290 matches
-
mai multe chestii de scandal, fie el (scandalul!) politic, monden sau juridic. Spațiul public este deja suprasaturat de țoape care-și iau una alteia vorba din gură, cu spume la gură și cu răcnete de precupeață, de talk show-uri inepte, unde agenda grosolană a patronilor este pusă în aplicare rudimentar și scrâșnit de o liotă de slugi cu microfon care dezonorează meseria de ziarist. Asta e!, bineînțeles, și ceea ce poate face un om decent este să le bage telecomanda în
[Corola-publishinghouse/Science/84960_a_85745]
-
de regulă, îl induc instantaneu trollii internetului prin comentariile lor, am căzut pe gânduri. Căci ceea ce m-a intrigat (și revoltat) nu a fost neapărat efortul inutil al profesorului Florea Ioncioaia de a explica în van unui astfel de sectant inept regulile unei minime conversații intelectuale, fie ea și în contradictoriu, fie ea și pe aceste canale de socializare, care încurajează răspunsul superficial și obrăznicia arogantă, ci, mai ales, încercarea stângace a moderatorului de a spune că respectiva gazetă satirică îi
[Corola-publishinghouse/Science/84960_a_85745]
-
are în prim-plan reciclarea unor convenții pe care înaintarea în vârstă nu le poate anula. Alți ani, alte cicluri de clișee. La 7 ani și 4 luni, Alex devine recipientul în care se aruncă violent cerințe școlare epuizante și inepte. Monologul în care „scuipă“ tot felul de clișee - de la Ana are mere la înălțimea unor vârfuri muntoase sau la formule chimice - e o mostră de gândire artificială, excelent susținută de Lari Giorgescu. Automatismele verbale, pomparea minții cu tot felul de
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2206_a_3531]
-
la problemele Europei și ale lumii. Să gândim nu ca locuitori ai Ploieștilor și Dorohoiului, ci ca fii responsabili ai planetei Pământ. Dar pentru aceasta este nevoie de cultură și educație de nivel european, nu de surogate ieșite din capete inepte ce se întâmplă să doarmă în fotoliile Parlamentului și se trădează cum deschid gura: nici limba română nu o știu prea bine. Jurnalistul mai sus citat credea, sincer, că păcatele presei din vechiul regat nu-și mai au locul în
Ambrozie şi poşircă by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1140_a_2067]
-
la problemele Europei și ale lumii. Să gândim nu ca locuitori ai Ploieștilor și Dorohoiului, ci ca fii responsabili ai planetei Pământ. Dar pentru aceasta este nevoie de cultură și educație de nivel european, nu de surogate ieșite din capete inepte ce se întâmplă să doarmă în fotoliile Parlamentului și se trădează cum deschid gura: nici limba română nu o știu prea bine. Jurnalistul mai sus citat credea, sincer, că păcatele presei din vechiul regat nu-și mai au locul în
Ambrozie şi poşircă by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1140_a_2067]
-
etern și deci nu moare niciodată. El nu corespunde unei perioade a civilizației pentru că este civilizația însăși și acum și pururea și în vecii vecilor’. “Iar dacă este vorba de absurdadaugă Paulescu - apoi absurde sunt doctrinele materialiste și ateiste, doctrine inepte care trebuie izgonite definitiv din știință’. De altfel, 60 de ani mai târziu, marele nostru Petre Țuțea, într- o interpretare critică a scrierilor lui Toma d’Aquino, definește de o manieră extraordinară raportul dintre știință și religie în tratatul său
Nicolae C. Paulescu între știința vieții și metafizica existenței by VALERIU LUPU () [Corola-publishinghouse/Science/91893_a_92858]
-
era de fapt instrumentul prin care viața își urmează destinul, tipică și caracteristică speciei din care face parte. Fundamentează astfel creaționismul științific, declanșează și susține un război deschis cu materialismul ateu si mai ales cu darwinismul, pe care-l consideră inept și antiștiințific, cerând chiar scoaterea lui definitivă din știință. Plecând de la ideea că omul, în evoluția sa, este tributarul unor atitudini și comportamente conștiente sau inconștiente, care-i pot afecta propria existență, dar și a celor din jurul său, cu alte
Nicolae C. Paulescu între știința vieții și metafizica existenței by VALERIU LUPU () [Corola-publishinghouse/Science/91893_a_92858]
-
fără naționalitate certă; craidon curtezan, scos din cutie; erige proclamarea României în regat; feneanți trăiesc direct și indirect din munca poporului; frază cuvinte care aleargă pe stradă; fripon lipsă de caracter, implacabil; galopin intermediar în serviciul străinilor; industrie de palavre; inept incapacitate intelectuală; lăcustă a visteriei; logomachie vorbărie, ascunde lipsa de principii; malonest mijloace necinstite, viclean, incapabil de a pricepe un adevăr; masă neagră de nulități; om politic pahiderm biped, clovn ridicol, semizeu efemer; patriot cavaler de industrie, coate goale, de
Limbajul politic eminescian. Perspective semiotice by MIHAELA MOCANU () [Corola-publishinghouse/Science/979_a_2487]
-
tremurătoare ca un plămîn expectorat - fie buretele răcoritor pentru fruntea (enormă) a vreunui critic, congestionat pînă la urmă, nedumerit, nefericit de viforul și săbiile albastre și adîncul de rai în care vrea să fie văzut Spiritul. Poezie leneșă: poezia sinceră, inepta insistență de a scrie versuri cum vorbești, banalul reabilitat, curcit cu sensibilitatea; sărăcia poeților provinciali de a prefera o predică protestantă unui text august și revelat. Leneșă iarăși, poezia francis-jammistă, așa de naiv instalată în orthez-uri evidente. Poezia în cădere
Vocația și proza democrației by Cassian Maria Spiridon () [Corola-publishinghouse/Science/84998_a_85783]
-
acoperă de umbră. La fel ca în Apocalipsa, numai că la celălalt capăt al lanțului de efecte și de cauze, cele cinci sunete fundamentale ale limbajului, vocalele, dau - la Rimbaud - măsura imaginilor acestor zămisliri uriașe". Viziunea care anulează în totalitate inepta teorie a audiției colorate. Sonetul e și o ilustrare directă a metodei aplicate de autorul "Unui anotimp în infern: asemeni astrologilor, care realizează cantitativ cutare eclipsă ori cutare catastrofă cosmică revolută, el ne face să asistăm la spasmul inițial al
Vocația și proza democrației by Cassian Maria Spiridon () [Corola-publishinghouse/Science/84998_a_85783]
-
și rezolvare ei practică găsită, ale cărei date primare Poe le întrezărește, fără a le dezvolta corespunzător, nu satisfac întru-totul exigențele autorului român, fapt ce vizează și o întreagă tradiție literară, (neo)romantică, mai ales, - ceea ce el numește "poezia sinceră, inepta insistența de a scrie versuri cum vorbești, banalul reabilitat, crucit cu sensibilitatea"48. Formulă unei poezii sentimentale, "creatoare de scădere, de ciclu, de temporal", care să se mențină în datele experienței obișnuite este respinsă categoric de Barbu, ca inadecvată, un
Gândul din gând: Edgar Poe și Ion Barbu by Remus Bejan () [Corola-publishinghouse/Science/84958_a_85743]
-
derâdere aceste șansonete roz-bombon. Termenul yé-yé, care astăzi stârnește nostalgia, era adesea peiorativ pe vremea aceea, fiind rostit cu ironie, dacă nu chiar cu dispreț de cei trecuți de 25 de ani. Adulții consideră aceste refrene ca fiind fără excepție inepte și comerciale. Este adevărat că aceste cântece sunt adesea mai mult decât dulcege, siropoase. Chiar și atunci când vorbesc despre despărțire, ele respiră numai armonie, deși flirtul provoacă în viața reală destule discordanțe. Nici pomeneală în cântecele acestea de tineri care
Istoria flirtului by FABIENNE CASTA-ROSAZ [Corola-publishinghouse/Science/967_a_2475]
-
oportunitate exploatată rapid de criticii literari, lipsiți de pergătire estetică și filozofică, și de inginerii activiști, lipsiți de aptitudinea de a realiza ceva. Criticul improvizator și inutil a devenit astfel ușor un activist demagog și arogant, iar inginerul semidoct și inept a devenit la rîndul său un activist învîrtitor de hîrtii și oprimator al inginerului specialist care-l complexa și-i producea disconfort. Am-bii activiști și-au putut apoi legitima privilegiile prin "dragos-tea de patrie", adică printr-o intensă demagogie patriotardă
Comunicare culturală şi comunicare lingvistică în spaţiul european by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/920_a_2428]
-
o lume în care viteza a devenit de mult una dintre valorile de căpătâi ale societății, cuvintele sunt și ele folosite cu maximă viteză, la întâmplare, buimac, fără vreo reflecție, fie ea chiar și fugitivă, asupra adevăratului lor sens. Etichete inepte sunt aruncate cu nonșalanță asupra unor stări de fapt, etichete amplificate până la suprasaturație de mijloacele mass-media, care tocesc un clișeu lingvistic până la automatizare, introducându-l astfel în reflexele lingvistice ale comunității și generând o magmă lexicală din care vai, în
AUTOBIOGRAFIA LUI PAISIE VELICIKOVSKI, O POETICĂ A DEVENIRII by NICOLETA-GINEVRA BACIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/346_a_610]
-
fost o reparație târzie, datorită complexelor de inferioritate, pe care le-au cultivat românii ca să fie, de obicei, pe placul altora. Un istoric medievist, dintr-o familie de istorici, când s-a discutat trecerea lui Ștefan în rândul sfinților, declara, inept, că gestul reparatoriu nu are nici un sens, deoarece Ștefan cel Mare a fost un om ca toți oamenii. Ce uitau sau ignorau cârcotașii dintre noi era faptul că poporul îi dăduse numele de sfânt îndată după moartea sa. PARTEA A
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
mereu pe „tipul cu schema”, cineva care să pună la cale combinații și să le spună exact ce să facă. Cum nici un „tip cu schema” nu ar fi vrut să aibă de-a face cu niște oameni atît de vădit inepți, ghinioniști și ratați, Își continuau căutarea, fabricînd minciuni sfruntate despre marile lor lovituri, „revenindu-și” ca spălători de vase, vînzători de răcoritoare sau chelneri, prăduind din cînd În cînd cîte un bețiv sau poponar temător și căutînd, căutîndu-l mereu pe
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2031_a_3356]
-
spune nimic despre viața în societate. Astfel, devin un fel de mici Mowgli, zăpăcitul ăla din Cartea Junglei. Profesorii români... școala chiar e făcută din iresponsabili. O lipsă cruntă a lor de aderență la real. Știți, am văzut un slogan inept (nu spun am auzit, pentru că e riscant, având în vedere ce indică audiograma). „Animalele sunt mai bune ca oamenii“ - slogan idiot, dar care are mare legătură cu ce vorbim acum. Te uiți la Animal Planet și vezi turme, cirezi, cârduri
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2097_a_3422]
-
Adică ia găsit total deprofesionalizați. La Realitatea TV, de exemplu, era mare lucru săți dai seama, ca telespectator, despre ce era vorba - când, unde și ce sa întâmplat. Aveai parte, în schimb, de un comentariu excitat de importanța momentului, dar inept, al prezentatoarei. Apoi, întreaga zi au curs pe ecrane eternele talkshowuri, cu doitrei invitați în platou, în care problema era, chipurile, întoarsă pe toate părțile. Numai că nu se discuta de fapt despre ce se întâmplase în Japonia, ci despre
UMBRE PE ECRANUL TRANZIŢIEI by CEZAR PAUL-BĂDESCU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/579_a_1033]
-
stând eșecuri indiscutabile, precum filmul-didactic-cu-copil handicapat al lui Gabrea (după scenariul lui Răsvan Popescu) și telenovela filosofică a lui Marinescu, în care actori mari (Dinică, Vișan, Uritescu, Visu) înoată, ca peștii într-un borcan cu apă, în plasa unui scenariu inept și ieftin. La celălalt capăt al spectrului vedem tot mai clar emergența unui cinema tânăr de cea mai bună factură : cel al unui vechi debutant, precum Nae Caranfil care a deschis un drum, odată cu E pericoloso sporgersi , și cel al
4 decenii, 3 ani și 2 luni cu filmul românesc by Alex. Leo Șerban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/806_a_1825]
-
de la o devenire normală de paranteza comunistă, cu propriul set de valori (dintre care nu făcea parte invenția formală văzută mai curând, exact ca în Germania lui Hitler, un simptom de decadență burgheză). De fapt, filmul românesc a trecut de la ineptele melodrame burgheze la ineptele filme mobilizatoare și moralizatoare realist socialiste (uneori făcute de aceeași oameni, că tot se pricepeau). Cinematograful românesc a ratat, din motive ideologice, neorealismul anilor 40 (pe care-l recuperează abia acum), după cum, din aceleași motive, n-
4 decenii, 3 ani și 2 luni cu filmul românesc by Alex. Leo Șerban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/806_a_1825]
-
de paranteza comunistă, cu propriul set de valori (dintre care nu făcea parte invenția formală văzută mai curând, exact ca în Germania lui Hitler, un simptom de decadență burgheză). De fapt, filmul românesc a trecut de la ineptele melodrame burgheze la ineptele filme mobilizatoare și moralizatoare realist socialiste (uneori făcute de aceeași oameni, că tot se pricepeau). Cinematograful românesc a ratat, din motive ideologice, neorealismul anilor 40 (pe care-l recuperează abia acum), după cum, din aceleași motive, n-a reușit să strecoare
4 decenii, 3 ani și 2 luni cu filmul românesc by Alex. Leo Șerban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/806_a_1825]
-
să apară În carte <endnote id="(549, p. 150)"/>. Este o poveste ridicolă, dar simptomatică. Ea demonstrează că degra- darea generală a societății comuniste a atins chiar și activitatea de cenzură, care a ajuns să fie minată de un formalism inept. Un instrument al degradării (cenzura) s-a degradat el Însuși. Astfel, organele cenzurii ceaușiste ajunseseră să fie speriate mai degrabă de termeni decât de idei. Iar În nomenclatorul de termeni-tabu (o listă pe cât de lungă pe atât de stupidă) intrau
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
în eseul pe care-l consacră Scrisorii pierdute. Citit cu atenție acest dublu limbaj definește mai bine un stil în politică, o serie de reflexe mentalitare, și în cele din urmă un complex identitar. O parte din enunțurile catalogate drept inepte sunt formele sublimate în paradox a unor judecăți pertinente în microsocietățile convulsionate de delirul politic sau de pasiuni mai mult sau mai puțin avuabile. „Ori toți să muriți, ori toți să scăpăm !”, celebra replică a lui Rică Venturiano din O
Caragiale după Caragiale by Angelo Mitchievici () [Corola-publishinghouse/Memoirs/819_a_1754]
-
punct de focalizare final. Ignoranța locuitorilor acelei lumi în care nimeni nu des- chide ochii este deplină. Personajele acestui limb trăiesc larvar cu propria suficiență, un simulacru existențial, la rândul lor simulacre de cetățeni, bricolaje vivante din bruioanele unor discursuri inepte. Regizorul îi condamnă la cecitate, excesul de privire, corespondentul lui „văz monstruos” este orbirea în forma anulării rațiunii, cu numele ei popular, prostia. În articolul său, „Ramă în ramă în ramă în ramă”, din Contrapunct, 19 octombrie 1990, ăreprodus în
Caragiale după Caragiale by Angelo Mitchievici () [Corola-publishinghouse/Memoirs/819_a_1754]
-
iunie, rezultă din diferența de 12 zile dintre stilul vechi, păstrat la noi, și cronologia europeană. În realitate, însă, între 28 iunie și 8 iulie este o diferență de doar 10 zile. De fapt, acest început seamănă foarte bine cu ineptul „Studiu critic” puiblicat de Nicolae Pătrașcu în „Convorbiri literare”, după moartea poetului. Redăm, din nou, fragmentul corespunzător, din nr. 11-12, ian.-feb. 1890, p. 1054: „Spre începutul lui iulie 1883, însă, poetul nostru simți oarecari anomalii în fizicul lui robust
Boala şi moartea lui Eminescu by Nicolae Georgescu () [Corola-publishinghouse/Science/829_a_1548]