368 matches
-
tot felul, de parcă ar fi fost ochii vreunei arăboaice scoasă în lume. Am căutat cu speranță teritoriul Editurii muzicale. Nici vorbă de așa ceva. Ca un Ardeal ori o Basarabie a anului 1940, el a fost cedat fără luptă. Probabil din indolență și ignoranță. Altminteri ne plângem - și pe bună dreptate - că suntem evitați, chiar trădați. Că editurilor nu le priesc slovele despre sunete și, cu atât mai puțin, sunetele dăltuite în slove specifice, precum partiturile. Dar nu ne preocupă sporirea ori
Sublimul și absența by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/14444_a_15769]
-
Erminia și arhitect exista o logodnă spirituală, îl numeau pe Ioanide în glumă "cumnate". G. Călinescu - Spune, cumnate, zise deci Conțescu, ce-a mai făcut Hergot? Acesta își pierdea clientela, și așa puțină, prin specializare și prin excentricitatea cartierului, din cauza indolenței și sentimentalismului său. În dimineața acelei zile, în vreme ce, în haină de casă, examina butucii de trandafir din grădină, se prezentase la poartă, prinzîndu-se cu mâinile de grilaj, o fetiță care privea din simplă curiozitate. Lui Hergot i se păru palidă
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
rată de doar 14,1%, singura țară cu un rezultat mai slab este Grecia cu aproximativ 12%. De ce nu sunt accesate fondurile europene de către România 35 de milioane de euro din fondurile europene nerambursabile în sănătate au fost blocate de indolența, lenea, iresponsabilitatea și, nu în ultimul rând, incompetența autorităților statului. Paguba în sine nu este doar suma respectivă, cât faptul că nu avem infrastructura medicală ce trebuia să apară prin investirea banilor, adică zece centre de cercetare ce urmau să
REGIMUL JURIDIC AL INVESTIȚIILOR STRĂINE by VASILE DUMBRAVĂ () [Corola-publishinghouse/Administrative/91680_a_92855]
-
fost împrăștiat sarin. Totuși, nu înțeleg de ce atunci când s-a căutat vinovatul, l-au acuzat doar pe Shōkō Asahara? Pe vremea când eram la liceu, existau destul de multe dispute în campus sau, mai bine spus, era epoca celor trei non-principii: indolență, indiferență, iresponsabilitate. Nu practicam nici un sport, iar cei care nu se înscriau într-un club erau liberi să facă lucrurile care le plăceau. Dacă se întâmpla ceva, nu primeai un sprijin moral. Omul e slab, deci are nevoie de ceva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
-
să ajung voi ajunge târziu”) stă la răspântia unde adevărul Înscrie, În hieroglifele magice și codificate ale poeziei, destinul. Erotismul nocturn, crispat, de o păgână Însetare metafizică, precum În poemele altor volume, Își află aici, uneori, o tulburătoare, enigmatică, resemnată „indolență” care a acumulat, parcă, Întreg nesațul veninos și vital al aventurii de a fi. „Sunt un om viu. Sunt viu. Sunt vie. Sunt un loc viu/ lucid” (Locul). Exclamația poate fi citită ca un mesaj triumfal sau belicos, dar și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2122_a_3447]
-
călător pe toate meridianele, paralelele și iluziile, avea nevoie să audă, din nou și din nou, cele o mie și una de Întâmplări neîntâmplate din viața secretă a lui Oblomov, sedentarul fără leac al pustiului estic. Dinamismul tânjea după terapia indolenței imaginare. Un mod de a se auto-nega, răscumpărându-și excesul de dăruire, reîncărcându-și rezerva de reverii și melancolie. * Când mi-am luat, precum melcul, casa, adică limba, adică patria, și am pornit În pribegia necunoscutului, primisem deja, din depărtări, un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2122_a_3447]
-
ani buni pentru ca lucrurile să se așeze, a spus el cu un aer pe jumătate resemnat, pe jumătate iritat. Cum am ieșit de la interviu, am tras o înjurătură grosolană. Mă abținusem cu greu să-i spun ministrului ce credeam despre indolența, fatalismul și lipsa lui de imaginație. Spre deosebire de mine, Teo Haiduc era calm și indiferent, păstrându-și aceeași expresie cool care mă scotea din sărite. — Tu cum poți să fii atât de indiferent ? nu m-am putut abține să-l întreb
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1757]
-
le-a venit ideea că aș putea, vara aceea, să stau o lună la țară, la aer curat, și să câștig și ceva bani în același timp. Așa că am fost expediat fără multă vorbă - totul venea pe fondul totalei mele indolențe și pasivități din acea vreme: m-aș fi dus și în iad cu aceeași placiditate - în satul Chirnogi de pe malul Dunării. Acolo era un I.A.S. specializat în orezarii, dar care făcea și ceva grâu. Președintele (care a ajuns după
Pururi tânăr, înfășurat în pixeli by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295573_a_296902]
-
parșivă și, de aceea, percutantă. Un summum de victime. Prin asta respiră povestea. Fiecare își are partea de agonie în Suflete cenușii (Editura Polirom, 2007, traducere din limba franceză de Claudiu Komartin), dar nimeni nu rupe tăcerea, nu luptă cu indolența, nu simte nevoia unei răzvrătiri. Chiar și criminalul. Timpul picură tiptil, în vreme ce viața acestor personaje pare să nu țină cont de nimic altceva decât de propriile dorințe de a uita, folosite ca pretexte. Intriga e simplă: există o crimă (micuța
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2170_a_3495]
-
Sfînta Treime, este destul pentru mine ca să țin la tine ca la un frate. Iar cearta pe care mi-am Îngăduit-o și pe care făgăduiesc să n-o repet, dacă nu vei recidiva În grosolănii față de mine și În indolența față de Patrie, nu-i decât o dovadă În plus, deosebit de grăitoare, că ți hrănesc cele mai bune gînduri și intenții, ca vechi și loial amic, dorind din tot sufletul să te scol din somnolență și apatie. Însă, pentru Dumnezeu și
Zborul unui Înger Înapoi, la cer by Mihai Stere Derdena () [Corola-publishinghouse/Imaginative/865_a_1495]
-
cred că nu se va întoarce la mine. Scriam, mi se pare, pe zece ianuarie: "Viață orientată spre exterior. Nu mai regăsesc decât cu drumul care duce spre centru, spre mine. O proză volatilă dublată de senzația de incapacitate, de indolență, crize emotive declanșate pe un fond indiferent, atenție difuză. Citesc Thanatos de Biberi și Visul de Popoviciu. Am terminat Orlando de Virginia Woolf. Din când în când îmi amintesc și de Gina. S-a dus, și nu se știe dacă
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
conștiințe încărcate, în mijlocul haosului generalizat. Dacă toată lumea spune că omul este poligam, clovnul nostru, Hans Schnier, spune că tocmai de aceea el este monogam; dacă toți cred în canoanele catolice, dar și în răzbunări ideologice, el se complace într-o indolență aseptică...; dacă toți par a uita, el refuză s-o facă, ba chiar le reamintește - cum altfel decât ca o voce a conștiinței? - celor din jur că n-ar trebui s-o facă. Privirea e îndreptată spre trecutul plin de
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2178_a_3503]
-
fi șterse dintr-un condei. Sau poate de asta vreți să scăpați cât mai grabnic de noi, pentru că Îndrăznim să gândim. Cred că asta e, altfel nu-mi pot explica această totală lipsă de cel mai elementar bun simț, această indolență și indiferență față de cel care, prin sudoarea și banul lui vă ține acolo sus. Nu realizează nimeni dintre domniile voastre că dacă noi, cei mulți, ajungem În stradă cu toții datorită mărinimiei cu care ne guvernați, NU VEȚI MAI AVEA CE și
Când îngerii votează demonii sau România răstingnită by Leocadia Georgeta Carp () [Corola-publishinghouse/Administrative/1182_a_1887]
-
destin sau de maladii de destin acumulat în istoria ei prin raport cu viața celor care vin și trec. * Din perspectiva finitudinii sânt deopotrivă de justificate destinul și maladiile de destin, împlinirea actului și refuzul sau ratarea lui, neodihna și indolența. Câtă vreme nu există un sens prescris al vieții finite, din iminența sfârșitului se pot trage concluzii contradictorii și egal întemeiate. Dacă finitudinea vieții este resimțită ca deșertăciune a timpului, ea poate fi folosită ca argument pentru faptul că nimic
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
să-l omoare pe Aldaya În clipa aceea sau să mai aștepte. Se Întreba dacă nu cumva acesta era atît de slăbit, Încît lama cuțitului abia dacă ar fi produs o agonie căldicică În carnea lui puturoasă și Înmuiată de indolență. S-a hotărît să amîne vivisecția. Povestea Îl făcea tare curios, mai ales În privința lui Julián Carax. Știa, din cîte putuse afla de la editura Cabestany, că Julián trăia la Paris, Însă Parisul era un oraș foarte mare și nimeni din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
știu până unde ar sări din mers această țară și câte cadavre ar lăsa în urmă. Nu pot vedea destinul României decât patetic. Pentru țările rămase în urmă, nu există salvare printr-un ritm normal. Cu oameni politici care flatează indolența colectivă, nu se mai poate face nimic. "Politicianul" din democrație, care ridic banul la rangul de divinitate și țara la o trambulină,n-are nimic în el dintr-un dominator și nimic dintr-o aureolă mistică. Democrația e prea puțin
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
să-l asiste și să pledeze. Principele i-a cerut asta ca pe o favoare specială. Dar Scri bonius Libo este prin el însuși un client valoros. Are relații puternice, deși nu e un om influent. Asta pentru că-l macină indolența. Scuipă pe jos, fără pic de respect pentru pardoseala din plăci mici de sticlă. Prea le-a primit pe toate servite pe tavă, fiind fiul vitreg al lui Augustus! Și urmașul Scipionilor. Aici e problema! Cum să-i câștige sprijinul
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
sufletești! Mai dinainte de a sosi Apostol, pretorul descoperise "motivele cele adevărate" și interogatoriul urmărea numai confirmarea descoperirii sale. Cei șapte spânzurați împreună cu cei doisprezece din hambar erau membrii unei vaste organizații de spioni și trădători, cuibăriți în inima diviziei din pricina indolenței generalului care nu l-a ascultat pe dânsul. Firește că asemenea grupare criminală nu putea lucra atât de tainic fără o conducere deosebit de iscusită. Cei prinși nu-și mărturiseau nici în fața ștreangului vinovăția, o dovadă minunată de soliditate a organizației
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
teritoriu ca de propria mea casă. — Bine, dar... mormăi aproape imperceptibil bucătarul, strecurîndu-mi și mie o ceșcuță cu saké. Ce vrei să spui? Îi ceru fratele socoteală brutal. Ce te nemulțumește? Hai, zi! — Nu mă nemulțumește nimic, răspunse el cu indolență, legănîndu-se de pe-un picior pe altul. Cum să spun așa ceva? — Ei, atunci spune ce se-ntîmplă În seara asta? Bucătarul continua să se legene ca o maimuță plictisităă — Uită-te-acolo ! Adunătura din această seară a luat-o bine din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2320_a_3645]
-
la modă printre congeneri, nu-și precupețesc săgețile față de fauna seminariilor, „trainingurilor“, lansărilor cu ștaif, „europenizării“ noastre, caragialiană în veacul vecilor, amin! Îi afectează și infectează mizeria fizică și morală înconjurătoare, violența și prostia sau violența prostiei, mitocănia parvenitului și indolența funcționarului, se sufocă în mâlul politic și al presei din Autohtonia, și unde pot afla scăparea? În prietenie! Alt concept complet desuet, minunat pus în pagină. Hotărăsc atunci să-și comunice în scris scurte impresii, întâmplări, gânduri din realitatea imediată
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1949_a_3274]
-
biscuiții cu vanilie care Îi erau aduși la ea, deși frustrarea sa devenea deja vizibilă. Oricum, nimic nu era făcut În armonie și, totuși, În acea disonanță exista o cadență neobișnuită. Asta Îi plăcea cel mai mult Asyei la cafenea: indolența ei letargică și dizarmonia absurdă. Acest loc era desprins de spațiu și timp. Istanbulul se afla Într-o agitație continuă și, totuși, la Café Kundera predomina doar letargia. Oamenii de afară se lipeau unul de celălalt pentru a-și ascunde
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
De trei ori au fost niște agenți care doreau să-mi propună un abonament și mai avantajos, o dată a fost cineva care a greșit numărul, iar de patru ori diverse persoane care nu au lăsat niciun mesaj. Uluitoare este și indolența funcționarilor de la bancă. nimeni nu a observat că nu mai utilizez cartea de credit în magazine și că nu mai retrag bani lichizi de la bancomat. oare cîtă vreme va fi capabil statul să-mi plătească în continuare pensia fără să
Negustorul de începuturi de roman by Matei Vişniec () [Corola-publishinghouse/Imaginative/605_a_1341]
-
mult. sunt un PorC, își spuse, deci, domnul Busbib. Cînd o lume întreagă suferă de lipsa de apă, cînd în orientul apropiat marea problemă a acestui secol va fi apa și nu războiul, eu las să curgă inutil, într-o indolență de porc, zeci de litri de apă zilnic. Domnul Busbib închise imediat robinetul continuînd să se frece însă pe dinți și contemplîndu-se în oglindă. Da, era momentul, la 50 de ani, să fie mai atent la problemele lumii. Iar problemele
Negustorul de începuturi de roman by Matei Vişniec () [Corola-publishinghouse/Imaginative/605_a_1341]
-
eu cu singurul pahar pe care îl avea. - Nici eu nu mai stau la școală după ce îmi iau capacitatea, îl aud că zice. Deci nici el? Nu spusesem nimănui că acel an era pentru mine ultimul. Dar gândurile se ghicesc. Indolența mea în clasă, ce putea să însemne decât că gândurile îmi zburau în altă parte? - Și ce-ai să te faci? îl întreb. - Văd eu, zice. Ne-am urat noroc, succes... Și am băut din nou, însetați de gustul vinului
Viața ca o pradă by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295611_a_296940]
-
meci, investitorii frustrați pot declara cât vor ei că au fost furați de propriii jucători - nici o instituție a statului nu pare preocupată de aceste lucruri. Mai nou, lumea fotbalului a început să producă evenimente cu iz mafiot, sub protecția aceleiași indolențe a instituțiilor, fie ele din fotbal sau din afara lui. Un jucător al echipei Jiul Petroșani, club din a doua ligă al cărui patron este Alin Simota, Mihai Lungan, a venit cu jalba în proțap la televiziuni și la poliția locală
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2176_a_3501]