745 matches
-
lucrurilor, s-a văzut că turcii aveau o concepție politică și o ideologie care, în general, nu era cu nimic inferioară europenilor. Ba mai mult, se poate spune că, pe plan religios, turcii aveau o înțelegere ceva mai largă decât inchiziția catolică. Propaganda lor religioasă se făcea cu un deosebit talent. Politic, ei au știut să se folosească în chip admirabil de dezbinările care sfâșiau Europa medievală. Secretul succeselor politicii turcești stă, în mare parte, în cunoașterea exactă a relațiilor existente
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
filosofie, știință și artă, vinovăția fiind împărțită deopotrivă și de teologia apuseană (îndeobște). Eminescu a înțeles printre cei dintâi cât de amenințat e creștinismul chiar din interiorul său, teologia speculativă fiind, practic, metamorfozată într-o ideologie compromițătoare încă din vremea Inchiziției, fapt ce a dus la ruptura dintre catolici și protestanți" (ibid., pag. 245). Eminescu a remarcat primul că filozoful e uneori mai aproape de spiritul eclesial decât preotul, îngrijorându-se de ireligiozitatea ce bântuia secolul său, sau, cu termenii lui Mircea
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
preț, neostoita căutare a adevărului. Singura care o răscumpără În ochii cumpliți ai lui Dumnezeu. Bătrânul izbucni Într-un râs amar. - Ar trebui să fii mai precaut, messer Alighieri, când dai astfel glas convingerilor dumitale. Nu cred că, pe pământul Inchiziției, această dragoste a dumitale pentru adevăr e bine văzută. - Florența nu e un pământ al Inchiziției, ci o Comună liberă. Pentru moment. Și sper că pentru mult timp de aici Înainte, oricum, câtă vreme voi fi În stare să fac
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
izbucni Într-un râs amar. - Ar trebui să fii mai precaut, messer Alighieri, când dai astfel glas convingerilor dumitale. Nu cred că, pe pământul Inchiziției, această dragoste a dumitale pentru adevăr e bine văzută. - Florența nu e un pământ al Inchiziției, ci o Comună liberă. Pentru moment. Și sper că pentru mult timp de aici Înainte, oricum, câtă vreme voi fi În stare să fac ceva. - Ai o mare Încredere În capacitățile dumitale, ca și când ai ști Într-adevăr să privești și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
un oraș oarecare. E un loc de o mare cultură și bogăție, dar și centrul celor mai mari erezii, precum și izvorul unor necontenite răzmerițe pe pământurile Franței. Dacă Într-adevăr călugărul provine de acolo, iar acest lucru Îi este cunoscut Inchiziției, e de așteptat ca, mai devreme sau mai târziu, să se intervină În curmarea acestei aventuri dubioase. Poetul se opri, pândind reacțiile francezului ca să vadă dacă era la curent cu farsa. Sau dacă nu cumva era chiar un complice tainic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
câțiva florini de la neghiobii ăștia, cum ai zis, de ce ar trebui să vină papa și să se amestece cu niște pungași, pe care mai apoi să Îi elimine acționând pe căi oculte? La ora asta, ați fi deja În mâinile Inchiziției, legați la stâlpul infamiei În piața publică, spre Învățătura de minte a poporului și spre mai marea slavă a lui Dumnezeu. Și a lui Bonifaciu. - Asta dacă Bonifaciu ar fi Într-adevăr vicarul cel drept al lui Dumnezeu, așa cum se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
mintea absorbită deja de alte gânduri. Din prag, se mai Întoarse o dată spre el. - Ești În pericol. Tu și cu ceilalți care sunt cu tine În treburile tale, zise ea. - Despre ce vorbești? - Știi tu. Lagia a povestit totul la Inchiziție. Au vorbit de tine. - Ce-ai aflat? - N-am putut auzi decât vreo câteva cuvinte. Dar tu trebuie să fugi, mai zise fata cu o neașteptată sclipire de tandrețe În ochi. Spuneau că planul tău a fost descoperit. Ziceau de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
mânios. Brațul secular e supus autorității Prioratului. Nimeni nu Îi poate uzurpa drepturile! - Nimeni nu le-a uzurpat, Îi replică celălalt, sumețindu-se cât era de mic. Colegii domniei tale mi-au dat ordin să acționez, după ce au acordat audiență Sfintei Inchiziții, la palat. De aceea sunt aici și oamenii papei... Dante Își plecă fruntea, cu amărăciune. Acum, când mandatul său era pe punctul de a expira, corbii se umflau În pene. Trebuia să fie mai precaut. Iar după miezul nopții, avea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
de măreție? N-ar fi fost el, oricum, un mare Împărat, ogarul atât de așteptat, care cobora să Îi judece pe lupi? Mâna Îi căzu pe lângă trup, lipsită de vlagă. Fețele vulgare din Colegiul priorilor, trufia cardinalului de Acquasparta, ferocitatea Inchiziției, obișnuințele putrede ale concetățenilor săi, toate acestea ar fi putut fi Îndreptate de omul acela, a cărui lucrare se pregătea el acum să o curme. Poate că tentativa eșuase. Manfred și Corradino pierduseră și ei partida, dar speranța era Încă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
crezi că orice urmă de sălbăticie e de domeniul trecutului. Slabe speranțe. Apoi, te gândești mai bine, și vezi că după ce au oprit femeile să mai lucreze în minele de cărbuni sau au dărâmat Bastilia și au scăpat de Tribunalele Inchiziției și de lettres de cachet, au alungat iezuiții, au sporit educația și au construit spitale și au răspândit legea curteniei și a politeții, vezi că urmează cinci sau șase ani de război și revoluții în care douăzeci de milioane de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1872_a_3197]
-
n-au aflat încă de ce suflă în tiribombe, de ce poartă măști ciudate, ca vechiul zeu al vântului, sau de ce și-au pus coifuri caraghioase, care mă fac o clipă să tresar, căci asemenea coifuri am văzut la Goya, așezate de Inchiziție pe capul muribunzilor. Nu există, poate, ceva mai trist decât un om care vrea să fie vesel cu orice preț. Dar fiesta nu cere eforturi. Dimpotrivă, pare să se bazeze pe o totală lipsă de efort, în ciuda uriașei energii pe
Caminante by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295603_a_296932]
-
cerul e vânăt. Și abia intrați în incinta fostei închisori spaniole, începe să plouă. O ploaie piezișă, rece și dușmănoasă, care amenință să compromită vizitarea acestei fortărețe sumbre unde spaniolii le-au arătat indienilor recalcitranți toate resursele de persuasiune ale Inchiziției. Trecem repede prin curtea năpădită de iarbă. Ploaia ne obligă să ne strecurăm pe lângă zidurile pătate de licheni, să ne adăpostim în fostele celule, în fostele camere de tortură, întîrziind în ele mai mult decât am fi vrut. Rămânem sub
Caminante by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295603_a_296932]
-
America o scenă incredibilă, stupefiantă, pe care n-o pot uita. Oameni care, obosiți de zgomot, ascultau la tonomate tăcerea! Tăcere înregistrată ca o muzică, tăcere pur și simplu, împărțită în rații, contra cost. "Cele două flageluri ale omenirii sunt Inchiziția și Societatea", a exclamat Pascal. Dar ce rămâne în afara lor? A nega în principiu societatea înseamnă a nu lăsa omului altă speranță decât aceea de a fi singur. Chiar aceste locuințe dintre palmieri au simțit nevoia să se grupeze. Bineînțeles
Caminante by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295603_a_296932]
-
la găsirea unor elemente de legătură mai mult sau mai puțin standardizate între citat și restul frazei: „«Și totuși se mișcă» a spus marele Galileo Galilei”. Sau: „Cu aceste cuvinte, marele Galileo Galilei a ieșit din sala de judecată a Inchiziției”. În jurnalism, stilul direct este preferat de anumite genuri (știrea pentru citat, interviul pentru dialog). Ocazional, dialogul poate fi folosit și în reportaj, anchetă, editorial, însemnare sau feature. Când și cum operăm trecerea de la discursul direct la cel indirect? Hotărâtoare
[Corola-publishinghouse/Science/2252_a_3577]
-
în varianta sa „dezvrăjită”) este sugerat sau impus. Textul cel mai semnificativ este lunga apocrifă Don Quijote în exil, în care se imaginează continuarea aventurilor cavalerului pe o corabie care îl poartă către Noua Spanie. Exilat prin voința regelui și a Inchiziției, Don Quijote e însoțit în călătorie de o mână de „dușmani ai Spaniei” și de un echipaj convertit la donquijotism, alături de care își va urma sminteala nobilă, va fi înghițit în pântecele Leviatanului sau îl va întâlni pe urmașul cavalerului Amadis
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287985_a_289314]
-
libertini” din Franța și din Germania -, și destinele lor diverse - de la trădarea așa-zișilor colaboratori până la eroismul discret al unei morți pe rug, trecând pe la cine știe ce talent potrivit pentru folosirea unei retorici care permite evitarea ori chiar eliberarea din ghearele Inchiziției și, mai apoi, reîntoarcerea la viața normală... Spiritul Liber desemnează contururile primei filosofii europene coerente. Acolo unde alții propun teze diverse, multiple sau chiar contradictorii, el efectuează variațiuni, desigur, dar întotdeauna pe aceeași temă: ființa-zeu a omului, divinitatea sa după
[Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
poți scăpa ieftin vorbind în felul acesta cu Clara de Montfaucon, devenită sfântă prin grația Bisericii catolice pentru un anumit număr de virtuți, desigur, dar și, probabil, pentru aceea care constă în a fi livrat numele lui Bentivenga de Gubbio Inchiziției italiene care a și dat cea mai bună folosință acestei informații: în vara anului 1307, el intră în închisoare la Florența pentru a rămâne acolo până la sfârșitul zilelor sale, împreună cu șase tovarăși de suferință. Omul Spiritului Liber o considera drept
[Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
străzi într-o cușcă de fier, a fost ștrangulat, ars apoi, iar cenușa i-a fost risipită în vânt. Acuza sacrilegiu. Avea: treizeci și patru de ani. Suntem în 1619, la nouăsprezece ani după ce călugărul dominican Giordano Bruno a fost calcinat de Inchiziție pe Campo dei Fiori din Roma, nu pentru ateism ci pentru heterodoxie. în Piața Sfântului Petru nu se glumește cu iubirea pentru semeni... XIX LORENZO VALLA și „voluptatea” 1. în sfârșit, veni Valla. Acesta e climatul intelectual și ideologic în
[Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
Lorenzo Valla are treizeci și cinci de ani. De ce și-ar risca o carieră îcând ai un post ca al lui, țintești unul și mai și, lângă papă!), de ce ar risca să sfârșească el însuși legat de un stâlp învăluit în flăcările Inchiziției? Pentru a semna o carte ca aceasta, îți trebuie un curaj nebun, o putere de decizie plină de franchețe, o pasiune radicală pentru adevăr, fără a te sinchisi de prețul pe care l-ai putea plăti. Inclusiv cel maxim... Ce
[Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
el contribuie la escaladarea violenței atât de o parte cât și de cealaltă. Pe plafonul „librăriei”, un singur citat, așa cum am mai spus, extras dintr-un autor contemporan: Michel de l’Hópital. Om pașnic, diplomat, prieten al poeților, adversar al Inchiziției în Franța îedictul de la Romorantin din 1560), lui i se datorează edictul din 1562 asupra libertății de conștiință, asupra cultului public și privat. Aparent această poziție coincide cu cea a lui Montaigne al cărui frate mai mic și a cărui
[Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
pentru ca ei să-și poată exercita acolo libertatea lor. înaintând pe drumul cunoașterii de sine, filosoful progresează pe calea cunoașterii oamenilor în general: analiza sinelui trece prin considerații despre canibalii din Brazilia văzuți la Rouen, despre vrăjitoare arse pe rugurile Inchiziției, despre nebunia lui Tasso vizitat în închisoarea lui din Ferrara; ea presupune considerații asupra procesului lui Martin Guerre din Toulouse, la care a asistat, sau asupra asasinării lui Coligny, asupra execuției Mariei Stuart și desigur asupra asediilor, războaielor și altor
[Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
durerii, evitarea neplăcerii, de a exista, finalitatea existenței, ierarhie, infinită, și libertate, în lumea de dincolo, și mântuire, un mijloc, moderată, și nebunie, și neplăcere, origine naturală, și religie, un scop, a spiritului, a sufletului, terestră, a trupului, și utilitarism INCHIZIȚIE inchizitori, tortură, ISTORIOGRAFIE dominantă, subalternă, știrbită, personaj conceptual, IUBIRE adulter, cuplu ataraxic, de aproapele său, sexualitate, la Erasmus, gnostici, goliarzi, incest, ludică, la Montaigne, Spiritul Liber, la Valla, virginitate, LUMEA ANTICĂ Atena - prăbușirea ei Constantinopol ascensiune, Ierusalim ascensiune, Roma, prăbușirea
[Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
Literatura universală abundă în personaje damnate, claustrate în spațiul îngust al celulei din care pot evada doar prin crearea unor lumi imaginare. Și E. A. Poe, în una dintre narațiunile sale, Hruba și pendulul, prezintă situația unui condamnat la moarte, în timpul Inchiziției care creează astfel de lumi onirice: Și atunci, privirile îmi căzură pe cele șapte sfetnice înalte de pe masă. La început au luat chipul îndurării înseși și păreau îngeri albi și plăpânzi, care veneau să mă mântuie, dar deodată un leșin
[Corola-publishinghouse/Science/1448_a_2746]
-
cerești nu mai apăreau «perfecteă, Pământul nu era unicul centru de gravitație etc. Formulând principiul inerției, învățatul italian excludea ideea «motorului divină,ce ar fi trebuit să întrețină mișcarea corpurilor cerești. A fost un adept al concepției copernicane, dar datorită Inchiziției s-a văzut forțat să nu o susțină, petrecându-și ultimii ani sub o severă supraveghere. Issac Newton ( (1643-1727) domină secolul următor, revoluționând științele naturii, prin descoperirile fundamentale din mecanică și astronomie. Ideea gravitației a existat la Leonardo da Vinci
De la Macro la Microunivers by Irina Frunză () [Corola-publishinghouse/Science/779_a_1755]
-
origine florentină, a fost primul care a observat planetele și Universul cu o lunetă, iar cunoașterea actuală a sistemului solar are la bază descoperirile sale? Partizan al sistemului lumii propus de Copernic, el este deferit unui tribunal al Bisericii catolice, Inchiziția care-l obligă să recunoască că nu are dreptate, lucru menținut până la reabilitarea lui în 1992 de către această biserică. * Johannes Kepler (1571-1630) dorind să arate că planetele descriu traiectorii perfect circulare în jurul Soarelui, a descoperit că orbitele sunt eliptice, lucru
De la Macro la Microunivers by Irina Frunză () [Corola-publishinghouse/Science/779_a_1755]