546 matches
-
iluzia prostească a comuniștilor de a-i convinge pe străini de libertatea scrisului. Această iluzie ne dădea posibilitatea să mai existăm literar, cinstit și deplin românește în plin comunism”. Ovidiu Papadima, prin această sinceră destăinuire, vroia să disperseze suspiciunile unor inchizitori, care vor să ne scoată ochii cu “sfințenia” lor. Papadima precizează: Mai presus de aceste umbre târzii, Radu Gyr rămâne prin revărsarea luminoasă a liricii sale, una dintre valorile durabile ale poeziei românești a evului nostru”...”poezia lui Radu Gyr
Amintiri ?ns?ngerate by CONSTANTIN N. STRACHINARU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83873_a_85198]
-
vorbi pe un ton neutru: - Domnule, conform instrumentelor noastre, creierul prizonierului manifestă o neobișnuită configurație de fluxuri de energie. - Vrei să spui - chiar acum? - Da, Excelență. Tăcere. Apoi: - Ei prizonierule, ce ai făcut? Vocea Patru vorbise pe un ton ascuțit, inchizitor. Pentru Gosseyn acesta era unul din acele momente când era nevoie de știința Semanticii Generale, în aspectele ei cele mai neplăcute. Conform acestei științe, spuse: - Domnule, când am coborât din cușeta în care, după cum știți, am stat întins vreme îndelungată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85127_a_85914]
-
spuse: - Se va trezi. Gosseyn se duse la canapea și așteptă. Omul se mișcă, se așeză pe canapea, frecându-și maxilarul. Se uită la Leej. la Gosseyn, apoi din nou la Leej. Spuse în cele din urmă pe un ton inchizitor: - Sunteți amândoi țicniți? Gosseyn spuse: - Câți oameni la bord? Celălalt se uită la el și izbucni în râs. - Dar zău că nu sunteți normali. Pe moment părea să se distreze grozav. - Câți oameni? făcu el amuzat. (Vocea i se umflă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85126_a_85913]
-
dacă pastorul zîmbește, pentru că-și ascunsese fața cu mîna, potrivindu-și ochelarii, dar cînd o coborî, spuse cu multă seriozitate: — Dacă vrei să ne ajuți și proiectul tău întrunește aprobarea consiliului bisericii, vom fi foarte mulțumiți. Printre noi nu există inchizitori. — Bun. Nervurile din tencuială împart plafonul sanctuarului în șase secțiuni. Tema cea mai potrivită este creația: Geneza, capitolul unu. — Plafonul?... Domnul Smail se gîndea că peretele din fața orgii ar fi locul cel mai nimerit. — Peretele din fața orgii va ilustra lumea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
spuse: - Se va trezi. Gosseyn se duse la canapea și așteptă. Omul se mișcă, se așeză pe canapea, frecându-și maxilarul. Se uită la Leej. la Gosseyn, apoi din nou la Leej. Spuse în cele din urmă pe un ton inchizitor: - Sunteți amândoi țicniți? Gosseyn spuse: - Câți oameni la bord? Celălalt se uită la el și izbucni în râs. - Dar zău că nu sunteți normali. Pe moment părea să se distreze grozav. - Câți oameni? făcu el amuzat. (Vocea i se umflă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85123_a_85910]
-
sale, dar, desigur, precis ca un ceas, al unicei, adevăratei Pietre care căzuse vreodată În exil din cer, Marea Mumă, Pământul. Lucrul ăsta, pe de altă parte, voia să-l priceapă și Filip cel Frumos. De aici răuvoitoarea insistență a inchizitorilor asupra misteriosului sărut in posteriori parte spine dorsi. Voiau secretul lui Kundalini. Nici vorbă de sodomie. „Totu-i perfect“, zicea Diotallevi. „Dar când, până la urmă, știi să dirijezi curenții telurici, ce faci din ei? Morișcă de vânt?“ „Haida-de“, ziceam eu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
complicații, frăție de arme, spintecându-se Între ei În câmp deschis, mângâindu-se În secret, șoptindu-și unii altora viziuni mistice, formule magice, subtilități alchimice... De la Asasini, Templierii Își Învață riturile lor oculte. Numai ignoranța bicisnică a juzilor și a inchizitorilor regelui Filip Îi Împiedicase să priceapă că scuipatul pe cruce, sărutul În anus, pisica neagră și Închinarea la Bafomet nu erau altceva decât repetarea altor rituri, pe care Templierii le săvârșeau sub influența primei taine pe care o Învățaseră În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
Pute Muce, pentru motive pe care te las să le ghicești, sau, altfel spus, era o stradă cu bordeluri“. „Și așa-numiții popelicani?“ „La Provins au existat niște catari, care mai apoi fuseseră arși, cum era și normal, iar marele inchizitor era un catar convertit și i se spunea Robert le Bougre. Deci nu-i nimic ciudat că exista o stradă sau o zonă care Încă mai era indicată ca loc al catarilor, chiar dacă acești catari nu mai existau.“ „În 1344
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
cum arată pământul și soarele? mi-am zis. Ce legătură au ei cu pământul și soarele? Să le spun ceva, orice, numai să plec cât mai repede... să nu-i mai văd. Mă fixau cu ochi goi, reci, fără milă. ― Inchizitorii nu știu să surâdă. ― La un moment dat, aproape că nu mai auzeam ce mă întrebau. Mă obsedau ochii lor. Pustii, cruzi... ― ... o cruzime uniformă... ―... și plini de frig, mai ales. Erau pironiți asupra mea ca asupra unui obiect oarecare
Apărarea lui Galilei by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295601_a_296930]
-
a făcut frică să nu vărs. Să scap, mi-am zis, înainte de a mă da în spectacol. ― Te-ai grăbit să abjuri. ― Sunt convins că am trăit toate umilințele posibile acolo. ― Nu vorbi așa, Galilei. Nu cunoști rugul. ― Unul dintre inchizitori se uita tot timpul la mâinile mele. Din toată ființa mea nu-l interesau, parcă, decât degetele. ― Se întreba, poate, cum ar fi arătat strivite. ― Mi-au trecut prin minte multe atunci. M-am gândit și la chiparoșii aceștia și
Apărarea lui Galilei by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295601_a_296930]
-
Ele mă îndemnau să abjur. Poți pricepe că tot trecutul meu mă împingea să fac asta? Fiindcă tot ce-mi aduceam aminte era plin de soare. ― Spaima morții, Galilei. Simplu. ― Memoria mă constrângea, astfel, să nu-i mai înfrunt pe inchizitori. Poate ea a decis totul... Se vede că nu sunt nici atât de tare și nici atât de singur încît să-i pot urma pe martiri.. ― Să-i lăsăm pe martiri, deocamdată, în pace. Ei au ascultat de alte norme, cu toate că au
Apărarea lui Galilei by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295601_a_296930]
-
are rațiunile ei. Și, pe urmă, nu cunoști nopțile mele... Află că îi invidiez pe cei care nu visează nimic, ale căror nopți sunt limpezi și goale... ― Vorbești ca și cum te-ai mai teme și azi. ― Ziua pune între mine și inchizitori tot ce mă înconjoară. Nici intențiile, nici întrebările lor nu mă mai pot atinge. Mă apără, cumva, lumina, vara, fructele. Dar noaptea, în somn, rămân fără apărare. Și atunci încep să foiască prin somnul meu șerpii. Mă îndoiesc că poți
Apărarea lui Galilei by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295601_a_296930]
-
într-un ceaun, jos. Una după alta, viperele adulmecând mirosul de lapte cald, s-au trezit și au părăsit patul... ― Cumplită încercare. ― Ei bine, într-o noapte, în vis, eram eu pădurarul. Dar cel care intrase în cabană era un inchizitor. Tăcea și se uita la mine. S-a așezat pe un scaun și, deodată, am observat că scaunul semăna cu jilțul de la Inchiziție. A scos niște lumânări, le-a așezat pe masă și le-a aprins. Avea mâna mică... Ai
Apărarea lui Galilei by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295601_a_296930]
-
uita la mine. S-a așezat pe un scaun și, deodată, am observat că scaunul semăna cu jilțul de la Inchiziție. A scos niște lumânări, le-a așezat pe masă și le-a aprins. Avea mâna mică... Ai observat că mulți inchizitori au mâna foarte mică? ― Pentru că nu torturează cu mâna lor. ― În tot acest timp nici nu mă băga în seamă. Umbla prin încăpere fără zgomot, de parcă era singur. Eu nu existam pentru el. Apoi, brusc, s-a întors spre mine
Apărarea lui Galilei by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295601_a_296930]
-
voi vorbi cu glas tare și viperele se vor trezi", continuă el. A făcut o pauză, după care a adăugat rînjind: "Abjurînd le vei trezi tu". Mi-am dat seama că, orice aș fi făcut, rezultatul rămânea, până la urmă, același. Inchizitorul s-a uitat batjocoritor la mine. Buzele i s-au mișcat din nou: "Acum ai înțeles? N-ai nici o scăpare. Atunci când lumânările vor fi ars până la capăt, vocea mea își va regăsi sunetul și vei fi pierdut." În clipa aceea
Apărarea lui Galilei by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295601_a_296930]
-
Simțeam că nu mai suport. Niciodată n-am iubit mai mult lumina amiezii, la care doream să ajung cât mai repede. ― De aceea umbli acum singur printre chiparoși? ―- Se vede, din felul cum vorbești, că n-ai fost niciodată în fața inchizitorilor. Ochii lor sunt ca de gheață. Când te privesc, te pătează cu moarte. ― Dacă aș ține să fiu "avocatul diavolului", ți-aș atrage atenția că, așa cum statul are nevoie de poliție pentru a ne apăra de tâlhari, și Biserica se
Apărarea lui Galilei by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295601_a_296930]
-
avea nici un fel de ecou. Bătrânii mureau singuri printre copaci și ziduri fără umbră. Căci nimic în această cetate n-avea umbră, nici zidurile, nici copacii, nici oamenii. Soarele trecea prin lucruri ca prin sticlă. Și, în acest timp, un inchizitor le spunea oamenilor: "Trebuie să ardem pe rug câțiva din cetate, iar pe alții să-i îngropăm de vii. Atunci vom avea ce să ne amintim." " Nu (am strigat), nu acesta e trecutul care ne trebuie." La care inchizitorul s-
Apărarea lui Galilei by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295601_a_296930]
-
un inchizitor le spunea oamenilor: "Trebuie să ardem pe rug câțiva din cetate, iar pe alții să-i îngropăm de vii. Atunci vom avea ce să ne amintim." " Nu (am strigat), nu acesta e trecutul care ne trebuie." La care inchizitorul s-a uitat la mine disprețuitor: "De bună seamă, am mai auzit acest glas, zise el. Era al unuia care a abjurat." Ceilalți mi-au aruncat și ei o privire curioasă. Apoi și-au reluat discuția fără să mă mai
Apărarea lui Galilei by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295601_a_296930]
-
formalitate. Speram că toată lumea va înțelege asta. Ca să scap cu viață, am retractat de formă un adevăr pe care, oricum, nu-l poate modifica nimeni. Fie că retractam, fie că nu, pământul tot se învîrtea mai departe. Cu mine, cu inchizitorii, cu jilțurile lor, cu cei care așteptau să vadă dacă era cazul să ducă lemne în piață, pentru a înălța un rug, și cu cei care se pregăteau să asiste la spectacol. Se învîrtea fără să se oprească o clipă
Apărarea lui Galilei by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295601_a_296930]
-
si muove, cum ai murmurat la ieșire. ― Exact. Am fost surprins să descopăr, după aceea, că mi se reproșează o formalitate. Numai buzele mele au retractat. În sinea mea, nu m-am dezis niciodată de ceea ce cred. ― Îți închipui că inchizitorii nu știau că era o formalitate? Îi crezi atât de proști încît să nu-și fi dat seama că tu rămâneai la părerile tale? Erau siguri de asta Dar pe ei nu, neapărat, ideile tale îi interesau, ci să joace
Apărarea lui Galilei by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295601_a_296930]
-
Nu toți ne naștem cu vocația de martiri. ― Așa e. Acceptă, totuși, că atotputernicia Inchiziției nu se bazează doar pe frică. Se bazează și pe zelul celor înfricoșați de a se arăta nepericuloși. Înfricoșați, ne grăbim să-i asigurăm pe inchizitori că gândim cum ne cer ei, nu e nici un motiv să fim bănuiți, chemați la interogatorii. Încât argumentul tău că abjurarea a fost o formalitate reprezintă, iartă-mă, o scuză șubredă. Inchiziția nu ținea să-ți schimbe ideile. Îi era
Apărarea lui Galilei by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295601_a_296930]
-
Ne-am dus atunci cu toții pe strada unde se găsea palatul Inchiziției. Așteptam să mai fie judecat cineva. Spre seară, a fost scoasă o femeie cu hainele sfâșiate și cu mâinile legate, la spate, cu o frânghie. Le-am mulțumit inchizitorilor, iar ei ne-au binecuvântat, îndemnîndu-ne să facem păpuși vesele... XII ― Trebuie să-ți mărturisesc, Galilei, că nu m-am așteptat să întîlnesc un om bântuit de asemenea melancolii și obsesii, înclinat să privească lumea ca un poet obosit. Mi
Apărarea lui Galilei by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295601_a_296930]
-
mister divin, chiar dacă nu izbutesc, cum vezi, să despart prea clar sacrul de bucuriile profane. E confuz ce spun? ― Nu, Galilei, nu e. XIII ― Îți dai seama, prin urmare, că am mai multe motive decât alții să-i detest pe inchizitori. Nu mi s-a părut, însă, important să-i detest, ca victimă, de pe rug. Din păcate, lumea reține numai flăcările. ― Deoarece, de fiecare dată, ele au costat viața unui om. ― Umilința care mi-a fost impusă mie nu merită, crezi
Apărarea lui Galilei by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295601_a_296930]
-
De parcă ea reprezintă rușinea. Eu și încăpățînarea mea de a trăi. Nu cei care m-au adus în situația să mă tem. E drept asta, spune-mi? ― Dar ești de acord, Galilei, că participăm la teroare prin frica de teroare? Inchizitorii au vrut să ne stăpânească sufletele și au izbutit. ― După ce m-au amenințat cu tortura, unul dintre inchizitori, ți-am spus, se uita mereu la degetele mele. Parcă îi părea rău că scap prea ușor. ― Galilei, te ascult cu un
Apărarea lui Galilei by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295601_a_296930]
-
situația să mă tem. E drept asta, spune-mi? ― Dar ești de acord, Galilei, că participăm la teroare prin frica de teroare? Inchizitorii au vrut să ne stăpânească sufletele și au izbutit. ― După ce m-au amenințat cu tortura, unul dintre inchizitori, ți-am spus, se uita mereu la degetele mele. Parcă îi părea rău că scap prea ușor. ― Galilei, te ascult cu un sentiment de fraternitate și cu un fel de sfială. Motivul ți-l voi explica mai târziu. Dar trebuie
Apărarea lui Galilei by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295601_a_296930]