359 matches
-
plică existența -, și cu totul altceva să te referi la existența de fapt a unui om.<ref id="167">Ibidem, p. 57. </ref> Nevoia de paradox a intelectului nu merge prea de parte, se lovește mereu de ceea cei apare incomprehensibil. Iar lucrurile se complică și mai mult când e în joc rapor ta rea nemijlocită la divinitate. Intelectul face din prezența divinității un concept, ceva necunoscut și, în consecință, „concepe necu noscutul ca pe o limită“. Se întâmplă astfel chiar
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1017]
-
Însă termenul absurdum, cum știm, poate desemna atât ceea ce apare potrivnic sensului, cât și ceea ce nu se supune unor criterii obișnuite ale sensului. Poate desem na, de exemplu, ceea ce este realmente straniu. Sau, întro altă privință, ceea ce este în sine incomprehensibil, eventual mirabil, minunat. Nu ar trebui confundate aceste accepțiuni, mai ales că ele pot privi atât unele moduri omenești de expresie, cât și ceea ce este străin acestora. Aș dori să aduc în atenție un exemplu de absurditate minunată, chiar strălucitoare
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1017]
-
136-137; excesiv față de sfera sensului 20-21, 53, 132 (n. 128), 141, 194, 196; imposibil 19, 24 (n. 13), 55, 58, 59, 81, 109, 137, 147- 148, 157, 180-181, 192-193; inclasabil sau fără loc (átopon) 145, 177 (n. 188); incoerent 135; incomprehensibil 32, 46-47, 90, 97, 145, 160, 163, 191; in con gruent 48-49, 138- 139, 194-195, 196; inept 9, 69, 71; ineptum (nebunesc, teribil) 145-148, 154-157; ilogic 9, 184; irațional 9, 22 (n. 11), 145, 184-185; limită a celor cu sens
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1017]
-
72-73, 75, 81, 95-96, 105, 119 (n. 107), 140 (n. 139), 192 ~ străină sensului comun 31, 37, 40, 45-47, 73, 75, 95, 117, 192-194 ~ imposibilă 36-37, 45-46, 81, 192 incognoscibil 79, 162 (n. 159), 166-167 (vezi și „limite ale cunoașterii“) incomprehensibil 10, 19, 32, 150, 157, 163, 191 ~ sau străin sensului (vezi „absurd“) incongruens 49 incongruență (ce suspendă sensul) 48-49, 138-139, 194-195, 196 indiferență ~ a privirii (sau a gândirii) 123-124, 168 (n. 169) ~ de alegere 123 (n. 115), 140 ~ de ființă
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1017]
-
dependenți de categoria de timp. Dumnezeu este dincolo de toate categoriile și, prin urmare, este incognoscibil: „Omul care are inima curată Îl vede pe Dumnezeu proporțional cu capacitatea să (de a-L vedea): cât poate primi, atâta înțelege. Aspectul infinit și incomprehensibil al divinității rămâne dincolo de orice putere de cuprindere”9. Avem următorul model: 5 Pentru domeniul de înțelesuri al αἰών, conform Sfanțului Ioan Damaschin, P. G. XCIV, col. 861Bf; „The Nicene and Post-Nicene Fathers”, Oxford și Londra, 1892, vol. 4, p.
Adversus haereses. Filosofie creştină şi dialog cultural (IV) by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/150_a_65]
-
-mi iau bilet la meciul pe care Îl Excursioniștilor. A continuat, arătându-mi cuburile: Am plăcerea să ți-i prezint pe Santiago Silberman, copistul În retragere Ludueña, Aquiles Molinari și doamnișoara Bugard. Din mobile au răzbit sunete slabe, mai curând incomprehensibile. Imediat am Întins o mână și, fără să am plăcerea de a o strânge pe a lor, m-am retras disciplinat, cu surâsul Înghețat. Am ajuns de bine de rău În vestibul. Am izbutit să bâigui: — Coniac, coniac. Narbondo s-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
teatrul se definește în mod esențial prin această interogație exasperată adresată materiei inerte, caracteristicii sale de a fi de neconceput pentru noi, materia care - tocmai datorită acestei lipse de sens, din punctul nostru de vedere - devine figura unei alterități enigmatice, incomprehensibile? Am amintit mai sus că Marc Augé făcea din necesitatea de a gândi materia inanimată motivația principală a fabricării „zeului-obiect”, văzut ca dublu al unui mort ori al unui zeu. La rândul său, în Lecțiile de la Milano, Kantor consideră încercarea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1979_a_3304]
-
realitatea. Dacă ai fi mai la curent, ai ști, sau ți-ai fi dat seama până acum că pantalonii pe care i-ai reclamat ți-au fost trimiși în totală cunoștință de cauză în ceea ce privește lungimea. ,.De ce? De ce?“ în bâlbâielile dumitale incomprehensibile și cu vederile dumitale învechite și dăunătoare despre lume, nu ești în stare să asimilezi concepțiile noi și stimulatoare ale comerțului. Pantalonii ți-au fost trimiși (1) ca un mijloc de testare a spiritului dumitale de inițiativă (Cineva cu spirit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
cădeau fără rețineri, pe pieptul și trunchiul puternic. Era Îmbrăcat cu gust și neostentativ. Amory a observat că avea tendința de a privi drept În ceafa șoferului, ca și cum ar fi chibzuit constant, dar fără speranță, la vreo problemă hirsută și incomprehensibilă. Bărbatul mai puțin corpolent nu se remarca decât prin completa contopire cu personalitatea fârtatelui său. Făcea parte din categoria de mică importanță a secretarilor care, la patruzeci de ani, Își gravează pe cărțile de vizită precizarea „asistent al președintelui“, consacrându
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
sunteți de fapt niște maeștri ai tehnicii țapului ispășitor. Lopez, Duarte și Benavides erau niște gangsteri care, probabil, cunoșteau o mulțime de golani albi pe care să-i ostracizeze. S-a discutat despre asta vreodată? — Nu. Ceea ce spui aici e incomprehensibil. Dudley îi făcu scurt cu ochiul lui Mal. — Colegul meu și cu mine suntem de altă părere. Hai să încercăm altceva. Au oferit vreodată cei trei mexicani sau alți membri ai CASL vreo teorie cu adevărat credibilă despre posibilul ucigaș
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
fi grozav să avem o asemenea capabilitate de unicitate. Ar fi grozav sau, poate, dimpotrivă: fiindcă, dacă simțirea și rostirea noastră ar fi atât de personale, e de presupus că am fi intraductibili, că am rămâne închiși în noi înșine, incomprehensibili. Din păcate (sau din fericire), în literatură cred că regula de care ascultăm este alta: motivele, temele, obsesiile, dar și mijloacele de expresie migrează dintr-o limbă în alta și dintr-un timp în altul. Suveran aș zice că este
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
și-a isprăvit (syntelesas) toate încercările (panta peirasmon), diavolul s-a îndepărtat (exact: «a stat departe de El») până la momentul potrivit (achri kairou)”. Traducerile românești consultate (Noul Testament de la Bălgrad, 1648, Biblia de la 1688, Biblia sinodală, Cornilescu, Anania) propun un calc incomprehensibil: „până la o vreme”. Textul grecesc spune totuși un lucru limpede: că diavolul s-a retras din fața lui Isus fără să se recunoască biruit și că va reveni „la momentul potrivit”. Ei bine, Luca nu uită ce spusese în capitolul 4
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
și acoperiți de păcate, sunt tratați de către Acesta cu înțelegere, ba chiar cu simpatie complice? Dumnezeu răspunde reproșurilor lui Ezdra prin gura îngerului Uriel („Focul lui Dumnezeu”): „Nu poți pricepe tainele cerești plecând de la realitățile pământești”. Ceea ce reprezintă un paradox incomprehensibil la nivelul istoriei profane are un înțeles, un sens puternic, la nivelul modelelor cerești. Dintr-odată, așadar, se tranșează între cele două lumi - a istoriei și a non-istoriei sau, dacă vrem, a unei istorii profane și a unei Istorii sacre
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
cu totul neobișnuit, la distanță de cele comune. Sau ceva profund ambiguu, ca și cum ar ascunde o dublă natură (vorbindu-se, ca în paginile lui Pascal, despre om ca o făptură terifiantă). Deopotrivă, când se are în vedere ceva inefabil și incomprehensibil în sine. Sau ceva cu adevărat straniu, cum ar fi golirea de orice semnificație a lumii trăite, nimicul acesteia. La limită, termenul poate semnifica locul unui mister, o taină. În astfel de cazuri, distincția elementară dintre cele cu sens și
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1175]
-
Acest din urmă cuvânt, ce produce în continuare o teamă greu de înțeles, îl iau într-o accepțiune simplă, aproape etimologică: a privi ceva ca în oglindă, în lumina calmă a îndepărtării, spre a vedea deopotrivă ceea ce este echivoc sau incomprehensibil, distanța însăși care se tot reface. Voi lăsa deoparte, pe cât posibil, unele analize ce propun delimitări exacte, atitudini reactive și ferme, ce scot în afara jocului destule experiențe „lipsite de sens“. Sub astfel de atitudini, criteriile ajung asemeni unor arme, la
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1175]
-
Cu orice distanță față de percepția obișnuită a lucrurilor, nonsensul se face resimțit într-un fel sau altul. Nu trebuie să ne gândim doar la unele întâmplări mai ciudate. Nici doar la acele propoziții, idei sau experiențe care ne apar deodată incomprehensibile. Multe situații pe care le socotim comune lasă uneori să se întrevadă ceva cu totul necomun. Și multe dintre întrebările noastre pot să apară stranii, precum cele cu privire la existența proprie și lumea în care trăim. Înainte de orice, probabil, întrebarea cu privire la
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1175]
-
în puterea omului și cele ce nu stau. Ne lasă a înțelege că omul nu este singur și nu se poate edifica pe sine în solitudinea reflecției sale. Cu acest simț al finitudinii, omul religios va căuta să recunoască ceea ce, incomprehensibil fiind (akatálepton, spune Sf. Ioan Gură de Aur), originează însăși posibilitatea sensului. Sau faptul că orice comprehensiune - și sensul propriu acesteia - se sprijină pe o non-comprehensiune originară. Metafizicianul, în schimb, este tentat să gândească în alți termeni. El caută uneori
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1175]
-
se sprijină pe o non-comprehensiune originară. Metafizicianul, în schimb, este tentat să gândească în alți termeni. El caută uneori imposibilul ca atare, ține cu tot dinadinsul să exprime clar ceea ce este inefabil și să înțeleagă în mod conceptual ceea ce este incomprehensibil în sine. De unde, atâtea propoziții lipsite de sens. E adevărat însă, în vorbirea metafizică nonsensul nu cunoaște doar această expresie orgolioasă și tristă. Cum vom vedea în paginile ce urmează, uneori prezența sa e intenționată, mai ales în formulări paradoxale
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1175]
-
catalog figurile ciudate pe care le cunoaștem, aparițiile de felul lui Erostrates nu ar putea sta în rând cu altele, ci mai degrabă solitar. Un asemenea catalog, dacă s-ar putea numi totuși astfel, trebuie să facă loc unor singularități incomprehensibile ca atare. În astfel de situații, ceea ce „se spune“ devine mai real și mai sensibil decât cele văzute nemijlocit. Realitatea sa poate fi resimțită întocmai, aproape carnal. Nu mai poți afirma că, față de cele de primă instanță, reprezintă o simplă
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1175]
-
ridice un labirint în adâncul căruia totul să se piardă, nume și semne, viață și moarte. Ne dăm seama că, în acest caz, sensul și negația lui se retrag deopotrivă. Iar dacă vorbim de nonsens, acesta apare ca unul necomun, incomprehensibil ca atare. În definitiv, imaginea labirintului apare stranie nu doar întrucât este neobișnuită. Nici întrucât ar fi sumbră, într-un aer sepulcral și misterios. Desigur, un asemenea labirint face ca viața și moartea să-și aparțină ca niciunde în altă
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1175]
-
labirintului. Când nu înseamnă un alt chip al morții, acesta face ca efortul de căutare să nu aibă sfârșit. Atât în cazul celui care rătăcește în labirint, cât și al celui care parcurge povestirea, se lasă văzut mai curând ceva incomprehensibil și liber. 6. Exces și singularitate Ne dăm imediat seama că imaginea labirintului sfidează logica obișnuită, înainte de toate pe cea binară, îndatorată terțului exclus. Discută acest lucru Umberto Eco atunci când vorbește despre noile enciclopedii de tip renascentist și baroc. Acestea
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1175]
-
sa fizică. Ci întrucât excede nemăsurat subiectivitatea omenească, dându-se indefinit și deodată. În această privință, este de-a dreptul copleșitor. Știm apoi că o rețea se poate figura analogic, însă deșertul nu suportă nici o analogie. Este de nefigurat și incomprehensibil. În cele din urmă, am văzut că rețeaua comportă puncte și linii care se intersectează, putând valora ca poziții, repere. Deșertul însă, asemeni mării sau asemeni nopții, nu mai oferă nici un reper. Nisipurile mișcătoare refac în același fel, aproape atemporal
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1175]
-
Unele dintre afirmațiile filozofilor sunt, într adevăr, prostești, inepte, fără sens. Sunt absurde în accepțiunea vulgară a termenului. Altele însă, mai ales în cazul celor care au dat de gândit, sunt absurde în altă accepțiune. Ele îți apar mai curând incomprehensibile, stranii. Cred că acesta este termenul potrivit: „stranii“. Par să apar țină unei alte lumi, străină cu totul celei din care vorbim în viața de toate zilele. Însă de ce anume sunt resimțite astfel, stranii? Nu știm ce motive deosebite au
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1175]
-
în a te pregăti pentru moarte. Ce să mai spun despre unele credințe și idei proprii timpurilor medievale, socotite mai târziu ca desăvârșit obscure? În fața unor scrieri de atunci, imediat vei spune că s-a petrecut ceva cu totul ciudat, incomprehensibil pentru gândirea de astăzi. Te vezi imediat dincolo de toate acestea și te simți sigur pe logica proprie, ca și cum ți-ar fi străină orice dispoziție născută în adâncul echivoc al voinței de viață. Prejudecata pe care o sesizează Montaigne („Adevăr dincoace
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1175]
-
atâtea secole de dispute și excomunicări reciproce, nu ne lasă deloc în pace? Când noi spunem de pildă că Platon gândește LIMITE ALE COMPREHENSIUNII 95 absurd, cel mai probabil un anume „Platon“, revăzut după pu terile minții noastre, ne devine incomprehensibil. Altfel spus, noi înșine, așa cum ne regăsim în unele imagini cu privire la celălalt, ne trezim de neînțeles în propriii ochi. Nu mai suntem pentru noi înșine rezonabili. Însă pentru aceasta, pentru a ne da seama că e vorba de noi înșine
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1175]