5,765 matches
-
din care e alcătuit corpusul lui Rousset, cum probabil că este situația celor mai mulți dintre noi, analiza lui nu poate fi verificată. Dar asta nu o face cu nimic mai plăcut de urmărit. De altfel, studiul acesta îți stîrnește o curiozitate inevitabilă pentru variantele mai puțin cunoscute ale mîțului, căci autorul descoperă, în ele, o serie de aspecte extrem de interesante. Un intreg capitol al cărții este dedicat evoluțiilor generice ale mîțului, consecințelor determinate de variațiunile de formulă stilistica (de tipul narativ/dramatic
Don Juan longevivul by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/17790_a_19115]
-
postmodernismul împinge relativitatea, "democrația", pluralismul pînă la confiscarea de către "popular" a artei ca produs de elită, atunci însăși sintagma de artă postmodernă și-ar pierde sensul. Mai exact nu am mai putea-o consideră artă. În fine, o selecție e inevitabilă. Nu cred că postmodernismul dizolva ierarhiile, taxonomiile. Axioma a treia ar trebui să fie: dacă nu e canon, nimic nu e. N-am încotro și recunosc: sînt un nostalgic al logicii, al esteticului și al canonului. Axiomele mele pot părea
Axiome pentru uzul postmodernilor by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/17823_a_19148]
-
cele mai savante discipline și până la ingeniozitatea cerută de învățarea autodidacta, în închisoare, a artei tricotatului. Diversitatea solicitărilor, ca și natura lor îl mențin pe cel foarte înzestrat în zona de gravitație a urgentelor pământești. Tendințele, cele două, se concurează inevitabil și dramatic în inima celui angajat în această dispută. Aură tragică pe care numele maestrului o dobândește în desfășurarea unei istorii crude pare, de la un punct, scena unei sfâșieri intime, constitutive. "Bivalenta" lui Fay fusese deja, de multă vreme, consacrată
Singurătatea unui mentor by Dorin-Liviu Bîtfoi () [Corola-journal/Journalistic/17843_a_19168]
-
Cronicar Încă una. Și buna Pe lînga inevitabilă caracuda, în lumea literaților noștri - pe care cronicarul o privește de pe margine de mult - e o densitate îmbucurătoare de scriitori veritabili, din generații diferite, si concursurile de debut sau de împrejurări scot mereu la iveală nume noi, extrem de promițătoare. E
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/17838_a_19163]
-
sexuală cît și moartea, conturînd un domeniu "sacru". Dar pe cînd interdictele privitoare la dispariția ființei au dobîndit un aspect grav, cele avînd ca obiect Erosul a ajuns a stîrni ironia, rîsul, batjocura. Acest rîs dezonorant - expresie a unui destin inevitabil al omenirii - nu e decît o formă de ipocrizie, de neînțelegere a tragicului ce constituie miezul erotismului. O reacție, de asemenea pe o largă scară socială, la acest rîs sarcastic o reprezintă pudoarea, dorința de disimulare a intimității sentimental-senzuale. Din
Poezia Ilenei Mălăncioiu by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17193_a_18518]
-
atît de mult/ că am știut acolo cum să fiu singur:/ în așa fel singur! "), cu atît e mai puternică dorința de-a o dizolva în experiența Întregului, evident impură în deznădejdea ei, tragică pe cît de hilară, sub steaua inevitabilă a damnării: "!dară și dară noi sîntem blestemați/ că ori ne vine a plînge ori ne vine a rîde/ și sfărîmăm în bucăți ca tămîia/ echilibrul de aur proporția de aur/ regula de sînge:/ numai Moartea surîde - / și noi și
Poezia lui Cezar Ivănescu by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17243_a_18568]
-
națională arma cea mai redutabilă a parvenirii și dominării vieții culturale, cine a încurajat, pe cât a fost posibil, în condițiile nefastei epoci, spiritul critic și conștiința apartenenței noastre spirituale la Occident, la Europa? Nu cumva România literară, cu toate concesiile inevitabile făcute în epocă, a dus în primul rând această grea luptă, prin colaboratorii săi și întâi de toate prin echipa sa de critici literari? Înseși organele represive percepeau revista ca un factor de rezistență la totalitarism, cum reiese din documente
În plin absurd by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Journalistic/17277_a_18602]
-
cu alta, id est a sincretismului lor originar? Așijderea Șerban Foarță își suprapune nu o dată verbul decantat pînă la o frapantă personalizare cu cel al unor înaintași din cinul poeților. E o suprapunere pe cît de discretă pe atît de inevitabilă în acest "bulion de cultură" în care ne aflăm. Corzile lirei d-sale filologice emit sunete corespondente unor alte lire, ilustre, precum un omagiu și totodată precum o regăsire într-un trecut-viitor care-l fascinează pe autorul ce receptează cu
Poezia lui Șerban Foarță by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17261_a_18586]
-
devină folclor. Ce anume face ca o carte compusă din fraze sentențioase declamate în mijlocul unor prieteni, din sincerități teatrale, din invective copilărești la adresa unor sisteme politice să fie un best-seller? Gabriel Liiceanu a reflectat cu binecunoscuta sa gravitate asupra acestei inevitabile întrebări și a dat un răspuns: "trebuie risipită din capul locului o neînțelegere: cele "trei sute douăzeci și două de vorbe memorabile" nu sunt simple vorbe de spirit, aforisme sau afirmații paradoxale, care stau laolaltă într-o vecinătate indiferentă, ci mai
GÂNDIREA EXCLAMATIVĂ by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/17294_a_18619]
-
realități exterioare, privește necontenit în urmă și se indentifică fatalmente, atît ca acțiune materială propriu-zisă, tehnică, dar și ca modalitate de a gîndi forma plastică și de a înțelege sensul creației, cu cei asupra cărora intervine. Și tot în mod inevitabil, el vine permanent în contact cu expresii istoricește încheiate, cu lumi închise, pentru că, într-un procentaj aproape absolut, cu excepția unor deteriorări accidentale sau a unor agresiuni traumatice pe care le suportă obiectele mai recente, lucrările restaurate aparțin, materialmente, unor perioade
Restaurare și postmodernism by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/17304_a_18629]
-
relației dintre cei doi compune o poveste-paradigmă, nu lipsită de probleme pentru că fiecare dintre cei doi își păstrează particularități puternice,disjuncția nu e doar consecința depărtării în timp și spațiu. E o poveste noiciană cu maestru și ucenic, cu patetismul inevitabil pe care fiecare e liber să-l respingă, dar la care oricine visează în secret. În galeria portretelor apologetice se află, pe de-o parte, un tînăr aproape necunoscut, Marius Lazurca, "descoperit" într-un fel de Baconsky însuși și "promovat
Urbanitatea credinței by Luminița Marcu () [Corola-journal/Journalistic/17297_a_18622]
-
de digerat si "interiorizat" în orice caz, o foarte tulbure moștenire. Este, va fi un lung drum, cu multe piedici și capcane (episodul austriac, al ascensiunii lui J. Haider, nu e decît un exemplu mai mult), cu dispute, controverse, confruntări inevitabile. Și vital necesare. Dar nici o dezbatere nu este posibilă atunci cînd se procedează prin distribuire de etichete, prin spînzurarea celuilalt și a celorlalți de calificative dezonorante, prin abandonarea prezumției de bună credință.
Fără ieșire?! by Mircea Iorgulescu () [Corola-journal/Journalistic/17314_a_18639]
-
lumii. S-a constatat, dimpotrivă, o destabilizare continuă a fenomenului național. Interesant, prin consecințe contrarii, este și ideea că națiunea este unică pentru că are o aceeași limbă. Omogenizarea este un fenomen ideal, dar continuu contrazis de realitate, de permanentele și inevitabilele oscilații și modificări. Și exemplul cel mai evident este ceea ce se numește inclasabila Elveție, dar îl descoperim și în alte țări, cum e, de pildă, Turcia, unde după genocidul armenilor din 1915, apoi după exodul impus al grecilor (aproape un
Națiunea - geneză, prezent și viitor by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/17333_a_18658]
-
Șase versuri de dus și întors). O dialectică asemănătoare apare în alt poem, ale cărui motive sînt eternizarea (fixarea) fenomenalului în limbajul liric, tendința de autonomie a acestuia pe calea obscurizării, instaurarea Formei, "lăuntrul" flamboaiant al poeziei, mixtura, ca și inevitabilă, de ridicol și sublim pe care o implică postura poetului: "copaci de sînteți vouă vă vorbesc/ și frunzele n-o să vă mai cadă.// vreau să nu mă mai înțelegeți./ vreau să închid toate potecile/ ce duc la chilia cuvintelor mele
Înfășurat în "mantia damnării" by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17350_a_18675]
-
și registrele folosite atît în piesă, cît și pe scenă, variază de la clovnerie sau bufonerie grotescă, la ironie și auto-ironie, la poezie și glumă amară, la o disperare tragică îmbrăcată în haine comice. Pentru a preîntîmpina riscurile unei monotonii, totuși inevitabilă la un moment dat, autorul introduce un personaj secund, ca pe un truc dramatic care învîrte altfel mecanismul, dînd senzația că monologul s-ar transforma într-un dialog: Barrymore îl are ca partener de chin, de bucurii, de suferință, de
Povara destinului? by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/17357_a_18682]
-
mare durere de/ insuportabilă febră zebra și-ar contracta dungile negre a/ spasm/ pentru ca în fine oarecum frivol postmodernist să-mi zic/ că zebra ar fi prototipul xeroxului - ...dar/ să nu mă prea abat de la abătutul subiect despre/ starea de inevitabilă contradicție între/ o mînă și alta/ chiar dacă uneori ele se spală reciproc; adică/ mă gîndeam că de două mii de ani rămîne necreștinată/ mîna stîngă - cine și-ar face semnul crucii cu/ stînga (sinistra, în italiană)? Apoi/ cu mult peste două
Ironie și patetism by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17368_a_18693]
-
să se nască Ginghis sau Napoleon Han. Pare-se/ vrăjită de imensitatea pustiului/ Istoria a început a delira așa că/ ai grijă getule nu închide ochii/ nu ațipi aici spunîndu-ți tu însuți noapte bună/ pentru că te va absorbi neantul precum/ o inevitabilă ospitalitate absolută în/ misterul de o absolută brutalitate al/ Istoriei ce delirează din/ cădere/ în/ cădere" (Campanie turistică în Gobi). Cîte o anecdotă înviorează textul stăpînit-revendicativ, precum următoarea "întrebare neo-hamletiană": Ce ar fi comun între/ Marea Carte a lui Cervantes
Ironie și patetism by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17368_a_18693]
-
au a-i recunoaște un caracter dictatorial puterii lor discreționare, nu sunt dispuși să i-l admită și pe acela oligarhic, o dictatură proletară fiind, în pură teorie, una a celor foarte mulți. De unde și ipocrizia, această preschizofrenie, cu, corolar inevitabil, perpetua potemkinadă, farsa jucată pretutindeni în vastul continent sovietic: la Gorki, la Kirovograd, la Frunze, la Kirovabad, la Kuibîșev și la Kirov(sk).
Stalinismul toponimic by Șerban Foarță () [Corola-journal/Journalistic/17405_a_18730]
-
scrie chiar și dacă genul n-ar mai interesa pe nimeni. Devotamentul său se manifestă nu numai la masa de scris, ci și în viața publică, prin susținerea tinerilor dramaturgi, participarea la dezbateri televizate, prezența la premiere etc. Argumentele despre inevitabilul declin al teatrului într-un moment istoric nefavorabil nu-l impresionează pe Iosif Naghiu. "Piară lumea, dar rămână teatrul!" - aceasta pare să fie deviza sa. Și teatrul românesc "rămâne" tocmai prin contribuția lui Iosif Naghiu și a altor pasionați ca
TEATRU SCURT... ȘI CUPRINZĂTOR by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/17388_a_18713]
-
flata, prin mimetism, spațiul de acțiune al celeilalte. Comunicînd în mod firesc, răspunzînd legitim aceluiași imperativ cultural și artistic, acțiunea pictoriței și prezența poetei converg fără a crea confuzie și coexista fără a se concura. Din această întîlnire, pe jumătate inevitabilă - pentru că artele visează continuu să-și recupereze unitatea pierdută -, pe jumătate provocată și programatica, a rezultat nu numai o expozitie în două registre, ci și o carte-album care poate fi citită/privită în orice sens: că un volum de versuri
Un spectacol cu Infante by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/17936_a_19261]
-
dinții sînt integrate marile evenimente ale vietii cotidiene și ceremoniale: muncă și odihnă, reculegerea și sărbătoarea, nuntă și înmormîntarea. Prin cea de-a doua se manifestă presiunile istoriei, agresiunea factorilor de civilizație, intruziunea culturii consumului într-o economie cvasinaturală și inevitabilul derapaj către o iconografie ambientală kitsch. Însă dincolo de analiză sociologică implicită și de mărturia asupra degradării unor repere cu valoare muzeala din viața satului, Korniss recuperează o adevarată mitologie. Arhetipurile sale, chiar dacă aleargă sprinten către o lume eclectica, au întreaga
Arta ca rememorare by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/17953_a_19278]
-
chestiuni complexe și dificile ale filosofiei teoretice din mediul lor propriu, pe tărîmul filosofiei ușoare și populare. Cursurile sale erau, desigur, seducătoare, creînd în mintea auditoriului impresia că gîndurile și observațiile atunci se nasc, ca o improvizație inspirată. Primejdiile erau inevitabile. Întrebarea e "dacă prima obligație a profesorului nu este totuși de a exersă gîndirea analitică și critica a celor ce-l asculta și nu de a cîștiga adeziunea acestora la credințele sale personale prin puterea de antrenare a spectacolului pe
O pasionantă carte de filosofie by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/17950_a_19275]
-
pentru că fiecare presupune un tip aparte de conservare. Monumentele, de pildă, sînt inevitabil victimele timpului real, trăit, în sensul că pot fi distruse de intemperii, prin decizie politică, abandonate, uitate. Monumentul istoric încearcă, într-un fel, tocmai să contrapotenteze această inevitabilă precaritate a monumentului, deși nu o poate face cu adevarat, pentru că ar anula implicit o distincție insurmontabila. Însă un alt motiv pentru care mi se pare importantă diferența pe care o face Choay între monument și monument istoric ține tocmai
Între Petrarca Si Brunelleschi by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/17975_a_19300]
-
Simmel în acest volum. Giovanni Casanova a fost animat în goană să după sexul frumos, se pare, permanent de intenția cît se poate de onorabilă de a se căsători, de îndată ce avea să găsească femeia potrivită. Goana în sine, și reputația inevitabil, sînt determinate de această convingere că femeia potrivită există și trebuie descoperită. Cum bine s-a spus, motivul pentru care Casanova a rămas totuși neînsurat nu vine din aceea că el s-ar fi înșelat privitor la existența unei femei
Veverita intelectuală by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/18014_a_19339]
-
și convingătoare. Expunerea clară, vivace, la persoana I singular (modelul e Sextil Puscariu, exemplar pentru modul de a prezenta cît se poate de simplu, intuitiv și atractiv, rezultatele unor teorii și analize specializate) presupune anumite strategii persuasive: de pildă, o inevitabilă doză de simplificare, renunțarea la a descrie mult prea numeroasele puncte de dezacord în interpretarea unor fapte de istoria limbii. O decizie explicită e și cea de a privilegia în expunere aspectele lexicale: strategie de captare a cititorului, cu siguranță
Romanistică, românistică by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/18038_a_19363]