378 matches
-
se grăbesc săl eticheteze ca fiind un copil ,,fără suflet”, ,,de gheață”, fără să bănuiască faptul că prejudiciul afectiv pe care îl resimte îl determină să se ghideze pe principiul ,,Iubirea te face mai vulnerabil, mai slab”. Părintele indulgent Stilul indulgent se caracterizează prin faptul că părintele îi permite copilului să se manifeste cum vrea el, fără săi impună prea multe restricții. Ei nu reușesc să controleze adecvat activitatea copilului, accepta și se supun fără discernământ cererilor lui(îl alintă). Această
ATITUDINEA PĂRINŢILOR DIN MEDIUL RURAL ŞI EFECTELE ASUPRA ADAPTĂRII ŞCOLARE by SARDARIU ELISABETA ELENA () [Corola-publishinghouse/Science/338_a_598]
-
accepta și se supun fără discernământ cererilor lui(îl alintă). Această atitudine parentală favorizează dezvoltarea agresivității și negativismul la copil. Reprezintă un aspect disruptiv al relației părințicopii si survine in situații familiale disarmonice în cazul unui atașament inadecvat părinți-copii. Părintele indulgent manifestă sensibilitate la drepturile altora, se consultă cu copilul atunci când ia o decizie, manifestă căldură și interes față de tot ceea ce face copilul, iar cazurile în care îl pedepsește sunt foarte rare. Această atitudine îi permite copilului să-și dezvolte o
ATITUDINEA PĂRINŢILOR DIN MEDIUL RURAL ŞI EFECTELE ASUPRA ADAPTĂRII ŞCOLARE by SARDARIU ELISABETA ELENA () [Corola-publishinghouse/Science/338_a_598]
-
nivelului stimei de sine care reprezintă o condiție esențială în dezvoltarea armonioasă a personalității. Un stil parental indulgent mai sta la baza dezvoltării creativității și a capacității de a lua decizii. Pe de altă parte , copilului crescut într-o manieră indulgentă, îi va fi foarte greu să înțeleagă rolul limitelor, al regulilor și să țină cont de ele atunci când situația o va cere ; de aceea , pentru foarte mulți dintre adulți, el pate fi considerat obraznic sau chiar copil problemă. Părinții se
ATITUDINEA PĂRINŢILOR DIN MEDIUL RURAL ŞI EFECTELE ASUPRA ADAPTĂRII ŞCOLARE by SARDARIU ELISABETA ELENA () [Corola-publishinghouse/Science/338_a_598]
-
pentru părintele autoritar), ci omul este pe primul loc. Se ghidează după principiul ,,Toți suntem egali în fața lui Dumnezeu” și este împotriva ideii ,,Unii sunt mai egali decât alții”. Prin urmare, părintele care îmbrățișează acest stil parental este suficient de indulgent, flexibil și deschis spre nou pentru a accepta tot ceea ce ar putea ameliora viața copilului și a familiei, însă este în același timp suficient de autoritar pentru a impune o disciplină riguroasă, al învăța pe copil să accepte reguli și
ATITUDINEA PĂRINŢILOR DIN MEDIUL RURAL ŞI EFECTELE ASUPRA ADAPTĂRII ŞCOLARE by SARDARIU ELISABETA ELENA () [Corola-publishinghouse/Science/338_a_598]
-
și înțelesurile emoționale atașate banilor anticipează patologia monetară. Forman considera că zgârcenia avarului este un tipar comportamental învățat din copilărie, proiectat pentru a proteja de anxietate și sentimentul de slăbiciune; în timp ce sindromul risipitorului este rezultatul unei educați hiper-protective și prea indulgentă, în care banii erau substituienți pentru diverse forme de afecțiune. Nici una din măsurătorile întreprinse nu a examinat credințele generale despre achiziția banilor, importanța banilor în viață sau afecte (emoțiile) asociate cu banii în general (Furnham și Okamura, 1999). Acest studiu
Atitudinea faţă de bani by GABRIELLA LOSONCZY () [Corola-publishinghouse/Science/365_a_564]
-
disciplină, control și formarea caracterului.Părinții diferă mult între ei în funcție de modul în care abordează aceste sarci. Unii sunt calzi, relaxați, interesați de îngrijirea și educarea copilului; alții sunt reci, indiferenți și tensionați. Unii exercită un control intens, alții sunt indulgenți. Unii se centrează pe copil, implicându-se major în viața acestuia; alții se centrează pe propria persoană, fiind mai preocupați de propriile interese și activități. Una din sarcinile de bază ale psihologiei constă în clasificarea și sintetizarea acestor diferențe, precum și
124Bibliografie: Allport G., Structura şi dezvoltarea personalităţii, EDP, 1981 Atkinson R.L., Atkinson R.C., Smith E.E., Bem J. Dary Introducere în psihologie, Editura Tehnică, ediţia a XI-a, 2002 Banciu D., Rădulescu S., Voicu M., Adolescenţii şi familia, Editura Ştiinţifică şi Enciclopedică, 1987 Birch A., Psihologia dezvoltării, Editura Tehnică, Bucureşti, 2002 Doron R., Parot F., Dicţionar de psihologie, Editura Humanitas, Bucuresti, 1981 Hayes N., Orrel S., Introducere în psihologie, ediţia a III-a, Editura Bic All, Bucureşti, 2003 Neamţu C., Devianţă şcolară, Editura Polirom, 2003 Preda V., Profilaxia delincvenţei juvenile şi reintegrarea socială, Editura Ştiinţifică şi Enciclopedică, Bucureşti, 1981 Rudică T, Maturizarea personalităţii, Editura Junimea, Iaşi, 1990 Stănciulescu E., Sociologia educaţiei familiale, Editura Polirom, Iaşi, 1997 Străchinaru I., Devierile de conduită la copii, Editura Didactică şi Pedagogică, Bucureşti, 1972 Vincent R., Cunoaşterea copilului, Editura Didactică şi Pedagogică, Bucureşti, 1972 Turliuc M.N., curs Psihologia comportamentului deviant Turliuc M.N., Psihologia cuplului şi familiei , Editura Performantica, Iaşi, 2004 125126. In: ROLUL STILURILOR PARENTALE ŞI AL FACTORILOR DE PERSONALITATE ASUPRA DEVIANŢEI COMPORTAMENTALE by Caliniuc Alina Mădălina () [Corola-publishinghouse/Science/522_a_875]
-
a avea tulburări de conduită, dificultăți în a-și subordona, atunci când este necesar, interesele personale celor ale grupului și rezultate mai slabe în școală. Stilul permisiv admite, la rândul său două subtipuri: democratic, specific părinților care, deși sunt blânzi și indulgenți, sunt mai responsabili, mai angajați și mai devotați copilului lor decât părinții nondirectivi. 3. Stilul neglijent este mai problematic. El se caracterizează prin utilizarea limitată, în mică măsură, atât a controlului cât și a afecțiunii. Este cazul părinților centrați pe
124Bibliografie: Allport G., Structura şi dezvoltarea personalităţii, EDP, 1981 Atkinson R.L., Atkinson R.C., Smith E.E., Bem J. Dary Introducere în psihologie, Editura Tehnică, ediţia a XI-a, 2002 Banciu D., Rădulescu S., Voicu M., Adolescenţii şi familia, Editura Ştiinţifică şi Enciclopedică, 1987 Birch A., Psihologia dezvoltării, Editura Tehnică, Bucureşti, 2002 Doron R., Parot F., Dicţionar de psihologie, Editura Humanitas, Bucuresti, 1981 Hayes N., Orrel S., Introducere în psihologie, ediţia a III-a, Editura Bic All, Bucureşti, 2003 Neamţu C., Devianţă şcolară, Editura Polirom, 2003 Preda V., Profilaxia delincvenţei juvenile şi reintegrarea socială, Editura Ştiinţifică şi Enciclopedică, Bucureşti, 1981 Rudică T, Maturizarea personalităţii, Editura Junimea, Iaşi, 1990 Stănciulescu E., Sociologia educaţiei familiale, Editura Polirom, Iaşi, 1997 Străchinaru I., Devierile de conduită la copii, Editura Didactică şi Pedagogică, Bucureşti, 1972 Vincent R., Cunoaşterea copilului, Editura Didactică şi Pedagogică, Bucureşti, 1972 Turliuc M.N., curs Psihologia comportamentului deviant Turliuc M.N., Psihologia cuplului şi familiei , Editura Performantica, Iaşi, 2004 125126. In: ROLUL STILURILOR PARENTALE ŞI AL FACTORILOR DE PERSONALITATE ASUPRA DEVIANŢEI COMPORTAMENTALE by Caliniuc Alina Mădălina () [Corola-publishinghouse/Science/522_a_875]
-
doua dimensiune diferențiază părinții care manifestă răspuns afectiv și acceptare față de copil, fiind centrați pe copil, de cei care manifestă respingere, nu răspund afectiv și sunt centrați pe propria persoană. Combinarea acestor două dimensiuni determină patru stiluri parentale autoritar, aittoritarist, indulgent și neglijent. Aceste patru stiluri parentale sunt prezentate în primul capitol. În formarea personalității, influențele genetice și de mediu nu acționează independent, ci se întrepătrund încă din momentul nașterii. Deoarece părinții oferă copilului atât genele, cât și un mediu, există
124Bibliografie: Allport G., Structura şi dezvoltarea personalităţii, EDP, 1981 Atkinson R.L., Atkinson R.C., Smith E.E., Bem J. Dary Introducere în psihologie, Editura Tehnică, ediţia a XI-a, 2002 Banciu D., Rădulescu S., Voicu M., Adolescenţii şi familia, Editura Ştiinţifică şi Enciclopedică, 1987 Birch A., Psihologia dezvoltării, Editura Tehnică, Bucureşti, 2002 Doron R., Parot F., Dicţionar de psihologie, Editura Humanitas, Bucuresti, 1981 Hayes N., Orrel S., Introducere în psihologie, ediţia a III-a, Editura Bic All, Bucureşti, 2003 Neamţu C., Devianţă şcolară, Editura Polirom, 2003 Preda V., Profilaxia delincvenţei juvenile şi reintegrarea socială, Editura Ştiinţifică şi Enciclopedică, Bucureşti, 1981 Rudică T, Maturizarea personalităţii, Editura Junimea, Iaşi, 1990 Stănciulescu E., Sociologia educaţiei familiale, Editura Polirom, Iaşi, 1997 Străchinaru I., Devierile de conduită la copii, Editura Didactică şi Pedagogică, Bucureşti, 1972 Vincent R., Cunoaşterea copilului, Editura Didactică şi Pedagogică, Bucureşti, 1972 Turliuc M.N., curs Psihologia comportamentului deviant Turliuc M.N., Psihologia cuplului şi familiei , Editura Performantica, Iaşi, 2004 125126. In: ROLUL STILURILOR PARENTALE ŞI AL FACTORILOR DE PERSONALITATE ASUPRA DEVIANŢEI COMPORTAMENTALE by Caliniuc Alina Mădălina () [Corola-publishinghouse/Science/522_a_875]
-
infantile, ale obișnuinței de a primi mai mult și a da mai puțin” (Pavelcu, 1999 p.5). Cu alte cuvinte, trebuie găsită linia de mijloc între cele două metode extreme și deopotrivă de dăunătoare ale educației: cea a educației prea indulgente, lipsite de exigență (care nu dezvoltă conștiința răspunderii și a obligațiilor față de societate, atitudinea de respectare a normelor școlare și sociale), și cea a educației prea severe realizate prin constrângeri, interdicții și exigențe neraționale, fără angajarea voinței elevului. IV 7
Prevenirea și combaterea efectelor negative ale frustrării în relația profesor-elev by Preda Constanța () [Corola-publishinghouse/Science/91511_a_92350]
-
pentru omenire. În momentul de față suntem invulnerabili ca forță internațională, căci, atunci când suntem atacați într-un stat, suntem apărați în celelalte. Lașitatea nemărginită a popoarelor creștine care se târăsc în fața forței, care sunt neîndurătoare pentru slăbiciuni și greșeli, dar indulgente față de crime, care nu vor suporta contradicțiile libertății, care sunt răbdătoare până la martiriu în fața violenței unui despotism îndrăzneț, iată elementele care favorizează independența noastră. Poporul suferă și rabdă de la primii miniștri actuali abuzuri din care, pentru cel mai mic, ar
„Protocoalele” Înţelepţilor Sionului by Unknown () [Corola-publishinghouse/Science/852_a_1577]
-
cumpătare, corectitudine și modestie exemplare, ilustrate chiar și de traiul său (într-o extremă sărăcie), devotat libertății și sănătății spiritului, Socrate privește societatea cu umor. Intransigent când e vorba de cinste și dreptate, analiza sa fiind dublată permanent de o indulgentă umanitate. Socrate crede în nevoia ca oamenii să se dedice dezvoltării lor personale mai mult decât stării lor materiale, să-și facă prieteni, să fie sociabili și să dialogheze. Atitudinea lui Socrate față de zei, într-o perioadă în care credința
Spiralogia by Jean Jacques Askenasy () [Corola-publishinghouse/Science/84990_a_85775]
-
parental, diminuează capacitatea de cooperare necesară în situațiile sociale. Chiar dacă dispun de un nivel ridicat al stimei de sine, de creativitate și autonomie, acești copii au dificultăți în a-și subordona, atunci când este necesar, interesele personale celor ale grupului. Părintele indulgent îi permite copilului să se manifeste cum vrea el, fără să-i impună prea multe restricții. Pentru el, cea mai mare valoare o reprezintă libertatea de expresie, atât cea verbală, cît și artistică. Părintele indulgent manifestă sensibilitate la drepturile altora
ARTA DE A FI PĂRINTE by Alina- Elena Ciocoiu () [Corola-publishinghouse/Science/91745_a_93069]
-
personale celor ale grupului. Părintele indulgent îi permite copilului să se manifeste cum vrea el, fără să-i impună prea multe restricții. Pentru el, cea mai mare valoare o reprezintă libertatea de expresie, atât cea verbală, cît și artistică. Părintele indulgent manifestă sensibilitate la drepturile altora, se consultă cu copilul atunci când ia o decizie, manifestă căldură și interes față de tot ceea ce face copilul, iar cazurile în care îl pedepsește sunt foarte rare. Această atitudine îi permite copilului să-și dezvolte o
ARTA DE A FI PĂRINTE by Alina- Elena Ciocoiu () [Corola-publishinghouse/Science/91745_a_93069]
-
ceea ce face copilul, iar cazurile în care îl pedepsește sunt foarte rare. Această atitudine îi permite copilului să-și dezvolte o identitate proprie și să aibă o personalitate distinctă, marcantă, originală. Pe de altă parte, copilul crescut într-o manieră indulgentă, îi va fi foarte greu să înțeleagă rolul limitelor, al regulilor și să țină cont de ele atunci când situația o va cere. De aceea, pentru foarte mulți dintre adulți, el poate fi considerat obraznic sau chiar copil problemă. Neglijența parentală
ARTA DE A FI PĂRINTE by Alina- Elena Ciocoiu () [Corola-publishinghouse/Science/91745_a_93069]
-
neregularități, exigențele cele mai nemăsurate alternând brusc cu perioade de libertate totală. Dacă copilul nu are sprijinul unei personalități puternice din familie care să se substituie părinților, el va prezenta adesea o stare accentuată și continuă de descumpănire. - Părinții prea indulgenți nu manifestă niciun fel de limită și niciun fel de rezervă în a acorda copilului tot ceea ce acesta își dorește. Drept consecință, copilul nu va putea mai târziu să suporte nicio frustrare, cultivând totuși un anumit sentiment de vinovăție. - Părinții
ARTA DE A FI PĂRINTE by Mihaiela Tudosă () [Corola-publishinghouse/Science/91745_a_93073]
-
Marea Teroare* din 1937-1938, exact ca Robespierre, care trecuse de la masacrele din septembrie 1792 la Marea Teroare din iunie-iulie 1794, și el adoptă o poziție centristă între extremiștii de dreapta și de stânga, tot așa cum arbitra Robespirre între Turbați și Indulgenți. Totuși, cam aici se opresc referințele care au comandat comportamentul conducătorilor bolșevici. într-adevăr, chiar și în faza ei extremă, Revoluției Franceze îi lipsesc două caracteristici fundamentale al bolșevismului*: ideologia - marxismul* - devenită dogmă și ortodoxie* - marxism-leninismul; și organizația revoluționarilor de
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
-se pronunțarea sentinței. S-a constatat că grupurile cu autoritarism ridicat au recomandat pedepse severe (56 de ani), iar în urma discuției în grup și mai severe (68 de ani). În schimb, în grupurile cu autoritarism scăzut s-au recomandat pedepse indulgente (38 de ani), iar după discuția în grup și mai indulgente (29 de ani). Asistăm așadar la o exagerare în grup a poziției inițiale. Încercând să explice intrarea în funcțiune a efectului de polarizare a deciziilor în grup, cercetătorii au
Tratat de psihologie organizațional-managerială (Vol. II) by Mielu Zlate () [Corola-publishinghouse/Science/2267_a_3592]
-
au recomandat pedepse severe (56 de ani), iar în urma discuției în grup și mai severe (68 de ani). În schimb, în grupurile cu autoritarism scăzut s-au recomandat pedepse indulgente (38 de ani), iar după discuția în grup și mai indulgente (29 de ani). Asistăm așadar la o exagerare în grup a poziției inițiale. Încercând să explice intrarea în funcțiune a efectului de polarizare a deciziilor în grup, cercetătorii au formulat următoarele ipoteze justificative: - ipoteza responsabilității difuze (când o persoană ia
Tratat de psihologie organizațional-managerială (Vol. II) by Mielu Zlate () [Corola-publishinghouse/Science/2267_a_3592]
-
se constituie În garanție intelectuală și morală, religie care acceptă existența și manifestarea altor forme de cult pe același teritoriu. Edictul de la Nantes (1598-1685) a arătat, prin chiar revocarea sa, că această situație de toleranță nu este decât o concesie indulgentă acordată de acela care se consideră deținător al adevărului și care tolerează ceea ce nu poate Împiedica să existe. Apare aici Însă, ca reacție, o manifestare clară de independență a puterii civile În raport cu clericalismul absolut din primul model. Al treilea ar
Dicționarul alterității și al relațiilor interculturale by Gilles Ferreol () [Corola-publishinghouse/Science/1934_a_3259]
-
preocupat, să critice chiar ea această uniune a ei (6)! Dar avea alte ocupații și, dacă Ralph voia s-o scutească de această grijă, n-avea decît (7). Isabel își pusese în gînd să fie cît mai răbdătoare și mai indulgentă (8). Probabil că el observase acest fapt și, prin urmare, era cu atît mai ciudat că nu zicea nimic (9). După ce trecură trei zile fără ca Ralph să pomenească ceva, tînăra noastră s-a plictisit să mai aștepte; oricît i-ar
Naraţiunea Introducere lingvistică by Michael Toolan () [Corola-publishinghouse/Science/91885_a_92305]
-
Ralph sau în pasajul precedent, a Berthei. De fiecare dată cînd intră în joc, el pare să aducă subtilitate și complexitate și pretinde o grijă corespunzătoare din partea cititorului. Observați, de exemplu, cum în ciuda insistenței Isabelei, răbdătoare cu Ralph, ea este indulgentă cu el, nu „i-o ia în nume de rău”, îi ia totuși în nume de rău rezervele nespuse și se plictisește să mai aștepte. Or, într-un chip oarecum diferit, să luăm în considerare pactul înțelept dintre narator și
Naraţiunea Introducere lingvistică by Michael Toolan () [Corola-publishinghouse/Science/91885_a_92305]
-
serviciul supravegherii întra într-una din cele trei categorii: serviciul general, serviciul special de supraveghere și serviciul excepțional sau „de mare supraveghere polițienească”. După caracterul modului de executare, desfășurarea acțiunii era structurată în fățișă (sau discretă) și în strictă (sau indulgentă). În cazul când supravegherea avea un scop de orientare și lămurire, atunci ea devenea un mijloc de informare și se executa în mod discret „prin organe civile versate sau prin auxiliari acoperiți”. Totodată, supravegherea putea fi efectuată de un polițist
Istoria serviciilor de informaţii-contrainformaţii româneşti în perioada 1919-1945 by Alin SPÂNU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101011_a_102303]
-
pretind nu doar "ascultare", ci și performanțe, integritate, menținerea unor principii ferme? Poate că așa este, într-o măsură. Deja începe să se contureze un alt contrast între feminin și masculin ca tipare culturale de gen: feminitatea (eventual maternă) flexibilă, indulgentă, soft, versus masculinitatea (eventual paternă) exigentă, inflexibilă, principială, tough. Cel puțin așa aș fi înclinată să cred privind în jurul meu și reflectând asupra atitudinii celor care suntem acum generația părinților. Desigur, generalizez. Există și excepții, însă ori nu ne batem
Masculin: povestiri de carieră-viață () [Corola-publishinghouse/Science/84956_a_85741]
-
existe în țară decât două partide, acela al oamenilor moraliști, acela al oamenilor pătați, numai unul dacă se poate, guvernul trecut ne-a împărțit ca să domnească și să ne tiranizeze, a trebuit să ne unim ca să-l răsturnăm, să fim indulgenți pentru greșelile politice, dar să fim nemilostivi pentru abuzuri și imoralitate."668 Îndemnuri prin care se solicita cât se putea de explicit depășirea rivalităților din timpul domniei lui Cuza pentru a se putea adopta cu rapiditate reforme care să asigure
România la răscruce. Anul 1866 by Liviu Brătescu () [Corola-publishinghouse/Science/84966_a_85751]
-
noi tot idiș. Părinții, totuși, fiind conștienți că anii trec și trebuie să Învățăm ceva, ne-au Învățat alfabetul un pic, cu o domnișoară, și un pic de românește. Am terminat chipurile clasa a III-a. Probabil că profesorii erau indulgenți cu noi. Am ajuns la un moment dat În Botoșani, acolo s-au stabilit părinții mei. N-au mai vrut În Siret - au zis că e oraș mic. Țin minte că tata a Întrebat-o pe mama: „Unde vrei, la
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]