602 matches
-
din partea lui Andrássy o declarație categorică În privința sprijinirii României, declarație care, de altfel, nu avea să fie formulată nici acum, nici mai târziu. Așa cum constata și consulul Belgiei la București, atitudinea „curajoasă și fermă” a României era de natură a incomoda serios Rusia, care „Încearcă să evite, Înaintea Congresului, tot ceea ce ar provoca un conflict” <ref id="122"> 122 IRD, vol. II, partea II-a, doc. nr. 180, p. 330. </ref>. Demersurile românești vor găsi o tot mai redusă audiență, pe măsură ce
CAROL I ŞI POLITICA EXTERNĂ A ROMÂNIEI (1866-1914). In: Cultură, politică şi societate în timpul domniei lui Carol I : 130 de ani de la proclamarea Regatului României by SORIN LIVIU DAMEAN () [Corola-publishinghouse/Science/413_a_1251]
-
prin cerințele de adaptare pe care le reclamă, poate duce la serioase modificări psihice, adesea de natură psihopatologică, de durată, cu consecințe negative atât pentru persoanele „intrate” în noul lor mediu socio-cultural, cât și pentru autohtoni, care se vor simți incomodați de cei nou-veniți. Aceste „întâlniri” cu caracter de „interculturalitate” va fi sursa unor ciocniri, conflicte sau situații de ostilitate deschisă. Care sunt raporturile persoanelor care emigrează cu noul lor mediu socio-cultural? Aceste raporturi decurg din modalitatea în care emigrantul percepe
Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
la baza acestor opțiuni, oferta educațională și cererea actuală și de perspectivă de pe piața forței de muncă din România. Neagu Gabriela Cosima Rughiniș Cunoaștere incomodă - intervenții sociale În comunități defavorizate În România anilor 2000, București, Editura Printech, 2004 (161 p.) Incomodă pentru societatea În sine, care, punându-i-se În față o asemenea carte, se vede nevoită să-și (re)cunoască ,,marginalitățile” (și, implicit, ,,marginalii”), primirea cuoașterii ce stă la baza cărții Cosimei Rughiniș este, desigur, de multe ori incomodă și
Sociologie românească () [Corola-publishinghouse/Science/2158_a_3483]
-
p.) Incomodă pentru societatea În sine, care, punându-i-se În față o asemenea carte, se vede nevoită să-și (re)cunoască ,,marginalitățile” (și, implicit, ,,marginalii”), primirea cuoașterii ce stă la baza cărții Cosimei Rughiniș este, desigur, de multe ori incomodă și pentru cercetătorul care decide să abordeze un asemenea subiect. ,,Exclușii” nu sunt, se știe, nici pe departe un segment social cosmetizat. Dimpotrivă. Și nu mulți sunt cercetătorii care, o dată ieșiți din subsolurile societății cu rapoartele redactate, se mai Îndură
Sociologie românească () [Corola-publishinghouse/Science/2158_a_3483]
-
și demagogilor de serviciu. Pietiștii au decretat divorțul între „adevărul istoric” și „adevărul spiritual”, abolind obligația dezgropării, în duh de smerenie, a mușuroiului de isprăvi prin care ortodoxia oficială s-a făcut de rușine. Pentru că adevărul istoric ne-ar putea incomoda prea des, folclorul mitologic stă mereu ca soluție la îndemână. Nevoia de spiritualitate e compensată prin câteva reverii sămănătoriste, rezumată într-un rând de colinde, prapuri și costume populare. Nu reproșuri, ci dezideratetc " Nu reproșuri, ci deziderate" Rândurile de mai
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
nu avea mai mult de o zi de cînd venise pe lume, măsura, cred, vreo paisprezece picioare în lung și vreo șase în diametru; era cam zburdalnic, deși trupul lui nu părea să-și fi revenit încă din poziția aceea incomodă ocupată pînă mai adineaori în placenta maternă, placentă în care fătul de balenă zace de la coadă la cap, îndoit ca un arc tătăresc, gata de saltul final. Aripile-i laterale, foarte gingașe, precum și ramificațiile cozii, încă mai păstrau aspectul mototolit
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
ei nu putură să-l refuze, căci se știe cît de tiranici sînt unii muribunzi; și oricum, trebuie să le facem pe voie, mai ales că, sărmanii de ei, tot au să moară curînd și n-au să ne mai incomodeze! Aplecat peste marginea hamacului, Queequeg privi îndelung și cu luare aminte sicriul. Apoi ceru să i se aducă harponul și să i se scoată mînerul de lemn; după care, ceru să fie vîrît în sicriu fierul harponului, laolaltă cu una
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
cu totul în largul ei în prezența dumneavoastră. Această situație se aseamănă puțin cu cea a unei persoane care, prinsă într-o conversație în timpul mesei, își scoate treptat pantofii, fără să-și dea seama. Pantofii țin picioarele prizoniere. Ei ne incomodează. În vis, sunt foarte implicați la nivelul fantasmării și foarte legați de sexualitate. Se poate stabili cu ușurință o paralelă între situațiile în care verigheta alunecă până în vârful inelarului și cele în care pantoful iese din picior. Aceste situații au
[Corola-publishinghouse/Science/2336_a_3661]
-
subiect că este bolnav „pentru că recurge la apărări”, ci pentru că apărările de care el uzează în mod obișnuit pot fi calificate drept ineficiente, prea rigide, prost adaptate realităților interne și externe și/sau exclusiv de același tip. Funcționarea mentală este incomodată în suplețea, armonia și capacitatea ei de adaptare. Apărările patologice sunt inadecvate, pentru că pot fi decalate în raport cu nivelul de dezvoltare a individului sau improprii situației în care se află subiectul (vezi Lichtenberg și Slap, 1972; Loewenstein, 1967). Aceste apărări tind
[Corola-publishinghouse/Science/2070_a_3395]
-
martori, 1976, Anotimpul speranței, 1978, Valsul de la miezul nopții, 1980, Ultima aventură, 1982). Aici, C. caută să radiografieze adevărata față a realității din țara unui regim totalitar, abrutizant, piesele fiind considerate în epocă adevărate „îndrăzneli”, din punct de vedere politic. Incomodă pentru autorități, dramaturgia lui era apreciată însă de un public ce-și regăsea în replicile personajelor propriile reacții de nemulțumire. În același timp, critica dramatică îl așază alături de autori satirici ca Ion Băieșu, Tudor Popescu, Paul Cornel Chitic. Seneca sau
CACOVEANU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285984_a_287313]
-
la ordinul acestuia veniseră la mine, cred, și nu la fiul lui, care trebuia protejat. Așa a început domnia lui Corvium! Împăratul a murit! șopti Vladimir. Trăiască Împăratul! Deschisesem ochii. Vălul negru se risipi, dar nu și prezența celorlalți. Mă incomoda într-un fel abstract. Simțeam propriile mele trăiri, dar și gândurile celorlalți, ale Sfetnicilor. Simțeam, pe lângă pulsul vieții mele, ritmul existenței celorlalți. Eram pe acoperișul școlii. Nori negri se adunau la marginile orizontului, iar soarele știa că apusul din această
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
putea zări din când în când pe Corvium cum se apropia hotărât de poziția sa, Govar intră în panică. Mintea i se întunecă și frica îl cuprinse fără prea mare greutate. Împăratul tăia totul în jurul său și nu era deloc incomodat de ocazionalele gloanțe care treceau prin el ca prin aer. Îl zări pe Govar cum se târâia ca un vierme printre cadavre, muribunzi și încăpățânați. Își lăsă She'le'ri bine înfipte, unul în pieptul unui soldat, iar celălalt în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
care-l văzusem de atâtea ori în tren. Acum, ca prin miracol, nici unul nu mai avea nici pe naiba, sporovăiau veseli și zburdau ca mânjii, iar tipul acela cu ciomagul, de data aceasta îl purta pe umăr, ca să nu-l incomodeze la mers. Au trecut pe lângă mine ca vijelia, dar tipul care probabil era vătaful grupului, a observat că eu m-am uitat lung la ei. L-am mai văzut uneori cu bățul lui în tren și de fiecare dată îmi
Amintiri din sufragerie by Ioan Mititelu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83874_a_85199]
-
o prefer altminteri, căci de prima imagine, a Ioanei nenorocită, mi-e milă cumplită, iar de a doua mă simt umilit, îndepărtat; când o găsesc fără să se fi așteptat, și atunci se bucură toată, se grăbește spre mine, o incomodează amuzant vreun pachet pe care îl are în mână, mă sărută fără să-și dea seama dacă e cineva de față, și întreg sufletul ei e la suprafață, mică provincială, după moda veche, naivă și fermecătoare, ca un obiect vechi
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
camerei, dar parcă schimbat complect, căci misterul bolii ce se petrece acolo, cât și toate doctoriile, sticluțele și paharele, toate lucrurile care nu mai au ordinea de la început, au făcut transformări. Mirosul doctoriilor invadează toată casa. Domnul Axente nu mai incomodează, iar în definitiv, este în casa lui. Se mișcă de pe un scaun pe altul și vrea neapărat să-și dea și el părerea. Cu mine e ceremonios și în fața mea nu face nici cel mai mic gest de autoritate, dar
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
e de cea mai bună calitate. Nu suntem sanctuare! Cuvintele astea ultime, accentuate în chip deosebit, erau nu-mai pentru romancier, ori și pentru avocatul lui? Ori numai pentru avocat? (Pe unele femei, admirația excesivă a celor înamorați de ele le incomodează. În faza culminantă a legăturii cu ea, Otilia mi-a mărturisit, într-o zi când eu eram mai ditirambic și ea mai cuminte, că dîndu-și bine seama de ceea ce e în realitate, nu poate să-și înăbușe jena pentru ea
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
de rău,barul era Închis. Părăsiră grădina de vară a restaurantului Lido printr’o ușă laterală. Mergeau la braț, comentând mai mult blamând pe Șeful de Șantier care o ținea zi de zi Într’o nesfârșită băutură de cele mai multe ori incomodând procesul producției. Gică Popescu aprecie. „Te rog să crezi, pentru mine constitue o adevărată enigmă. Cum e posibil ca acest om să nu doarmă nopțile, turnând În stomacul lui cisterne Întregi cu băuturi alcolice??” „Până Într’o zi...!”suspină Tony
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
aveau loc să șadă jos, șase deținuți pe o parte și șase pe cealaltă parte, suficient de comod, iar pe culoarul rămas liber Între cele două banci, Înghesuiți În picioare alți zece-doisprezece deținuți ce datorită virajelor În viteză a dubei, incomodau pe ce-i de pe scaune iar acesștia În compesație, loveau cu pumnii și picioarele Încât ajungeai la tribunal, gata maltratat...! Ajunși În curtea din spate al Tribunalului Mare, gardienii formară un cordon cu armele În poziție de luptă, prin care
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
am constatat că ele conțineau larve de gîndaci. M-a tentat să opresc timpul exact acolo și să Înscriu tot universul Între limitele văzute de proprii mei ochi. Se găseau din loc În loc scrumiere din aluminiu destul de mari ca să te incomodeze, iar Între mese, În nici un caz la vedere, coșuri de gunoi acoperite. Cu toate acestea, țigările se stingeau direct pe mese și mucurile erau lăsate acolo, iar paharele din hîrtie, farfuriuțele din plastic și bețișoarele, Împrăștiate pe jos, pe lîngă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2320_a_3645]
-
apostrofării celui de pe coridor, ca și cum îmi fusese adresată mie, am intrat în compartiment și mi-am ocupat locul, aflat lângă ușă, în direcția de mers, deranjând o tânără femeie care, profitând de spațiul gol de lângă ea, îl ocupase în parte. Incomodată în libertatea ce și-o luase, îngăimă o scuză și se restrânse pe locul ei. Tăcui, îmi rezemai cotul de suportul din dreapta banchetei și rămăsei cu privirea în gol s-ar fi spus, căci în realitate urmăream mai departe, de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
cunoașterea nemijlocită a realității”, fără de care afirmă că nu se poate înfăptui dreptatea, invocându-se faptul că legile sunt, întotdeauna, prea strâmte pentru marile categorii la care se referă. - Astea-s vorbe, dragul meu. Se știe de când lumea că justiția incomodează orice putere absolută. Măsura în care puterea se simte deranjată de justiție este direct proporțională cu gradul de intoleranță al puterii. O asemenea putere nu poate suporta independența nimănui, cu atât mai mult a judecătorului. A-l trimite, demagogic vorbind
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
grimasă acră, cel mult caraghioasă. Știam că ea putea vedea în ochii mei încordarea de care îmi vorbiseră și alte femei când, aflându-mă în fața lor, mă pomeneam dintr-odată privindu-le și ele rămâneau nedumerite la început, apoi neliniștite, incomodate de privirea mea, în timp ce gândul meu se desprindea de ele, cufundându-se tot mai adânc în mine până acolo unde doar întrebările foșnesc ca un prund cu puzderii de râme, târându-se una peste alta, încolăcite, săltându-și capetele lor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
acela încerca să se descotorosească de mine. „Dom’ profesor“, am gemut, „ce bine-mi pare. Eu... Taica părinte a apărut... Mai ceva ca-n... Știți, la grecii antici. Destinul, cu hybrisul... de-astea!“. Bumbu continua să se legene, ceea ce mă incomoda enorm în încercarea mea de a-l localiza între cei doi bărbați pe care continuam să-i strâng în brațe și nu știam în fața căruia dintre ei să îngenunchez. În cele din urmă a apărut și femeia pe care o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
-l evoc. Amintirea lui a rămas atât de adânc cufundată în mine, întipărită în mine, încât nu am ce să-mi amintesc. Așa cum nu poți să-ți amintești despre o mână, despre un picior, chiar dacă nu le mai ai. Te incomodează absența lor, îți îngreunează gesturile, îți modifică felul de a gândi, de a reacționa, dar nu ți le mai poți aminti. Cel puțin așa cred, cu intuiție de prozator și din discuțiile cu unii cunoscuți care au trăit o astfel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
interesul inițial scădea, vizitele lui Tolea deveneau tot mai dese și mai lungi. Venea acum nu numai marțea și joia, ci și sâmbăta, gata să vină zilnic, dacă Venera ar fi locuit în casa Cușa. Virtuoasa Venera păru copleșită și incomodată de evocarea trecutului, așa că profesorul schimbă subiectul. Începu să livreze amănunte despre tot ce i se întâmpla în zilele când nu se vedeau. Istorisea, vivace, poznele hazlii și vinovate petrecute la hotelul TRANZIT, explica felul cum împărțea vecinul Gafton cotele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]