publishinghouse/Science/2355_a_3680]
-
asupra relațiilor și vieții sociale a persoanei deficiente. Aspectul social rezumă consecințele deficienței și ale incapacității, cu manifestări variabile în raport cu gravitatea deficienței și cu exigențele mediului. Aceste consecințe pe plan social sunt incluse în noțiunile de handicap 1, respectiv de inadaptare, și se pot manifesta sub diverse forme: inadaptare propriu‑zisă, marginalizare, inegalitate, segregare, excludere. Handicapul pentru o persoană este considerat un dezavantaj social, rezultat dintr‑o deficiență sau incapacitate, care limitează sau împiedică îndeplinirea unui rol într‑un context social
Sinteze de psihopedagogie specială. Ghid pentru concursuri și examene de obținere a gradelor didactice by Alois Gherguț () [Corola-publishinghouse/Science/2355_a_3680]
-
Aspectul social rezumă consecințele deficienței și ale incapacității, cu manifestări variabile în raport cu gravitatea deficienței și cu exigențele mediului. Aceste consecințe pe plan social sunt incluse în noțiunile de handicap 1, respectiv de inadaptare, și se pot manifesta sub diverse forme: inadaptare propriu‑zisă, marginalizare, inegalitate, segregare, excludere. Handicapul pentru o persoană este considerat un dezavantaj social, rezultat dintr‑o deficiență sau incapacitate, care limitează sau împiedică îndeplinirea unui rol într‑un context social, cultural, în funcție de vârsta, sexul sau profesia persoanei respective
Sinteze de psihopedagogie specială. Ghid pentru concursuri și examene de obținere a gradelor didactice by Alois Gherguț () [Corola-publishinghouse/Science/2355_a_3680]
-
semnificativă și durabilă a calității vieții și serviciilor pentru toate persoanele cu dizabilități sau aflate în dificultate. Întrebări și teme de reflecțietc "Întrebări și teme de reflecție" • Exemplificați, într‑o formulă sintetică, felul în care conceptele de deficiență, incapacitate, handicap, inadaptare pot fi puse în relație, folosind un caz concret de persoană cu cerințe speciale. Care sunt componentele asistenței psihopedagogice și sociale a persoanelor cu cerințe speciale și cum pot fi ele concretizate în practica profesională din acest domeniu? • Oferiți exemple
Sinteze de psihopedagogie specială. Ghid pentru concursuri și examene de obținere a gradelor didactice by Alois Gherguț () [Corola-publishinghouse/Science/2355_a_3680]
-
maturității emoționale. Disfuncțiile la nivelul echilibrului somato-fiziologic se pot manifesta prin: perturbarea frecvenței normale a școlarului, slăbirea proceselor de mobilizare, distonii mentale de origine fiziologică, fragilitate fiziologică cu efecte asupra comportamentului general de învățare, sindrom de oboseală la elevii hipotensivi, inadaptări la regimul școlar, stări de astenie psiho-biologică, tulburări senzoriale și endocrine, deficiență fizică. M. Călin (1995) include în categoria factorilor personali și ambianta neconfortabilă de studiu, nivelul acumulărilor realizate în etapele școlare anterioare, timpul afectat pregătirii individuale și altor preocupări
Sinteze de psihopedagogie specială. Ghid pentru concursuri și examene de obținere a gradelor didactice by Alois Gherguț () [Corola-publishinghouse/Science/2355_a_3680]
-
funcționare mintală, cu implicații directe în organizarea și structurarea personalității individului, și deficiența de intelect (termen introdus în literatura românească de C. Păunescu), desemnând incapacitatea individului de a face față unor sarcini cuprinse în actul învățării, ca o consecință a inadaptării acestor sarcini, de multe ori supralicitate în școală, la specificul și potențialul real al copilului. Altfel spus, deficiența mintală, care constituie o patologie de evoluție și dezvoltare datorată patologiei de organizare și funcționare a unor structuri psihice, se deosebește de
Sinteze de psihopedagogie specială. Ghid pentru concursuri și examene de obținere a gradelor didactice by Alois Gherguț () [Corola-publishinghouse/Science/2355_a_3680]
-
critic sau autocritic, cu randamente școlare mediocre, incapabil de efort susținut; - ”leneșul”, caracterizat de A. Binet prin indolență, lipsă de dinamism, incapacitate de decizie; se deosebește de lenea ocazională, fiind determinată de o dezvoltare intelectuală insuficientă, apatie accentuată, inerție, instabilitate, inadaptare. Sintetizând, putem spune că persoanele cu deficiență mintală ușoară constituie grupa deficienților mintal recuperabili pe plan școlar, profesional și social, educabili, adaptabili la exigențele instrucției școlare și ale vieții sociale. Deficiența mintală de gradul II (deficiența mintală moderată și deficiența
Sinteze de psihopedagogie specială. Ghid pentru concursuri și examene de obținere a gradelor didactice by Alois Gherguț () [Corola-publishinghouse/Science/2355_a_3680]
-
și a capacității de relaționare cu cei din jur, copilul trebuie să fie stimulat și să exerseze o diversitate de experiențe senzorio‑afective cu adultul, și în special cu mama. Autismul infantil reprezintă un factor important al nereușitei sau al inadaptării școlare și desemnează, în accepțiunea lui E. Bleuler, o trăsătură psihoafectivă particulară, caracterizată prin profunda interiorizare a ideilor și a sentimentelor proprii. Această repliere totală asupra propriei lumi subiective este însoțită de o gândire necritică, egocentrică (ruptă de realitate și
Sinteze de psihopedagogie specială. Ghid pentru concursuri și examene de obținere a gradelor didactice by Alois Gherguț () [Corola-publishinghouse/Science/2355_a_3680]
-
acțiunii: - o pregătire specială prealabilă integrării, care să favorizeze achiziția operațiilor elementare, condiție pentru însușirea elementelor fundamentale ale programei comune; - o asistență psihopedagogică și medicală de specialitate, pe toată durata școlarizării în unitățile obișnuite de învățământ, pentru preîntâmpinarea fenomenelor de inadaptare școlară. Aceste cerințe reclamă existența unei rețele instituționalizate de asistență și servicii pentru categoriile de elevi cu cerințe speciale. În unele țări cu tradiție în acest sens se întâlnesc instituții de readaptare cu profil special, psihopedagogic și medical: centre de
Sinteze de psihopedagogie specială. Ghid pentru concursuri și examene de obținere a gradelor didactice by Alois Gherguț () [Corola-publishinghouse/Science/2355_a_3680]
-
hipotrofie - dezvoltare subnormală a unui organ, țesut sau a întregului organism, datorată unui metabolism scăzut, de etiologie nutrițională, circulatorie sau neuro‑hormonală. hipoxie natală - reducerea nivelului oxigenului sub limite normale, datorată tulburărilor de instalare a respirației extrauterine, imediat după naștere. inadaptare - consecința directă a deficienței sau incapacității care diminuează ori limitează gradul de manifestare socială a persoanelor cu dizabilități; se poate manifesta sub diverse forme: inadaptare propriu‑zisă, marginalizare, inegalitate, segregare, excludere. incapacitate - o pierdere, o diminuare totală sau parțială a
Sinteze de psihopedagogie specială. Ghid pentru concursuri și examene de obținere a gradelor didactice by Alois Gherguț () [Corola-publishinghouse/Science/2355_a_3680]
-
nivelului oxigenului sub limite normale, datorată tulburărilor de instalare a respirației extrauterine, imediat după naștere. inadaptare - consecința directă a deficienței sau incapacității care diminuează ori limitează gradul de manifestare socială a persoanelor cu dizabilități; se poate manifesta sub diverse forme: inadaptare propriu‑zisă, marginalizare, inegalitate, segregare, excludere. incapacitate - o pierdere, o diminuare totală sau parțială a posibilităților fizice, mintale, senzoriale etc., consecință a unei deficiențe care împiedică efectuarea normală a unor activități. Indiferent de forma de manifestare (fizică, senzorială, mintală etc.
Sinteze de psihopedagogie specială. Ghid pentru concursuri și examene de obținere a gradelor didactice by Alois Gherguț () [Corola-publishinghouse/Science/2355_a_3680]
-
sămănătoristă. Se simte din modul în care personajele se raportează la oraș, din desele incursiuni întreprinse în memoria lor patriarhală, din prezența unor dezrădăcinați reali sau disimulați. Autorul are pretenția de a descoperi în realitatea contingentă un fenomen nou, de inadaptare cu extensie colectivă, datorat unei disjuncții între ritmul rapid al civilizației și cel individual, mai lent. Sortit acestei „tragedii”, contemporanul său, omul secolului al XX-lea, îi apare, peste ierarhii și clase sociale, un incurabil inadaptat, cu echilibrul lăuntric devastat
PETRESCU-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288781_a_290110]
-
Steriu și a ziaristului Ion Ozun - se încearcă o sondare a mediilor sociale, financiare, politice, artistice ale capitalei românești, unde Calea Victoriei este închipuită ca un soi de Wall Street balcanic. Ca și în Întunecare, eroii trăiesc intens o experiență a inadaptării și a prăbușirilor interioare și sociale. Capitala este, ca la Mihail Sadoveanu, C. Sandu-Aldea, Ion Agârbiceanu, I. Al. Brătescu- Voinești, o Sodomă ucigătoare de visuri curate, de orgolii și ambiții artistice, de cariere politice și financiare. Viziunea este rodul unei
PETRESCU-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288781_a_290110]
-
lui Nikolai Berdeaev - evoluează modern, către soluții existențialiste. Fundalul prozei românești de la sfârșitul secolului al XIX-lea și începutul secolului al XX-lea este orașul de provincie, locul în care eroi sadovenieni educați după precepte rurale clacau iremediabil, învinși de inadaptarea la universul urban, sau sfârșeau în mediocritate. Cei din schițele, povestirile sau nuvelele lui P. nu se diferențiază prea mult, numai că, în genere intelectuali, ei pun parcă mai mult idealism în speranța evaziunii (Zăpada, Unchiul din America, Cariera lui
PETRESCU-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288781_a_290110]
-
subscrie M. se poate desprinde mai degrabă din cronici decât din articolele sale programatice. Nici nu e de mirare, de vreme ce autorul se arată mefient față de tehnicizarea excesivă a criticii românești din anii ‘70-’80. Totuși, această mefiență nu provine din inadaptare - M. demonstrează în repetate rânduri că e un bun cunoscător al metodelor mai noi -, ci dintr-o incompatibilitate structurală. De pildă, în articolul Critica de poezie, ce deschide volumul Semnele realului, își declară adeziunea la „profilul de autor”, pe care
MORARU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288251_a_289580]
-
în identificarea de „structuri textuale” și „extratextuale” - și ajungând la viziuni critice de ansamblu, urmărește să descifreze „sensurile interioare” ale operei, acel „nucleu problematic” ce se regăsește în toate scrierile lui Istrati, indiferent de tematica abordată. Iar acest nucleu este inadaptarea, incapacitatea eroilor istratieni, fie că este vorba de Moș Anghel sau de personajele din ciclul haiducilor, de a se înscrie cu succes în ordinea realului. Ei sunt aprioric niște învinși, ceea ce apropie literatura lui Istrati de povestirile de tinerețe ale
OPREA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288554_a_289883]