687 matches
-
umeri și a-ntins mîinile cu palmele la vedere. - Ce bani? Despre ce vorbești? - Știi al dracului de bine despre ce vorbesc! Erai cu mîna la mine-n buzunar. Roy a-ntins mîinile din nou, cu un aer surprins și indignat. - Hei, despre ce vorbești? Habar n-am de banii tăi. - Te-am văzut pe linia asta-n fiecare seară. Ăsta e traseul tău obișnuit. S-a-ntors și a arătat spre mine. - Și acesta de-acolo e partenerul tău. Deci Îmi dați
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2031_a_3356]
-
-lea, f)cut de un sultan. Kahn Întreab) din nou cum putem ajunge la b)ile turcești. Un vânz)tor de dulciuri, care ț)ia un fel de turț) dulce plat) În form) de roat), Îmbibat) cu miere, se arăt) indignat. Treaba lui este s) vând) pr)jituri, nu s) dea informații despre str)zi. Într)m sub o arcad), unde un individ, Îmbr)cât cu un pulover pe gât, care schimbă valut), ne spune s) ne Întoarcem și s) o
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2110_a_3435]
-
spre a lua urna care fusese, prin forță și înșelăciunea poliției, răpită alegătorilor. Ceea ce vă rog să faceți cunoscut este că la Galben am mers în trăsură cu dl. Câmpineanu, după ce acei 300 alegători erau acolo, unde s-au găsit indignați ca oricine se vede victima fărădelegii, și că numai cuvintele de împăciuire ale amicului meu Câmpineanu au putut să liniștească și să evite vărsarea unui sânge inocent. Pentru aceasta mă refer la onoarea d lui Bagdad care era acolo [și
Bucureştii de altădată Volumul I 1871-1877 by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1327_a_2710]
-
a cerut scuze. Mohammed al VI-lea al Marocului a protestat și și-a retras ambasadorul de la vatican. Femeile musulmane purtătoare de văl scandau lozinci de genul „Papa trebuie spânzurat”. Șeful comunităților musulmane din Germania a fost pe bună dreptate indignat de faptul că Papa făcea deose birea dintre creștinism și islam pe criteriul violenței; creștinismul însuși a avut propriile violențe și convertiri forțate. Biserici creștine au fost atacate în cisiordania și în Fâșia Gaza. În final, au avut loc consultări
Sociologia religiilor: credințe, ritualuri, ideologii by Nicu Gavriluță () [Corola-publishinghouse/Science/610_a_1439]
-
să recurgă la un lexem conotat ca regional. Să luăm trei exemple scurte, aparent foarte diferite: T33 Familia Blonquet asuda alcool. Un crîșmar din Saint-Maur îndrăzni să refuze să le mai dea de băut. Aceștia îl loviră cu un pumnal indignat. (Fénéon) T34 Pisicuțele ar cumpăra Whiskas. T12 În vîrful gării din Enghien, un zugrav a fost electrocutat. [P2] Se auzi cum îi clănțăne fălcile și se prăbuși pe marchiză. (Fénéon) Ultimul cuvînt din T33 poate fi numit heterotop datorită hipalagăi
by JEANMICHEL ADAM [Corola-publishinghouse/Science/981_a_2489]
-
auzi cum îi clănțăne fălcile și se prăbuși pe marchiză. (Fénéon) Ultimul cuvînt din T33 poate fi numit heterotop datorită hipalagăi care face să alunece sentimentul de indignare al familiei Blonquet asupra instrumentului agresiunii sale asupra bietului crîșmar. Scriind "pumnal indignat", Fénéon execută o calificare decalată. În sine, această sintagmă nominală este imposibilă, inacceptabilă din punctul de vedere al cunoașterii pe care o avem despre lume. Dar alunecarea de sens prin hipalagă se efectuează în mod izotop în raport cu co(n)textul
by JEANMICHEL ADAM [Corola-publishinghouse/Science/981_a_2489]
-
smintitoare a Fiului „Unul-Născut”. Ele exprimă nu doar o dorință, ci o necesitate. Întâlnirea dintre Iisus și Zaheu devine o providențială binefacere. Zaheu abia își poate stăpâni bucuria. Arătând interes pentru „acest fiu al lui Avraam”, Iisus primește mustrarea oamenilor indignați că Învățătorul a oprit la casa unui păcătos. Dacă apostolii tac, mulțimea murmură (Luca 19, 7). Dar Iisus nu judecă după înfățișare (Ioan 7, 24). Copleșit de prezența Mântuitorului, Zaheu face o promisiune la timpul prezent: „Jumătate din averea mea
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
nu poți să pleci așa! E împotriva legii! Trebuie să mă iei. A zis și primarul! — Primarul n-a zis nimic de nici un dulăpior de cocktail. Își dă ochii peste cap și pornește motorul. — Dar cum o să ajung acasă? țip indignată. Stai! Vino înapoi! Însă taxiul e deja departe, iar eu rămân pe trotuar, întrebându-mă ce să fac. Așa. Caută altă soluție. Poate reușesc să îl duc acasă singură. Nu e chiar așa departe. Îmi întind brațele cât pot de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
de drumeție? spune Luke cu blândețe. Tot bagajul tău trebuie să intre într-un rucsac. Pe care trebuie să ți-l cari tu singură. Și nu FedExul. — Și tu crezi că eu nu sunt în stare de asta, da? spun indignată. Pot foarte bine! Și am întâlni o groază de oameni interesanți... — Eu cunosc deja o groază de oameni interesanți. Da, știi bancheri și oameni de la PR! Cunoști vreun țăran din Bolivia? Vreun homeless? — Nu cred, spune Luke. Ce, tu cunoști
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
tranșezi situația asta cât de curând, da? spune brusc. Sper că n-ai de gând să-ți îngropi capul în nisip și să-ți închipui că problema nu există! — Pe cuvântul meu! N-aș face în viața mea așa ceva! spun indignată. — Lasă că te cunosc eu foarte bine! exclamă Suze. Bex, te cunosc ca pe propriul meu buzunar! Nu-ți mai amintești când îți aruncai la ghenă toate extrasele de cont, în speranța că vreun străin le va găsi și îți
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
spuneți că sunt neglijent? Spun că trebuie să înveți să-ți duci un proiect până la capăt, trecând prin toate etapele. Christina îi zâmbește cu căldură. După aceea, mai vedem. — Dar pot să-mi duc un proiect până la capăt! sare Danny indignat. Ăsta e unul din punctele mele forte! E unul din... Altfel, cum ar fi acceptat Becky să-i fac eu rochia de mireasă? Mă ia repede de mână, de parcă tocmai ne-am pregăti să cântăm un duet. Cum mi-ar
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
băiatul? zice moașa. Ar trebui să-ți asculți prietena, îmi spune. Pare să știe despre ce vorbește. Prietenii știu întotdeauna când facem o alegere greșită! e de acord o femeie în halat roz. — El nu e o alegere greșită! răspund indignată. Te rog, Suze! Calmează-te! Du-te cu sora! Ia niște pastile! — Atunci sună, îmi răspunde și chipul i se contorsionează din nou. Și mă duc. Ridică privirea spre mine. Hai! Dă odată telefonul ăla nenorocit! — Dacă vrei ca acest
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
lui vitregă, Annabel - acum multe luni, când am avut discuția aia. În timp ce ne luam la revedere, mi-a zis: „Oricât de greu ar fi de crezut, Luke are nevoie de Elinor“. — Ba n-are nevoie deloc! i-am răspuns eu indignată. Te are pe tine, îl are pe tatăl lui, mă are pe mine... Însă Annabel a clătinat din cap. Nu înțelegi. Tânjește după Elinor de când era mic. Și dorul ăsta l-a făcut să muncească atât de mult și să
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
Serios acuma. Preț de o clipă, Danny pare sincer preocupat și simt că mă mai înmoi. A ieșit din starea aia? Nu prea, recunosc, și văd în ochii lui o licărire de interes. — Mai are haine de dat? — Nu! zic indignată. Nu mai are nimic de dat. Și nu cred că pantofii ăia trebuie să rămână la tine! — Prada nou-nouți? Glumești! Sunt ai mei acum. Luke mi i-a dat. Dacă lui nu-i mai trebuie... — Ba-i trebuie. O să-i
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
explic. S-ar putea să mai dăm peste câte ceva care să ne placă în drumul nostru. Turiștii trebuie să sprijine cât pot economiile țărilor prin care trec... Mă opresc în clipa în care Luke începe să râdă zgomotos. — Ce? zic indignată. Așa e! — Știu. Luke se șterge la ochi. Știu. Becky Bloomwood, te iubesc. — Acum sunt Becky Brandon, ai uitat? răspund, uitându-mă la verigheta cea nouă, extrem de frumoasă. Doamna Rebecca Brandon. Însă Luke scutură din cap. Există o singură Rebecca
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
oprește. Ei se îndreaptă atunci către cetățile Umma și Bad-Tibira; îngrozite, zeitățile tutelare se târăsc în praf la picioarele Inannei și zeița îmblânzită se hotărăște să caute în altă parte, în cele din urmă ei sosesc la Erek. Uluită și indignată, Inanna descoperă că Dumuzi, în loc să se tânguiască, stătea pe tron, îmbrăcat în veșminte bogate, bucuros de a fi, s-ar fi zis, unicul stăpân al cetății. Ea aținti o privire asupra lui: privirea morții! Ea rosti un cuvânt împotrivă-i
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
implic io în conflicte de genul ăsta, oricum astea erau conflicte caraghioase, de trei lei, dar mi-a plăcut mereu să provoc realitatea. Uneori nu cedez locul babelor în tramvai doar ca să le studiez fețele, să văd cât sunt de indignate. Să creez realitate. Scene. Să mă joc. Probabil e specific oricărui scriitor să i se rupă la un moment dat de ființele lui de hârtie și să i se facă dor de oameni. Să însceneze. Ficțiunea să capete corporalitate. Mă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2097_a_3422]
-
care se zice că fiii devin părinții propriilor lor părinți. Treceam rar pe acasă, iar ei, în afară de făcutul mâncării, alte activități n-aveau, se uitau la televizor doar și comentau ce se mai întâmplă pe acolo. Comentau de obicei iritați, indignați, pentru a se vedea că reacționează. Că nu se lasă trași pe sfoară. Aveam un bârlog al meu și asta cumva mă mulțumea, puteam să scriu, puteam citi. Mi-era peste mână să primesc vizite, pentru că nu era casa mea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2097_a_3422]
-
dânsul, bucuros că, până la urmă, nu au fost cine știe ce pagube. Dar, deși i-am explicat, repetat, când cu binișorul, când mai puțin politicos, am reușit să-l fac să se supere el pe mine: "Măi omule, mi-a spus el indignat, dacă era borcanul pe jumătate gol, cine să-l umple? Să-l las gol?". Și, protestând, m-a părăsit, nemulțumit, țipând că eu nu mă pricep. "Ce, era să-l las gol?" " La urma urmei, mi-am spus, omul are
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1485_a_2783]
-
Papatum, utpote suum, dimittas, nec locum hunc sanctum ultra impedias"... Igitur quem sui solius judicio Dominus reservavit, hic non solum judicare, verum etiam suum dicere, et quantum in ipso est, audet demnare: quam ob causam omnis illa sancta Synodus jure indignata, Anathema illi conclamat atque cofirmat, S.Anselmi Lucensis Paenitentiarius, in ejus Vita cap. III. 211 O astfel de doctrină a Dreptului public era comună în acel timp printre creștini și nimeni nu se îndoia de ea. Regii erau cu adevărat
Cele cinci plăgi ale sfintei biserici by Antonio Rosmini [Corola-publishinghouse/Administrative/912_a_2420]
-
În legătură cu ce ar trebui să fie o operă. Ei știu dinainte cum trebuie să fie prezentate Rigoletto sau Faust, la fel cum fiecare Își are opinia sa despre Wagner. Dar și la teatru sunt critici care vin cu idei prefabricate, indignați dacă nu-și văd Cehov-ul „lor“ sau pe Shakespeare „așa cum se joacă la Stratford“ (dacă sunt din tabăra conservatoare), sau descompus și postmodernist, „cum e moda În Germania“ (dacă sunt adepți ai clanului avangardei dure). Dar un critic poate să
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2093_a_3418]
-
mi s-ar fi tras palme. Doamna aceea părea atât de convinsă de ceea ce spunea încât n-am fost în stare să-i explic nimic. De altfel, nici timp n-am avut, căci, până să mă dezmeticesc, ea, sfârșindu-și indignatul monolog, mi-a întors spatele, cu suveran dispreț, și a plecat. Ce se întâmplase, de fapt? Tatăl fetei, soțul aprigei cucoane care mă făcuse de două parale, era - după cum reieșise din chiar rechizitoriul ei -, medic, avusese un cabinet particular (sau
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
mai târziu, expresia feței mele îl șocase: „Credeți că e normal ca în locul lui Eminescu să apară în acest număr fotografia cutăruia...”. Nu, nu socotea normal un asemenea lucru, firește. A rămas, la rându-i, consternat. Nu știa. Cu toții eram indignați. Desigur, presiunea redacției spontan și compact solidarizate a jucat un rol important în bătălia pentru pagina întâi care s-a desfășurat de-a lungul acelei zile memorabile. Meritele cele mai mari revin însă în această împrejurare colegilor din conducerea revistei
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
mă întreb... Străduindu-mă neîncetat să judec drept și să rămân lucid - în toate împrejurările. Pe la începutul anilor ’70, trecând prin București și vizitându-ne, Tania, verișoara primară mai tânără cu circa treizeci de ani a mamei, ne-a povestit, indignată, cum, la Chișinău, unde locuiește, ducându-se într-o zi să vadă cel mai bun și mai românesc film al lui Loteanu, a fost deranjată în tot timpul proiecției de „ruși, care plecau din sală bombănind și scuipând”. Desigur, era
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
nea că guvernul va cădea prin martie. V.A. : El era președintele Senatului atunci. A.M.P. : Partidul Democrat era, de fapt, nemulțumit de cât avea în guvernarea respectivă. Se purtaseră destul de urât de la început. De exemplu, mi-au dat telefoane indignați pentru că am publicat o listă cu cine stă în locuin‑ țele RAAPPS. Mulți dintre ei stăteau în locuințe RAAPPS. Mulți dintre ei își privatizaseră deja locuințe de protocol. Și BĂsescu printre ei. După aceea a și recidivat, pentru că și-a
TranziȚia: primii 25 de ani / Alina Mungiu‑Pippidi în dialog cu Vartan Arachelian by MUNGIU‑PIPPIDI, ALINA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/862_a_1581]