4,155 matches
-
și aflată în toiul celei de a douăzeci și doua civilizații. Aici trăiește o populație umanoidă stratificată: oamenii de la suprafață, cu preocupări strict intelectuale, înzestrați cu o inteligență și o creativitate neonișnuite, dar lipsiți în totalitate de sentimente, și oamenii incolori (similari oarecum prolilor din celebrul roman al lui Orwell), ființe considerate de categoria a doua, care locuiesc în cavernele din interiorul planetei și asigură producția bunurilor materiale. Acestora li se adaugă sfincșii, cei dintâi locuitori de pe Globus - făpturi semi-umane ținute
Mioara Cremene la aniversară by Octavian Soviany () [Corola-journal/Journalistic/3166_a_4491]
-
o constituie mărturia în măsură a contura o ființă și o biografie. Așa încît tabloul urbei radiază de un lirism doloricsarcastic, de-o tonalitate aparent lîncedă, în fond mustind de contrarietate: „orășelul dormitează/ tihnit și senin în propria-i insipidă,/ incoloră, sudoare.// A morții? A sorții?/ Ferestrele sînt oblonite/ în calea luminii de început de veac,/ cățelul fără stăpîn pare bine hrănit” (Dumnezeu într-un rol infantil). Locatară a unui apartament cocoțat la etajul opt al unui bloc purtînd, culmea, maleficul
Detestabila provincie by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/2968_a_4293]
-
conștiință operativă prin imaginar, cu o resignare provocatoare, cu o nostalgie ofensivă (Cenușa din gura lui Dumnezeu). Sau cel puțin cu ingeniozitatea unei figurații de sine fantezist-măgulitoare. Aflăm astfel că, la un moment dat, autoarea are sub pleoape un fluture incolor iar în mîna stîngă un stilet de argint și, mai mult decît atît, pășește pe bulevardul zilei următoare de parcă ar dansa „pe sîrma ghimpată din gușa/ privighetorii/ lui Lucian Blaga” (Dimineața Rosei Canina). Izbutește chiar a-și înlocui chipul din
Detestabila provincie by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/2968_a_4293]
-
personajelor și mai puțin a "sufletului" lor. Istorii banale, uneori de o banalitate căutată, fără nimic spectaculos, unde și ura inexplicabilă, absurdă, ca și înțelegerea ori compasiunea se topesc în pasta groasă a unor existențe mereu egale cu ele însele, incolore, fără viață; aceasta cred că este, de altfel, una din țintele prozatoarei în cele trei cărți amintite: a sugera uscăciunea, a reduce într-o proză "de atmosferă" toată gama omenescului la datele cotidianului (refulare, nemulțumire, revoltă mocnită, resemnare în promiscuitate
Maria-Luiza Cristescu, prozatoarea by Ioan Holban () [Corola-journal/Imaginative/14975_a_16300]
-
pămînt și în aer acum stă în odaia mea între computer și grilajul de fier al ferestrei cînd și cînd un abur de ceai îi învăluie reverele în neștire 5. pe-un pachebot rezemată de balustradă scurta albastră privește spuma incoloră a înserării tangajul îmi împleticește limba-n gură văd linia de plutire apărînd și dispărînd primejdioasă ca un semn de carte: o să mă facă să aflu ce mi-e scris? 6. am observat că scurtei albastre îi place să țină
Scurta albastră by Constantin Abăluță () [Corola-journal/Imaginative/14999_a_16324]
-
o aterizare lentă, istovitoare. Un zbor defectiv de orice centrism tono-modal, serial sau spectral, derulat pe parcursul a cinci secțiuni (zone de altitudine a densităților sonore). Lângă mine, o domnișoară își umezește gâtlejul cu puțină apă. Muzica, nestăvilită, curge insipită, innodoră, incoloră..., în așteptarea celui de-al doilea invitat - Antoine Herve - generos în a ne oferi să degustăm din jazz-ul său cu unt și pâine. Un jazz rafinat, cu oarece fason și mult ștaif, în spiritul marilor colecții de paradă. Unt
Maison de Radio France by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/10688_a_12013]
-
dări, taxe, subsidii, restanțe, datorii amicale, atenții - să investească nu numai banii altora, dar chiar și pe cei personali. Să-i chestionezi asupra celui mai recent miliard? Dar acesta e anonim, n-are chip în seria celorlalte, e fluid, tranzitoriu, incolor, inodor, un înscris pe un card: s-ar putea să nici nu fie adevărat. Eventual se află trecut pe numele soției - o bravă femeie care trebuie și ea răsplătită -, al bunicii centenare, dar extraordinar de lucidă, al unui amic de la
Asta, da coincidență! by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/11023_a_12348]
-
mira, dar m-ar satisface să am din cînd în cînd asemenea ,fixuri" și-n paginile critice. Ar fi ca un soi de centri ai unei recepții sensibile personalizate, căci, să recunoaștem, critica nu țintește oare, asemenea poeziei, depășirea generalității incolore, a impersonalității sălcii, pentru a afirma o reacție individuală? ,Fixurile de artist" ale unui critic ar trebui să constituie un prilej de laudă, nu de blam. Dacă ați tipări, livre ŕ venir, un manual de ,defectologie" culturală românească, pe scurt
Interviurile româniei literare cu Gheorghe Grigurcu by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/10725_a_12050]
-
Blaga, Marin Preda, ca să-i enumerăm numai pe câțiva scriitori ale căror scrisori de dragoste s-au publicat în ultimii ani, și nu putem decât să regretăm că această specie literară a căzut în desuetudine, concurată de știutele, modernele, dar incolorele, lipsitele de afectivitate mijloace de comunicare. Cartea lui Ion Brad se poate citi în primul rând, ca un roman epistolar de dragoste, înfățișând o perioadă de opt ani, ani de zbucium, 1947-1955, cum îi numește și prietenul său Dumitru Micu
„Ci tu citești scrisori din roase plicuri“ by Ion Buzași () [Corola-journal/Journalistic/3872_a_5197]
-
politice, putem fără probleme să-i acordăm titlul de campion al... multi-naționalilor lui Ladislav/Laszló/Ladislao Kubala, cel poreclit „Magul”, care a evoluat pentru Cehoslovacia (1946-1947), Ungaria (1948) - cu ambele țări fiind adversarul României - și Spania (1953-1961). România- o națională incoloră Naturalizările în sport au devenit ceva obișnuit, evoluția unor jucători pentru mai multe echipe naționale fiind, în secolul fotbalului, ceva firesc. Mai mult decât atât, se constată apariția unui alt fenomen căci, pentru cine urmărește meciurile internaționale, este clar că
Agenda2005-29-05-senzational2 () [Corola-journal/Journalistic/283962_a_285291]
-
timp. Separarea lucrurilor sensibile, vizibile de cea a ideilor, lumea inteligibila nu înseamnă că există două lumi, ci una numită kosmos. Lumea ideală este modelul [paradeigma] acestei lumi unice, care e imaginea, copia ei. Ideile nu sunt perceptibile sensorial, sunt incolore, intangibile, fără contur, dar au ființă autentică doar lucrurile sensibile nu sunt, există fără să fie. Ideile la Platon nu par a fi în suflet, în gânduri cum le va așeza firesc Aristotel, ele există formalist-idealist. Măreția filosofiei lui Platon
SCURTE CONSIDERAȚII (ISTORIE) de GIGI STANCIU în ediţia nr. 1585 din 04 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/384414_a_385743]
-
mașini o bună bucată din traseu. Ajunși în poiană, totul părea înmărmurit în tăcerea timpului. Nicio pasăre nu cânta, niciun foșnet nu deranja frunzele copacilor ce se înălțau demn și admirabil jur-împrejur. Se înălțau, printre rădăcinile încleștate în pământ, ciupercile incolore, unele smulse din visul scurt al existenței lor efemere, de foamea nestăpînită a urșilor bruni. Se mai încăpățânau să răsară printre trupurile căzute ale copacilor și clopoței, îndulcind verdele crud al pădurii. Mira se oprea des. Oboseala fizică însă nu
MUNTELE de MIRELA STANCU în ediţia nr. 2046 din 07 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/382340_a_383669]
-
Acasa > Poeme > Meditatie > ȘNURUL Autor: Anne Marie Bejliu Publicat în: Ediția nr. 2252 din 01 martie 2017 Toate Articolele Autorului Șnurul cuvintelor este mereu dublu. Fluența lor, dacă ar fi să o "colorez", ar fi incoloră sau albastră. conturul revoltei noastre ca o ciupercă de apă umple cerul cu metaforele vieții în fiecare pumn al lui Dumnezeu câte o ploaie atacă pământul printr-un fulger călătorește poetul căutându-și șnurul roșu alb în verbul albastru al
ŞNURUL de ANNE MARIE BEJLIU în ediţia nr. 2252 din 01 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/382852_a_384181]
-
de o duzină de contabili care rânduiau În câteva mari volume actele comerciale ale companiilor și ale negustorilor. Ce pot face pentru domnia ta, priorule? Comuna se interesează de Arta noastră? Îl Întrebă. Bărbatul Îi vorbise cu un glas rece și incolor. Același ton cu care s-ar fi adresat ultimului slujbaș. Dante se apropie de catedră până când atinse cu pieptul suprafața din lemn. — Comuna se interesează de binele și de răul Florenței. Astăzi de rău. Rectorul era derutat. Se așteptase la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
nădejde În eventualitatea unui răspuns afirmativ, doar așa, să umplu golul de conversație survenit la un moment dat la masa de pe terasa cam pustie a acelui restaurant obosit și melancolic, abandonat de clienți În ambiguitatea unui Început de toamnă provincială incoloră, inodoră și insipidă. Vorbeam discuții fără fervoare și fără interes pentru subiecte, prestând tustrei sârguincioși la trecerea timpului. Habar n-am cum Îmi venise În minte numele lui Adam Adam, deși, dacă stau și mă gândesc bine, În spatele aparenței de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
ceremonia de culcare asista și poporul, sau în urma unui eveniment important, cum a fost victoria de la Nicopole, când corpului de cadâne i s-a acordat, pentru contribuția adusă sănătății sultanului, două pijamale verzi cu eșarfa. în restul timpului îmbrăcau pijamale incolore, obișnuite, transparente în cazul sultanului și opace pentru viziriu. De fapt, dacă mă gândesc bine, acestei pijamale verzi îi datorez eu căderea în dizgrație. Cadânele mai vechi, ce nu-și mai schimbaseră pijamalele de pe vremea păcii cu austriecii (1606î, nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
oferim mese la Inter — Aha, acum Înțeleg unde bați. Suferi pentru semenul tău. Inima ta caritabilă. Nu cumva Îl iubești? Nu m-ar mira, e genul tău, seamănă leit cu bărbat-tu, banal și cuminte ca o mîncare sleită. Inodori, incolori, inși care nu-și justifică existența — Și de ce trebuie să demonstrăm mereu că meritam să ne naștem? Și cine Îți dă ție dreptul să batjocorești o viață mult mai dramatică decît toate fotografiile tale, numai pentru că nu se expune să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
care Întîmplările se succed fără oprire ca niște vehicule rapide, teleghidate; sînt tulburătoare aceste itinerare cu surprizele lor, gările uitate ale creierului zburînd vertiginos prin fața unui ochi absorbit Înlăuntrul său. Și cînd citesc ce-am scris, abia cîteva cuvinte inodore, incolore ca niște pastile mici homeopatice În care s-au comprimat mii de vieți fremătătoare de plante distilate În retortele unui laborator modest. Iată că titlul primei poezii pe care mi-a dictat-o Tiberiu cînd nu avea decît trei ani
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
s-a ridicat în picioare, afișând un corp care se potrivea cu părul și nasul; lung, palid și acoperit de o rochie scumpă bej. Purta dresuri transparente și strălucitoare ce făceau ca picioarele ei să pară acoperite de un lac incolor. Făcându-i un semn lui Shelley, s-a îndreptat spre galerie, închizând ușa în urma ei. Shelley a dispărut și s-a întors câteva minute mai târziu cu o tavă, pe care a pus-o jos pe masa dintre fotolii. Tava
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1980_a_3305]
-
rusă căruia îi plăcea să râdă, deși era foarte sever la note. Acestea erau punctele în care potcoava clasei se întâlnea cu capul pe care-l formam noi trei. Ceilalți elevi păreau cu atât mai îndepărtați, și de aceea mai incolori, cu cât se plasau mai spre mijlocul arcului, acolo unde se ducea lupta continuă între notele doi și trei. Tocmai în acest mediu străin și depărtat de noi se situa Vasili Burkeviț, un elev mic de statură, ciupit de vărsat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2163_a_3488]
-
ușor pedala de accelerație urmărind turometrul mașinii. Îl lăsă apoi la ralanti ascultând zgomotul regulat. Cel puțin deocamdată, nu sesiza vreo defecțiune, motorul se învârtea rotund, fără întreruperi. Privi în oglinda din stânga, căutând țeava de eșapament. Gazele arse evacuate erau incolore, neindicând nici acolo nimic în neregulă. Pornirea camionului atrăsese atenția tuturor. Privirile celor de jos se ridicaseră spre Cristian Toma. Acesta apăsă scurt pe claxon cerându-le să se ferească din drum. Apăsă din nou ambreiajul și introduse în viteză
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
trăiesc încă “. Este evident că în relatarea general acceptată a vieții lui Strickland erau multe lucruri care puteau să jeneze o familie respectabilă. Am citit opera aceasta cu mult amuzament și mă felicit pentru asta întrucât, de fapt, cartea este incoloră și plicticoasă. Dl Strickland a făcut portretul unui soț și tată excelent, unui om blând, harnic cu înclinații morale. Clericul modern a deprins din studiul științei care cred că se numește exegeză o ușurință uimitoare de a explica lucrurile neplăcute
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
doi. Ca un vis după care tânjeam și pe care nu credeam să-l trăiesc vreodată aievea. Prima lipsă autentică de egoism pe care-am simțit-o de când mă știu. Nu pot să-l văd dizolvându-se Într-o atmosferă incoloră! AMORY: Nu se va dizolva! Nu se va dizolva! ROSALIND: Prefer să-mi rămână ca o amintire splendidă, pitită bine În suflet. AMORY: Da, femeile procedează În felul ăsta... nu și bărbații. Mi-aș aduce mereu aminte nu de frumusețea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
prea mult“. Dimpotrivă, Amory era stăpânit de o dorință imensă de a oferi oamenilor un sentiment de siguranță. DOMNUL CEL VOINIC CU OCHELARI DE AUTOMOBILIST În ziua În care Amory a pornit pe jos spre Princeton, cerul era o boltă incoloră, rece, Înaltă și lipsit de amenințarea ploii. O zi gri, cea mai puțin corporală dintre vremi; o zi a viselor, a speranțelor de viitor și a viziunilor clare. Era o zi ușor de asociat cu acele adevăruri și purități abstracte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
trase un gât. — „Vino mândră-n galaxie să-ți arăt stele o mie, măi, măi”, începu cu foc Pavka, zdrăngănindu-și obiectul. Avea o voce plăcută, baritonală. Cântecul urca încet, ieșea pe hublourile deschise și se pierdea ca o dâră incoloră în urma navei. La sfârșitul melodiei, bărbosul își șterse o lacrimă. Voi ce beți? îi întrebă el cu blândețe pe roboți. — Ulei, răspunse Felix S 23. — Ulei? Avem noi ceva ulei, Toshiro? făcu bărbosul către cel cu ochi asiatici. Acesta, fără
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2120_a_3445]