1,875 matches
-
cântând iară, și mai mult slăvind, suie-napoi în raportul curat. Intre cei ce se sting în apunerii țară, fii un cristal care, sunând, s-a spart cu sunetu-odat'. În arta vizuală, tablourile lui Vermeer ilustrează perfect nașterea magică a inefabilului cel mai decantat din geometria cea mai implacabilă, simbol suprem fiind perla o hotărnicire perfectă infinit depășită prin iradierea luminoasă. Și să ne amintim cum în tablourile lui Leonardo da Vinci, Mona Lisa del Giocondo și mai cu seamă îngerul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1515_a_2813]
-
al unei poezii intră cele trei elemente, despre care am mai discutat în alt capitol: melodicitatea; caracterul incantatoriu fermecare, vrăjire (thauma lui Pindar, incantamentum al lui Ovidiu, Zauberung hölderlinian, enchantement al lui Rimbaud); și caracterul inițiatic inducția unei stări sufletești inefabile, până la transfigurare, eliberarea într-o suprarealitate capabilă să ne nască din nou pe un plan spiritual superior. Poezia dezvoltă capacitatea anagogică, cea mai puternică dintre creațiile culturale, în sens hölderlinian: înălțare spirituală, iluminare, elevație mistică, transfigurare cuvântul analog din filozofia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1515_a_2813]
-
simple. Lucru dintre cele mai simple era, desigur, faptul că unul ca Pușkin, bunăoară, nu te slobozește cu una, cu două odată ce a pus laba pe tine. Și apoi, să fie clar, nu putea în prezența maestrului, posesor al unui inefabil surâs exotic, să se scuze idiot cu „să vedeți, domnule Pușkin, oi fi dumneata mare om, mare literat, mare poet, da’ am și eu, se înțelege, niște îndatoriri față de domnul Dumi trescu de la parter, așa că stai matale aici, numai nițel
Amintiri din casa scării by Laura Aprodu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1354_a_2721]
-
lui proeminent, și despre nasurile proeminente știm cu toții ce se spune în popor, nu i-ar mai fi răspuns niciodată ocheadelor înserate și s-ar fi cărat definitiv din viața ei într-un registru romantic spre clasic cu tot cu surâsul lui inefabil și exotic. Până la urmă, nu tot din cauza unuia de teapa lui Dumitrescu răposase bietul poet în duel numai ca să-și salveze onoarea în fața altor Dumitrești, la fel de incapabili să înțeleagă un spirit grandios? Și-apoi, ce mai la deal, la vale
Amintiri din casa scării by Laura Aprodu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1354_a_2721]
-
săi virginali!". Retrăgându-se își zice: "Nu am fost suficient de tandru, nu i-am spus ceea ce gândeam... mă voi întoarce... mă voi întoarce să-i spun... mâine... mâine!" Și mereu este mâine și se amână mereu cel mai fraged, inefabil ciripit al dragostei în tăcere. Emilio, de partea sa, își dă aere de protector, se pare că s-a decis să continue cu atitudinea față de sora sa: "Iată, știu secretul tău", dar o dată începe să gândească că asta nu e
Dragoste şi pedagogie by Miguel de Unamuno [Corola-publishinghouse/Imaginative/1414_a_2656]
-
un gest inutil, atâta vreme ce „rolul profesorului de român? este de a stârni dragostea de lectur?, patimă pentru carte, sfiiciunea nobil? În fața ideii de frumos " . Cum misiunea poetului este, de la Rimbaud Încoace, aceea de a revelă „nev?zutul, neauzitul, inefabilul" , „de a dezv?lui personalitatea latent? a lucrurilor", spa?iul descrierii se modeleaz? conform viziunii artistice pe care acesta o are asupra universului. Lumea operei Înceteaz? a mai fi „o mas? opac?", nesemnificativ?? ?i devine, printr-un complex sistem de
Mihai Eminescu - imaginarul paradisiac by Luminiţa Teodorescu () [Corola-publishinghouse/Administrative/1299_a_2381]
-
rii", dar poate sugera ?i sentimentul sfâr?ițului, al ??celii, al obscurit??îi, al spaimei În fă?a razelor ce se identific? de data aceasta cu Întunericul: „ ?i luna murii lungi albe?te Cu umbr? Împle orice col?", sau acea inefabil? stare de triste?e În fă?a pierderii sensului lumii, a c?derii Într un univers al destr???riinumit? de poet „melancolie". În crea?ia eminescian?, aceasta reprezint? mai mult decât un sentiment, e un concept, de o natur? mult
Mihai Eminescu - imaginarul paradisiac by Luminiţa Teodorescu () [Corola-publishinghouse/Administrative/1299_a_2381]
-
nu le-a mai spus nimeni altul"; topos-ul dedică?iei, invocarea naturii (considerat topos poetic); topos-ul „puer senex", noble?ea sufleteasc?; topos-ul Dumnezeu că pictor al universului, mânia, crângul, lumea r?sturnat?, prim?vară ??zbunat?; topoi ai inefabilului; topoi erotici etc. În studiul s?u, Curtius specific? faptul c? nu orice „topos" poate fi considerat că derivat din genurile retorice. Mul?i dintre ace?tia au ap? rut mai Întâi În poezie ?i apoi au fost asimilă?i
Mihai Eminescu - imaginarul paradisiac by Luminiţa Teodorescu () [Corola-publishinghouse/Administrative/1299_a_2381]
-
dacă n-am comandat-o? MINISTRUL: Ai dreptate. Poate ar fi mai bine să renunț la cafea. JENI: Mult mai bine. MINISTRUL: Am s-o dau dracului de cafea. E atît de neagră, de deprimantă, de dulce, de amară, de inefabilă. JENI: Vai, domnule ministru. Să păstrăm măsura. Cafeaua nu poate fi inefabilă. MINISTRUL: Și totuși, într-o zi ca asta... JENI: Ziua Europei? MINISTRUL: Exact. JENI: N-ar fi o metaforă lipsită de sens. MINISTRUL: Atunci m-am hotărît. Vreau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1557_a_2855]
-
bine să renunț la cafea. JENI: Mult mai bine. MINISTRUL: Am s-o dau dracului de cafea. E atît de neagră, de deprimantă, de dulce, de amară, de inefabilă. JENI: Vai, domnule ministru. Să păstrăm măsura. Cafeaua nu poate fi inefabilă. MINISTRUL: Și totuși, într-o zi ca asta... JENI: Ziua Europei? MINISTRUL: Exact. JENI: N-ar fi o metaforă lipsită de sens. MINISTRUL: Atunci m-am hotărît. Vreau cafea. Adu-mi cafeaua aia roz, inefabilă. JENI: Aș vrea să fac
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1557_a_2855]
-
măsura. Cafeaua nu poate fi inefabilă. MINISTRUL: Și totuși, într-o zi ca asta... JENI: Ziua Europei? MINISTRUL: Exact. JENI: N-ar fi o metaforă lipsită de sens. MINISTRUL: Atunci m-am hotărît. Vreau cafea. Adu-mi cafeaua aia roz, inefabilă. JENI: Aș vrea să fac cu mult mai mult pentru dumneavoastră. MINISTRUL: Poți face mai mult. Dar numai dacă ai ceva roz. Îmi place rozul. Simbolul vinovăției, parcă? JENI: Al nevinovăției. Priviți domnule ministru. Ia uitați-vă ce roz inefabil
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1557_a_2855]
-
inefabilă. JENI: Aș vrea să fac cu mult mai mult pentru dumneavoastră. MINISTRUL: Poți face mai mult. Dar numai dacă ai ceva roz. Îmi place rozul. Simbolul vinovăției, parcă? JENI: Al nevinovăției. Priviți domnule ministru. Ia uitați-vă ce roz inefabil! Vreau să vă dăruiesc și eu ceva de ziua Europei. MINISTRUL: Ce e Europa? O biată peninsulă în capul Asiei! Pe cînd tu... Ai continente întregi de geografie politică, de roz inefabil. De geometrie politologică. Mă simt cu adevărat european
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1557_a_2855]
-
Priviți domnule ministru. Ia uitați-vă ce roz inefabil! Vreau să vă dăruiesc și eu ceva de ziua Europei. MINISTRUL: Ce e Europa? O biată peninsulă în capul Asiei! Pe cînd tu... Ai continente întregi de geografie politică, de roz inefabil. De geometrie politologică. Mă simt cu adevărat european și universal. Politica e arta posibilului. Cu tine aproape orice devine posibil. JENI: O, nu mă flatați! Fiți sincer ca un adevărat diplomat. Diplomația e arta de a spune sincer lucruri nesincere
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1557_a_2855]
-
Iar acum, cînd am ajuns ministru, vii și mă vinzi. Asmuți purcelușii asupra mea. Secretele mele ajung în presă... PATROANA: Aoleu! Secretele! Mamă! Faceți voi politica a mare! Cine te crezi? Napoleon? Ce secrete ai tu? MINISTRUL: Sssttt. Secrete politice. Inefabile. PATROANA: Alea sînt găinării, nu secrete. Rahat de rață. C-ai furat o vilă, c-ai băgat paișpe mașini fără vamă... Astea sînt niște căcăreze. JENI (intră): Domnule ministru, trebuie să plecați la cimitir. Doamnă, vă rog să-1 lăsați pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1557_a_2855]
-
ai văzut tu, nenorocito, guguștiuc înjunghiat? Spune! Vorbește! JENI: Spuneți! Vorbiți! PATROANA: Nu mai pot... să vorbesc... MINISTRUL: Spune! Grăiește! JENI: Exprimați-vă! MINISTRUL: Cred că nu poate să se mai exprime. Ți-am spus eu: cafeaua asta are ceva inefabil. Nu poți s-o descrii în cuvinte, nici măcar cu aproximație. JENI: Cred că femeia asta nu se mai poate exprima în nici un fel. MINlSTRUL: Oare? Dar ce stă așa ca moarta-n păpușoi. JENI: Ce păpușoi? S-a enervat ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1557_a_2855]
-
Caracal... Caragiale este mereu pe-aproape, în piesele lui Horia Gârbea, până și în Pisica de lîngă Baskerville, unde, alături de Hercule Poirot și Ștrangulatorul din Boston, apare Ipingescu, care după ce participă la discuția firească despre rapiță ajunge la o concluzie inefabilă: "nenea Iancu, săracu, nu te lăsa niciodată neomenit"... Două piese ale lui Horia Gârbea, printre cele mai ample, au un "statut special". Stăpânul tăcerii, piesa care încheie primul volum, se petrece în regatul Nilului-de-Sus, "o țară în plină dezvoltare economico-socială
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1557_a_2855]
-
că stabilirea valorilor ține în bună măsură de problema Sensului. Muzica reprezintă un bun fundal pentru viața afectivă. Ea dă referințe trăirilor proprii (constituie o structură de orizont), le dezvăluie, le face conștiente. Muzica face legătura dintre iraționalitatea trăirilor (poate inefabilul lor) și reflexia asupra lor, în încercarea (ce aparține subiectului și nu muzicii) de a le transforma în gând. În condițiile în care afectivitatea reprezintă un orizont (unul din orizonturile necesare pentru nașterea sensului, asigurând "un rezervor de trimiteri" ce
Din alchimia unei existenţe. Jurnal de idei by Viorel Rotilă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1406_a_2648]
-
la... Sunt atribute, adică ceva ce ne este atribuit fără a ne fi propriu, însă definindu-ne. ٭ Limbajul se transcende în sensul său. El poartă un sens ce îl depășește, care e mai mult decât el. Stă mărturie gradul de inefabil pe care-l duce cu sine; acesta este o semnificare indirectă. A da chip aleatorului corespunde dorinței noastre de unitate (sensul putând lua naștere doar în orizontul unității). Știința recurge la transformarea necunoscutului în cunoscut mai curând prin forțarea cunoscutului
Din alchimia unei existenţe. Jurnal de idei by Viorel Rotilă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1406_a_2648]
-
și am putut să o studiez puțin. Silueta, ușor împlinită, era la fel de delicată. Îmbrăcată discret, elegant, cu aceeași ținută dreaptă, frumoasă. Vorbea, dădea mâna, saluta pe cei veniți cu un surâs ce mi s-a părut trist. În jurul ei plutea inefabilul. Așa mi s-a părut, așa am revăzut-o. Când i-am dat mâna a făcut un gest către mine, apoi, imediat, s-a retras. Și-a controlat atitudinea și m-a întrebat: A venit și Mihai? Nu, dar de unde
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1564_a_2862]
-
Dobrian (n. 1912). Primul este un impresionist tîrziu, un poet al armoniilor subtile și al raporturilor cromatice îndelung studiate, un melancolic și un contemplativ, iar cel de-al doilea un constructivist, un vizionar al ordinii geometrice, un lucid care caută inefabilul, paradoxal, tocmai în exactitate și în rigoare. Ion Popescu-Negreni este, cu alte cuvinte, un tradiționalist mereu proaspăt și permanent disponibil în fața provocărilor din lumea tangibilă, în timp ce Vasile Dobrian este un insurgent în spațiul limbajului, un spirit avangardist, o conștiință care
Memoriile și memoria pictorului by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/8766_a_10091]
-
creastă de frunze/ clocește cărbuni în melonul lui Magritte" (Nașterea poemului). Fascinat de realul curent, îndeobște depreciat,autorul Melancoliilor inocente îl echivalează cu un traseu spre un enigmatic simbol pe care-l găsești "o singură dată în viață", de ordinul inefabilului: Acolo în grădină, printre ridichi și foi de salată / printre cioburi de sticlă și bulbi putreziți / printre pietre și pene de cintezoi / într-o zi am găsit / ceva ce găsești numai o singură dată în viață / ceva fără formă ceva
Retrospectivă Petre Stoica (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/8840_a_10165]
-
cu gelozie la cingătoare. Dar oricât de generoși vor fi, tot nu vor acoperi imensul hău din urmă. Ce s-a pierdut, nu se va mai recupera în vecii-vecilor. Între altele, am pierdut - și pierdem cu fiecare zi - tocmai instrumentul inefabil care ne ține împreună: limba română. Cum să avem o societate unită, când tot mai mulți dintre noi vorbesc un fel de porco-limbă, în care nu doar că argumentele sunt în-locuite de grohăituri, dar până și cuvintele de le-gătură sunt
Eminescu, șef de sindicat by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/8881_a_10206]
-
aprinderea bruscă a luminii și cuprinderea într-un unghi favorabil a celor două paturi și gestul lichidării celor ce încă nu și-au ocupat locurile. Lucrurile se întîmplă întocmai ca la repetiție. Ironia seacă a replicilor adaugă un plus de inefabil filmului, ele nu au nimic din umorul programat, din witz-ul sitcomurilor care scontează reacția spectatorului, însă o serie de episoade au efect de scenetă, de "moment" reînnodînd cu spiritul ricaneur, flegmatic al acestui cavaler rătăcitor al vestului sălbatic, Cowboyul. Faptul
Nicio țară pentru bătrîni by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/8869_a_10194]
-
poftei de a vrea să-și convingă cititorul. Boia descrie fără să militeze și interpretează fără să pledeze. E cel mai aproape de neutralitatea intangibilă a idealului istoric. și fiindcă nu poate fi prins în țesătura unei fabule, Lucian Boia rămîne inefabil. Se sustrage etichetărilor și pare suspect de liber. Reversul medaliei este că poate fi bănuit de o anume înclinație evazivă: se eschivează cu tact de fiecare dată cînd e vorba de a adopta o poziție tranșantă. Tehnica lui e cea
Un autor inclasabil by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/8858_a_10183]
-
și, totodată, să înțeleg mai bine, ca cititor avizat, afinitatea mea față de strategiile auctoriale pe care le propune el. Întotdeauna m-am întrebat care sunt, de fapt, ingredientele incandescenței "riguros temperate" a cărților lui Banu, în ce constă, de fapt, inefabilul abordării sale, care îl singularizează printre critici. Și mi-am dat seama că situarea sa "interstițială" îi îngăduie să îmbine libertatea creatoare a scriitorului, care se mișcă nestingherit în universul fantasmelor sale, subjugat de subiectul care îl acaparează la un
Despre incandescența riguros temperată by Anca Măniuțiu () [Corola-journal/Journalistic/8896_a_10221]