844 matches
-
să se bănuiască faptul că ar exista cea mai mică relație de tip cauză-efect între homosexualitate și nevroză: legătura, dacă există, constă în faptul că această condamnare socială a homosexualității provoacă nevroze.” 9. „Judecătorii dau deseori dovadă de o surprinzătoare indulgență față de tinerii acuzați de a fi brutalizat, rănit sau uneori chiar ucis un homosexual, de parcă în sinea lor ar gândi: «Bine i-au făcut». În același timp, se întâmplă frecvent ca un homosexual acuzat de un delict oarecare să se
Scrieri corsare by Pier Paolo Pasolini () [Corola-publishinghouse/Science/2224_a_3549]
-
apărut grade la fiecare treaptă. Autoritatea revine unor organisme, cum este Sinodul ecumenic, al tuturor episcopilor (ortodocși), sau unor persoane, cum este cazul papei care are autoritate supremă în Biserica romano-catolică. Tocmai de aceea se aduc unele critici infaibilității și indulgențelor papale (Cleopa, 2004). S-au descris organizări ale unor mișcări religioase structurate pe familii. Există două tipuri de biserici: biserici familiale primare (mici, prezența la biserică este între 30 și 50 de persoane, sunt localizare de obicei în zonele rurale
Revista de psihologie organizațională () [Corola-publishinghouse/Science/2156_a_3481]
-
secolul XX, București, Ed. Humanitas, 1996, p. 7. • Ibidem, p. 9. Fr. Furet, a trăit iluzia dinlăuntru, întrucât între anii 1949-1956, adică în epoca maximei expansiuni a comunismului, îmbrățișase utopia. Această experiență și-o asumă fără regrete dar și fără indulgență. Terapie sinceră și lucidă ce ar merita convertită în metodă de eliberare și preluată, eventual, și de alți intelectuali rătăciți în labirintul utopiei. Nu este mai puțin adevărat că e dificil, dacă nu tragic, să-ți asumi trecutul în postura
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
adevărat și trăind viața Înseamnă participare profundă cu viața celorlalți care ne Înconjoară. Așadar, atât timp cât alegem detașarea de lumea naturală și ne ocupăm aproape exclusiv În a distruge mediului Înconjurător, În a-l expropria și al-l consuma sub forma indulgenței risipitoare și sportului, viețile noastre rămân prinse În acea cultură a morții. Ni se proiectează propria moarte În fiecare act destructiv În care ne angajăm. Cum ne putem trăi viața dacă suntem continuu Înconjurați de moarte și preocupați de gândul
Visul European by Jeremy Rifkin () [Corola-publishinghouse/Science/2290_a_3615]
-
poate avea pretenția întemeiată că povestea sau poveștile lui de iubire sunt unice și e reconfortant că filtrajul memoriei ne ajută să extragem din ele predominant aspectele și episoadele pozitive. Eșecurile și dezamăgirile e bine să fie tratate mai cu indulgență în imaginea globală despre noi și acțiunile noastre, cu atât mai mult cu cât ele, pe lângă suferințele pricinuite, au avut și darul de a ne înțelepți și în acest compartiment fascinant și fierbinte al traiectoriei vieții. De altfel, unii psihologi
Valori, atitudini și comportamente sociale. Teme actuale de psihosociologie by Petru Iluț () [Corola-publishinghouse/Science/2283_a_3608]
-
contribuit ca puțini alții la interpretarea celor mai mari orori ale secolului XX și, poate, ale întregii istorii. Fraza lui Furet, pe care am reprodus-o, rezumă o idee mai veche a autorului. Și el, și Nolte sînt conștienți că indulgența față de comunism este nejustificată și încearcă să-i determine cauzele. Furet remarcă, mai departe, rolul jucat în acest discredit diferit de circumstanțele prăbușirii celor două totalitarisme: fascismul a căzut brusc, o dată cu sfîrșitul Războiului Mondial și a fost imediat pus la
Fascism și comunism by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/17154_a_18479]
-
medic al curții" Starea precară a sănătății l-a determinat pe rezidentul oficial să-l Însoțească pe guvernatorul general, Lordul Hardinge, În Anglia, iar Sir F. Currie i-a ținut locul. Însă i-a tratat pe sikhși cu mai multă indulgență, el nefiind suficient de familiarizat cu politica orientală ca Sir H. Lawrence, așa Încât oamenii au Început repede să abuzeze de amabilitatea sa. Doi ofițeri, Agnew și Anderson, amândoi neobișnuiți cu datinile și obiceiurile țării și ignoranți În ceea ce privește metoda potrivită de
[Corola-publishinghouse/Science/2270_a_3595]
-
echilibru, copilul se dezvoltă armonios, face eforturi de a învăța pentru a răsplăti pe părinții. Părinții trebuie să le organizeze timpul astfel încât să îmbine orele de pregătire a lecțiilor cu ore de odihnă și joacă. Trebuie să îmbine exigența cu indulgența, să-i ajute la realizarea temelor de casă dacă le este solicitat ajutorul, dar să nu minimalizeze controlarea acestora. Familia trebuie să asigure copilului bani de buzunar dar să nu exagereze. Încurajarea copilului de a fi ponderat în cheltuirea banilor
FAMILIA ŞI ŞCOALA FACTORI DETERMINANŢI ÎN FORMAREA COPILULUI PENTRU VIAŢĂ. In: Arta de a fi părinte by Mariana Munteanu () [Corola-publishinghouse/Science/290_a_1408]
-
dorita Însușire a limbii ruse de către moldovenii basarabeni evoluează extrem de lent și că În mijlocul populației se manifestă chiar simptomele unei rezistențe față de politica de rusificare, eu consider - preciza el - că, pentru anihilarea unor atare manifestări ale unui separatism nestins, o indulgență continuă față de montarea spectacolelor românești În orașele guberniei ce v-a fost Încredințată, devine insuficient de Întemeiată și că atare activități urmează a fi permise cu o extremă circumspecție sau cu consimțământul guvernatorului general” <ref id="21">21 Apud Gh.
MIŞCAREA NAȚIONALĂ A ROMÂNILOR BASARABENI ÎN TIMPUL DOMNIEI LUI CAROL I. In: Cultură, politică şi societate în timpul domniei lui Carol I : 130 de ani de la proclamarea Regatului României by ION VARTA () [Corola-publishinghouse/Science/413_a_1255]
-
experiența personală a fiecăruia. Cineva care a îndurat ani grei de temniță tinde în mod firesc să nege orice progres în perioada comunismului. Dimpotrivă, cine a ajuns în învățământul superior numai în baza criteriilor sociale și politice va manifesta multă indulgență și va prezenta totul într-o lumină pozitivă. Situația mea socială însă favorizează, cred eu, o privire obiectivă. * Dezastrul a început la scurt timp după armistițiul din toamna anului 1944. Dictatura începea să se infiltreze. Convenția de armistițiu cerea o
Viața cotidiană în comunism by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/2369_a_3694]
-
mod evident, celor nou-numiți, mai ales când erau și activiști de partid înflăcărați. Aceștia știau că sunt protejați și exercitau, în multe catedre, o veritabilă dictatură. Într-o ședință de partid, un tânăr lector, bine pregătit profesional, a obiectat împotriva indulgenței unui conducător de doctorat din facultate care admitea lucrări sub orice critică. El a citat cazul unei teze care s-a întors de la un referent oficial cu peste 200 de observații- multe fiind foarte serioase. Or, autoarea tezei era o
Viața cotidiană în comunism by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/2369_a_3694]
-
o notă informativă depusă imediat la serviciul de cadre (care o înainta Securității). Multă vreme nu au putut pleca în străinătate decât cei ce se bucurau de deplina încredere a partidului. În ultimele două decenii, s-a manifestat mai multă indulgență, deși era mare frica să nu rămâi cumva acolo. La întoarcere, de obicei Securitatea te contacta, cerându-ți informații. Probabil că unii, pentru a putea pleca, se angajau în această privință. Era periculos să ai un contact cu românii fugiți
Viața cotidiană în comunism by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/2369_a_3694]
-
îndelungat de către intelectualii francezi nazismului și stalinismului 7. Totul se petrece ca și cum memoria socială ar fi una dintre cele mai selective și ar lăsa loc la „aprecierea în funcție de interese” (Friedrich și Brzezinski, 1956). Să dăm o ilustrare acestei „asimetrii a indulgenței” (Ash, 1998, p. 365). Pentru aceasta, să consultăm pe minitel serviciul de documentare al unui mare ziar de seară (Le Figaro). Să selectăm „subiectele”, desemnate prin cuvinte-cheie și care au fost tratate din 1990 și până în 1997. Pentru „holocaust”, 480
Viața cotidiană în comunism by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/2369_a_3694]
-
clar stipulat că nu avea nimeni dreptul să angajeze pe cineva într-o muncă sub calificarea pe care o avea. Directorul interimar pus să ne dea desfacerile contractelor de muncă, un oarecare Iliescu, ne-a chemat individual și, mimând o indulgență neconvingătoare, m-a întrebat ce știu să fac. Evident, dincolo de psihologie. I-am spus că știu să cos, sigur că nu calificat. A dat din mână, spunându-mi că nu am studii. Am fost repartizată la fabrica de textile „Suveica
Viața cotidiană în comunism by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/2369_a_3694]
-
Zamfir) și al lui Traian Niculescu, agronom. După absolvirea Liceului „B. P. Hasdeu” din Buzău (1961), urmează cursurile Facultății de Filosofie a Universității din București (1962-1968). Debutează în ziarul „Steagul roșu” din Bacău (1956), iar editorial, cu volumul de versuri Indulgențe (1969). Colaborează cu versuri și reportaje la „Luceafărul”, „Viața Buzăului”, „Munca”, „Scânteia tineretului”, „Contemporanul”, „Amfiteatru”, „Gazeta literară”, „România literară”, „Viața românească”, „Cronica”, „Tribuna” ș.a. Devine doctorand în filosofie, dar starea sănătății îl obligă să se pensioneze la vârsta de douăzeci și cinci
NICOLESCU-3. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288446_a_289775]
-
în Vox populi, vox Dei, subintitulat ludic Stilistica, se dau mostre de stil („istoric”, „universalist”, „luciferic”, „popular”, „meditativ”, „poematic”, „eseistic”, „duios”, „naiv”, „canonic”, „parodic” etc). Și romanul Voi de colo, de la Biarritz (1979) mizează pe dimensiunea parodică și comică. SCRIERI: Indulgențe, București, 1969; Ironica, București, 1970; Mioritiada, București, 1973; Retorica, București, 1975; Vox populi, vox Dei. Stilistica, București, 1979; Voi de colo, de la Biarritz, București, 1979; Scrisori de serviciu, București, 1982; Odele pământului pârjolit de iubire, București, 1986. Repere bibliografice: Florența
NICOLESCU-3. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288446_a_289775]
-
1969; Ironica, București, 1970; Mioritiada, București, 1973; Retorica, București, 1975; Vox populi, vox Dei. Stilistica, București, 1979; Voi de colo, de la Biarritz, București, 1979; Scrisori de serviciu, București, 1982; Odele pământului pârjolit de iubire, București, 1986. Repere bibliografice: Florența Albu, „Indulgențe”, VR, 1970, 2; Mircea Iorgulescu, „Mioritiada”, LCF, 1973, 39; Piru, Poezia, II, 449-455; Barbu, O ist., 400-404; Iorgulescu, Scriitori, 119-129; Mircea Constantinescu, „Voi de colo, de la Biarritz”, RL, 1979, 30; Alex. Oproescu, Scriitori buzoieni, Buzău, 1980, 106-107; Ion Bogdan Lefter
NICOLESCU-3. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288446_a_289775]
-
naziste În finalizarea anumitor etape ale genocidului și ale Înarmării pentru război, legată, bineînțeles, atât de căutarea de către unii a unor soluții personale, cât și de credința altora că acel pas este ultimul. Apoi, să fie vorba și de o indulgență a aliaților care, dacă ar fi acționat din vreme, Înainte de invadarea Poloniei, ar fi salvat, poate, sute de mii de evrei, dar și numeroase popoare europene, ca și un sistem Întreg de alianțe ce ar fi frânat serios capacitatea expansivă
Sociologie românească () [Corola-publishinghouse/Science/2158_a_3483]
-
au întrebat imediat dacă nu cumva darul autentic are o puritate ascunsă, care refuză obiectivarea donatorului și destinatarului. Istoricii ne-au reamintit la rândul lor coruperea medievală a noțiunii de dar, falsificat de teologia morală romano-catolică prin sistemul politico-juridic al indulgențelor. Este darul mai mult decât un contract? Nu cumva obsesia meritocratică a unei modernități obsedate de tranzacții indică uitarea esenței nevăzute a dăruirii? Recent, Jacques Derrida 1 ne-a reamintit faptul că exigența reciprocității perfect simetrice într-un schimb economic
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
limbaj, aparținând lui Celine, cu a cărui turpitudine morală personajul se identifică, dar al cărui talent nu-l posedă. Așezarea pe o scara cu Dostoievski, Proust și Lautréamont e exagerată și opera Iui Miller nu merită, după părerea noastră, nici o indulgență. Tratamentul ei, raportat la cel al câtorva din poeții români (Arghezi de pildă), apare distonant și preferențial. Nu ne Împăcăm nici cu creditul acordat lui Julien Benda, acel bătrân panglicar, redus ce-i drept la proporțiile sale, dar chemat să
Literatura în totalitarism. 1949-1951 by Ana Selejan [Corola-publishinghouse/Science/2043_a_3368]
-
a scopurilor intrinseci ale clientului pentru a stimula schimbarea comportamentală. 2. Este sarcina clientului, și nu a consilierului, de a articula și rezolva ambivalența lui sau a ei. Ambivalența ia forma unui conflict între două cursuri ale acțiunii (de exemplu, indulgență versus constrângere), fiecare dintre ele percepând beneficii și costuri asociate cu acestea. Mulți clienți nu au avut niciodată ocazia să exprime adesea elementele personale confuze, contradictorii și unice ale acestui conflict. 3. Convingerea directă nu este o metodă eficientă pentru
Revista de asistență socială () [Corola-publishinghouse/Science/2154_a_3479]
-
cea nouă, pe de alta, o mamă intelectuală e mediatorul ideal: iubitor și obiectiv totdeodată! „Înțelegând” pornirile celor tineri, nu le va osândi cu grabă sentimentală și nici nu va trece cu vederea greșelile lor, cum fac atâtea mame, din indulgență sentimentală, din nepricepere, și uneori, poate, din lipsa acelei siguranțe interioare pe care o dă numai judecata obiectivă - dezinteresată. Ea va fi astfel legătura nu numai naturală, dar și spirituală între generații. Nu mai puțin important e rolul ei în
Din istoria feminismului românesc. Studiu și antologie de texte (1929-1948) by Ștefania Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Science/1936_a_3261]
-
luni, în paginile aceleiași reviste, Al.Oprea 48: „Cu privire la primele creații ale lui Marin Preda, critica noastră literară a folosit următoarele etichete: «galeria de cazuri», «ființe elementare cu trăsături bestiale, oameni instinctuali, nefirești, morbizi, nereali» etc., sau dând dovadă de indulgență, «creații adânc atacate de morbul naturalismului». Trecându-se apoi la analiza nuvelei Desfășurarea, s-a remarcat, pe bună dreptate, că este o nuvelă «remarcabilă», o «imagine complexă a realității» etc. Dar nu se poate explica cu adevărat succesul repurtat de
Literatura în totalitarism by Ana Selejan () [Corola-publishinghouse/Science/2301_a_3626]
-
dar nici unul dintre ei nu s-a retras! Acest lucru spune foarte mult despre starea morală a țării, despre disoluția instituțiilor. Atunci când un ministru de Justiție precum Valeriu Stoica acuză cu vehemență Consiliul Superior al Magistraturii că dă dovadă de indulgență față de justiție Înseamnă că nu mai există foarte multe speranțe pentru acel tip de guvernare. Vladimir Tismăneanu: Ai atins foarte multe teme, ai deschis poarta unui dialog analitic pe mai multe direcții. Se Întâmpla să fiu În Denver, Colorado, la
Schelete în dulap by Vladimir Tismăneanu, Mircea Mihăieș () [Corola-publishinghouse/Science/2223_a_3548]
-
rezuma absolut tot: urâțenia. Urâțenia cuvintelor, urâțenia gândurilor, urâțenia minciunii împărtășite. Extraordinara urâțenie a acelui tânăr chip feminin aplecat spre urechea cineastului, a acelui trup tânăr, lung și mlădiu, arcuit de ipocrizia cuvintelor pe care bărbatul le asculta cu o indulgență paternă. Urâțenia tuturor acelor chipuri și trupuri lustruite parcă de discuție și frecându-se unele de altele, în plăcuta căldură a clanului. Nesfârșita urâțenie a acelei Franțe. Nu, soldatul nu s-ar fi gândit la toate astea. Prezența lui tăcută
Recviem pentru Est by Andreï Makine () [Corola-publishinghouse/Science/2348_a_3673]