3,467 matches
-
despărțea de Mircea, nu de o cutie metalică, rece și fără suflet. Știa că în salonul de tranzit o aștepta mama conectată la diverse aparate și tuburi de oxigen. Îi era destul de greu să o vadă așa într-o stare inertă, cu tuburi și fire peste tot pe lângă patul ei metalic de spital. Știa că Mircea este lângă ea sufletește. Nu se îndoia de acest lucru. Nu știa ce va face dacă mama va părăsi prea devreme această lume. Ce se
DESTINE PARALELE de STAN VIRGIL în ediţia nr. 374 din 09 ianuarie 2012 by http://confluente.ro/Destine_paralele.html [Corola-blog/BlogPost/361893_a_363222]
-
înapoi și înainte , Rătăcind că două năluci între astre Cu-aceeasi iubire blocata-ntre cuvinte ... De atunci am plecat fără să mai stau Și-am revenit uitând ca să mai plec , Ca să iți ascult tăcerile ce mă tot strigau Dincolo de prezentul inert și sec ... Te-astept în univers pe-o altă stea Nu mă recunoști ,dar sunt acolo pentru tine , Să ascult de la inceput toată povestea Unei iubiri , ce ți-a amintit de mine ... gabrielaenerusu Referință Bibliografica: Pe-o altă stea / Gabriela
PE-O ALTA STEA de GABRIELA RUSU în ediţia nr. 2219 din 27 ianuarie 2017 by http://confluente.ro/gabriela_rusu_1485540029.html [Corola-blog/BlogPost/375586_a_376915]
-
e însă călduroasă Cum le păstrează și le-aduce toate Din vreme-ndepărtată, neguroasă, Dar temătoare de uitare poate. Din ce afunduri clipele uitate Vin astăzi cu mustrarea să mă certe? Cu lacrima durerii sunt udate, Nicicând durerile nu sunt inerte. Adrian Simionescu Referință Bibliografică: Mustrare / George Nicolae Podișor : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 332, Anul I, 28 noiembrie 2011. Drepturi de Autor: Copyright © 2011 George Nicolae Podișor : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat este permisă
MUSTRARE de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 332 din 28 noiembrie 2011 by http://confluente.ro/Mustrare.html [Corola-blog/BlogPost/358911_a_360240]
-
însângerate de strigăte, /lăsîndu-mă să-mi gust întristările / înmiit de întregi” (Priveam). Delimitarea spațiilor privilegiate este conturată tonic de răspunsul la spaima în fața temporalității, ca tendință profundă de respingere a timpului cronologic: „Ce rost să mai strig timpului, / acestei lumi inerte și surde? / când nu mai pot găsi / lacrima din ochiul timpului / iar sufletul lumii / s-a stins în aduceri-aminte?!” (Cui să strig?). Pentru a face mai transparentă relația dintre subiectul și obiectul oniric, într-un alt spațiu imagistic, evocator, generat
AUTORITATEA GNOSEOLOGICĂ A CUVÂNTULUI ÎN POEZIA VIORELEI CODREANU TIRON de VIORELA CODREANU TIRON în ediţia nr. 220 din 08 august 2011 by http://confluente.ro/_autoritatea_gnoseologica_a_cuvantului_in_poezia_viorelei_codreanu_tiron.html [Corola-blog/BlogPost/372640_a_373969]
-
ziua și-i amurg, O dulce înserare se apropie furiș, Ca altădată devreme mă culc, Să mă odihnesc și să te văd în vis. Față-n față cu ale Turzii Chei, Pe masă îmi surâde chipul tău, Mi-e gândul inert, fără idei, De ce mă chinui așa rău? Dă-mi iubire, dă-mi lumină, Ca în zilele ce-s amintiri, Vino lângă mine tot așa senină, Ca ale stelelor sclipiri. Nu pleca fermecătoare zână, Rămâi! De ce să pleci când plâng, De
INFLUENŢE IMPRESIONISTE de MIHAI LEONTE în ediţia nr. 520 din 03 iunie 2012 by http://confluente.ro/Influente_impresioniste_mihai_leonte_1338781547.html [Corola-blog/BlogPost/358260_a_359589]
-
ora 20. A trebuit să gestionez pierderea prin aducerea a ceea ce era necesar pentru pregătirea celei care își luase ADIO de la viață. Am crezut că sunt puternic și voi trece acest examen inopinat. Dar când am văzut chipul soției mele inert în sicriu m-am simțit doborât și ochii au început să lăcrimeze involuntar, ca mai apoi psihicul meu să cedeze și să izbucnesc în plâns. Da, am izbucnit în plâns. Nu mai plânsesem de circa 60 ani. Când tatăl meu
SINGUR, DAR CU VOI PRIETENI de MIHAI LEONTE în ediţia nr. 1003 din 29 septembrie 2013 by http://confluente.ro/Singur_dar_cu_voi_prieteni_mihai_leonte_1380406888.html [Corola-blog/BlogPost/365122_a_366451]
-
Acasa > Stihuri > Cugetare > VIAȚA ÎNTR-O PARANTEZĂ Autor: Mariana Stoica Publicat în: Ediția nr. 2303 din 21 aprilie 2017 Toate Articolele Autorului Avem nevoie de soare , încredere și afecțiune Altfel ne transformăm într-o inertă materie Deși murim singuri și singuri venim pe lume Călătorim în timp cu zâmbete și lacrimi...în serie. Suntem sculptorii propriilor noastre ființe Învățăm că oamenii ce vorbesc mult fac puțin Învățăm că fericirea e relativă... nu o știință Și
VIAȚA ÎNTR-O PARANTEZĂ de MARIANA STOICA în ediţia nr. 2303 din 21 aprilie 2017 by http://confluente.ro/mariana_stoica_1492801205.html [Corola-blog/BlogPost/359005_a_360334]
-
pentru realizarea acestor activități; 80. serviciu de sistem - orice serviciu necesar pentru accesul și exploatarea rețelelor de transport, rețelelor de distribuție, instalațiilor GNL și/sau de înmagazinare, inclusiv dispozitive de echilibrare a sarcinilor, de amestecare și de injectare a gazelor inerte, dar excluzând instalațiile rezervate exclusiv pentru operatorii de transport și de sistem, de distribuție sau de înmagazinare în vederea îndeplinirii atribuțiilor acestora; 81. siguranță - siguranța aprovizionării cu gaze naturale și securitatea tehnică a obiectivelor; 82. sistem - orice rețea de transport, distribuție
EUR-Lex () [Corola-website/Law/245650_a_246979]
-
târau tăcuți pe aleile umbrite ale parcului și niciunul nu îndrăzni să spargă tăcerea grea ce le apăsa sufletele, prin care rușinea, vinovăția și neputința, tropăia fără menajamente. Pe Lea o instalară pe bancheta din spate, ca pe o păpușă inertă. Părea foarte bolnavă, absentă și toți o priveau îngrijorați și speriați. Maria o luă în brațe, strângând-o la piept, murmurându-i cuvinte de alint și dezmierdându-i, topită de dragoste și duioșie, părul răvășit și umed. În îmbrățișarea mamei
DILEME 23 de SILVIA GIURGIU în ediţia nr. 2202 din 10 ianuarie 2017 by http://confluente.ro/silvia_giurgiu_1484075172.html [Corola-blog/BlogPost/362886_a_364215]
-
încadrez niciodată. Chiar dacă nu eram scunda și nici nu păream la 1,75 metri, țocurile mai înalte m-au fascinat că o garanție a unei feminități subtile, a unei atracții că moneda de schimb într-o lume fără surprize, previzibilă, inerta și asexuata, așa cum părea să devină habitatul nostru natural. Mi-am prins părul strâns într-un coc lejer, oricum nu puteam crea cine știe ce modele dată fiind genetică familiei unde noi doamnele nu prea am beneficiat de păr bogat. Rădeam deseori
CELULA MEA NEBUNA CONTINUARE IV de SILVANA ANDRADA în ediţia nr. 1909 din 23 martie 2016 by http://confluente.ro/silvana_andrada_1458718671.html [Corola-blog/BlogPost/348623_a_349952]
-
am dat seama că erau ciobani. Miroseau puternic a alcol și se clătinau pe picioare. Fără un cuvânt unul l-a înfășcat pe Felix și cum acesta se zbătea l-a lovit cu capul de copac și băiatul a căzut inert la picioarele lor. Cum eu țipam celălalt mi-a astupat gura și m-a violat cu sălbăticie. Când a cedat locul celuilat am leșinat. M-am trezi după câteva clipe, deoarece unul din ei m-a udat cu apă și
DOAR IUBIREA RAMÂNE(FRAGMENT) de SILVIA KATZ în ediţia nr. 447 din 22 martie 2012 by http://confluente.ro/Doar_iubirea_ramane_fragment_silvia_katz_1332442581.html [Corola-blog/BlogPost/364773_a_366102]
-
și îmi dădea palme. Între timp Felix se trezise și îl legaseră la gură cu cordonul de la rochița pe care mi-o sfâșiaseră. Eram plină de sânge pe picioare și păream de piatră. Nu-mi simțeam corpul care parcă devenise inert. Cei doi se așezaseră lângă noi și rânjeau satisfăcuți. Din când în când mai beau dintr-o sticlă pe care am văzut că scria ,, țuică,,. După câteva minute unul din ei i-a spus celulilat. -Îi luam și îi aruncăm
DOAR IUBIREA RAMÂNE(FRAGMENT) de SILVIA KATZ în ediţia nr. 447 din 22 martie 2012 by http://confluente.ro/Doar_iubirea_ramane_fragment_silvia_katz_1332442581.html [Corola-blog/BlogPost/364773_a_366102]
-
al tradiției ca o perspectivă resemnată ce înlocuiește zbaterea deșertică a lumii, mergând împreună ca vector de adaptare socială. Viața, Poezia, Poetul, Dreptate, Nefericire, Dezordine- Povară, sunt alte poezii care propun ca soluție lirică deșertăciunea, nefericirea existenței sau finibilul asumat: „inerți, tot mai des/ imitând pereții/ lăsându-ne puși de alții/ zi de zi/ fără luptă/ la colț./”( Exiluri de frică). Tudor A. Ursente aduce în prim plan liric o metaforă din semantică- fără hashtag- așadar fără includeri și segmente, fără
PREFAŢĂ- TUDOR A. URSENTE, FĂRĂ HASHTAG de CRISTINA ŞTEFAN în ediţia nr. 1551 din 31 martie 2015 by http://confluente.ro/cristina_stefan_1427784470.html [Corola-blog/BlogPost/382679_a_384008]
-
buzele strâmbe și aplecat într-o parte. Am realizat apoi că mă simțeam extrem de ușor și ceva (sau cineva) mă împingea în sus către tavanul alb din sala de operație în care mă regăseam eu (dar care eu ?) și ... trupul inert întins pe masă. Am remarcat instantaneu, pierdusem noțiunea timpului, că pot vedea în același timp corpul meu, dar și tavanul încăperii. Ca și cum aș fi avut un ochi pe ceafă. Vedeam totul panoramic, la trei sute șaizeci de grade, dar ce m-
EXISTĂ VIAŢĂ ŞI DUPĂ MOARTE ! (PARTEA ÎNTÂI) de LIVIU PIRTAC în ediţia nr. 1835 din 09 ianuarie 2016 by http://confluente.ro/liviu_pirtac_1452355392.html [Corola-blog/BlogPost/376191_a_377520]
-
acasă, nu îl admonesta că stătea mai mult cu prietenii la o bere decât cu ea și nici nu mai avea pretențiile acelea enervante cu făcutul lucrurilor împreună. Dar nici despre apropiere nu mai putea fi vorba, atâta timp cât ea devenea inertă în puținele lor momente intime și continua să fixeze tabloul cu privirea chiar și atunci. Într-o zi, el se mută pur și simplu din dormitor, ca să o facă să înțeleagă că persoana lui trebuia să fie pe primul plan
TABLOUL de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1356 din 17 septembrie 2014 by http://confluente.ro/mihaela_alexandra_rascu_1410921019.html [Corola-blog/BlogPost/376391_a_377720]
-
nu de rușine. Nu crezi? Ștefan o strânse în brațe și o sărută pe creștet. Dalia se plie pe trupul său ca un maieu subțire, pe un corp umed, abia ieșit din baie. Era lipită complet, ca o ventuză. Era inertă. Nu se mai putea mișca. I se blocaseră toți nervii. A trebuit să o îndepărteze un pic ca să-și mai poată muta picioarele din loc. - Dalia? - Scuze..., scuză-mă, cred că am o cădere de calciu, sau așa ceva, nu știu ce se
ROMAN PREMIAT DE LIGA SCRIITORILOR de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1191 din 05 aprilie 2014 by http://confluente.ro/Stan_virgil_1396715790.html [Corola-blog/BlogPost/341866_a_343195]
-
în când întreruptă de un șuierat abia perceptibil. Venea parcă de nicăieri, dar era acolo între acele ziduri. Silueta abia perceptibilă a unui bărbat înalt, aproape deșirat, zăcea nemișcată exact în mijlocul încăperii. Mâinile cu degete lungi, aproape scheletice, îi atârnau inerte de o parte și de alta a corpului. Ochii deschiși priveau înainte și pretutindeni . Chipul slabit de alte vremuri care îl precedaseră chinuitor se scurgea parcă din dreptul ochilor adânciți în orbite. Formele carne care îi mai aduceau încă aspectul
FLUTURI SUB CEARCĂNE de DANIEL DĂIAN în ediţia nr. 250 din 07 septembrie 2011 by http://confluente.ro/Fluturi_sub_cearcane.html [Corola-blog/BlogPost/361452_a_362781]
-
îndreptându-se spre el. Avea însă ochii închiși. Părea că nici măcar nu atingea consistența pământului sub tălpile sale. Nu era plutire, doar apropiere. Nici măcar aerul nu îl împingea înaintea ei. Se deplasa pur și simplu spre el. Mâinile ei, atârnau inerte de o parte și de alta a unui corp proporționat să întregească imaginea matură a unei femei, care nu își pronunța greutatea vârstei sub auspiciile niciunui timp. Forma corpului ei se pierdea difuz într-un amurg cețos, doar trăsăturile alungite
FLUTURI SUB CEARCĂNE de DANIEL DĂIAN în ediţia nr. 250 din 07 septembrie 2011 by http://confluente.ro/Fluturi_sub_cearcane.html [Corola-blog/BlogPost/361452_a_362781]
-
Acasa > Poezie > Delectare > ,,I,, DIN IUBESC Autor: Marioara Nedea Publicat în: Ediția nr. 2051 din 12 august 2016 Toate Articolele Autorului Silabele mi se intersectează pe torsul de greier inert. Și sar peste noaptea ce trează, Îmi face cu ochiul, discret. Nu-mi aparține lascivul tău urlet de lup singuratec și pesimist. Dar vreau un bemol dintr-un scâncet să scot și un gând optimist. Spre tine s-alerg și
,,I,, DIN IUBESC de MARIOARA NEDEA în ediţia nr. 2051 din 12 august 2016 by http://confluente.ro/marioara_nedea_1470990190.html [Corola-blog/BlogPost/366252_a_367581]
-
dezlegare Să poți să-mi stai alături și să mă strângi de mână, Să mă-nvelești când tremur cu vestă ta de lâna. Nu plânge maica scumpă, eu te-am văzut prin ceață De pe un rug prea rece, cu trup inert, de gheață, Erai la dreapta Maicii ce m-a luat în brațe Când am uitat de mine în gură morții hoate Nu plânge maica scumpă că nu te poți întoarce, Din colțul de batistă puhoi de lacrimi stoarce, Nu plânge
CANAL DE AUTOR by http://confluente.ro/articole/ana_podaru/canal [Corola-blog/BlogPost/382946_a_384275]
-
mică dezlegareSă poți să-mi stai alături și să mă strângi de mână,Să mă-nvelești când tremur cu vestă ta de lână.Nu plânge maica scumpă, eu te-am văzut prin ceațăDe pe un rug prea rece, cu trup inert, de gheață,Erai la dreapta Maicii ce m-a luat în brațeCând am uitat de mine în gură morții hoațeNu plânge maica scumpă că nu te poți întoarce,Din colțul de batistă puhoi de lacrimi stoarce,Nu plânge că făptura
CANAL DE AUTOR by http://confluente.ro/articole/ana_podaru/canal [Corola-blog/BlogPost/382946_a_384275]
-
s-a dat între cei ce aveau Două săbii de foc ce urmau să mă taie. Nu știam de ce eu? De ce, ei mă doreau Altă Ana zidită-ntr-un cer...nu-n odaie... Mă zbăteam într-un trup osândit și inert Tremurând la răceală din coasă... De ce azi? mă-ntrebam căutând să mă iert ... Citește mai mult Osânda Macului roșuAna PodaruPatru oameni au stat la căpătâiul meu,Adunați pe altarul unde eram jertfita,Doi mă priveau...se-ntrebau dacă-s eu
CANAL DE AUTOR by http://confluente.ro/articole/ana_podaru/canal [Corola-blog/BlogPost/382946_a_384275]
-
Omul este capabil de multe, doar să creadă în asta, să creadă că el singur poate face multe. Cum nu știm ce ne-a mai rămas din mândria de a fi român, din portretul lui schimonosit din ultima vreme. Blocați, inerți și blazați, paralizați parcă în strânsoarea propriilor neputințe, noi, românii, părem astăzi o nație cu țara înghesuită la două capete: ''România lor'', adică a hoților, agramaților, corupților, profitorilor sau nemulțumiților de tot felul, și ''România noastră'', adică a celor cinstiți
ROMANII, O NATIE CU TARA INGHESUITA LA DOUA CAPETE de POMPILIU COMSA în ediţia nr. 364 din 30 decembrie 2011 by http://confluente.ro/Romanii_o_natie_cu_tara_inghesuita_la_doua_capete.html [Corola-blog/BlogPost/351086_a_352415]
-
cu multe pietre, apăru o ființă ciudată, rară în acele parți, mergând doar pe membrele de dinapoi, ființă înaltă, cu pieptul acoperit de păr mult, cu o blană de cerb acoperindu-i mijlocul, desculță. Ducea pe spinare o căprioară grea, inertă, cu capul căzut în jos. Această ființă ciudată urca anevoie treptele de piatră spre o țintă nelămurită, care, poate, era o peșteră sub vârful muntelui. În urma acestei ființe, cam la o sută de pași în urmă, urca încă o ființă
PĂDUREA ŞI OMUL de VIOREL DARIE în ediţia nr. 1852 din 26 ianuarie 2016 by http://confluente.ro/viorel_darie_1453795194.html [Corola-blog/BlogPost/379903_a_381232]
-
de piatră spre o țintă nelămurită, care, poate, era o peșteră sub vârful muntelui. În urma acestei ființe, cam la o sută de pași în urmă, urca încă o ființă de același fel, ceva mai slabă, de asemenea cu o căprioară inertă pe spinare. Omul Acele două ființe ciudate în pădure erau doi oameni. De unde veneau ei? Unde se duceau? Cine ar putea să zică? Poate locuiau undeva pe-aproape, având vreo casă primitivă, într-o colibă sau peșteră. Sau poate erau
PĂDUREA ŞI OMUL de VIOREL DARIE în ediţia nr. 1852 din 26 ianuarie 2016 by http://confluente.ro/viorel_darie_1453795194.html [Corola-blog/BlogPost/379903_a_381232]