280 matches
-
a bisericii și conducătorului ei, tentative care însă nu au reușit să o zdruncine până la schisma grecească. Pe lângă funcțiile obișnuite, comune tuturor preoților și episcopilor (de predicator, sacrificator și judecător) șeful suprem al Bisericii are două atribute speciale și anume: infailibilitatea în predicație și judecarea creștină (conferită prin dar supranatural, ca un privilegiu în folosul omenirii) și acela de a se opune izbucnirii războaielor realizând pacea în lume, pacea fiind scopul ultim și cel mai înalt al misiunii sale. Pentru a
Nicolae C. Paulescu între știința vieții și metafizica existenței by VALERIU LUPU () [Corola-publishinghouse/Science/91893_a_92858]
-
jurisdicția sacerdotală, nu este întâmplătoare. Conducerea acestei organizații trebuie să fie exercitată de conducătorul său suprem care trebuie să fie infailibil, unic și suveran ca și Biserica pe care o conduce. El exercită în cel mai înalt grad conferit de infailibilitate funcția de bază a oricărui preot, dar esențial este rolul său de pacificator al omenirii. De aici avea să i se atragă acuza că ar avea înclinații catolicizante, deși Paulescu în demersul său nu avea în vedere decât creștinismul în
Nicolae C. Paulescu între știința vieții și metafizica existenței by VALERIU LUPU () [Corola-publishinghouse/Science/91893_a_92858]
-
de supremație în cadrul bisericii. Încercările schismatice, chiar din timpul vieții apostolilor, deși numeroase și pornite din mijlocul poporului evreu, nu au reușit să sfâșie biserica lui Hristos. Numeroasele sinoade determinate de tendințele schismatice au reușit să mențină unitatea bisericii și infailibilitatea Papei până în secolul al IX-lea, când schisma grecească izvorâtă din trufie și mândrie națională împinsă până la naționalism șovin (ca un corolar al patimii de dominație), avea să reușească pentru prima dată dezbinarea bisericii în cea răsăriteană (ortodoxă) cu pretenția
Nicolae C. Paulescu între știința vieții și metafizica existenței by VALERIU LUPU () [Corola-publishinghouse/Science/91893_a_92858]
-
în biserici naționale autocefale. Nemaifiind în măsură să aplice principiul carității ca filon de bază al creștinismului pentru realizarea unității și universalității sale, biserica pierde în același timp și calitatea de a învăța și a judeca. Pierde în plus și infailibilitatea atât de necesară după cum am văzut pentru guvernarea societății omenești. Biserica occidentală de la schisma grecească la erezia protestantă Dezbinarea creștinismului în cele două biserici a afectat în egală măsură ambele spații creștine. După cum am văzut biserica orientală sfârșește prin a
Nicolae C. Paulescu între știința vieții și metafizica existenței by VALERIU LUPU () [Corola-publishinghouse/Science/91893_a_92858]
-
cerut urmașilor săi să combată „plaga infernală a războiului”. Schisma papală a subminat considerabil autoritatea pontificală și în consecință unitatea bisericii. S-a ajuns în situația că papa nu mai avea autoritate a necesară, simțindu-se nevoia intervenției conciliilor ecumenice. Infailibilitatea, atât de necesară conducătorului bisericii lui Hristos, a fost bulversată, lansându-se în același timp ideea că aceste concilii s-ar putea plasa deasupra papei, că acest sinod universal poate să-l intronizeze pe papă, să-l judece și chiar
Nicolae C. Paulescu între știința vieții și metafizica existenței by VALERIU LUPU () [Corola-publishinghouse/Science/91893_a_92858]
-
erezie, Paulescu conchide că ea se dezvoltă ca și cum ar fi fost orientată din umbră, cu scopul de a-i determina pe creștini să lupte chiar împotriva lui Hristos. Protestantismul apare ca fiind corolarul acestui război din umbră, pentru că: atacă direct Infailibilitatea și Unitatea Bisericii, dă frâu liber patimilor și viciilor, disprețuiește și desființează caritatea promovată de doctrina creștină ca principala modalitate de a uni popoarele, în sfârșit, desființează sacerdoțiul prin anularea funcțiilor de sacrificator și judecător, rămânând doar cea de învățător
Nicolae C. Paulescu între știința vieții și metafizica existenței by VALERIU LUPU () [Corola-publishinghouse/Science/91893_a_92858]
-
deslușească credincioșilor biblia după propria înțelegere, pregătire și capacitate. A coborât, cu alte cuvinte, misiunea creștină din cer în țărână, iar controlul acesteia a dispărut, pentru că “dând afară din Biserică pe conducătorul ei suprem a anihilat primul atribut al bisericii infailibilitatea, distrugând astfel singura autoritate care are puterea de a controla’’. Prin urmare, se poate spune fără a greși că Luther în dorința lui de a reforma biserica, în fapt i-a săpat la temelie reușind s-o dărâme. Mai mult
Nicolae C. Paulescu între știința vieții și metafizica existenței by VALERIU LUPU () [Corola-publishinghouse/Science/91893_a_92858]
-
procedând astfel face jocul protestanților. Printre altele această declarație prevedea independența absolută a suveranilor față de Papă care nu mai putea să-i suspende s-au să-i dezlege de jurământul de credință a supușilor. Afirma superioritatea conciliilor asupra Papei, nega infailibilitatea șefului suprem al Bisericii, decretele acestuia devenind infailibile doar prin consimțământul întregii biserici. În Austria, Febronianismul stipula superioritatea episcopilor asupra Papei conferindu-i acestuia doar poziția primului dintre egali. Acest curent considera că puterea cheilor a fost dată de Hristos
Nicolae C. Paulescu între știința vieții și metafizica existenței by VALERIU LUPU () [Corola-publishinghouse/Science/91893_a_92858]
-
caritatea și rolul ei, iar funcțiile sacerdotale au avut mult de suferit. 3. Biserica protestantă apărută după 1500 a desființat caritatea, ajungând în final să se fărâmițeze într-o sumedenie de secte independente. A sacrificat scaunul apostolic, desființând astfel izvorul infailibilității. Două din funcțiile principale au fost desființate și anume sacrificarea și judecarea, iar predicația a rămas la îndemâna oricărui ales de către mireni, care exercită această funcție fără nici - un control eficace și de cele mai multe ori fără o pregătire corespunzătoare din punct
Nicolae C. Paulescu între știința vieții și metafizica existenței by VALERIU LUPU () [Corola-publishinghouse/Science/91893_a_92858]
-
când este confruntat cu victimele și cu societatea ale cărei reguli le-a încălcat. Refuzul finitudinii, cu pretenția sa de a realiza tot ceea ce indivizii cer, ducând până la nivel macro, provoacă neajunsuri sociale. Dezechilibrează raportul între drepturi și îndatoriri. Impune infailibilitatea, fără a admite greșeala sau fatalitatea, tragedia fără responsabil. În caz de eșec, urmează căutarea responsabilului, acuzațiile, procesul. Un exemplu grăitor vine din Afghanistan. În lupta lor contra talibanilor, americanii au vrut să ușureze și suferințele populației: au parașutat pachete
by Rudolf Rezsohazy [Corola-publishinghouse/Science/1070_a_2578]
-
eului care se definește prin contradicția cu sine. Pe urmele lui Pascal, Kierkegaard, Dostoievski și, desigur, Șestov, Fondane s-a îndepărtat de tradiția occidentală a logos-ului platonician, denunțînd maladia conceptului datorată unui exces metodic de gîndire, iluziei adevărului unic, infailibilității, argumentului de autoritate, considerînd că o nemurire provizorie ar trebui să ne ajungă și că adevărata viață se află în singular, improbabil, accidental și periferic. Fiecare din operele sale reprezintă, în felul ei, o mărturie existențială, dar și o formă
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
să concentreze, ca să zic așa, umanitatea în el însuși? Cu cât se examinează mai mult aceste școli avansate, cu atât este întărită convingerea că în fond nu au nimic de zis: ignoranța proclamându-se infailibilă și reclamând despotismul în numele acestei infailibilități. Să ne scuze cititorul pentru această digresiune. Ea nu este probabil inutilă în momentul în care, scăpate din cărțile saint-simoniene, falansteriene și icariene, declamațiile împotriva Intermediarilor invadează jurnalismul și tribuna și amenință în mod serios libertatea muncii și a tranzacțiilor
by Frédéric Bastiat [Corola-publishinghouse/Science/1073_a_2581]
-
sau guvernamental ar fi preferabil deoarece, în acestă ipoteză, el nu ar putea exclude pe cale legislativă decât eroarea? Dar, atât timp cât acest criteriu nu este găsit, atât timp cât legislatorul și ministrul instrucției publice nu vor purta pe frunte un semn irecuzabil de infailibilitate, cea mai bună șansă pentru ca adevărata metodă să fie descoperită și absorbită de alții o oferă diversitatea, încercările, experiența, eforturile individuale, plasate sub influența interesului pentru succes, într-un cuvânt, libertatea. Cea mai proastă șansă este educația decretată și uniformă
by Frédéric Bastiat [Corola-publishinghouse/Science/1073_a_2581]
-
despre Eminescu în materie de iubire", având toate șansele să devină, credea el, "punctul de plecare al unor controverse din domeniul psicologic și chiar sociologic"75. Pe ce se baza autorul lui Bizu când făcea asemenea afirmații provocatoare? Bineînțeles, pe infailibilitatea psihanalizei, știință inovatoare la acea vreme, care părea că descoperise metoda cea mai eficientă de interpretare a psihicului uman. Pe de altă parte, merită reținută nuanța că nu literatura constituie aici obiectul controversei, ci psihologia ori sociologia, discipline cărora li
by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1053_a_2561]
-
își dau întreaga măsură în cartea Gogol sau Fantasticul banalității, unde reușește să evite ceea ce i s-a întâmplat în întâlnirea cu alți mari scriitori, și anume ca, însuflețit de religia literaturii, să îi așeze într-o lumină transcendentă, de infailibilitate, de supremă înțelegere a vieții, până la a stârni o reacție de respingere. La Gogol descoperă mai mult decât la oricine fuziunea dintre sentimentul derizoriului și imboldul creator, adică strania fertilitate a stării de gol. Gogol apare ca un scriitor care
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289117_a_290446]
-
împotriva "grupului antipartinic" Molotov, Malenkov, Kaganovici și Shepilov asupra metamorfozei dictatoriale a lui Hrușciov. Îmbătat de reușita politică și beneficiind acum de un spațiu de manevră mult mai larg, prim-secretarul PCUS ""a început să afișeze aroganță, să insiste asupra infailibilității propriilor judecăți, și să exagereze succesele obținute"" (Taubman: 2005, 365). Chiar dacă la al XXII-lea Congres al PCUS, atacul asupra lui Stalin a fost reluat cu o intensitate sporită, scurtul dezgheț sovietic se încheiase. Rolul conducător al partidului era afirmat
by EMANUEL COPILAŞ [Corola-publishinghouse/Science/945_a_2453]
-
a fost una de permanentă și substanțială colaborare, așa cum vom vedea, deși supusă periodic unor fluctuații de ordin politic. Să încheiem cu asumarea "zgomotoasă", așa cum o considera Brejnev a unei imagini proprii despre independență a leninismului romantic, opusă pretențiilor de infailibilitate ideologică ale centrului moscovit, dar venind totuși, din punct de vedere tehnic, am putea spune, în întâmpinarea lor. Considerăm cu totul îndreptățită îngrijorarea care se face simțită în mișcarea comunistă internațională față de tendințele ce se manifestă tot mai pregnant în
by EMANUEL COPILAŞ [Corola-publishinghouse/Science/945_a_2453]
-
egală în drepturi a națiunilor...", "...în România socialistă s-a pus capăt pentru totdeauna relațiilor de asuprire socială și națională....". Și lista poate continua. Respectarea absolută a deciziilor PCR și a legilor RSR, și adoptarea, din convingere, a "justeții" și infailibilității lor, evitarea pe cât posibil a contactelor cu străinii, denunțarea abaterii de la "morala socialistă", "sabotarea proprietății socialiste", remedierea insuficientei pregătiri ideologice și insuflarea unui elan revoluționar corespunzător, pentru a enumera doar câteva reprezintă acte de vorbire directive pe care oficialii și
by EMANUEL COPILAŞ [Corola-publishinghouse/Science/945_a_2453]
-
semneze și să susțină public aberații incomensurabile orientate înspre incriminarea liderului comunist român căzut acum în dizgrație. În memoriile sale, Zilber încearcă să își justifice rolul în cheie mai degrabă ideologică decât psihologică, prin atașamentul absolut față de corectitudinea "istorică" și infailibilitatea partidului. Mărturia sa este revelatoare pentru încercarea de a hașura un profil psihologic al "revoluționarului" comunist din prima jumătate a secolului XX. Nu mă puteam despărți de partid cum nu se pot unii despărți de femeia vieții lor, curvă, hoață
by EMANUEL COPILAŞ [Corola-publishinghouse/Science/945_a_2453]
-
reprezint] numele atribuit puterii de a raționa și de a discerne, care influențeaz] problemele de ordin moral. Acest lucru este atat de important pentru integritatea persoanei, încât, conform înv]ț]turii, „glasul conștiinței trebuie ascultat întotdeauna”. Aceasta nu implic], ins], infailibilitatea conștiinței sau mai mult] sigurant] decât aceea oferit] de însuși caracterul nesigur la deciziilor de ordin etic. Înv]ț]tură este însoțit] de un îndemn la formarea unei conștiințe informate și atente, prin integrarea în comunitatea creștin] și utilizarea resurselor
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
de vedere teoretic, este de fapt o diferenț] destul de major] și de important]. Înseamn] c] emotivismul nu va fi vulnerabil în fața feluritelor dificult]ți care au d]unat subiectivismului simplu. S] ne gândim la cele dou] probleme menționate, referitoare la infailibilitate și la dezacord. Problemă infailibilit]ții s-a pus doar datorit] faptului c] subiectivismul simplu interpreteaz] judec]țile morale că și declarații ale sentimentelor noastre. Dac] oamenii isi exprim] cu sinceritate sentimentele, cum pot ei s] greșeasc]? Emotivismul nu interpreteaz
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
Galaction și alții. Unii autori vorbesc în lucrările lor fie despre virtuți, fie despre păcate. Astfel, Tudor Arghezi schițează în mod admirabil mândria deșartă astfel: „E de necrezut ce părere bună are omul despre sine și ce ușor adoptă dogma infailibilității personale! Nițel să-i dai nas, o împrejurare, un succes, o situație, la care uneori ajunge pe negândite, ori numai o speranță, că nu-l mai recunoști!” George Coșbuc surprinde frumos chipul omului smerit: „Multe bunuri are omul Dar virtutea
Clasa de elevi : mediul educaţional moral-religios by ELENA HEREŞ () [Corola-publishinghouse/Science/639_a_975]
-
adeziuni apriorice era singura rețetă rezonabilă de a livra un mesaj neortodox. Nu suntem aici În regimul negației apodictice, ci În acela al dubitației. Nu În cel al ,,luării În piept cu adversarul”, ci În acela, mai rafinat, al bulversării infailibilității sale prin simpla și neostentativa aducere pe scenă a alterității lui. Nu În sfera lui ,,nu”, ci În cea, mai subtilă, a lui ,,poate că nu” sau ,,poate că și altfel”. Și tocmai accentul Îndărătnic pe alternativă obnubilează, până la urmă
[Corola-publishinghouse/Science/2158_a_3483]
-
preluate și de către Biserică; la rândul ei (prin definirea sa ca societas perfecta 4, care i se atribuise timp de câteva secole), revendica autonomia față de stat și legitima suveranitate atât în interior, cât și în exterior, inducând primatul jurisdicțional și infailibilitatea doctrinală a Papei 5. La începutul secolului al XX-lea, modul de manifestare a catolicilor în viața publică s-a schimbat. Acest fapt a determinat Biserica Catolică să acorde o atenție sporită mijloacelor de comunicare socială și întregului fenomen "mass-media
Catolicii în spaţiul public. Presa catolică din România în prima jumătate a secolului al XX-lea by Iulian Ghercă [Corola-publishinghouse/Science/908_a_2416]
-
de pe scena internațională și cu diversele organisme internaționale; principalul obiectiv era menținerea unității, a puterii spirituale și a prestigiului. Reorganizarea Bisericii în perioada modernă s-a făcut ținându-se cont de câteva constante, precum centralizarea și ierarhizarea acesteia în jurul Papei (infailibilitatea papală), continuarea operei de evanghelizare, apărarea Bisericii de atacuri din ce în ce mai directe, menținerea esenței mesajului și a învățăturilor creștine etc. Mijloacele prin care s-a realizat această repoziționare în noul cadru politico-social (al statelor moderne) au fost și ele specifice modernității
Catolicii în spaţiul public. Presa catolică din România în prima jumătate a secolului al XX-lea by Iulian Ghercă [Corola-publishinghouse/Science/908_a_2416]