495 matches
-
adevărul și viața capodoperei Despre patru personalități de geniu scrie Lucian Raicu (Iași,1934 - 2006, Paris) în cartea sa Calea de acces (Editura Polirom, 2004, 284 pagini, colecția Collegium). Este vorba de Bacovia, Eugen Lovinescu, Thomas Mann și Tolstoi. Informat infinitezimal, spirit disociativ și digresiv, criticul-eseist reușește să discrediteze unele clișee de lectură ale cărților acestor autori, iluminând din varii angulații zonele mai puțin frecventate, omenești și artistice, estetice și morale. Lucian Raicu se apleacă psihocritic și empatic asupra textelor, descifrându
Fără menajamente : critici, istorici literari şi eseişti români by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1441_a_2683]
-
eul în ruptură" sînt cîteva din numeroasele repere tematice ale noului stil. Meditația romanului implică adesea expresia înfruntării cu sine, a unei conștiințe temporale singulare, o psihologie restrînsă obsesional la veghea lucidă și hipersensibilitatea nevralgică a naratorului, atent la înregistrarea infinitezimală a obiectului. O formă a "descompunerii" vii, în care E. M. Cioran, de pildă, întrevedea, în stilul caracteristic, golul: "Credința că psihologia ne permite să ne descifrăm esența avea să ne lege de actele noastre, de gîndul că ele au o
[Corola-publishinghouse/Science/1472_a_2770]
-
Petrescu, este un răgaz care nu a stat întotdeauna la dispoziția naratorului. Este o schimbare de optică în maniera romancierului de a construi, în a așeza proporțiile edificiului său. " Condiția" umană poate fi reprezentată în simplificare tipologică sau în perpetuarea infinitezimală a individualului, irepetabil și acut particular. Eroii romanului "static" sînt atrași în sfera observației cu forța unei curiozități răbdătoare și inalterabile. Insațiabile. Roman "fără subiect", după declarația autorului însuși, "static" potrivit chiar taxinomiilor lui Anton Holban, Ioana se compune aglutinant
[Corola-publishinghouse/Science/1472_a_2770]
-
senzațiilor" este, prin întîmplare, recreat, pot țîșni la suprafața trăirii, aruncînd în stare de vibrație conștiința suspendată, însă febril căutătoare a sensului transformării, clipe îngropate în uitare, dar latente în conștiința noastră. Mai mult, semnificația lor sporește în claritate și infinitezimale nuanțe, fiindcă se scaldă în lumina unei înțelegeri miraculoase, revelatorii. Metafora alteori folosită, chiar preferată a scriitorului, vorbește despre "developare", ca în procesul fotografiei, revelator al "clișeelor", cadre "fotografice" purtătoare ale unui conținut virtual, refuzat înțelegerii, promițător în imaginea întunecată
[Corola-publishinghouse/Science/1472_a_2770]
-
cu toate datele unei obsesii maniacale, prag al alienării ireversibile. Pentru eroul nostru întâmplări banale, benigne, capătă dimensiuni catastrofice, aprofundarea psihanalitică a crizei lui Jonathan fiind o probă a artei narative a autorului. Comunicare redusă la un evantai de senzații infinitezimale, vertij și derealizare, efectul de binoclu, tot acest arsenal psihotic este adus în pagină spre a zugrăvi tabloul clinic în care Jonathan e captiv, strivit între simțul paranoid al datoriei (prestigiul profesional) și obsedanta intruziune a porumbelului. Indiferența bine temperată
Europa în cincizeci de romane by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1435_a_2677]
-
să idolatrizeze femeia și totodată să se autodezamăgească prin explorarea mizeriei fiziologice, rod al involuției cărnii către monstruos. Un designer, un colecționar și un semiolog de destine și frumuseți nemuritoare, supuse corupției și caducității este Péter Esterházy; el își reprezintă infinitezimal femeia, ca și cum ar vrea să-i spulbere misterul și să se lecuiască de legendara ei provocare, fără să reușească, bineînțeles. Scriitorul n-a făcut decât să reviziteze un mit, în dublul limbaj al adorației și desacralizării, sporindu-i taina. Capitolul
Europa în cincizeci de romane by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1435_a_2677]
-
ex abrupto motivul esențial al eliminării fizice a posesorului său. Crima, ca model exemplar de luciditate și prefigurare, devine acțiunea prin excelență ingenioasă, la care vorbitorul s-a referit de la începutul expunerii sale. Eficiența planului omuciderii, gîndit pînă la detalii infinitezimale, se vrea argumentul principal în favoarea rațiunii infailibile și, implicit, a sănătății psihice, mult prea des invocate în discurs. Timp de șapte nopți, servitorul urcă în camera stăpînului său, supraveghindu-l într-o tăcere patetică. În cea de-a opta seară
[Corola-publishinghouse/Science/1479_a_2777]
-
The Tell-Tale Heart, naratorul acestei confesiuni are vocația explicațiilor originale. Fiind un maestru al detaliilor semnificative, hotărît ca, tocmai prin calitatea minuțiozității, să-și dovedească echilibrul mental, el nu putea să-și refuze mica voluptate a unei incursiuni în cauzalități infinitezimale. Peretele rămas în picioare fusese proaspăt tencuit și acest fapt a împiedicat acțiunea distrugătoare a focului. În toiul incendiului, alarmat de iminența catastrofei, un vecin care știa, probabil, că proprietarul doarme în camera lui, nevăzînd altă posibilitate de salvare, a
[Corola-publishinghouse/Science/1479_a_2777]
-
un roman despre sine (și, mai acut, despre descompunerea/recompunerea lui), dar, în măsura în care "sinele" se referă la destinul individual al naratoarei/naratorului, problema de ansamblu a identitații cuprinde și destinul colectiv, al comunității ca atare. Eugenides explorează, cu exercițiul detaliului infinitezimal, modul de disoluție a Lumii Vechi, prin medierea Lumii Noi, a culturii ab origine, prin impactul culturii asumate, al naționalității exclusiviste elene, prin dobîndirea cetățeniei permisive americane. În ultimă instanță, pretextul unei astfel de analize complexe îl constituie, dacă vreți
[Corola-publishinghouse/Science/1479_a_2777]
-
postnatal, în integralitatea ei, pe rețeaua infinită a stimulilor furnizați empiric de către organism. Cele două formează un tot profund, pe măsură ce experiența individului se amplifică și diversifică. Din interacțiunea lor rezultă caracterul (identitatea) umană și, ca atare, orice intervenție fie și infinitezimală -, fizică ori psihică, în interiorul acestei îmbinări armonioase, duce, invariabil, la distrugerea întregului (și nu doar a părților componente). Corporalitatea propriu-zisă își pune în evidență existența ca pe o reprezentare neurală, iar nu ca pe o entitate suficientă sieși, ființînd în afara
[Corola-publishinghouse/Science/1479_a_2777]
-
real, pe care o descriam ceva mai devreme. Atît Tengo, cît și Aomame "ies" din viață pentru a "pătrunde" în literatură. Realismul lui Murakami se termină acolo unde începe simbolismul său. Scriitorul vrea să surprindă, ca în fotografia unei secvențe infinitezimale, momentul cînd individul real se transformă în eroul ficțional. Acest lucru li se întîmplă lui Tengo și lui Aomame care fapt surprinzător nu sînt străini unul de celălalt. Au fost colegi în școala primară și, deși istoria i-a despărțit
[Corola-publishinghouse/Science/1479_a_2777]
-
frunții, două fascii de raze, care, întîlnindu-se într-un minuscul trăsnet radioactiv, în punctul ales, ardeau instantaneu și total numai sculul de fibre cu pricina"; "tot soiul de reactivi, electro și isotopi"; "epifiza, glanda pineală, păru ușor modificată, congestionată și infinitezimal crescută"; "se găsi că inima își schimbase nu numai aspectul, forma și greutatea, ci și arhitectura histologică. Era mai grea, mai roșie, mai globuloasă, mai puțin musculoasă, înțesată cu fibre nervoase și ganglioni autonomi"; N2, care reflectă practica propriu-zisă a
[Corola-publishinghouse/Science/1560_a_2858]
-
de schimb", este numit rată de substituție. Rata marginală de substituție (RMS) între două bunuri X și Y măsoară variația cantității consumate din bunul Y ce este necesară, de-a lungul unei curbe de indiferență, pentru a compensa o variație infinitezimală a cantității consumate din bunul X. RMS variază în fiecare punct și este continuu descrescătoare de-a lungul curbei. Ea ne indică (vezi figura 4) cît anume trebuie sacrificat din bunul Y, printr-o creștere a lui X, cînd se
Economie politică by Tiberiu Brăilean, Aurelian P. Plopeanu [Corola-publishinghouse/Science/1420_a_2662]
-
prețului. Chestiunea practică este de a ști pe ce interval de variație trebuie măsurat acest procentaj: între două puncte mai mult sau mai puțin îndepărtate pe curba cererii ("elasticitate-arc") sau, pur și simplu, într-un punct, adică pentru o variație infinitezimală a prețului ("elasticitate-punct"). 6.1.2.1. Elasticitatea-arc Se iau două puncte pe curba cererii și se selecționează astfel o porțiune, un "arc" al curbei. Calculăm procentajul variației cantității consumate () și procentajul variației prețului () cînd se trece de la un punct
Economie politică by Tiberiu Brăilean, Aurelian P. Plopeanu [Corola-publishinghouse/Science/1420_a_2662]
-
pentru un procentaj al variației prețurilor atît de mic (tinzînd practic către 0), încît rămîne practic în același punct pe curba cererii. Se știe că derivata lui X în raport cu Px măsoară cu precizie impactul asupra lui X al unei variații infinitezimale a lui Px. De aceea, în formula de calcul prezentată este suficient a înlocui "" prin "" pentru a obține elasticitatea-punct: . 6.1.2.3. Elasticitatea încrucișată Este interesantă și studierea modului în care reacționează consumul unui bun la variațiile prețului altui
Economie politică by Tiberiu Brăilean, Aurelian P. Plopeanu [Corola-publishinghouse/Science/1420_a_2662]
-
la teoria consumatorului și a ratei marginale de substituție între două bunuri. Rata marginală de substituție tehnică (RMST) între capital și muncă măsoară variația cantității de capital ce este necesară, de-a lungul unei izocante, pentru a compensa o variație infinitezimală a cantității de muncă. c) Combinația optimală a factorilor O dată determinată cantitatea de producție ce maximizează profitul, din ansamblul combinațiilor tehnic posibile descrise de izocantă, pe cea al cărei cost este minim. Combinația capital-muncă optimală este cea pentru care productivitățile
Economie politică by Tiberiu Brăilean, Aurelian P. Plopeanu [Corola-publishinghouse/Science/1420_a_2662]
-
celor mai performante și mai precise analize teoretice, depun armele la poarta misterului, fără să-l numească. Nimeni nu poate demonstra existența sau non existența lui Dumnezeu, dar nimeni ni se poate scutura de sentimentul unei creații voluntare, în fața perfecțiunii infinitezimale a reglajelor la scară universală, de la cel mai mic component atomic pînă la uriașele galaxii, unde totul răspunde unor legi de o precizie și o frumusețe covîrșitoare. Finalul acestei cărți tulburătoare este mai mult decît orme ssian, e de-a
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
sunt închis într-un diamant și diamntul e însuflețit, doarme. Visez că mă prăbșesc în gol, iar eu sunt deopotrivă și cel care cade, dar și spațiul în care are loc căderea. Visez niște furnici care au desfăcut în fărâme infinitezimale cetatea ierusalimului și vin s-o reclădească în creierul meu. Visez elefanți care cară pe un câmp pustiu cadavrul unui vis enorm. Visez un cuvânt care se prăbușete din slăvi și ne face praf și pulbere pe mine și universul
Fragmente din năstrușnica istorie a lumii de către gabriel chifu trăită și tot de el povestită by Gabriel Chifu () [Corola-journal/Imaginative/8582_a_9907]
-
din perspectiva unei teorii a reprezentării care stă sub cenzura teologică a idolatriei. În Theologisch politisches Fragment este negată semnificația politică a teocrației. Ordinea profanului este ruină, iar nu imagine a revelației divine. Prezența originii este sesizată tocmai în spațiile infinitezimale dintre lucruri, în diferența lor, nu în lucrurile însele. Am încercat, până în acest moment, să argumentez această idee plecând atât de la filozofia limbajului a lui Benjamin, cât și de la filozofia istoriei: mereu într-o pers pectivă dialectică, absolutul este regăsit
City Lights: despre experienţă la Walter Benjamin by Ioan Alexandru Tofan () [Corola-publishinghouse/Science/1346_a_2383]
-
lecturii o transpune în experiență. În același fel, flaneurul „citește“ orașul ca alegorie istorică, iar similaritățile pe care le sesizează - unele amintite mai sus - dau orașului pe care îl parcurge un chip care se desfășoară între infinite suprafețe, în spații infinitezimale ale istoriei sau, cu alte cuvinte, în tensiunea imaginii dialectice. Profunzimea imaginii orașului, dispunerea sa temporală nu reprezintă rezultatul unei interpretări subiective, fie ea și infinită, a depășirii actuali tății în vederea unei semnificații supra-istorice sau supra-mundane, ci tocmai asumarea actualității
City Lights: despre experienţă la Walter Benjamin by Ioan Alexandru Tofan () [Corola-publishinghouse/Science/1346_a_2383]
-
fleurs du mal (1856) îi conferă o demnitate estetică și care s-a impus în locul langorii verlainiene. Spleenul este decadent, reveria este romantică, devenind simbolistă, între cei doi poli, pe portativul sensibilității simboliste, se desfășoară o multitudine de stări cu infinitezimalele lor ineluctabile. Desprins din contextul poeziei lui Baudelaire, termenul se nuanțează primind și o întrebuințare mondenă, ca formă superioară de reflexivitate, de complexitate sufletească. Există, prin urmare, și un registru soft, în continuitatea romantismului, al reveriei ușoare, al stărilor tranziente
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
toate accesoriile necesare, în acest fel, estetul călătorește stând pe loc în spațiul virtual deschis oricărei posibilități, ajutat de imaginație și de toate simțurile sale acordate estetic. De la alegerea cărților, a tapițeriei, a culorilor, a materialelor, a parfumurilor, până la splendidele infinitezimale menite să stimuleze o sensibilitate nevrotică nimic nu este lăsat la voia întâmplării. Claustrul monahal, jungla tropicală, taverna afumată sau cabina unui slup pot face obiectul unei cameristici rafinate. Astfel de mizanscene se constituie printr-o serie de grefe estetice
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
la scara timpului sunt doar câteva momente de înțelegere și fericire. Totuși, această ființă a inventat modalități de a vedea ceea ce ochiul liber nu poate vedea, de a auzi ceea ce urechea nu poate auzi, de a cântări mase imense și infinitezimale, de a număra și separa mai multe lucruri decât poate să țină minte. Această ființă învață să vadă cu mintea vaste porțiuni ale lumii pe care nu le-ar putea niciodată vedea, atinge, mirosi, auzi sau ține minte. Treptat, își
Morfologia Imaginii by CORINA DABA-BUZOIANU [Corola-publishinghouse/Science/1013_a_2521]
-
efectelor la analogia cauzelor. În ceea ce-l privește pe Newton, el a manifestat explicit o intenție de a lua distanță față de fizica lui Descartes. În primul rând, principiile filosofiei newtoniene au caracter matematic și nu speculativ. Deși creator al calculului infinitezimal, el nu l-a folosit în Principia, dar din spatele construcției sale, bazate pe geometria euclidiană, transpar structuri de gândire caracteristice calculului infinitezimal. Totodată, lumea lui Newton nu este alcătuită din două elemente ca la Descartes (întinderea și mișcarea), ci din
Începuturi... by Mihaela Bulai () [Corola-publishinghouse/Science/1204_a_2050]
-
lui Descartes. În primul rând, principiile filosofiei newtoniene au caracter matematic și nu speculativ. Deși creator al calculului infinitezimal, el nu l-a folosit în Principia, dar din spatele construcției sale, bazate pe geometria euclidiană, transpar structuri de gândire caracteristice calculului infinitezimal. Totodată, lumea lui Newton nu este alcătuită din două elemente ca la Descartes (întinderea și mișcarea), ci din trei: materia, mișcarea și spațiul. Pentru Rene Descartes, legile naturii sunt suficiente pentru a face ca părțile Haosului să se aranjeze într-
Începuturi... by Mihaela Bulai () [Corola-publishinghouse/Science/1204_a_2050]