800 matches
-
realizare mediatizată constituie o dramă, cu un început și un sfîrșit, o Creație și o judecată ultimă. Odată ajunși la sfîrșit nu ne mai putem întoarce de unde am plecat, săgeata exclude cercul. Omul-Cuvînt a inventat istoria ca pe o derulare inexorabilă a unui plan divin esențial pentru creatură; Zarathustra nu poate să ucidă ideea de istorie și să înscăuneze Roata fără să ucidă imaginea Mîntuitorului. Grecii erau convinși că istoria trece prin stomac, și cei mai buni dintre ei nu aveau
Curs de mediologie generală by Régis Debray () [Corola-publishinghouse/Science/1031_a_2539]
-
Creșterea tirajelor (de la un exemplar la o sută în raport cu copiile manuscrise) a antrenat micșorarea obiectului fizic (în -8o a fost inventat la Veneția de Aldo Manuce), lărgind în schimb circulația produsului. Tendință spre repetabilitatea propriu-zis industrială care desacralizează în mod inexorabil mediumul multiplicator, sacralitatea fiind normal legată de unicitate (a persoanei, a operei, a lucrului). Multă vreme a existat o ierarhie în formatul cărții: formatul mare pentru textele sacre, în -4ș pentru literatura clasică, în -8o pentru umaniști, în -12ș pentru
Curs de mediologie generală by Régis Debray () [Corola-publishinghouse/Science/1031_a_2539]
-
avea forță de lege. Lecția a XI-a LOGICA CENZURII Relația inversă • Urmărirea • Cenzura: omagiul adus de autoritate puterii • Nevoia de control • Este interzis să nu interzici Istoria politică a comunicării este adesea scandată ca o ascensiune epică spre libertate: inexorabilă și radioasă emergență ce străpunge corsetele întunecate ale servituții. Legendă atrăgătoare, dar sumară. Istoria îndelungată a instituțiilor de cenzură, pe care o vom lua aici în discuție începînd cu epoca tipografiei, prezintă un anumit număr de mecanisme recurente, în rîndul
Curs de mediologie generală by Régis Debray () [Corola-publishinghouse/Science/1031_a_2539]
-
prin a le prefera "permisiunile tacite" (sau non-publice) și "simpla tolerare". Totuși legile din secolul al XVI-lea, încălcate sau eludate, n-au fost abrogate, ci perpetuate cu obstinație. Textele devin din ce în ce mai aspre, pe măsură ce executarea lor se îmblînzește în fața triumfului inexorabil al legii pieții. Căci, articol de consum și de export, cartea este sursă de profit. 1728: Art. 1: Edictele, Ordonanțele, Declarațiile și Regulamentele privind activitatea de tipărire [...] se vor aplica întocmai cu forma și conținutul lor în toate punctele care
Curs de mediologie generală by Régis Debray () [Corola-publishinghouse/Science/1031_a_2539]
-
Noile concepții legate de progresul social îl consideră ca fiind mai degrabă o potențialitate și nu realizarea ultimă, ca fiind dinamic, evolutiv, relativ și nu absolut, universal, ca o posibilitate, oportunitate istorică istorică și nu o tendință necesară, inevitabilă și inexorabilă, ca un produs, adesea neintenționat, al acțiunii umane colective și nu ca un rezultat al voinței divine sau al unor oameni excepționali (Sztompka, 1993: 37). 10 Poznanski realizează o tipologie a tranziției în funcție de două criterii: nivelul de radicalism al reformelor
Sat bogat, sat sărac: comunitate, identitate, proprietate în ruralul românesc by Adela Elena Popa () [Corola-publishinghouse/Science/1048_a_2556]
-
activități și capacitatea de a asculta fac posibil un control eficient dominat de acest stil. Contactul direct cu oameni și probleme apare ca fiind o metodă care, pe fondul intuitiv al abordării bazice, nu dă greș. Creșterea organizației va schimba inexorabil și într-un interval relativ scurt de timp o serie din caracteristicile observabile la acest moment. Caracterul antreprenorial se va dilua, fiind înlocuit de unul profesional. Este probabil ca anumite elemente care dau personalitate și savoare managerială să dispară sub
Practici de management strategic. Metode și studii de caz by Bogdan Băcanu () [Corola-publishinghouse/Science/2133_a_3458]
-
este definitoriu. Pentru a supraviețui și a fi competitiv, trebuie să se vehiculeze cantități mari de materiale, ceea ce are un impact pozitiv asupra marjelor. De aceea, s-au făcut din primul moment sacrificii și s-a mizat pe creștere. Mecanismul inexorabil al afacerii obligă la un control riguros al costurilor și la eficiență a tranzacție. Creșterea a fost de natură internă. Acest fapt a avut avantajul unei calibrări a investițiilor, ca și a resurselor umane folosite, în strictă concordanță cu nevoile
Practici de management strategic. Metode și studii de caz by Bogdan Băcanu () [Corola-publishinghouse/Science/2133_a_3458]
-
cu Charles Morgan, au disprețuit această carte care e totuși o superbă epopee a Americii din vremea Războiului de Secesiune, un roman de o rară amploare și forță, în care destinele individuale și societatea ca întreg sunt cuprinse în rețeaua inexorabilă a istoriei. Și astăzi se mai întâlnesc intelectuali cu prea înalt nivel estetic care disprețuiesc această operă mare, lucidă și omenească; de fapt, n-o disprețuiesc: cred doar că trebuie s-o disprețuiască. Nu știu dacă Margaret Mitchell a mai
[Corola-publishinghouse/Science/2234_a_3559]
-
administrativ, această separare funcțională minimizează riscul de a avea mulțimi dezordonate și impune populației o uniformitate de mișcare și conduită pe care numai planificarea fizică o poate Încuraja. O dată Înrădăcinată dorința de urbanism exhaustiv, logica uniformității și Înregimentării este aproape inexorabilă, la aceasta contribuind și aspirația către rentabilitate. Pentru o Închisoare este mai economic și mai simplu dacă toți deținuții poartă uniforme din același material și de aceeași culoare și mărime. Astfel, oricărei concesii făcute diversității Îi corespunde o creștere a
În numele statului. Modele eșuate de îmbunătățire a condiției umane by James C. Scott () [Corola-publishinghouse/Science/2012_a_3337]
-
într-un bogat ciclu erotic. Poemul Convoi funerar, izbutit, indică apropierea de noile curente, insă autorul își abandonează tocmai atunci uneltele. La reluarea lor, va da o vreme simple exerciții; ultimele poezii, din 1940, transmit totuși o vibrație adâncă în fața inexorabilului sfârșit. Până la acea dată, I. publicase în presa tălmăciri din lirica lui V. Hugo, W. Müller, Ada Negri, N. Lenau, H. Heine, M. Guyau, Arthur Rimbaud, iar în volum, o parte din versurile lui Charles Baudelaire, acestea de o valoare
ILIESCU-3. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287518_a_288847]
-
ca urmare a defecțiunii produsă în corpul apărătorilor ei. La întrebarea regelui cu privire la semnificația revoltei, ducele tranșează în favoarea revoluției. Sublinierea caracterului inevitabil al desfășurării evenimentelor asociază mișcarea istorică celei astrale. Puterea seculară este, așadar, depășită și incapabilă să stopeze cursul inexorabil al evenimentelor. Nici regele nu este protejat de această neputință în fața destinului 3. Ideea mișcării irezistibile a evenimentelor va fi metamorfozată în cursul secolului al XIX-lea în conceptul de necesitate istorică. Caracterul imperios al revoluției era accelerat de ceea ce
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
cu un aer sinistru. Iar soția e ultima care află. — Nu Înțelegeți! Îmi vine să-i dau o palmă. — Luke nu e așa. Pur și simplu, nu se poate! — E greu să accepți adevărul, spune David Sharpness pe un ton inexorabil. E nevoie de un mare curaj. Nu mă mai luați așa de sus! Îi zic furioasă. Eu am curaj. Dar, la fel de bine, știu că soțul meu nu e un bătăuș. Dați-mi notițele alea! Îi iau dosarul și un vraf
[Corola-publishinghouse/Science/2335_a_3660]
-
ce vrea. — Ba da, glasul nu mai vrea să mă asculte. Îl Înțeleg perfect! În luna de miere am călătorit În jurul lumii... — Becky, eu Îl cunosc pe Luke de cînd avea nouăsprezece ani. Nu mă lasă să continui, Întrerupîndu-mă, invincibilă, inexorabilă. — Îl cunosc. Relația noastră de la Cambridge a fost una cît se poate de solidă. Ne-a luat mințile. El a fost prima mea iubire adevărată. Iar eu a lui. Eram ca Ulise și Penelopa. CÎnd ne-am revăzut În cabinetul
[Corola-publishinghouse/Science/2335_a_3660]
-
șoaptei, al discreției, în pasteluri transparente, în cântece de leagăn, în notații succinte, în delicate alegorii miniaturale. În universul său poetic, marcat de pudoarea simțirii și a expresiei, „lebăda” e simbolul sufletului însingurat, „nacela” - simbolul înălțării la cer, ființa alunecând inexorabil în „marele somn”. Sunt detectabile aici ușoare ecouri din Lucian Blaga. Poeta citește în semnele lumii „semnele trecerii” și, ca într-un jurnal tainic al suferinței, descifrează „meandrele ciclice”, inexorabila trecere către „grădina de dincolo” sau „livezile de apoi”. SCRIERI
DUMITRESCU-4. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286910_a_288239]
-
simbolul sufletului însingurat, „nacela” - simbolul înălțării la cer, ființa alunecând inexorabil în „marele somn”. Sunt detectabile aici ușoare ecouri din Lucian Blaga. Poeta citește în semnele lumii „semnele trecerii” și, ca într-un jurnal tainic al suferinței, descifrează „meandrele ciclice”, inexorabila trecere către „grădina de dincolo” sau „livezile de apoi”. SCRIERI: Viorile primăverii, București, 1942; Poezii, pref. Șerban Cioculescu, București, 1967; Iarba timpului, cu un desen de Theodor Pallady, pref. Ion Brad, București, 1968. Traduceri: Arrigo Boito, Falstaff, București, 1963. Repere
DUMITRESCU-4. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286910_a_288239]
-
și introspecția, excesul fiind atenuat întrucâtva de momente de epic senzațional (biografia lui Sebastian-unchiul și a lui Beniamin Arvatu, fost potentat comunist devenit gangster) sau de secvențe reportericești (ultimele zile ale insulei Ada Kaleh). Tema obsedantă a lui F., deteriorarea inexorabilă a relațiilor dintr-un cuplu, revine în structura romanului Dansul focului, în centru situându-se adolescenta, apoi tânăra Raluca, îndrăgostită mai întâi de arhitectul Laurențiu, pe care îl părăsește, fără motiv explicit, pentru a se căsători cu inginerul Andrei Petringenaru
FILIP-3. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286998_a_288327]
-
testarea sa în raport cu evoluțiile efective din planul realității este cvasi-imposibil de realizat, dincolo de validitatea și logica argumentației și construcției intelectuale desprinse ca atare din analiză și din tipul de informație care stă la baza analizei. Bineînțeles, mai există și testul inexorabil al timpului care poate valida sau nu o prognoză, însă acest lucru nu mai este important atunci decât din unghiul istoriei, în legitimarea retroactivă a credibilității analizei, a capacității sale originare de a anticipa într-adevăr evenimentele și efectele lor
Războiul tăcut. Introducere în universul informațiilor secrete by Abram N. Shulsky, Gary J. Schmitt () [Corola-publishinghouse/Science/2146_a_3471]
-
eului liric macedonskian, energic, incandescent atât în desfășurarea viziunilor ideale, cât și în prăbușirile în lutul realității. De aceea, nostalgia vârstei revolute, pure, a copilăriei este secondată de gestul orgolios al înfruntării destinului vitreg (Mângâierea dezmoștenirii); meditația sumbră asupra morții inexorabile, care urmează capriciilor „norocului” (Destinul, Filosofia morții), se prelungește, vindicativ, în ideea generalizatoare (și egalizatoare) de condiție umană supusă legii supreme a stingerii. Chiar tendința evaziunii în iluzoriu și himeric, deja schițată, apare ca o revanșă în imaginar a eului
MACEDONSKI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287942_a_289271]
-
este foarte îngrijit. Tratatul despre Condiția sufletului este însoțit de o scrisoare adresată retorului Sapaudus din Vienne în care scriitorul îl îndeamnă pe prietenul său să se opună prin orice mijloace declinului artelor și științelor care se accentua în mod inexorabil în acea epocă; în corespondența cu Sidonius Apolinarie se găsește și o altă scrisoare a lui Claudian care i se adresează ca unui episcop în exercițiu; scriitorul a murit probabil în 473 sau 474. Bibliografie: CSEL 11, 1885 (A. Engelbrecht
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
în nici una dintre încercări, obiectivul strategic al clasei politice coordonatoare a tranziției nu a fost prosperitatea. Atât ideologiile, cât și programele politice care au alcătuit infrastructura intelectuală a tranzițiilor românești au considerat de fiecare dată prosperitatea ca fiind un efect inexorabil al achiziției de trăsături occidentale. Interesant este că fiecare dintre tranziții s-a concentrat asupra altor trăsături ale civilizației occidentale de pe urma cărora spera să obțină prosperitatea națională - și individuală - ca pe o consecință. Pașoptiștii și apoi Cuza și-au închipuit
Noul capitalism românesc by Vladimir Pasti () [Corola-publishinghouse/Science/2089_a_3414]
-
nu difereau esențial de cele ale lumii occidentale, cu care, de altfel, au ajuns să se înrudească. În ciuda proceselor anti-prosperitate pe care le-a declanșat și susținut tranziția spontană și pe care tranziția coordonată politic le-a acceptat ca realități inexorabile, o anumită prosperitate a fost înregistrată și la nivelul întregii populații. Ion Creangă o descrie pentru Humuleștii primei jumătăți a secolului al XIX-lea, iar memoriile lui Carol I, după cum am văzut, o descrie pentru orașul celei de a doua
Noul capitalism românesc by Vladimir Pasti () [Corola-publishinghouse/Science/2089_a_3414]
-
și egoismul un „dat natural” uman. Iar capitalismul urma să fie înlocuit de comunism nu în virtutea unei morale superioare, cea a dezalienării, pe care neomarxiștii au descoperit-o mult mai târziu în manuscrisele nepublicate ale lui Marx, ci pentru că evoluția inexorabilă a forțelor de producție - adică a tehnologiei - duce cu necesitate la imposibilitatea capitalului de a mai organiza producția. În schimb Lenin, care crede și el că societatea comunistă o va înlocui inevitabil pe cea capitalistă, este hotărât să facă o
Noul capitalism românesc by Vladimir Pasti () [Corola-publishinghouse/Science/2089_a_3414]
-
organică”. Această percepere specială a timpului dobândește înfățișări particulare în O, rămâi, expresie a unui timp paradisiac, în Afară-i toamnă („timpul încărcat de tristețe și fatalitate”), în vreme ce în Epigonii sentimentul dominant este al disoluției lucrurilor, al unui timp trecând inexorabil. Progresiv, poetul „a răsturnat perspectiva timpului, întorcând ochii (de la viitor) spre trecut, unde a stabilit plenitudinea lucrurilor cari în prezent trec, se duc, se destramă și mor”. G. a tradus o selecție din poezia lui Ion Caraion, apărută sub titlul
GUŢIA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287392_a_288721]
-
ca un trubadur și-a scris „cartea visată leneș cu sânge și azur”. Mult mai intens, mai acut devine acum sentimentul extincției: „E undeva un sunet de cuie și de scânduri,/ Prin toamnă simți o trudă de meșter de sicrie”. Inexorabilul drum al vieții spre moarte ar fi unica șansă de a supraviețui în eternitate: „Te căutăm, vecie, noi, putrezi călători”. Percepția morții se convertește în sentință și, totodată, în izbăvire. Câteva inflexiuni luminoase surprind, ca în niște stampe, peisaje din
ROBOT. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289290_a_290619]
-
și evlavios, tip de evreu habotnic, devotat cu fanatism idealului său religios. Față de orice încălcare a vechilor rituri, a tradiției, se arată intolerant, cu reacții de o fervoare aproape sălbatică. Orice amestec dintre creștini și evrei, pe care îi socotește inexorabil despărțiți prin ură milenară, i se pare o nelegiuire. Fiul său, Nisim Cohanovici, ilustrează o generație intermediară, care respectă tradiția mai mult de formă, aspirând de fapt către o asimilare, mai ales dacă aceasta aduce un „folos”. Lelia, fata acestui
RONETTI-ROMAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289366_a_290695]