344 matches
-
demonstra existența lui Dumnezeu. Căci Sfîntul Toma afirma: ) Dumnezeu nu poate fi cunoscut decât pe cale negativă. Dimpotrivă Descartes afirmă: ) Expresia “mai puțin că sunt capabil să-l cunosc” (saltem quantum a me potest intelligi) se referă cu siguranță la caracterul incomprehensibil al lui Dumnezeu, și totuși, dovada prin esențe presupune esența divină cunoscută (cu sensul de intelligere). Însă numai teoria ideilor permite rezolvarea acestei ambiguități. De fapt, ceva înseamnă ideea obiectivă a lui Dumnezeu în noi, idee al cărui adevăr îl
Cartesianismul ca paradigmă a "trecerii" by Georgia Zmeu () [Corola-publishinghouse/Science/471_a_1370]
-
în Scrisoarea către Elisabetha din 28 iunie 1643, ansamblul acestor distincții care sunt făcute astfel încât spiritul se întoarce către lucruri fie pentru a le cunoaște fie pentru a le verifica: Problema nu este deci de a rezolva uniunea cunoscută ca incomprehensibilă, mai ales de post sau de anticartesieni, ci de a arăta în ce măsură trebuie să gîndim în cadrul distincției și în ce măsură trebuie să gîndim în cadrul uniunii și cum putem trece de la prima considerație la cealaltă și invers, ceea ce înseamnă să înțelegem cum
Cartesianismul ca paradigmă a "trecerii" by Georgia Zmeu () [Corola-publishinghouse/Science/471_a_1370]
-
perspectiva infinitului și a morții. Astfel, există un singur Adevăr, secundum fidem, cel secundum rationem fiind iluzoriu. Dacă comprehensiunea ar fi o cunoaștere identică cu cognoscibilitatea obiectului cunoscut, atunci nu numai esența divină, dar chiar și substanțele create ar fi incomprehensibile pentru noi. Comprehensiunea se raportează numai la extensia lucrului cunoscut; acest fapt permite menținerea unei identități perfecte între obiectul comprehensiunii infinite a lui Dumnezeu și cunoașterea finală a celor aleși. Textele patristice care par a nega posibilitatea cunoașterii divine trebuie
Biserica și elitele intelectuale interbelice by Constantin Mihai [Corola-publishinghouse/Science/84936_a_85721]
-
extrem de importantă dintre Renaștere și baroc, tot așa cum aplicarea ei la literatura germană de către Strich stabilește o opoziție artificială între etapa pseudoclasică din evoluția lui Schiller și Goethe și mișcarea romantică de la începutul secolului al XIX-lea, lăsând neexplicat și incomprehensibil curentul Sturm und Drang, în realitate, literatura germană de la sfârșitul secolului al XVIII-lea și începutul secolului al XIX-lea formează o unitate relativă, care nu poate fi descompusă în două elemente contrare, ireconciliabile. Astfel, teoria lui Wölfflin ne-ar
[Corola-publishinghouse/Science/85058_a_85845]
-
și egalității membrilor unei societăți - au explicat cei doi -, nu am putut vedea nicio altă bază justificativă a acestor valori decât ideea libertății și egalității fiecărei persoane. Și de vreme ce acestea sunt exemple tipice de valori utilizate în filosofia morală, este incomprehensibil pentru noi de ce cineva ar nega validitatea conceperii lor ca valori morale [...] Argumentul realist este acela că putem să ne descurcăm și fără moralismul politic, i.e., genul de teorie politică ale cărei teorii sunt fundamentate pe principii și valori morale
În afara eticii? Filosofia politică și principiile morale by Eugen Huzum () [Corola-publishinghouse/Science/84953_a_85738]
-
privind cunoașterea științifică (teorema incompletitudinii sistemelor formale și teorema imposibilității demonstrării necontradicției sistemelor formale cu mijloacele sistemului însuși). Rezultă că în față complexității Universului, aparatul cerebral uman nu poate depăși o anumită limită dincolo de care rămâne un domeniu necunoscut (inaccesibil, incomprehensibil). Trebuie să subliniem că mai există un aspect limitativ în gândirea umană. În cursul desfășurării unui raționament se realizează un număr uriaș de pași, de alegeri, de operații elementare, ce trebuie efectuate. Allen Newell a invocat teorema British Museum, potrivit
Principii de bază ale cercetării știinţifice by Ruxandra Postelnicu () [Corola-publishinghouse/Science/91486_a_93182]
-
să ne lăsăm în voia Lui, chiar dacă El nu corespunde nici uneia din categoriile noastre raționale". Pentru ca nici o confuzie să nu mai fie cu putință, filosoful rus insinuează chiar că acest Dumnezeu este poate plin de ură și vrednic de ură, incomprehensibil și contradictoriu, dar că el își afirmă cu atât mai mult puterea cu cât chipul Lui este mai hâd. Măreția Sa stă tocmai în inconsecvența sa. Dovada existenței sale este tocmai inumanitatea Sa. Trebuie să facem saltul în El și
[Corola-publishinghouse/Science/85119_a_85906]
-
conflict cu speranțele noastre elementare, dacă simțim că absurdul pretinde, pentru a exista, refuzul nostru de a consimți, vedem atunci că la Șestov el și-a pierdut adevăratul chip, caracterul său omenesc și relativ, spre a intra într-o eternitate incomprehensibilă și totodată satisfăcătoare. Dacă absurdul există, el nu poate exista decât într-un univers al omului. Din clipa în care noțiunea de absurd se transformă într-o trambulină pentru eternitate, ea nu mai are nici un raport cu luciditatea umană. Absurdul
[Corola-publishinghouse/Science/85119_a_85906]
-
este de prisos. Nu există în acest caz certitudine logică. Nu există nici o probabilitate experimentală. Tot ceea ce pot spune este că, într-adevăr, aceasta depășește măsura mea. Nu conchid printr-o negație, dar nici nu vreau să întemeiez ceva pe incomprehensibil. Vreau să știu dacă pot trăi cu ceea ce știu și numai cu aceasta. Mi se mai spune și că inteligența trebuie, în cazul de față, să-și sacrifice orgoliul, iar rațiunea să îngenuncheze. Dar dacă recunosc limitele rațiunii, nu înseamnă
[Corola-publishinghouse/Science/85119_a_85906]
-
reguli. Ele sunt explicate de Kant ca elemente naturale ce aparțin geniului artistic; de exemplu, prin natură, Kant înțelege natura suprasensibilă care nu poate fi experimentată sau supusă regulilor experienței. Creativitatea nu dispune de reguli determinate, ea are o existență incomprehensibilă. Creativitatea poate fi explicată prin inexplicabilitatea creativității. Noțiunea de creație dispune de anumite caracteristici descriptive, empirice sau apriorice. În acest sens, pentru Aristotel a crea înseamnă a oferi formă materiei, în timp ce pentru Nietzsche procesul de creație este o expresie a
Ontologia operei de artă by Bogdan Nita () [Corola-publishinghouse/Science/84972_a_85757]
-
fața întunecată a Visului American, este urmărit prin ochiul tulbure al protagonistului narator. În momentele în care textul devine ilizibil, povestea este transcrisă din înregistrările unui magnetofon. Evenimentele pot fi lăsate în seama unei memorii artificiale atunci când conștiința le face incomprehensibile. Ca o ironie dusă până la grotesc, cei doi participă la Cea de-a Treia Conferință Națională privind Narcoticele și Drogurile Periculoase, intră în dialoguri delirante cu polițiștii participanți, fabrică pe loc povestioare nebunești, lansează zvonuri și creează panică, fiind, de
Cărțile insomniei by Gabriela Glăvan () [Corola-publishinghouse/Science/84939_a_85724]
-
unei fluențe scăzute ori a ocazionalelor dificultăți de evocare datorate anomiei. În afazia Wernicke se încadrează handicapul în următoarele grade: - gradul 0 este reprezentat de surditatea verbală și prezența jargonafaziei;gradul 1 corespunde cu înțelegerea comenzilor simple și prezența parafaziilor incomprehensibile;gradul 2 include afazicii cu înțelegerea relativ bună și emisia ocazională de parafazii comprehensibile; - gradul 3 încadrează afazicii ce se exprimă cu rare parafazii, dar aceste manifestări sunt comprehensibile în comunicarea verbală. În cazul afaziei globale se poate individualiza handicapul
Recuperarea şi investigaţii le paraclinice în tulburările de comunicare verbală by Bogdan Dionisie () [Corola-publishinghouse/Science/91643_a_93183]
-
fenomenului la simple manifestări populare, impregnate de superstiție. Ceea ce atrage atenția în general este falsa pietate cu care se confundă religiozitatea populară, acele forme teatrale de expresie religioasă guvernate de inte res. O religie capabilă de orice, inclusiv de acte incomprehensibile. Capăt de drum, imposibilitatea interpretării. Pe urmele autorului citat mai sus, putem accepta „pietatea” pelerinului ca acțiune, dar una indeterminată. Prioritatea este dată de semnificația religioasă, care nu coincide întotdeauna cu antropologia religiilor, ci mai degrabă cu noțiunea de „caritas
Nevoia de miracol: fenomenul pelerinajelor în România contemporană by Mirel Bănică () [Corola-publishinghouse/Memoirs/606_a_1365]
-
fu bu guo san dai (nici o avere nu rezistă mai mult de trei generații), minunându-se cum de am devenit atât de nedisciplinați, de distrași și de libertini. Întreaga zarvă ce a Înconjurat scandalul Monicagate a fost privită ca o incomprehensibilă pierdere de vreme de o națiune ai cărei Împărați erau aprovizionați cu mii de concubine. Chinezii sunt la fel de uimiți de faptul că americanii Își permit să se Înglodeze În datorii și să subfinanțeze școlile publice, În timp ce mass-media acordă spații largii
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2108_a_3433]
-
a te elibera. În momentul morții, ți se dăruiește, într-o străfulgerare, o viziune totală a întregii realități. Pentru cei mai mulți dintre noi va fi - știu eu - un fel de explozie violentă, ca o bombă atomică, ceva înspăimântător și orbitor și incomprehensibil. Dar dacă o vei putea sesiza și înțelege, atunci vei fi liber. — Deci e necesar să știi ce te așteaptă. Și ce înseamnă liber? — Pur și simplu liber... Nirvana... în afara Roții. — Roata reîncarnărilor? — Roata, da, a atașamentelor, a nostalgiilor, a
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
menit, de asemenea, zeilor furtunii și soarelui și anumitor zeițe - deci, în mare, divinităților guvernând diverse sectoare ale vieții cosmice - demonstrează că acest mit se referă la o dramă mai complexă decât aceea a vegetației; el ilustrează, în fond, misterul incomprehensibil al nimicirii Creației de către propriii ei creatori. 45. Învingerea Dragonului Cu ocazia sărbătorii Anului Nou, purulli, mitul luptei între zeul furtunii și Dragon (illuyankcP), era recitat ritualic, într-o primă întâlnire, zeul furtunii este învins și imploră ajutorul altor divinități
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
fac gesturi ciudate -/ Iar frunze, de veșnicul somn,/ Cad grele, udate.// Eu stau, și mă duc, și mă-ntorc,/ Și-amanții profund mă-ntristează -/ îmi vine să rîd fără sens,/ Și-i frig, și burează”2). Aparent, enigma „amanților” e incomprehensibilă. Ce altceva i-a provocat să iasă din case pe-o așa vreme, dacă nu decorul dezolant, evocator de analogii cu moartea? Poetul nu e doar observatorul agitației lor paroxistice, ci chiar unul dintre ei, frămîntat de aceleași semne și
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
dependenți de categoria de timp. Dumnezeu este dincolo de toate categoriile și, prin urmare, este incognoscibil: „Omul care are inima curată Îl vede pe Dumnezeu proporțional cu capacitatea să (de a-L vedea): cât poate primi, atâta înțelege. Aspectul infinit și incomprehensibil al divinității rămâne dincolo de orice putere de cuprindere”9. Avem următorul model: 5 Pentru domeniul de înțelesuri al αἰών, conform Sfanțului Ioan Damaschin, P. G. XCIV, col. 861Bf; „The Nicene and Post-Nicene Fathers”, Oxford și Londra, 1892, vol. 4, p.
Conceptul de „diastima” (διάστημα) în gândirea teologică a Sfântului Grigorie de Nyssa. Câteva. In: Adversus haereses. Filosofie creştină şi dialog cultural (IV) by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/150_a_65]
-
manifestare în care individul, după o sentință nicasiană, "se distribuie fără să se împartă". Praxisul se apropie de ideal prin ordine și raționalitate, iar factorul spiritual asumă strategii diriguitoare și investiri cu semnificație în lipsa cărora activitatea ar deveni nearticulată, nestructurată, incomprehensibilă. Pe de o parte, actul vine, prin multiple tendințe ale automatismului (angajat în demersul practic) către armonie și stabilitate, în întâmpinarea mesajului modelator supraordonat. Pe de altă parte, o viziune destinală superioară înnobilează cu fiecare intervenție conștientă mecanismele actante, găsind
Conştiinţa de sine. Eseu despre rolurile multiple ale reflexivităţii by Vlad-Ionuţ Tătaru () [Corola-publishinghouse/Science/929_a_2437]
-
pur epistemologică ce definește originalitatea reconsiderării sale, conferind conceptului-prototip puterea realității vii, marca funcțională inconfundabilă care face ca unificarea componentelor atomare ale unui fenomen să nu fie exclusiv o treaptă către o unică tabelă categorială, ci o provocare permanentă adresată incomprehensibilului. Diversitatea chipurilor individuale face sinteza reflexivă liberă, iar amplitudinea câmpului destinal o face neconvergentă. Restituită interiorității, sinteza scapă de imperativul unicității care caracterizează corpul general al obiectivității și poate îmbrăca varietatea de forme corespondentă aleatoriului vital. În același timp, ea
Conştiinţa de sine. Eseu despre rolurile multiple ale reflexivităţii by Vlad-Ionuţ Tătaru () [Corola-publishinghouse/Science/929_a_2437]
-
caz, este o intervenție suficient de energică și un îndemn de a elibera forțele înlănțuite. Dintr-un astfel de mod de a privi lucrurile ne închipuim lupta dintre bine și rău atunci cînd, împreună cu teologii, deducem răul dintr-o cădere incomprehensibilă, ce va fi adus dintr-odată în lume păcatul maxim, îndîrjirea împotriva a ceea ce e clar știut ca bun și drept. Și dacă mai facem totodată și experiența că tocmai lupta împotriva răului poate dezlănțui forțe ideale pentru a-l
Humorul ca sentiment vital by Harald Hőffding () [Corola-publishinghouse/Science/956_a_2464]
-
marilor companii prin mijloace directe și indirecte (creditele de impozit sau impozitele mici), ingerența politicului în domeniul intelectual și cercetare (prin impunerea de obiective strategice corforme priorităților de moment ale guvernului), utilizarea extensivă și curentă a unei limbi de lemn incomprehensibile publicului larg (dintre ai cărei termeni fetiș citez la întâmplare: schimbare (în loc de dereglementare), resurse (în loc de forță de muncă), inovație, incitative, competitivitate, cercetări bazate pe date probante, transfer de cunoștințe, ca și neologisme precum stakeholders sau leadership). Desigur, scopul pentru care
1989-2009. Incredibila aventură a democraţiei după comunism by Lavinia Stan, Lucian Turcescu [Corola-publishinghouse/Science/882_a_2390]
-
că de cele mai multe ori fără să-și dea seama - este pentru că simțeau fără îndoială că ea le oferea ca un fel de cheie a ființelor, de care nu s-ar fi putut lipsi fără să cadă în vag sau în incomprehensibil. SAINT-SIMON 1675-1755 DUCELE DE NOAILLES Șarpele care a dus-o pe Eva în ispită și, prin ea, l-a doborât pe Adam, ducând astfel la pierzanie și neamul omenesc, este originalul, iar copia lui cea mai asemănătoare, mai cre dincioasă
ANTOLOGIA PORTRETULUI De la Saint-Simon la Tocqueville by E.M. CIORAN () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1321_a_2740]
-
vorbește și el despre epectază, mod de acces la domeniul trans-formal: cu cît te vei apropia de înțelepciune, cu atît vei afla că e mai adîncă ; cu cît o vei fi scrutat, cu atît îi vei înțelege caracterul inefabil și incomprehensibil. Ceea ce Origen marchează prin deosebirea dintre sedentar și itinerant Nicolaus Cusanus va caracteriza matematic prin cele două moduri posibile de a privi un șir convergent spre Limita infinită. în măsura în care concepi șirul respectiv ca mulțime a termenilor săi, te afli într-
STILUL RELIGIEI ÎN MODERNITATEA TÎRZIE by ANCA MANOLESCU () [Corola-publishinghouse/Science/860_a_1739]
-
spirituale și a modurilor de a concepe transcendentul. în fața acestei diversități cu concordanțele, convergențele ei, dar și cu logica ireductibilă a fiecărei tradiții , putem presimți diferența de nivel dintre formele sub care transcendentul se comunică și natura lui de neîngrădit, incomprehensibilă. Putem aproxima astfel distanța verticală care, despărțindu-ne de el, ne interpelează. Pluralismul și condiția perspectivală încrederea în diversitate în modernitatea tîrzie, unitatea pare să-și fi pierdut prestigiul, puterea de atracție, caracterul de normă spre care aspirăm. Suverană de
STILUL RELIGIEI ÎN MODERNITATEA TÎRZIE by ANCA MANOLESCU () [Corola-publishinghouse/Science/860_a_1739]