688 matches
-
un apărător al civilizației). Asemenea concepție absolută asupra istoriei postume a ideilor, exprimată tocmai de un teoretician al contradicției ca Al. Ivasiuc, îmi pare, să nu zic contradictorie, căci aș părea prea naiv, dar de o inconsecvență destul de surprinzătoare. Oarecari inconsecvențe îmi par a se găsi și în al doilea articol (Întregul și partea, în Contemporanul, nr. 15/ 1971), scris de Al. Ivasiuc în continuarea disputei colegiale pe care mi-a făcut cinstea de a mi-o propune. Ca să mă exprim
[Corola-publishinghouse/Science/2234_a_3559]
-
aș zice. Armura lui N. Balotă e iscălită de una din aripile dvs. — La Balotă m-am repezit fiindcă-i sunt prieten și-mi pare rău să-l văd adoptând acele pasagere „cultural-fashions”. Ce mă supără nu este o anumită inconsecvență - în ea n-ar fi nimic rău —, inconsecvența are aceeași valoare morală cu consecvența, presupunând o dezbatere de conștiință și, mai ales, când e vorba de oameni cu o autentică răspundere spirituală, putem găsi în inconsecvență o anumită linie călăuzitoare
[Corola-publishinghouse/Science/2234_a_3559]
-
de una din aripile dvs. — La Balotă m-am repezit fiindcă-i sunt prieten și-mi pare rău să-l văd adoptând acele pasagere „cultural-fashions”. Ce mă supără nu este o anumită inconsecvență - în ea n-ar fi nimic rău —, inconsecvența are aceeași valoare morală cu consecvența, presupunând o dezbatere de conștiință și, mai ales, când e vorba de oameni cu o autentică răspundere spirituală, putem găsi în inconsecvență o anumită linie călăuzitoare și, chiar dacă nu totdeauna aparent, un element constant
[Corola-publishinghouse/Science/2234_a_3559]
-
nu este o anumită inconsecvență - în ea n-ar fi nimic rău —, inconsecvența are aceeași valoare morală cu consecvența, presupunând o dezbatere de conștiință și, mai ales, când e vorba de oameni cu o autentică răspundere spirituală, putem găsi în inconsecvență o anumită linie călăuzitoare și, chiar dacă nu totdeauna aparent, un element constant; - mă deranjează însă la Balotă sau la alții o sinuozitate de natura pârâului care ocolește obstacolele. Afară de asta, când e vorba de Camus, am poate o oarecare intoleranță
[Corola-publishinghouse/Science/2234_a_3559]
-
un trecut pe care Îl poți compromite este cel mai mare semn de forță.” (A. Delacroix) Cu propria gură se dă mincinosul de gol. Pentru că, vrând cu tot dinadinsul să ascundă o minciună dovedită cu o altă minciună, arătându-și inconsecvența față de sine Însuși, Își trădează caracterul, se autodemască, precum cucul care „Își cântă numele”.) „Dacă te prefaci uneori că nu știi ceea ce se crede că știi, altădată se va crede despre tine că știi ceea ce nu știi.” (Fr. Bacon) Unele
Psihologia omului în proverbe by Tiberiu Rudică, Daniela Costea () [Corola-publishinghouse/Science/2105_a_3430]
-
alege dintre acestea pe cele care sunt mai sănătoase, adică mai realiste, mai adevărate; În sfârșit, disciplina minții imprimă Întregului psihic un rigorism de ordin general, care-l poate face, de exemplu, capabil ca În plan moral să nu admită inconsecvențe compromițătoare. Μ Îl credem pe cineva și-l urmăm nu atât pentru că ne convinge prin cuvânt, cât pentru faptul că vedem că ceea ce spune este În stare să și respecte, să Înfăptuiască. Μ Duelul, indiferent pe ce plan s-ar
Psihologia omului în proverbe by Tiberiu Rudică, Daniela Costea () [Corola-publishinghouse/Science/2105_a_3430]
-
personalitatea lor a fost dominată de un prea puternic mesaj etic). Μ Pasiunea are calitatea de a ne supramotiva, dar când ea Însoțește prea strâns o idee, o exagerează... sau ne face să nu mai vedem rostul altor idei. Μ Inconsecvența omului provine, adesea, și din structura sa psiho-nervoasă duală: când, de exemplu, este trează conștiința ce ține de sistemul cerebral, omul are toate șansele să se prezinte ca o ființă rațională și responsabilă; când dominatoare devine conștiința sistemului ganglionar, omul
Psihologia omului în proverbe by Tiberiu Rudică, Daniela Costea () [Corola-publishinghouse/Science/2105_a_3430]
-
curiozitate ascunsă și vanitoasă de a vedea până unde poate merge În dragoste Încrederea partenerului. Μ Fiecare are - chiar dacă nu-și dă bine seama pe moment - firea sa, personalitatea sa, adică o originalitate psihologică de un anumit fel: chiar și inconsecvența frecventă pe care o prezintă unii oameni În comportament (care este considerată o lipsă de pregnanță sufletească) reprezintă, de fapt, o dovadă de specificitate structurală a vieții lor interioare. Desigur, această originalitate psihologică nu este la fel de bine conturată la toți
Psihologia omului în proverbe by Tiberiu Rudică, Daniela Costea () [Corola-publishinghouse/Science/2105_a_3430]
-
altul, în funcție de părerile celui ce scrie articolul. Astfel, Bacalbașa critică artiștii „burgheziți”, între care include și pe Baudelaire, pe care îl socotește și imoral, în timp ce un alt colaborator, care semna C., subliniază valoarea artistică de netăgăduit a poeziilor scriitorului francez. Inconsecvențe există și în ceea ce privește scriitorii români. Al. Vlahuță și B. Delavrancea sunt, în 1893, comentați favorabil, dar criticați în 1894, după declanșarea polemicii cu „Viața”. I. L. Caragiale, Al. Macedonski, T. Maiorescu nu sunt scutiți de criticile și ironiile pătimașului redactor-prim. Scriitorii
ADEVARUL LITERAR. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285189_a_286518]
-
în paginile „României literare”, se arătase nemulțumit, între altele, de lipsa de combativitate a periodicului brașovean. Lunga perioadă de apariție, șaizeci și doi de ani numai în secolul al XIX-lea, explică, în bună parte, oscilațiile de atitudine și unele inconsecvențe. De la liberalismul moderat și reformist, cu ecouri iluministe, al lui G. Barițiu, la democratismul burghez, cu justificate revendicări naționale, dar fără un program de acțiune socială, al Partidului Național Român (pe care, după 1881, gazeta l-a reprezentat o vreme
GAZETA DE TRANSILVANIA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287192_a_288521]
-
imaginativi, îi întorc chipul de enfant prodigue printre reflexele oglinzii mate, tulburi. Statice aparent, mai toate povestirile sfârșesc prin a focaliza incertitudinea, impasul, entropia; exorcizarea unui rău lăuntric, conștientizat treptat sau intuit, nu coincide însă și cu happy end-ul. Inconsecvențele, mici falii sufletești trezesc un „freamăt al zădărniciei”. Spațiul delimitează și închide ca într-un cerc apăsător, malefic, ecoul vocilor (și vieților), acutizând obsesiile (Stradă, Disc). Alienarea și scindarea ființei, îndepărtarea de sine și de ceilalți conduc la fragmentare discursivă
FARAGO. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286957_a_288286]
-
continuarea prezentului capitol vor fi analizate activitățile cu o aplicabilitate mai largă decât acțiunile secrete, pentru a clarifica limitele acestora din urmă. O definiție mai satisfăcătoare a acțiunilor secrete ar trebui să se detașeze într-o mai mare măsură de inconsecvențele legislative și procedurale din Statele Unite; o astfel de definiție nu a fost însă identificată până în prezent. Tipuri și exemple de acțiuni secretetc "Tipuri și exemple de acțiuni secrete" În sensul său cel mai larg, de influențare prin mijloace secrete a
Războiul tăcut. Introducere în universul informațiilor secrete by Abram N. Shulsky, Gary J. Schmitt () [Corola-publishinghouse/Science/2146_a_3471]
-
perfect adecvate momentului, de unde autoritatea și interesul peste timp; odată cu revizuirile, apoi cu ideea modernizării literaturii, teze interferente în fond, se afirma ultimul mare critic de directivă, un reper de excepție. „Lovinescu nu se revizuiește”, preciza el respingând incriminările despre inconsecvențe imaginare, cu urmări de ordin axiologic. Redactând Istoria literaturii române contemporane (I-VI, 1926-1929), scopul declarat expressis verbis era de „a stabili sub o formă determinată, în orice caz actuală, noua tablă a valorilor noastre literare”, acestea urmând a fi
LOVINESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287856_a_289185]
-
Meritul Științific. În monografia Lucius Annaeus Seneca. Viața, timpul și opera morală (1944), G. așază biografia și creația filosofului latin sub semnul aceluiași conflict tragic: cugetul sesizează contradicțiile din existența predicatorului virtuții, ajuns consilier al tiranului Nero, dar și aparentele inconsecvențe din tratatele de morală, în care idei riguroase și chiar rigide ale doctrinei stoice se atenuează și capătă accente de umană înțelegere. Erudiție și totodată reală capacitate de empatie cu autorul studiat dovedește clasicistul și în Publius Vergilius Maro (1970
GUŢU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287394_a_288723]
-
clasa spirituală din care face parte s-ar caracteriza prin „ținuta stilistică, meditația pe marginea statutului teoretic al disciplinei, disponibilitatea polemică și [...] demnitatea posturii morale”. Trăsăturile astfel identificate reprezintă tot atâtea aspirații, în sensul cărora, cu destule și deloc nesemnificative inconsecvențe, G. încearcă a-și orienta demersul critic și a-și constitui identitatea. Calofil, în declarată descendență lovinesciană și călinesciană, el își exprimă în numeroase rânduri „devoțiunea față de arta expresivă a criticului” și numește modelele tutelare care i-au „dezvoltat satisfacția
GRIGURCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287364_a_288693]
-
relatează Eugen Jebeleanu, Nicolae Moraru și Zaharia Stancu, odată cu publicarea unor traduceri din textele celor doi scriitori francezi, semnate de Mihnea Gheorghiu, Geo Dumitrescu, Veronica Porumbacu ș.a. În schimb, acordarea Premiului Nobel pe 1947 lui André Gide, „apologetul înfiorat al inconsecvenței și al actului gratuit”, îi provoacă indignare lui N. Moraru. Deși militează pentru o artă „sănătoasă, clară”, revista acceptă și unele „poezii alambicate”, precum Protocol al unui club Mateiu Caragiale de Ion Barbu sau criticatul poem Somn în oraș de
REVISTA LITERARA-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289227_a_290556]
-
utilului cu poeticul, noțiuni care în filosofia lui H. Spencer (utilizat de R.) se exclud. Nega existența unei direcții a „Contemporanului”, relevând discordanța dintre principiile programatice și literatura revistei, de nivel artistic scăzut, prin epigonism eminescian și naturalism, și sublinia inconsecvența ideologică, ceea ce provoacă demonstrația lui Gherea din Direcțiunea „Contemporanului”, privind mecanismul determinării în raportul artă-societate, cu definirea tendinței și a tezei în artă. Ulterior R. a devenit însă colaborator al publicațiilor socialiste „Munca”, „Literatură și știință”, cu versuri închinate existențelor
ROMAN-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289300_a_290629]
-
1957; Versuri, București, 1967; Transfigurări, București, 1969; Umbra faptei, București, 1973; Amintirea miresmelor, București, 1977; Smalțuri, București, 1979; Sanctuar tulburat, București, 1986. Traduceri: Horváth Imre, Taina apei, București, 1958. Repere bibliografice: Nichita Stănescu, „Despre copilărie”, GL, 1957, 16; Paul Diaconescu, Inconsecvențe, CNT, 1957, 17; Aurel Martin, Două tinere poetese: Doina Sălăjan și Violeta Zamfirescu, „Tânărul scriitor”, 1957, 8; Paul Georgescu, Primăvara curată, CNT, 1957, 40; Al. Andriescu, „Confidențe”, IL, 1957, 9; Vicu Mîndra, „Confidențe”, „Scânteia tineretului”, 1957, 2 651; Victor Felea
SALAJAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289442_a_290771]
-
1975, 36; Dumitru Micu, O scriere ciudată, CNT, 1975, 38; Dinu Flămând, Povara amintirilor, AFT, 1975, 9; Liviu Leonte, Două romane, CRC, 1975, 43; Anton Cosma, În lumina viitorului, TR, 1975, 49; Ardeleanu, Opinii, 133-135; Culcer, Citind, 234-240; Valeriu Cristea, Inconsecvențe, RL, 1976, 17; Anton Cosma, Romanul românesc și problematica omului contemporan, Cluj-Napoca, 1977, 206-207; Iorgulescu, Scriitori, 240-241; Al. Călinescu, Noul roman istoric, CL, 1984, 1; Tania Radu, În șaua istoriei, FLC, 1984, 6; Valentin Tașcu, „Rodeo”, ST, 1984, 4; Vasile
SALAJAN-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289441_a_290770]
-
sistemul ecologico-cultural actual, mult schimbat față de perioada când s-a constituit fondul genetic uman (stadiul de vânători și culegători), și respectivul fond, care a rămas același de zeci de mii de ani. Să evidențiem și în acest caz o fundamentală inconsecvență logică: dacă totul sau aproape totul trebuie explicat prin datul natural-biologic, cum a fost posibilă apariția - determinată de acest dat - a unor structuri socioumane incompatibile cu el? În fine, viziunea biologistă nu poate da seama pentru larga gamă a comportamentelor
Valori, atitudini și comportamente sociale. Teme actuale de psihosociologie by Petru Iluț () [Corola-publishinghouse/Science/2283_a_3608]
-
cei 15 covrigari, punct de pornire al romanului Să nu fugi singur prin ploaie (1958), în care autorul pătrunde în lumea copiilor săraci, majoritatea orfani, constrânși să își părăsească satul natal pentru a-și câștiga traiul la București. În pofida unor inconsecvențe, romanul reușește să fixeze tipuri caracterologice bine diferențiate și să ofere o viziune cu totul inedită asupra capitalei, din perspectiva copilului care nu văzuse niciodată altceva decât satul său din Mehedinți. Pe lângă augmentarea unei nuvele la proporțiile romanului, Ș. mai
STEFANESCU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289903_a_291232]
-
altă parte, supunere, acceptare, incapacitate de ripostă; relații ostile și tensionate - pe de o parte, critică, insulte, sancțiuni; pe de altă parte, ripostă și manifestări de violență, rezultând o continuă stare de tensiune; relații ambivalente, conflicte și Împăcări succesive sau inconsecvență și lipsă de logică a sancțiunilor și recompenselor; relații de respingere, excludere; relații de indiferență și neglijare. Aceste relații pot fi Întâlnite Între toți membrii familiei, atât timp cât Între aceștia există o legătură reciprocă ce funcționează efectiv. Familia este mediul normal
COPILUL CU CERINȚE EDUCATIVE SPECIALE ŞI FAMILIA. In: Integrarea şcolară a copiilor cu CES şi serviciile educaţionale de sprijin în şcoala incluzivă by Angelica OȚEL () [Corola-publishinghouse/Science/1136_a_2160]
-
copilul. O altă greșeală frecventă din partea părinților este aceea de a răspunde la comportamentul negativ prin Întărirea lui neintenționată. În cele mai multe cazuri, părinții renunță În favoarea copilului, considerând că nu se poate face nimic pentru a Întrerupe comportamentul negativ al acetuia. Inconsecvența În corectarea comportamentului negativ, constituie un alt tip de greșeală din partea părinților. Atunci când părinții nu se sprijină unul pe celălalt În privința strategiilor și se contrazic, copilul are posibilitatea să-i manipuleze mai ușor pe amândoi. Când unul dintre părinți Îl
CONTROLUL COMPORTAMENTULUI DEVIANT LA PREŞCOLARI. In: Integrarea şcolară a copiilor cu CES şi serviciile educaţionale de sprijin în şcoala incluzivă by Eugenia ROTARU () [Corola-publishinghouse/Science/1136_a_2177]
-
dezvoltare totalmente anticreștinesc. De unde se poate conchide că religia se reflectă în modernitate mai mult prin reflexe moștenite în conștiința colectivă, decât printr-o consecvență și coerență dintre valorile teologice și viața concretă. Omul de azi își datorează confortul propriei inconsecvențe dogmatice, fiind creștin și necreștin în același timp, în primul caz din inerție, în al doilea din necesitate și impuls natural. Judecând valorile care au guvernat lumea, autorul crede că „ marii clerici s-au recrutat în majoritatea lor din cei
Constantin Huşanu by Reflecţii la reflecţii. Pe portativul anilor () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91645_a_93032]
-
metodologică” a anilor ’70-’80, S. o face încă mai explicit în următoarea carte, Întoarcerea autorului. El reia aici, din perspectiva istorico-teoretică, problema relației creator-operă. Problema e urmărită începând cu opusculul proustian Contre Sainte-Beuve, căruia i se asociază poziții (și inconsecvențe) - Paul Valéry, Stéphane Mallarmé, ca precursori ai „criticii profunzimilor” sau ai grupării „Tel Quel”. Relația autor-operă e urmărită apoi la Roland Barthes, Hans Robert Jauss, Gérard Genette, ca și prin „recuperarea” autorului în „laboratoarele psihanalizei” (Freud, Marie Bonaparte, Charles Baudouin
SIMION-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289682_a_291011]