420 matches
-
după tainicele puteri ale spiritului. Obiectele, structurile, în definitiv noua realitate care se naște și se acreditează astfel, sînt simultan recognoscibile, pentru că răzbat chiar din abisurile ființei noastre mai mult sau mai puțin adormite, și imprevizibile, rebele, de multe ori inconfortabile, pentru că se agregă dintr-o atitudine așezată deasupra așteptărilor comune și din care răzbat, ca o flacără dezlănțuită, siguranța, măreția și forța. În această amplă îmbrățișare, lipsită cu totul de sentimente mărunte și de mize mici, intră deopotrivă soliditatea și
Portrete în epură by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/6630_a_7955]
-
de primenire a conștiinței. Însă nu e așa. S.A. își anunță intenția de a publica curînd-curînd mărturisirea într-un volum colectiv despre Cum era? în comunism, alături de texte ale unor oameni pentru care, cum să spunem, lucrurile erau ceva mai inconfortabile. Simplu cinism? Tupeu? Alt tic de belfer (să nu rămînă nimic nevalorificat, să crească lista de publicații)? Spirit practic american (faci ceva rău, scrii o carte, faci un film și devii mare vedetă mediatică)? O perioadă de ispășire și de
Ochiul Magic by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/10248_a_11573]
-
socotiți de frunte, Nicolae Prelipceanu se consacră unui antilirism care, înlăturînd poeticul "pozitiv", îl înlocuiește cu cotidianul, narativul, anecdotica, propunînd printr-o asemenea năpîrlire o formulă de poezie cu alura firescului. Repulsia față de realitate îi fixează atenția pe această realitate inconfortabilă, anostă, greu de suportat pe care o înregistrează în exclusivitate. Polii morali între care oscilează sînt sarcasmul și renunțarea. La antipodul oricărei idealizări de sine, cultivă golul lăuntric și, de asemenea, la antipodul oricărei idealizări a ambianței propune tabloul său
Oroarea de realitate by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/9654_a_10979]
-
a ceea ce comentatorii postmodernismului numesc "personism" sau "biografism", adică o întoarcere la concretețea existențială, la experiența imediată a autorului care sfidează principiul modernist al impersonalizării actului creator. Nicolae Coande vădește o substanță individualizantă sfidătoare, împinsă pînă-n marginile sale cele mai inconfortabile care nu sînt ale unei poze, ci ale unui fel de-a fi. E o confesiune amară pînă la o duritate formal dar și moral extremă. Tandrețea se răstoarnă pe reversul său care-i definește fața în negativ, însă n-
Șansa "biografismului" by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/14037_a_15362]
-
dintre ele făceau naveta de zece-cincisprezece ani - adevărate veterane ale căilor ferate - apoi, prin dreptul Chiajnei (mă fascinau aici ruinele unei biserici vechi și părăsite) începeau să adoarmă una câte una lovite parcă de o boală contagioasă, încremenite în atitudini inconfortabile, lascive, ca într-o pânză de Pallady, dormeau cu gura întredeschisă torcând stridențe atonale, și rămâneam într-o singurătate dezolantă, frustrantă într-un fel, cu cartea în mână, privind pe geam desfășurarea unui peisaj ce-mi devenise cu timpul total
Viața la țară by Constantin Mateescu () [Corola-journal/Imaginative/13194_a_14519]
-
nebunatica?” mi se plângea Tinel în desele plimbări de seară prin crângul din spatele atelierului de lăcătușerie, „în cazul că dacă greșesc cu ea e în stare să mă dea legat Securității”. Dacă ar fi să mă păstrez în spațiul amintirilor inconfortabile, nu pot să nu vorbesc despre ședințele de învățământ politic ce se țineau lunar, duminicile, la Târgoviște, în week-end cum s-ar zice, lipsindu-mă de una din cele două zile prețioase petrecute cu Cornelia în micul nostru refugiu din
Viața la țară by Constantin Mateescu () [Corola-journal/Imaginative/13194_a_14519]
-
prea mult îndatorată, încă, acelei imagini dominatoare, de eternă tinerețe iconoclastă și triumfătoare, a poetului. Un fel de James Dean liric, înghețat pentru totdeauna (ca bine cunoscutul Rebel fără cauză din celuloid) într-un tipar. E un efect secundar totuși inconfortabil al acelei precocități artistice care l-a impus, în anii războiului, atât de rapid pe scriitor. Lirica lui Geo Dumitrescu, puternic contextualizată, nu poate fi bine înțeleasă dacă se face abstracție de cadrul din care ea iese și la care
Africa de sub frunte by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Imaginative/10012_a_11337]
-
români, sau pretind că-l au, m-aș constitui în grup cu ei, în loc să-i ocolesc, și aș găsi și o activitate care să măgulească acest sentiment național. Situația mea de ins în vînt, fără rădăcini naționale, e cea mai inconfortabilă din toate, fără să comporte o notă eroică. Dimpotrivă, deseori i se asociază ideea unei obscure vinovății, a unei carențe afective, împotriva căreia simt nevoia să reacționez, sprijinindu-mă pe exemple celebre ca Ionescu, Cioran, și, înaintea lor, Caragiale care
Jeanne Marzesco – Fragmente-strigăt () [Corola-journal/Imaginative/12213_a_13538]
-
încît, cum s-ar spune, scrisorile îi cădeau direct în palme; nu exista, așadar, riscul vreunui faux pas; nu plutea în aer primejdia vreunui denunț; nu avea cunoștință nici măcar de vreo interdicție expresă a mătușii care să-i dea sentimentul inconfortabil de a fi comis o infracțiune în protocolul post-mortem: nu, toate acestea nu existau. Și totuși, nu se putea hotărî să facă pasul - să întindă puțin mîna. În chip paradoxal, la început trecu peste detaliul deschiderii casetei cu destulă indiferență
Ospățul Sfinxului by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Imaginative/15224_a_16549]
-
antedecembriste, un mare prozator. Recitind cărțile lui Mihai Sin, putem descoperi o unitate a proiectului epic : este un scriitor care își respectă ideile care îi guvernează scrisul. Am spune azi, oprindu-ne asupra cărților sale scrise înainte de 1989 : stilul rebel, inconfortabil, care îi guvernează nuvelele și romanele «de demult» e mai semnificativ, mai polemic, mai dur decât al altor prozatori iubiți de critica literară - de istoriile literaturii la zi. E, în 2014, un scriitor uitat? Mircea Iorgulescu nota în prezentarea numitei
Mihai Sin și cărțile sale necunoscute by Cornel Ungureanu () [Corola-journal/Journalistic/2534_a_3859]
-
el unul de autocompătimire sau vreo falsă speranță: „În timpul zilei pot măcar cere să fiu scărpinat, mișcat, pot cere să beau sau să mi se miște după voie membrele - deoarece nemișcarea forțată timp de mai multe ore nu e doar inconfortabilă din punct e vedere fizic, ci e și aproape intolerabilă din punct de vedere psihologic. Nu în sensul că-ți pierzi dorința de a te scărpina, de a te apleca, de a sta în picioare sau așezat sau să fugi
Memorii de dincolo de mormânt (IV) by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/5281_a_6606]
-
Ar fi prea simplu (cu toate că adevărat!) să caracterizăm poezia lui Dorin Tudoran drept una politică. Avem impresia că, în fond, s-a produs într-însa o joncțiune între fibra sedițioasă nativă a bardului și reacția sa la un mediu acut inconfortabil, cel totalitar, impactul cu acesta jucînd rolul unui stimulent. Ceea ce contează din punct de vedere estetic este datul personal ireductibil al creației, indiferent de încadrarea ei epocală (fapt intențional, putîndu-se rezolva pe o cale pur retorică), în semnificațiile unui manifest
Antiutopia lui Dorin Tudoran by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16626_a_17951]
-
fericirii, Parabolele lui Iisus sau, într-un sens arhetipal pentru această discuție a textului evanghelic, comentariul lui Augustin la Predica de pe munte a Domnului. În text, frapează mai întâi o medietate pe care și-o propune autorul, denunțând drept extreme inconfortabile în surprinderea sensului dorit, pe de o parte, discursul parohial obișnuit și tributar clișeelor în care nici eroare, nici adevăr nu se află, iar pe de altă parte, unei cercetări academice în care sensul poate rămâne învăluit în precauția savantă
Podul de piatră by Alexan () [Corola-journal/Journalistic/2668_a_3993]
-
infuzie de forțe tinere; câtă abilitate în reformarea unei orchestre care, oricum, ar fi năpârlit de la sine! Cu iscusință strategică și cu fler selectiv, Cristian Mandeal a polisat un colectiv a cărui omogenitate era până mai ieri brăzdată de asperități inconfortabile, lubrifiindu-i resorturile cele mai delicate. De-fosilizarea orchestrei s-a săvârșit treptat, în etape, printr-un mecanism ce a agreat deopotrivă atitudinile de acceptare și de respingere. S-a acceptat astfel ideea unor audiții și concursuri prin care cei mai
Alchimistul by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/14180_a_15505]
-
act de adeziune personală, de voință. Această deschidere, observă Vulcănescu, este preferabila unei afirmări silogistice a identității. Brăilenii sunt români; Sebastian e brăilean; Sebastian e român; raționamentul poate fi spune Vulcănescu destul de ușor răsturnat printr-un silogism paralel și destul de inconfortabil pentru Sebastian, căci există și brăileni evrei... Așa cum spuneam ceva mai înainte, textul dezvăluie libertatea de gandire a autorului, mobilitatea argumentării, flexibilitatea demonstrației orchestrate pe toate nivelele problemei. În același timp, Vulcănescu se desparte de Eliade pe motivul că acesta
Nostalgia enciclopedismului interbelic by Cristian Măgura () [Corola-journal/Journalistic/13734_a_15059]
-
dimensiunilor simbolice ale elementarității, analitica tipologiei sufletului, toate acestea reprezintă trepte ale unei înțelegeri empatice, subtile, riguroase a adevărului parabolelor. În Cuvântul înainte al cărții, Andrei Pleșu recunoaște existența unor potențiale riscuri în receptarea acesteia: „Sunt perfect conștient de amplasamentul inconfortabil al întreprinderii mele. Din unghiul specializării teologale pot apărea ca un intrus deopotrivă prezumțios, insuficient «îmbisericit» și, pe alocuri, prea disponibil pentru autori necanonici și spații religioase din afara creștinismului. Pentru cruciații secularizării și, în general, pentru spiritul vremii voi face
Adevărul ca parabolă by Iulian Bol () [Corola-journal/Journalistic/3448_a_4773]
-
de loterie.// Aș prinde șobolani în plasa/ poemelor,/ aș lăuda contabilul șef,/ aș lustrui chipul și chiupul/ istoriei municipale” (Leafă de poet). Apare și locuința de bloc a poetei, „cutie de locuit”, cum ar spune Mircea Eliade, așezată la o inconfortabilă înălțime ce-i acordă vertijuri iluzoriu celeste: „O cameră la etajul opt/ în lumina după-amiezii de iarnă,/ O încăpere, zar de uraniu/ în mîinile ninsorii, ale vîntului.// Colivie cu toate ușile deschise,/ din ea zboară o mie de prihorii/ însetate
Feminitate versus provincie by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/13509_a_14834]
-
Și nici idilizarea compensativă a perioadei interbelice nu mi se pare o mostră de coerență. Între pasiunea declarată a criticului pentru generația '27 și creditul total acordat de el epocii în care aceasta s-a format, se naște o dialectică inconfortabilă. Dacă totul era atât de bine întocmit, așezat în interbelic, într-o firească aristocrație a valorilor perene și cu oamenii din fundul Văii rămași în fundul Văii, fără comunism plebeu și o massă sovietizată mintal, de ce mai toată generația '27 era
Îndreptar pătimaș by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/8839_a_10164]
-
cu noduri. Efortul ar fi fost minim. Și la pagina următoare există surprize, și mai departe, către finalul romanului. Nu mai stărui asupra lor (capodopera rămâne utilizarea, undeva, a lui „precum” în loc de ceva mai cinstitul „decât”). Mi-am asumat rolul inconfortabil de comentator pricinos pentru că, așa cum văd eu lucrurile, aceste neglijențe de limbă afectează serios structura romanului. Gravitatea (și, adaug, subtilitatea) subiectului obligă. Foarte pe scurt, avem aici o proză despre provincie, despre ratare și, poate în primul rând, despre memorie
Stângăcii by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/3370_a_4695]
-
ne apare ca un spațiu tensionat. Contemplaț ia, reveria, așteptarea sînt stări ale opririi, drept care autoarea le evită în favoarea unei mișcări nervoase pe ecranul moral. Nu poate sta locului, simțindu-se oprimată de fixare ca de-o răsfrîngere de sine inconfortabilă: „Am bătut pasul pe loc, în ritm constant/ Pe muzică de jale,/ În fiecare zi, același chip oglindit în zis” (Ritualul de trecere). Remediul îl constituie călătoria, o mobilitate simbolică. Destule versuri o consemnează, cu aerul de-a surprinde astfel
Un discurs Revendicativ by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/2734_a_4059]
-
de pe fața pământului. Genele puternice ale celor rămași (longevitatea armenilor este bine știută) și neuitarea asigură însă continuitatea acestui neam. Din cele scrise până aici s-ar putea deduce că romanul lui Varujan Vosganian îl pune pe cititor în situații inconfortabile din cauza excesului de tragic. Nimic mai eronat. Dimpotrivă, tonul relatării este unul de ironie duioasă, irizat din plin cu umor, judecăți morale și expresii paremiologice. Realmente încântător. Nu de puține ori poetul Varujan Vosganian își arată discret chipul, îndărătul frazelor
Un Pateric armenesc by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/6950_a_8275]
-
conștiență că oamenii se uită diferit, râd sau comentează pe seama mea din cauza greutății". Artista mai spune că greutatea ei a fost mereu o problemă și, crescând, de multe ori s-a simțit ciudată. Ea nu vorbește de greutate, ci spune "inconfortabilul meu exterior". Totul a fost un proiect pe care artista l-a propus tocmai pentru a demonstra atitudinea oamenilor față de cei supraponderali. Ea este șefa departamentului de fotografie de la Memphis College of Art.
Obezitatea, un motiv de diferențiere. Cum se uită cei din jur la un obez - Foto by Covrig Roxana () [Corola-journal/Journalistic/65005_a_66330]
-
ar fi echivalent cu un truism: În limba maternă scriitorul e stăpîn, într-o limbă străină e prizonier. S-ar putea vorbi aici de drama creatorului exilat din comunitatea și limba lui, obligat să se exprime cu ajutorul unui instrument străin, inconfortabil, greu accesibil - aceasta ar fi situația minoritarilor sau a scriitorilor din exil care pentru a pătrunde în circuitul literaturii de adopție trebuie să-și schimbe odată cu limba și sensibilitatea și ceea ce este și mai dramatic în multe cazuri chiar identitatea
Prizonier sau stăpîn al limbii? by Nora Iuga () [Corola-journal/Journalistic/17034_a_18359]
-
un delfin de sex masculin, Peter, complet dezvoltat din punct de vedere sexual, era atras fizic de ea. ”Peter era atras de mine. Se freca de genunchiul meu, de picior sau de mână. I-am permis asta. Nu a fost inconfortabil, pentru că nu era dur”, a declarat femeia. Margaret Howe Lovatt susține că jocul sexual a devenit o parte normală a experimentului. La vremea aceea, zvonurile despre relația dintre femeie și delfin au provocat un scandal mediatic imens. Se spunea că
A făcut sex cu un delfin în timpul unui experiment NASA by Cristina Alexandrescu () [Corola-journal/Journalistic/62125_a_63450]
-
nu se poate pune semnul egalității între comportamentul celor doi din anii de comunism, pentru motivul evident că gesturile nu totdeauna corecte, cedările lui N.S. n-au făcut rău nimănui, cu excepția poetului însuși, care s-a pus într-o situație inconfortabilă, în vreme ce ale lui A.P. au devenit „modelul” negativ pentru felul în care un poet își poate exploata celebritatea împotriva intereselor firești ale breslei lui și în sprjinul unei puteri politice reprobabile. Ca să nu mai vorbim de versurile celor doi: în
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/13203_a_14528]