2,142 matches
-
combătuta prin toate mijloacele. Aflând cum este arta burgheza, înțelegem cum trebuie să fie artă realist socialistă, pentru a reuși să producă efectul opus față de primă. Artistul plastic aflat în slujba construirii noii societăți trebuie să combată antirealismul, antiumanismul, iraționalismul, individualismul, naționalismul, pesimismul artei contemporane burgheze. (Kemenov, 10) și trebuie să trateze tema ”om” fără să ucidă în el tot ce e omenesc, adică să nu folosească reprezentarea artistică într-un scop strict estetic. Formalismul trebuie combătut nu doar pentru că este
Gen, tradiție și realism socialist - studiu de caz, Ana Ipătescu (1) () [Corola-website/Science/296104_a_297433]
-
înțelesurile împărtășite de angajații maltratați despre ceea ce înseamnă să fii într-o relație de muncă injustă. Elementele caracteristice ale acestei culturi sunt: intensificarea controlului și a supravegherii, suprimarea conflictului, valorizarea relațiilor de muncă în detrimentul relațiilor umane și accentuarea producției prin individualism competitiv 15. În plan structural, această cultură este corelată cu ierarhii ambigue ale autorității, centralizare înaltă și formalizare scăzută. În plan procedural, această cultură este corelată cu un stil autoritarist de management, o comunicare minimă, o evaluare superficială a performanței
[Corola-publishinghouse/Science/84961_a_85746]
-
aceasta ar trebui să-și derive suveranitatea dintr-o legitimare non religioasă sau non metafizică, să asigure funcționarea unui stat pluralist fără ajutorul unei legitimări metafizice și să evite destrămarea solidarității prin dezvoltarea statului liberal, ceea ce ar crea bunăstare și individualism. Habermas consideră că, în cazul statului liberal, puterea este constituită de Constituție, dreptul este cel care deopotrivă legitimează și constituie puterea, nu doar legitimează sau îmblânzește o putere existentă, așa cum se întâmplă în cazul regimurilor politice a căror legitimitate vine
[Corola-publishinghouse/Science/84961_a_85746]
-
începutul anilor '90, The Etichs of Authenticity 25. Taylor încearcă să găsească o soluție pentru incompatibilitatea dintre nevoia de afirmare a individului și exigențele de coeziune ale societății, pornind de la trei angoase ale omului contemporan. Prima este o consecință a individualismului, a afirmării individului prin eliberarea de "marele lanț al ființei" care-l lega pe om de tot ceea ce-l înconjoară. Această eliberare i-a adus, însă, omului o nouă condiționare: rupt de cosmos, omului i s-a îngustat orizontul și
[Corola-publishinghouse/Science/84961_a_85746]
-
era determinată de idealul moral al autenticității și că afirmarea individului, dacă rămâne consecventă cu opțiunile care au generat-o, include deschiderea către cosmos și către natură în însăși identitatea individuală. Unul dintre motivele devierii autenticității spre egoism este că individualismul a apărut la europenii educați ai secolului al XVIII-lea, ca o reacție la organizarea ierarhică și de castă din Evul Mediu. Tocmai de aceea, teoreticienii individualismului imaginează forme de organizare politică în care se pune accent pe solidaritate. Însă
[Corola-publishinghouse/Science/84961_a_85746]
-
în însăși identitatea individuală. Unul dintre motivele devierii autenticității spre egoism este că individualismul a apărut la europenii educați ai secolului al XVIII-lea, ca o reacție la organizarea ierarhică și de castă din Evul Mediu. Tocmai de aceea, teoreticienii individualismului imaginează forme de organizare politică în care se pune accent pe solidaritate. Însă, pe măsură ce individualismul se generalizează, preocuparea pentru solidaritate este tot mai mică, iar individul resimte exigențele solidarității ca pe niște limitări. Cultura autenticității este generată de un ideal
[Corola-publishinghouse/Science/84961_a_85746]
-
apărut la europenii educați ai secolului al XVIII-lea, ca o reacție la organizarea ierarhică și de castă din Evul Mediu. Tocmai de aceea, teoreticienii individualismului imaginează forme de organizare politică în care se pune accent pe solidaritate. Însă, pe măsură ce individualismul se generalizează, preocuparea pentru solidaritate este tot mai mică, iar individul resimte exigențele solidarității ca pe niște limitări. Cultura autenticității este generată de un ideal bun, deviat acum spre un egoism care-i face pe mulți să-l critice. Această
[Corola-publishinghouse/Science/84961_a_85746]
-
luptă continuă, aceasta este deopotrivă provocarea și soluția, energia tensiunii poate să meargă înspre această luptă. De fapt, libertatea, principalul câștig al acestei perioade, implică faptul că întotdeauna poți alege greșit, cea mai bună dintre stări este o luptă continuă. Individualismul exagerat, domnia rațiunii instrumentale, atomizarea societății și supunerea individului față de statul-leviatan sunt riscurile modernității noastre și nicio metodă nu ne ferește de ele, doar conștientizarea că sunt un drum periculos, chiar dacă ademenitor ajută la evitarea lor. Pentru incompatibilitatea dintre nevoia
[Corola-publishinghouse/Science/84961_a_85746]
-
fundamentelor pre-politice ale lui și ale comunității, către întemeierea solidarității în contingență și preferințele individului (considerate singurul suport real), spre hedonismul consumist (în lipsa unor valori general acceptate) sau la asumarea identității tensionate între cei doi poli ai identității individului contemporan (individualismul și exigențele comunității). Fiecare dintre aceste răspunsuri are avantajele și dezavantajele lui și reprezintă cel mult o parte a unui răspuns inevitabil mai complex. Principiul solidarității comunității este o problemă comună religiei și științei, cele două mari surse ale individului
[Corola-publishinghouse/Science/84961_a_85746]
-
Structura revoluțiilor științifice, Editura Științifică și Enciclopedică, București, 1976. INSCOP Research, " În ce cred românii", http://www.inscop.ro/aprilie- 2013-in-ce-cred-romanii/, publicat la 19.04.2013, accesat la 15.04.2015. Lipovetsky, Gilles, L'ère du vide. Essais sur l'individualisme contemporain, Gallimard, Paris, 1993. Lipovetsky, Gilles, Fericirea paradoxală. Eseu asupra societății de consum, traducere de Mihai Ungureanu, Polirom, Iași, 2007. Rorty, Richard, Contingență, ironie, solidaritate, traducere de Corina Sorana Ștefanov, Editura All, București, 1998. și Gianni Vattimo, Viitorul religiei, traducere
[Corola-publishinghouse/Science/84961_a_85746]
-
pot fi încercate experimente utopice, pot fi trăite diferite stiluri de viață și pot fi urmate individual sau colectiv, concepții alternative asupra binelui"5. Ceea ce trebuie realizat, consideră autorul, este statul minimal cel glorificat pe filiera politicilor laissez-faire și ale individualismului. Nozick nu caută utopia sau calea de acces către ea pentru că, așa după cum consideră Leibniz, ne aflăm dintotdeauna în Utopia, trăind în cea mai bună dintre lumile posibile sau, cel puțin, putem insera în lume atopia noastră, utopia interioară, deschiderea
[Corola-publishinghouse/Science/84961_a_85746]
-
ce-și doresc, atunci este necesară justificarea inegalității în raport cu meritul și cu diferențele naturale dintre oameni. În acest sens, legislatorul are rolul fundamental de a educa oamenii în raport cu virtutea, și de a asigura binele cetății prin asocierea virtuții cu fericirea. Individualismul modern nu mai condiționează binele statului de asocierea fericirii cu virtutea. Problema fundamentală a politicii moderne este de a legitima fie suveranitatea, fie rezistența, iar justificarea inegalității rămâne o condiție esențială a loialității cetățeanului. Toate filosofiile politice de după Hobbes s-
[Corola-publishinghouse/Science/84961_a_85746]
-
p. 296. 23 Daniela Sorea, "Two Particular Expressions of Neo-Paganism", în Bulletin of the Transilvania University of Brasov, Series VII: Social Sciences and Law, nr. 1, 2013, pp. 29-40. 24 Vezi Gilles Lipovetsky, L'ère du vide - essais sur l'individualisme contemporain, Gallimard, Paris, 1993. 25 Vezi Charles Taylor, Etica autenticității, Idea Design & Print, Cluj- Napoca, 2006. 26 "Prin "raționalitate instrumentală" înțeleg acea raționalitate de care uzăm pentru a calcula folosirea cât mai eficientă a mijloacelor, în vederea atingerii unui scop. Eficiența
[Corola-publishinghouse/Science/84961_a_85746]
-
În gândirea Mao Zedong, unitatea mai mare este totdeauna mai importantă decât unitățile mai mici din care este compusă, iar aceasta poate duce la sacrificarea individului pentru bunul mai de preț. A considera altfel înseamnă a face eroarea obiectivă a individualismului burghez. Corupția sub piața socialistă (din 1976 până în prezent) Nu are importanță dacă o pisică este neagră sau albă, atât timp cât prinde șoareci. (Deng Xiaoping) Nu are importanță dacă pisica este neagră sau albă, nici măcar dacă poate prinde șoareci. Ceea ce contează
Corupţia politică : înăuntrul şi în afara statului-naţiune by Robert Harris [Corola-publishinghouse/Administrative/932_a_2440]
-
EminescuOpX 148} Dar și această direcție are primejdiile ei. Vecinica tutelă exercitată asupra claselor de jos le dă într-adevăr pînea de toate zilele, dar le lipsește de energie individuală, le face indolente. Pe altă parte sistemul libertății, totodată a individualismului, cuprinde primejdii și mai mari. El preface viața într-o luptă de exploatare reciprocă, care poate ajunge la disoluțiunea completă a statului. Și într-acolo tind ideile comuniste internaționale de azi. între acestea două extreme e poate meșteșugul adevăratei politice
Opere 10 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295588_a_296917]
-
statul impersonal să lege cu totul mînile individului, asta e problema pe care mulți s-a încercat s-o dezlege, dar de la cezarii Romei și până la cezarii moderni nu s-a găsit încă remedii radicale, ci numai paliative. Un nemărginit individualism s-a lățit peste toată Europa. Individul e scopul căruia i s-au sacrificat toate elementele cari formau încheieturile organizației vechi. Teoria că viața un drept [2drept la]2 a prins rădăcini în toți și cu durere trebuie s-o
Opere 10 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295588_a_296917]
-
el și ciracii săi au avut acea luptă lungă întreprinsă în contra generației trecute (v. Eliad) care privea cu spaimă propășirea spoielii și feneantismului în țară și combătea prin pene oțelite a unor adevărați apostoli demoralizarea sistematică, cu care liberalismul cosmopolit, individualismul orb, scepticismul infiltrat în mod artificial în vinele tinerimei noastre prin centrele pline pe cât de lumină pe atât și de corupțiune ale Apusului, începuse a împlea, ca buriana cea rea, straturile îngrijite pe atunci ale unei sănătoase dezvoltări. Astfel, sub
Opere 10 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295588_a_296917]
-
lui N. Davidescu, evident retorică, abstractă, fără simțul proporțiilor. Două-trei citate ar fi convins. Criticul începe însă prin a stabili evoluția și a fixa temperamentul autorului. Poezia ar fi de natură individualistă și simbolică, iar evoluția ei marchează trecerea de la individualism la impersonalism obiectiv. Exegeza înaintează îmbrățișând și alte domenii: poliritmia, vocabularul intelectual, armătura documentară și informativă, mijloacele formale ș.a. Totul spre a demonstra că N. Davidescu e un talent minor, minat de un enciclopedism insuportabil. Însă demonstrația e, separat de
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286258_a_287587]
-
toate comportamentele sale, mai cu seamă dacă reușește să se achite de o sarcină sau la un concurs, trebuie să i se atribuie lui și numai lui, căci norma care domină spațiul său de viață și mass-media este cea a individualismului și a controlului exercitat asupra mediului și asupra propriilor aptitudini. La fel, Într-o situație de hetero-atribuire (observarea și Încercarea de a descifra comportamentul unui subiect, altul decât noi Înșine), distorsiunea de internalitate duce la accentuarea originii personale a Întâmplărilor
[Corola-publishinghouse/Administrative/1934_a_3259]
-
legitim să refuzăm Egiptului antic, Antichității clasice și Evului Mediu eticheta de regimuri de castă, așa cum arată și Célestin Bouglé Într-o lucrare fundamentală publicată În 1908. De ce nu putem aplica această etichetă regimului feudal? Pentru că acest regim permitea exprimarea individualismului, astfel Încât existau destine individuale; În plus, ierarhia ereditară putea fi bulversată. Aceleași observații sunt valabile și pentru Antichitatea clasică: chiar dacă cele trei elemente sunt neîndoios prezente, „era tocmai destinul și, Într-un fel, misiunea cetății antice să Învingă toate aceste
[Corola-publishinghouse/Administrative/1934_a_3259]
-
definirea să fie dificilă. Pe de altă parte, ar Însemna să uităm că societățile noastre se confruntă astăzi cu o izbucnire a revendicărilor de recunoaștere, fapt pe care Îl putem interpreta ca pe o „Întoarcere a refulatului“ particularist În sânul individualismului universalist. A defini: o sarcină fără sfârșit? În articolul său premergător din 1983, Jean Leca distinge trei dimensiuni ale cetățeniei moderne: aceasta este mai Întâi un statut juridic, care conferă drepturi și Îndatoriri față de o colectivitate politică; este apoi un
[Corola-publishinghouse/Administrative/1934_a_3259]
-
de Bonald: au Început să apară voci care deplângeau faptul că rudenia, religia și statutul au fost Înlocuite de atomizare și laicitate, de nivelarea democratică și de afacerismul fără nici o limită. Nostalgia după o unitate organică și sacră, Înlocuită de individualismul utilitarist, de cultul rațiunii și triumful statului-națiune, ocupă un loc principal și În lucrările lui Otto von Gierke, Henry Maine și Numa Denis Fustel de Coulanges. Ferdinand Tönnies este Însă cel care, În 1887, stabilește celebra distincție Între Gemeinschaft și
[Corola-publishinghouse/Administrative/1934_a_3259]
-
adaptat cerințelor mondializării economice, dar și culturale. E. L.R. & ARNAUD André-Jean (1969), Les Origines doctrinales du code civil, Paris, LGDJ. BOLTANSKI Luc și THEVENOT Laurent (1991), De la justification. Les économies de la grandeur, Paris, Gallimard. DUMONT Louis (1983), Essais sur l’individualisme, Paris, Seuil. ESTEVA Gustavo și PRAKASH Madhu Suri (1998), Grassroots for Post-Modernism. Remaking the Soil of Cultures, Londra, Zed Books. HERSKOVITS Melville (1967), Les Bases de l’anthropologie culturelle, trad. fr., Paris, Payot (prima ediție americană: 1948). KELSEN Hans (1962
[Corola-publishinghouse/Administrative/1934_a_3259]
-
despre ei Înșiși În calitate de cetățeni și să o utilizeze În chestiuni de dreptate politică fără a fi angajați, În celelalte aspecte ale vieții lor, În raport cu idealurile morale complete adesea asociate cu liberalismul, cum sunt, de exemplu, cele ale autonomiei și individualismului. Absența angajării În raport cu aceste idealuri, și În general În raport cu orice fel de idealuri de acest tip, este esențială pentru liberalism ca doctrină politică”. Suntem constrânși, s-ar părea, să acceptăm această dihotomie dintre spațiul public și cel privat dacă dorim
[Corola-publishinghouse/Administrative/1934_a_3259]
-
poate foarte bine să se traducă prin Încurajarea unor moduri de viață și prin descurajarea altora. Este vorba despre o doctrină politică ce pare să revină asupra separației dintre sferele autonome și existența socială și care recuză În mod explicit individualismul moral. Mai poate ea să rămână În cadrul liberalismului? Putem să dăm un răspuns pozitiv, În principal pentru că această doctrină se bazează pe apărarea autonomiei persoanei. Pentru Raz, Într-adevăr, indivizii nu pot duce o viață cu adevărat satisfăcătoare decât dacă
[Corola-publishinghouse/Administrative/1934_a_3259]