258 matches
-
existență ideală, nebuloasă, bogată în conținut nemanifestat (...), poate chiar ideea în sine...” (vol. "Generație și creație", EPL, Buc., 1969, p. 11 - 23, cf. Nichita Stănescu interpretat de..., 1983, p. 75). Alex. Ștefănescu (1986) apropie preexistența descrisă în acest poem cu „increatul” lui Ion Barbu, găsind similitudini deopotrivă cu străvechile texte sacre indiene sau egiptene „în care divinitatea este definită - cu specifică precauție sacerdotală - prin negație...” ("Introducere în opera lui Nichita Stănescu", 1986, p. 102-103). Atentă la dedicația poemului, Ștefania Mincu ("Momentul
Elegia întâia () [Corola-website/Science/309930_a_311259]
-
53). În opinia criticului, Elegia întâia este o încercare din partea poetului de a da „un model constructiv al propriului mod de a se raporta pe sine la cuvânt și lume” (p. 60). Ștefan Augustin Doinaș (1980) se întoarce la tema increatului și la atributele ce îi conferă un „comportament mitic”. Căci „increatul e potențialitate plină, posibilitate pură, complet lipsită de propria sa definiție, deoarece - ființă aproape demonică - el își sparge propriile-i determinări.” Doinaș plusează atunci când afirmă că Elegia întâi este
Elegia întâia () [Corola-website/Science/309930_a_311259]
-
de a da „un model constructiv al propriului mod de a se raporta pe sine la cuvânt și lume” (p. 60). Ștefan Augustin Doinaș (1980) se întoarce la tema increatului și la atributele ce îi conferă un „comportament mitic”. Căci „increatul e potențialitate plină, posibilitate pură, complet lipsită de propria sa definiție, deoarece - ființă aproape demonică - el își sparge propriile-i determinări.” Doinaș plusează atunci când afirmă că Elegia întâi este nu numai un poem despre increat, ci „chiar un exemplu de
Elegia întâia () [Corola-website/Science/309930_a_311259]
-
conferă un „comportament mitic”. Căci „increatul e potențialitate plină, posibilitate pură, complet lipsită de propria sa definiție, deoarece - ființă aproape demonică - el își sparge propriile-i determinări.” Doinaș plusează atunci când afirmă că Elegia întâi este nu numai un poem despre increat, ci „chiar un exemplu de increat” (Poezia și poetica lui Nichita Stănescu, din Lectura poeziei, Ed. Cartea Românească, 1980, p. 193 - 202, cf. "Nichita Stănescu interpretat de...", Ed. Eminescu, București, 1983, p. 87).
Elegia întâia () [Corola-website/Science/309930_a_311259]
-
e potențialitate plină, posibilitate pură, complet lipsită de propria sa definiție, deoarece - ființă aproape demonică - el își sparge propriile-i determinări.” Doinaș plusează atunci când afirmă că Elegia întâi este nu numai un poem despre increat, ci „chiar un exemplu de increat” (Poezia și poetica lui Nichita Stănescu, din Lectura poeziei, Ed. Cartea Românească, 1980, p. 193 - 202, cf. "Nichita Stănescu interpretat de...", Ed. Eminescu, București, 1983, p. 87).
Elegia întâia () [Corola-website/Science/309930_a_311259]
-
lui George Balaita nu poate fi judecată exclusiv după cât s-a publicat, ci doar dupa întregul sau scris, cel văzut, dar mai cu seamă cel nevăzut, acela căruia are superstiția de a-i menține freamătul și respirația bine zăvorâte în increat. S-a vorbit mult despre tehnicile, nenumăratele tehnici puse la bătaie în alcătuirea acestei proze. Dar nimeni nu a observat că toate nu sunt decât consecință somatica a unei îndelungi, a acelei îndelungi deliberări, făcută din preparații și clarificări, nicidecum
George Bălăiță () [Corola-website/Science/297708_a_299037]
-
825), Abū Musa al-Mirdar (m.841), Ṯumama ibn-Ašras (m.828). Mu‘tazilismul a intrat, de multe ori, în conflict cu cei care susțineau linia tradițională a islamului, prin faptul că abdordează dintr-o perspectivă raționalistă probleme precum caracterul creat sau increat al Coranului, ideea predestinării în comparație cu liberul arbitru, modul în care ar trebui interpretate atributele umane ale divinității, originea răului. Primii reprezentați ai acestui curent teologic sunt Wășil ibn ‘Ață′ (m.131H, 748 d.Hr.) și ‘Amr ibn ‘Ubayd (m.144H
Mutazilism () [Corola-website/Science/328973_a_330302]
-
funcția de judecător trebuia să adere la acest concept, califul încercând prin această metodă să își impună autoritatea religioasă făcând presiuni chiar și asupra savanților pentru a adopta acest curent, Mu’tazila, conform căruia Coranul era creat și nu revelat/increat. S-a înființat un tribunal inchizitorial (mihna) care avea ca rol judecarea celor care se opuneau aderării la această dogmă. Conform tradiției Sunna, Ibn Hanbal a fost printre oamenii de știință care s-au opus inițiațivei califului și doctrinei Mu
Ahmad ibn Hanbal () [Corola-website/Science/334286_a_335615]