966 matches
-
pentru marcarea clasei lexico-gramaticale se aplică rădăcinilor care nu pot constitui cuvinte de sine stătătoare (vezi mai sus Tipuri de derivare). Există afixe care se pot aplica unor cuvinte din mai multe clase lexico-gramaticale. De exemplu în franceză, sufixul de infinitiv se poate adăuga la substantive, adjective, adverbe, interjecții sau onomatopee: "zigzag" → "zigzaguer „a merge în zigzag”, "rouge" „roșu” → "rougir „a (se) înroși”, "bis" → "bisser „a bisa”, "miaou" → "miauler" „a mieuna”. În maghiară, sufixul formator de adjective "-talan/-telen " se aplică
Derivare (lingvistică) () [Corola-website/Science/317874_a_319203]
-
Verbele sunt conjugate în funcție de timpul gramatical. Un grup de verbe (cele care se termină în "-er" la timpul prezent) creează în mod special modul imperativ (în general rădăcina verbului), dar la majoritatea verbelor modul imperativ este identic cu forma de infinitiv. Participiul perfect și prezent sunt folosite adesea ca verbe adjectivale: Spre deosebire de engleză și alte limbi, suedeza nu folosește participiul perfect pentru a forma prezentul perfect sau trecut. În schimb, la verbul auxiliar "har" (a avea), "hade" (am, ați, etc) este
Limba suedeză () [Corola-website/Science/296642_a_297971]
-
gramatica limbii române): Verbul szokott este un auxiliar de aspect, exprimând faptul că o acțiune se efectuează în mod repetat, obișnuit. Are particularitatea de a avea numai formă de indicativ trecut, dar înțeles de prezent: Se asociază cu verbe la infinitiv: "Esténként olvasni szoktam" „Seara obișnuiesc să citesc”, "Unatkozni szokott a hangversenyen" „De obicei se plictisește la concert”, "Nem szoktunk későn ebédelni" „Nu obișnuim să luăm prânzul târziu”. Verbul talál are, când este folosit cu sens lexical deplin, sensul „a găsi
Cuvintele funcționale în limba maghiară () [Corola-website/Science/316259_a_317588]
-
întâmplă să ne certăm”, "Még el találsz esni" „Riști să cazi”, "Nehogy meg találd érinteni azt a drótot!" „Nu cumva să atingi sârma aia!” Verbul tetszik (sensul său deplin fiind „a plăcea”) este un verb auxiliar pragmatic. Se construiește cu infinitivul, subiectul fiind totdeauna destinatarul comunicării. Este utilizat numai la persoana a treia, aceeași la care sunt pronumele personale de politețe, fiind și el o marcă a politeții, mai degrabă față de persoane mai în vârstă decât vorbitorul. Are numai conjugare nedefinită
Cuvintele funcționale în limba maghiară () [Corola-website/Science/316259_a_317588]
-
a dori”, "látszik" „a se vedea”, "lehet" „a fi posibil”, "megkísérel" „a încerca”, "óhajt" „a dori”, "próbál" „a încerca”, "sajnál" „a regreta”, "szándékozik" „a intenționa”, "szeretne" „a dori”, "tud" „a putea, a ști, a se pricepe”. Toate se construiesc cu infinitivul: Tot în categoria verbelor de modalitate intră și adjectivul "szabad" „permis” folosit ca nume predicativ: "Neked is szabad beleszólnod" „Și tu ai voie să-ți spui cuvântul” În limbajul familiar poate primi și unele sufixe specifice verbului: "Szabadjon megjegyeznem, hogy
Cuvintele funcționale în limba maghiară () [Corola-website/Science/316259_a_317588]
-
posibilitatea echivalării sintagmei din care fac parte cu un verb: "levelezést folytat „a întreține o corespondență” = "levelez" „corespondează”, "beszédet tart „a ține un discurs” = "beszél" „a vorbi”, "javítást végez" „a efectua o reparație” = "javít" „a repara”. Formele nominale ale verbului (infinitivul, participiul și gerunziul) sunt considerate părți de vorbire aparte în gramaticile limbii maghiare, de aceea sunt tratate la fel și când au funcția de element copulativ. Practic numai infinitivul și gerunziul verbului "van/lesz" „a fi” sunt folosite cu această
Cuvintele funcționale în limba maghiară () [Corola-website/Science/316259_a_317588]
-
a efectua o reparație” = "javít" „a repara”. Formele nominale ale verbului (infinitivul, participiul și gerunziul) sunt considerate părți de vorbire aparte în gramaticile limbii maghiare, de aceea sunt tratate la fel și când au funcția de element copulativ. Practic numai infinitivul și gerunziul verbului "van/lesz" „a fi” sunt folosite cu această funcție: "Szeretnék gazdag lenni" „Aș vrea să fiu bogat(ă)”, "Beteg lévén, nem tudott elmenni" „Fiind bolnav(ă), n-a putut pleca”. Postpozițiile sunt cuvinte funcționale care constituie unul
Cuvintele funcționale în limba maghiară () [Corola-website/Science/316259_a_317588]
-
hogy utazzam el" „Mă sfătuiește să plec în călătorie”, "Megkérhetem rá, hogy csukja be az ablakot?" „Pot să vă rog să închideți fereastra?” "Azt javasolom, hogy halasszuk el a döntést" „Propun să amânăm decizia”. În general, în cazul verbelor la infinitiv subordonate altui verb sau construite cu un verb auxiliar, ordinea elementelor este prefix + verb la un mod personal + verb la infinitiv: Meg kell tiltani" „Trebuie interzis”, El lehet olvasni" „Se poate citi”, Fel tudsz menni egyedül is" „Poți urca și
Cuvintele funcționale în limba maghiară () [Corola-website/Science/316259_a_317588]
-
închideți fereastra?” "Azt javasolom, hogy halasszuk el a döntést" „Propun să amânăm decizia”. În general, în cazul verbelor la infinitiv subordonate altui verb sau construite cu un verb auxiliar, ordinea elementelor este prefix + verb la un mod personal + verb la infinitiv: Meg kell tiltani" „Trebuie interzis”, El lehet olvasni" „Se poate citi”, Fel tudsz menni egyedül is" „Poți urca și singur”, Ki fogom javítani a hibákat" „Voi corecta greșelile”. Există și excepții: În afară de intercalarea unui verb, există și cazuri în care
Cuvintele funcționale în limba maghiară () [Corola-website/Science/316259_a_317588]
-
personale pot fi și în Dativ posesiv precedate de prepoziție cu regim de Genitiv: d) adjectiv pronominal posesiv în Acuzativ precedat de prepoziție cu regim de genitiv: e) numerale diferite în aceleași cazuri ca și substantivul: f) verb, la modurile infinitiv, supin, participiu, și gerunziu acordat: g) adverb sau locuțiune adverbială: h) interjecție Numele predicativ mai poate fi exprimat și prin locuțiuni corespunzătoare unora dintre părțile de vorbire menționate sau prin părți de vorbire substantivizate. Există situații când verbul copulativ sau
Predicat nominal () [Corola-website/Science/312343_a_313672]
-
lor de "ea" și "ei". Lei este forma de politețe a lui tu (care este folosit doar pentru o singură persoană, familiar, pentru copii, sau pentru a se ruga la Dumnezeu), iar similar, Loro este forma de politețe pentru voi. Infinitivul verbelor italiene are una dintre următoarele terminații, ori "-are", "-ere" sau "-ire". Majoritatea verbelor italiene sunt regulate. Întrebările sunt formate prin creșterea intonației la sfârșitul propoziției, ca și în majoritatea limbiilor europene, posibil prin inversarea subiectului și verbului de asmenea
Limba italiană () [Corola-website/Science/296678_a_298007]
-
mijlocie și neo-hitita. Verbele în limba hitita sunt flexionare în legătură cu două clase: conjugarea ,mi” și conjugarea ,hi”. Există două diateze( activă și mediopasivă), două modurui( indicativ și pasiv) și două timpuri( prezent și preterit). Există și câteva nume verbale, numite infinitiv 1 și 2, supin și substantiv verbal, la fel ca si participiul, de sens pasiv cu sensul de verb tranzitiv și activ cu sens pentru verbele intranzitive. Hitita este cunsocută ca având un sistem verbal mai simplu decât alte limbi
Limba hitită () [Corola-website/Science/314852_a_316181]
-
2: -hut(i) -singular 3: -taru -plural 1: - -plural 2: -dumat(i) -plural 3: -antaru -conjugarea hi: -singular 1: -haharu (-haru) -singular 2: -hut(i) -singular 3: -aru -plural 1: - -plural 2: -dumat(i) -plural 3: -antaru Substantiv verbal: -war Infinitiv: I: -wanzi ÎI: -anna Supin: -wan Participiu: -ant Originile conjugării mi merg către terminațiile active ale limbii proto-indo-europene *-mi, *-și, *-ti.Despre conjugarea hi, Jay H. Jasanof este de părere că derivă din sistemul proto-indo-european al verbelor cu ,i-” la
Limba hitită () [Corola-website/Science/314852_a_316181]
-
dintre aceste consoane nu se pronunță. Acest fapt se datorează procesului de "amuțire graduală" și până la dispariția totală, suferit de consoanele finale (proces asemanător cu procesul suferit de alte limbi romanice, printre care și româna, în care consoanele finale ale infinitivelor verbale din limba latină s-au pierdut astăzi). Se crede că în catalana medievală au existat două foneme laterale palatale diferite. Primul dintre ele, /ʎ/, se scria doar folosind grafia <"ll"> și s-a menținut neschimbat în majoritatea dialectelor de
Catalana medievală () [Corola-website/Science/335160_a_336489]
-
compus. Limba română are mai puține forme verbale temporale decât franceza, de exemplu, dar este mult mai bogată în astfel de forme decât, bunăoară, maghiara. Prezentul indicativ are următoarele valori: Prezentul conjunctiv poate exprima: Prezentul condițional-optativ exprimă: Prezentul prezumtiv: Prezentul infinitiv are valori temporale diferite după funcțiile sale sintactice: Imperfectul exprimă cel mai adesea o acțiune trecută durativă, simultană cu altă acțiune trecută. Această valoare poate fi: Altă valoare absolută, frecventă, este cea de a exprima acțiuni repetate în trecut (imperfect
Timp (gramatică) () [Corola-website/Science/316402_a_317731]
-
obicei anterioară ("Nu-și amintea dacă o fi dormit sau nu") sau simultană ("L-a putut vedea când o fi trecut pe acolo"), uneori posterioară: "N-am putut veni, dar ți-am trimis bani, care îți vor fi servit. Perfectul infinitiv exprimă o acțiune trecută, de regulă anterioară celei a verbului regent ("Faptul de a fi declarat adevărul l-a pus într-o lumină proastă"), sau posterioară, dacă are funcția de complement circumstanțial de timp: Înainte de a fi venit el, mă
Timp (gramatică) () [Corola-website/Science/316402_a_317731]
-
în mod analog cu cea din română ("Le" Barbier de Séville "a été composé par Rossini" „"Bărbierul din Sevilla" a fost compusă de Rossini”), pe de altă parte prin două perifraze verbale: "se faire" + verbul cu sens lexical plin la infinitiv ("L’orateur s’est fait huer par la foule" „Oratorul a fost huiduit de mulțime”) și "se voir" + infinitiv: "Ils se sont vu retirer le permis pour six mois" „Le-a fost suspendat / Li s-a suspendat permisul pentru șase
Diateză (gramatică) () [Corola-website/Science/316393_a_317722]
-
a fost compusă de Rossini”), pe de altă parte prin două perifraze verbale: "se faire" + verbul cu sens lexical plin la infinitiv ("L’orateur s’est fait huer par la foule" „Oratorul a fost huiduit de mulțime”) și "se voir" + infinitiv: "Ils se sont vu retirer le permis pour six mois" „Le-a fost suspendat / Li s-a suspendat permisul pentru șase luni”. Verbele cu pronume reflexiv sunt considerate aparte, constituind două categorii principale. Într-una din ele intră verbe numite
Diateză (gramatică) () [Corola-website/Science/316393_a_317722]
-
de Ion Budai-Deleanu, confirmate de relatinizarea limbii de-a lungul secolului XIX: "prioecturile nu i-s coapte" ( p. 343); Eu nu vă grăiesc din teorie,/ ci din practeca de toate zilele" ( p. 331). Regret că nu a fost urmată întrebuințarea infinitivului lung în poezie, atât de plăcută în Țiganiada: Apoi cu toții îl năpădire:/ Care de mâni, cari de picioare" ( p. 214); "Care-a sprijinire nu putură/ Năvala muntenilor iuțită" ( p. 222); Atunci numă și eu m-aș plecare" ( p. 306). Iată
Darul postum al Poetului by Ilie Constantin () [Corola-journal/Memoirs/14009_a_15334]
-
există sufixe: Din aceeași rădăcină se pot forma mai multe cuvinte prin sufixare. De exemplu rădăcina "am-" produce: Cu acest procedeu se formează un cuvânt prin eliminarea unui sufix. De cele mai multe ori, astfel se formează substantive, eliminându-se sufixul de infinitiv al verbelor corespunzătoare. Uneori rămâne rădăcina verbului, formându-se un substantiv masculin ("accorder" „a acorda” > "accord" „acord”, "labourer" „a ara” > "labour" „arătură”), alteori se adaugă un e la rădăcină și rezultă un substantiv feminin: "attaquer" „a ataca” > "attaque" „atac”, "nager
Lexicul limbii franceze () [Corola-website/Science/331267_a_332596]
-
este folosirea modului în care stă predicatul subordonatei, dar și a timpului acesteia, deoarece în franceză concordanță timpurilor este mai puțin supla decât în română. Altă deosebire între cele două limbi este că procesul subordonat se exprimă cu verbul la infinitiv mult mai frecvent decât în română, uneori putând fi exprimat numai prin propoziție subordonată, alteori numai prin infinitiv, în câteva cazuri cele două construcții fiind la alegere. Grupul substantival constă cel putin dintr-un substantiv care este elementul principal, nucleul
Sintaxa limbii franceze () [Corola-website/Science/332563_a_333892]
-
este mai puțin supla decât în română. Altă deosebire între cele două limbi este că procesul subordonat se exprimă cu verbul la infinitiv mult mai frecvent decât în română, uneori putând fi exprimat numai prin propoziție subordonată, alteori numai prin infinitiv, în câteva cazuri cele două construcții fiind la alegere. Grupul substantival constă cel putin dintr-un substantiv care este elementul principal, nucleul grupului, si un determinant abstract care stă totdeauna înaintea substantivului și se acordă cu acestă în gen și
Sintaxa limbii franceze () [Corola-website/Science/332563_a_333892]
-
se plasează în general un adjectiv clasificator, precis, obiectiv, si nu unul vag sau subiectiv: "une maison blanche pittoresque" „o casă albă pitoreasca”, "un seul autre grand problème" „o singură altă problemă mare”. Atributele exprimate prin substantiv, pronume, verb la infinitiv sau adverb cu prepoziție stau totdeauna după substantivul determinat: Dacă un substantiv are un atribut cu prepoziție și un atribut adjectival de plasat după substantiv, atributul cu prepoziție este plasat înaintea adjectivului: "un manteau d’hiver neuf" „un palton de
Sintaxa limbii franceze () [Corola-website/Science/332563_a_333892]
-
Financiari, urbaniști, economiști, juriști și alți cercetători se ocupă de această problemă”. 8. În titluri, incripții, meniuri: Adjectivul poate avea complement care, în afară construcțiilor comparative, poate fi exprimat de un adverb, un substantiv, un pronume sau un verb la infinitiv cu prepoziție. Acestea se plasează în felul următor: Pronumele care exprimă complementul este cel mai adesea de forma accentuată, dar cu unele adjective poate fi și de forma neaccentuata, și atunci este fără prepoziție, locul său fiind înaintea predicatului: "Cette
Sintaxa limbii franceze () [Corola-website/Science/332563_a_333892]
-
contrairement à țoi" „spre deosebire de tine”. În câteva cazuri, complementul exprimat prin adverb urmează adverbul care îl subordonează: surtout aujourd’hui" „mai ales astăzi”, dar "aujourd’hui aussi „și aztăzi”. Spre deosebire de adjectiv, adverbul nu poate avea complement exprimat prin verb la infinitiv. Și construcțiile comparative referitoare la un adverb seamănă cu cele referitoare la un adjectiv: "Îl court vite comme un lièvre" „Fuge repede că un iepure”, "Elle est venue plus tôt que d’habitude" „A venit mai devreme decât de obicei
Sintaxa limbii franceze () [Corola-website/Science/332563_a_333892]