465 matches
-
publică. Strada devenise un imens talcioc: afișele cu figuri indiegste (și cu sloganuri inepte) ne întîrziau în coșmar continuu. Care nici azi, după starea de grație lăsată celor ce s-au așezat iarăși în fruntea bucatelor, nu dispare. Mutre primitiv inexpresive continuă să spurce gardurile, zidurile, geamurile, într-o caraghioasă confruntare post factuală: faciesul predestinat, prin comunism, să ne întrețină coșmarul o viață, alături de cei al veleitarului existînd cît sfîrîitul unui flash second-hand. Strada. Și tot într-o Veneție care, se
Ordinea - dezordinea by Val Gheorghiu () [Corola-journal/Journalistic/16154_a_17479]
-
ce vlădică trebuie pomenit acum și se întreba dacă este sau nu cazul să-l pomenească pe Stalin". Intrarea în Orhei a trupelor sovietice n-are nimic triumfal sau solemn; soldații "arătau ca niște ființe epuizate și indiferente, fețe placide, inexpresive", iar un popă salută Armata Roșie dintr-o șaretă trasă de un cal orb. Mătușa memorialistului, din teama de a nu-și pierde postul de învățătoare (se trăgea din neam de preoți), își îngroapă mama fără slujbă religioasă. Doi ofițeri
Un destin basarabean by Ștefan Cazimir () [Corola-journal/Journalistic/7435_a_8760]
-
reflectată într-o oglindă energetică. Se opri instantaneu. Luminile exterioare clipeau atrăgător. Trotuarele străluceau cu o luminozitate care sfida noaptea. Rămase o vreme în fața imaginii ei inversate. Întotdeauna se socotise atrăgătoare, dar chipul aflat dinaintea ei era cam palid și inexpresiv. Cum stătea așa, cu privirea încordată, se gândi: "Oare asta a văzut domnul Hedrock pe teleecran?" Mergea pe stradă cu pași nesiguri. Convorbirea avusese loc într-o cabină a unuia dintre palatele-cazinou. Strălucirea ca de fulger a celebrului "Bulevardul Șansei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85067_a_85854]
-
Înghețată, albastru-verzuie ori verde-albăstruie ca apa băltoacelor În diminețile de iarnă. Pe de altă parte, se putea deschide deodată Într-un zâmbet cald și primitor, precum un val de căldură topind un strat de gheață, În timp ce fața Îi rămânea serioasă, inexpresivă sau gravă. Mai avea, În afară de acesta, și un alt surâs, mult mai neliniștitor, pe care Îl păstra pentru momentele de pericol ori de tristețe: o strâmbătură pe sub mustață, care i-o deplasa spre colțul stâng al gurii, și care Întotdeauna
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1860_a_3185]
-
-i ia! I se părea că își va ieși din minți, tot gîndindu-se la nedreptatea manifestată față de lucrarea sa. Dar în momentul cînd gîndul că el e un om fără talent și un prost, că lucrarea sa reprezintă o batjocură inexpresivă și grosolană la adresa lumii reale înceta să mai fie gînd, devenind o senzație a vieții, atunci îl apuca veselia. Acum nici măcar nu se gîndea la recunoașterea greșelilor lui, el era o ființă demnă de plîns, ignorantă, așa că penitența sa n-
Vasili Grossman - Viață și destin by Laurențiu Checicheș () [Corola-journal/Journalistic/6442_a_7767]
-
primele două mișcări vreau să zic" (Hic rhodos hic salta). Încheiem această strofă puțin mai obosiți și mai plictisiți; poezia, însă, continuă... Talentul, veritabil, al lui Dan Sociu se vede tocmai din poemele în care el renunță la minimalismul păgubos, inexpresiv, și își construiește versurile pe spirala acumulării și proiectării de sens. Banalitatea este explorată pe dinăuntru și deodată convertită în altceva, răsucită de explozia unei imagini insolite: "în aceeași zi în care s-a măritat/ maică-mea și-a dat
Minimalism by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/11674_a_12999]
-
sunt rodul celui de-al treilea val, februarie-aprilie 2008", pentru care cere o părere, "fiind nesigură de valoarea lor literară." N-a publicat niciodată. Ar ajuta-o, spune, ca un ochi critic să-i arate "ce este exagerat, ce este inexpresiv, ce este prea strident, ce pare forțat, ce pare prea siropos, ce este prea încifrat. Și eu observ uneori, continuă textul ei, aceste defecte ale poeziilor mele. Deseori nu sunt mulțumită de forma lor finală, multe vor fi îmbunătățite, modificate
Actualitatea by Susana Georgiu () [Corola-journal/Journalistic/8456_a_9781]
-
carne, mic”, o „fărâmă de om” (230), iar tânărul Aurescu - „mic, slab, fin, de un blond diafan” (236). Fizionomic, trăsăturile sunt lipsite de pregnanță, fața evreului estompându-se sub pana criticului până la ștergere. Fundoianu e „slab, firav, cu o figură inexpresivă, fadă, cu o privire ștearsă, absentă ca de pe urma unui vițiu intim, cu o frunte deprimată” (218). La capătul acestor portrete încă individualizate, Lovinescu plasează în mod semnificativ cinci profile indeterminate deja prin categoria care le cuprinde: „Siluete evreiești anonime”. În
Poetul X. Figura anonimului în comunitatea de la Sburătorul by Ligia Tudurachi () [Corola-journal/Journalistic/3788_a_5113]
-
nu surprindă pe vizitiu și pe Butoiescu. Acesta din urmă ar fi zâmbit, fără îndoială, discret, sau, mai rău, cum făcea de la o vreme încoace, spre a evita orice conflict vizual cu arhitectul, și-ar fi compus o față complet inexpresivă. La ideea aceasta, entuziasmul pentru fluturi al lui Ioanide fu stricat. Nu sunt decât două atitudini posibile, decise arhitectul: ori a admite principiul totalei gratuități a naturii, a admira cu mine franc năvălirea fluturilor, ori a reproba estetismul și a
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
mod excepțional cu Ioana, fata ei. Era și Gonzalv Ionescu, care nu fusese invitat, dar care, fiind informat de masă, se făcuse a intra întîmplător în grădina restaurantului și ceruse învoire a-și muta tacâmul. Inedit era doar un tânăr inexpresiv, cu obrajii foarte drepți, ca și când mușchii ar fi fost extirpați pe dedesubt, G. Călinescu și căruia Gaittany părea a-i da o foarte mare importanță. Era poate dintre inexplicabilele relații obscure ale lui Gaittany (socoti Ioanide), foarte utile pentru afacerile
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
durata cântecului, când trupul intra într-o erecție musculară, care înnobila toată ființa. Momentele cele mai distinse ale Indolentei se ghiceau a fi tocmai cele mai riscate, convulsiunile erotice. După acest entuziasm secret, cădea ziua într-o apatie decentă și inexpresivă. Iui Pomponescu îi era frică de femeile petulante, de formulă instabilă și cu inițiativa brutală. Astfel, nu se adapta deplin decât femeilor care îl conduceau politicos sau celor care se lăsau conduse docil. Indolenta avea numai calmul, nu era însă
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
ghem de picioare și mîini din care se ițeau capetele lui Frankie, Toal și Sludden. Lanark trînti ușa și-și acoperi ochii cu mîinile, dar imaginea celor văzute rămăsese după pleoape; un ghem de mădulare cu trei fețe cumplit de inexpresive, și gura lui Sludden deschizîndu-se și închizîndu-se, de parcă ar fi mîncat ceva. își căută paltonul prin maldărul de pe masă, cînd o voce nedeslușită îi spuse: — îmi dau seama că noi doi nu am ajuns deloc să ne înțelegem deloc. Gloopy
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
ți-ai cîștiga pîinea? Curățînd parcurile publice? — îmi voi vizita prima pacientă și pe nimeni altcineva, zise Lanark pe un ton scăzut, pînă cînd ea nu mă va mai dori. Ozenfant bătu darabana pe fața de masă. Fața îi era inexpresivă. — Doctore Lanark, ce-o să te faci cînd n-o vei recupera pe Euridice? — Sînt prea neștiutor să-ți pricep bancurile, Profesore Ozenfant, spuse Lanark ridicîndu-se și plecînd de la masă. Era supărat și neliniștit și se gîndi că furia pacientei lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
Ai face bine să te îmbraci cu astea. — învelește-mă cu ele, te rog. Nu mai șoptiți! Cer cu insistență să știu ce s-a întîmplat, zise Ozenfant. — Cred că sîntem bine, răspunse Lanark. După o scurtă pauză, Ozenfant zise inexpresiv: — Mă spăl pe mîini de voi doi. Lanark îi puse hainele în jurul umerilor și stătu lîngă ea cu brațul în jurul taliei ei. Ea își sprijini capul pe el și spuse moleșită: — Arăți de parcă te-ai fi bătut cu cineva, Lanark
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
-l administrează taică-tău. Thaw se uită lung la Coulter, care stătea cu picioarele depărtate și mîinile vîrîte în buzunarele pantalonilor și îl fixa la rîndul lui. — Ești spion neamț? îl întrebă Thaw. — Da, răspunse Coulter. Avea fața atît de inexpresivă, că Thaw fu convins că-i spion neamț. în același timp, fără să-și dea seama, nu-i mai fu frică de Coulter. — Ei bine, eu sînt spion britanic. Nu ești. — Ba da. Dovedește. — Dovedește că ești spion neamț. — Nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
lui transpuși și închiși îi dădeau un aer pustiu și orb, ca un balon purtat de un curent de aer. Brusc, Thaw se simți urmărit. Printre șirurile de capete plecate din galeria de vizavi, era o față ușor încurcată, aproape inexpresivă care, dacă-l remarcase își nu era sigur că așa era), o făcuse cu un surîs sarcastic. Ceva din trăsăturile feței îi era cunoscut. Mai tîrziu, străinul fu prezentat în clasă: Robert Coulter, care fusese promovat la școala secundară Whitehall
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
Nu sînt sigur. Secretarul mi-a pus o mulțime de întrebări. Crede c-ar trebui să mă înscriu la cursurile de zi. I-am spus că-i imposibil. Mi-a cerut numărul de telefon de la tine de la serviciu. Thaw vorbea inexpresiv. — Bine, bine, zise domnul Thaw. Cinară în tăcere. Domnul Thaw se întoarse acasă a doua zi puțin mai devreme decît de obicei și cam fără suflu. Se așeză în fața lui Thaw, pe carpeta din fața șemineului și zise: — Mi-a telefonat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
desenat în linii clare. Mai tîrziu merse printre rînduri, corectîndu-i și încurajîndu-i pe un ton liniștit și făcînd mici schițe sumare la marginea hîrtiei pentru a le arăta cum ar trebui reprezentat becul. Thaw lucra impasibil, cu un chip cînd inexpresiv, cînd zăpăcit luptîndu-se cu furia și dezgustul. La un moment dat, îi șopti vecinului său, un student cu fața pătrată, mustață blondă, bine-îmbrăcat: — E incredibil. — Ce anume? — Să faci artă cu un bec mort. — Recunosc, nu-i prea amuzant, dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
acest flux simțindu-se la fel de dens și de ostentativ ca o bucată de stîncă. într-una din zile, ajunse în momentul în care grupul intrase în amfiteatru, dar înainte de a veni profesorul. Oprindu-se în fața ușii, își luă o mască inexpresivă, o îndulci cu o încruntare gînditoare și intră. Urmă o explozie de rîsete și cineva strigă: — Și era cel mai nobil dintre romani! Se trezi în fața unor rînjete care mai de care, a unor priviri strivitoare și capete care hohoteau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
clipă, vă rog! Șoferul se întoarse și-i privi, în timp ce-și încheia clapa din față. Era îmbrăcat într-o pereche de jeanși și o jachetă de piele. Era tînăr, avea părul roșu țepos și se uita la ei inexpresiv. — Scuzați-mă, dar mă puteți lua și pe mine? Sînt groaznic de obosită. Mergem spre Unthank, zise Lanark. — Eu mă duc la Imber, răspunse șoferul. Se uita fix la Rima. Gluga îi căzuse pe spate și părul auriu îi atîrna
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
ci doar frica de a nu fi prins de părinți. Ce se-ntîmpla acum însă era magie. Nici Carla, nici Bambina nu mai erau ele însele, de parcă acizii serii le dizolvaseră crusta de răutate de pe fețișoare, care le rămăseseră curate și inexpresive ca niște măști benigne. Abia dacă le mai recunoșteam. Când se-ntune-case atât de mult încît dansul lor mai era vizibil doar pe fondul ferestrelor: siluete negre și suple ca statuetele africane, cele două se apropiau de mine, la geam, cu
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
impenetrabilă, în sculptura patetică un detaliu începu să se miște. Niște degete roteau tot mai mult, către dreapta, un buton de ebonită. Un ac de tablă glisa și el spre dreapta într-o fereastră gradată, privit de doi ochi căprui, inexpresivi. Încuiat ermetic, ca o sibilă, în fiola de sticlă a corpului meu priveam neputincios cum făceam gestul cel mai nebunesc al vieții mele, cel care-a declanșat, poate, totul. După ce, o vreme, am rotit potențiometrul foarte încet, urmărind cum lunaticele
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
de joacă și îmbrînceală, fetele săreau coarda în praful până la glezne iar băieții, lăsați pe vine, priveau sula neagră a cîte-unui cal, întinsă până aproape să atingă pământul. Mai mulți milițieni priveau toată agitația cu mâinile la spate, cu fețe inexpresive de contabili. În câteva ore, convoiul de camioane, Trabanturi, căruțe și inși cu boccele în spate s-a urnit din loc, avansând, prin vârtejuri de praf, către nicăieri. Cîte-un scaun prost legat în vârful vrafului de mobilier mai cădea în
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
exagerată de rujul unsuros. Totuși, pentru o prostituată, Coca nu avea o figură vulgară și, dac-ai fi văzut-o dimineața, când n-o vedea nimeni, ai fi avut surpriza să privești o fată de la țară, cu trăsături regulate și inexpresive, frumoasă mai mult datorită tinereții ei. Zâmbetul ei adevărat, cu totul ascuns de ruj și de pudră, era bun și timid, dar avea parte de el doar oglinda. Acum, rimelul gros de pe gene părea și mai intens, pentru că, ieșind brusc
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
de lupă și de instrumente hidoase, animale mici, păsări și insecte, nu-i dădea niciodată nici o atenție, nu-i răspundea la-ntrebări și, dacă femeia insista, o privea cu fața lui (da, nu doar cu ochii, ci cu toată fața) inexpresivă de parcă s-ar fi-ntrebat cât bumbac i-ar fi trebuit ca să umple atâta piele, să dea rotunjimi țâțelor și feselor, și fermitate membrelor acelei femele cam prea voluminoase pentru posibilitățile lui. De multe, de prea multe ori Coca nu se
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]