KorAP: Find »[drukola/base=infinitiv & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 ...10 11 12 ...39 >

972 matches

Corola-publishinghouse/Science/85002_a_85788

viii) Un rezultat colateral este o schiță de descriere a sintactică a două forme nonfinite românești (în configurațiile în care generează propoziție nonfinită), gerunziul și infinitivul, discutate prin comparație ca urmare a trăsăturilor comune (generarea de propoziție nonfinită) și diferențiatoare (infinitiv: negare prin nu și procliză pronominală; gerunziu: negare prin ne- și encliză pronominală). Am avansat ideea că trăsătura [nonfinit] (găzduită de centrul completiv FIN0) trebuie obligatoriu satisfăcută, cele două forme instanțiind două strategii de satisfacere a acestei trăsături: deplasare sintactică

[Corola-publishinghouse/Science/85002_a_85788]
gerunziu: negare prin ne- și encliză pronominală). Am avansat ideea că trăsătura [nonfinit] (găzduită de centrul completiv FIN0) trebuie obligatoriu satisfăcută, cele două forme instanțiind două strategii de satisfacere a acestei trăsături: deplasare sintactică (gerunziul) vs inserarea unui complementizator nonfinit (infinitiv). Tipul de morfologie care caracterizează aceste două forme (o morfologie "continuă" pentru gerunziu: marcare directă doar prin sufixul gerunzial vs o morfologie discontinuă pentru infinitiv: marcare dublă, prin sufixul de infinitiv și prin complementizator) derivă direct din necesitățile de satisfacere

[Corola-publishinghouse/Science/85002_a_85788]
două strategii de satisfacere a acestei trăsături: deplasare sintactică (gerunziul) vs inserarea unui complementizator nonfinit (infinitiv). Tipul de morfologie care caracterizează aceste două forme (o morfologie "continuă" pentru gerunziu: marcare directă doar prin sufixul gerunzial vs o morfologie discontinuă pentru infinitiv: marcare dublă, prin sufixul de infinitiv și prin complementizator) derivă direct din necesitățile de satisfacere a trăsăturii [nonfinit]. Analiza se poate extinde și la propozițiile organizate în jurul supinului. (ix) Româna prezintă semne clare pentru categorizarea ca limbă cu configuraționalitate discursivă

[Corola-publishinghouse/Science/85002_a_85788]
trăsături: deplasare sintactică (gerunziul) vs inserarea unui complementizator nonfinit (infinitiv). Tipul de morfologie care caracterizează aceste două forme (o morfologie "continuă" pentru gerunziu: marcare directă doar prin sufixul gerunzial vs o morfologie discontinuă pentru infinitiv: marcare dublă, prin sufixul de infinitiv și prin complementizator) derivă direct din necesitățile de satisfacere a trăsăturii [nonfinit]. Analiza se poate extinde și la propozițiile organizate în jurul supinului. (ix) Româna prezintă semne clare pentru categorizarea ca limbă cu configuraționalitate discursivă (Kiss 1995, 2001; Alboiu 2002; Zafiu

[Corola-publishinghouse/Science/85002_a_85788]
unei concluzii opuse (la care ajunge și Taylor 2015 în analiza structurilor de complementare din nicoterese, dialect italienesc de sud): aceeași realizare morfofonologică nu garantează proiectarea aceleiași structuri sintactice. Putem ilustra pe scurt această idee prin comportamentul gerunziului și al infinitivului verbal fără a. Dacă se compară două dintre contextele de apariție a gerunziului verbal, se observă că aceeași formă apare în contexte sintactice diferite și are proprietăți diferite. În exemplul (145a), gerunziul apare în structura prezumtivului prezent și se ridică

[Corola-publishinghouse/Science/85002_a_85788]
clitice sunt enclitice. Cele două forme nu au deci aceeași sintaxă, în ciuda aceleiași realizări morfofonologice. (145) a. Nul-o fi văzând de aici. b. Nevăzându-l de aici, s-a mutat mai încolo. La fel se întâmplă și în cazul infinitivului verbal fără a. Aplicând aceeași metodă, comparația două contexte diferite, observăm că aceeași formă are o morfosintaxă diferită. În structura formelor analitice, infinitivul scurt verbal se ridică la [Spec, TP] (146a) (eventual accesând [Spec, FINP] în inversiunea condițională, (146a')), tranzitând

[Corola-publishinghouse/Science/85002_a_85788]
b. Nevăzându-l de aici, s-a mutat mai încolo. La fel se întâmplă și în cazul infinitivului verbal fără a. Aplicând aceeași metodă, comparația două contexte diferite, observăm că aceeași formă are o morfosintaxă diferită. În structura formelor analitice, infinitivul scurt verbal se ridică la [Spec, TP] (146a) (eventual accesând [Spec, FINP] în inversiunea condițională, (146a')), tranzitând [Spec, ASPP], după cum arată încorporarea semiadverbului mai. În schimb, în structura configurației modale putea + infinitiv, infinitivul scurt verbal se deplasează până la [Spec, vP

[Corola-publishinghouse/Science/85002_a_85788]
are o morfosintaxă diferită. În structura formelor analitice, infinitivul scurt verbal se ridică la [Spec, TP] (146a) (eventual accesând [Spec, FINP] în inversiunea condițională, (146a')), tranzitând [Spec, ASPP], după cum arată încorporarea semiadverbului mai. În schimb, în structura configurației modale putea + infinitiv, infinitivul scurt verbal se deplasează până la [Spec, vP/VOICEP] (Nicolae 2015d), neaccesând domeniul flexionar (deci nici ASPP), pe cale de consecință nici permițând încorporarea lui mai. (146) a. Aș maiciti o carte. a'. Mailua-l-ar naiba! b. *Poate mai citi. (cf. OK

[Corola-publishinghouse/Science/85002_a_85788]
o morfosintaxă diferită. În structura formelor analitice, infinitivul scurt verbal se ridică la [Spec, TP] (146a) (eventual accesând [Spec, FINP] în inversiunea condițională, (146a')), tranzitând [Spec, ASPP], după cum arată încorporarea semiadverbului mai. În schimb, în structura configurației modale putea + infinitiv, infinitivul scurt verbal se deplasează până la [Spec, vP/VOICEP] (Nicolae 2015d), neaccesând domeniul flexionar (deci nici ASPP), pe cale de consecință nici permițând încorporarea lui mai. (146) a. Aș maiciti o carte. a'. Mailua-l-ar naiba! b. *Poate mai citi. (cf. OK: Mai

[Corola-publishinghouse/Science/85002_a_85788]
Un fenomen de asemenea specific fazelor mai vechi ale limbilor romanice, mai rar (însă sistematic) atestat în traduceri și în texte originale, este dislocarea nucleului verbal (/ interpolare / scrambling, v. §II.1.1.2): elementele funcționale din nucleul verbal (complementizatorii a (infinitiv) sau să (subjonctiv), marca de negație nu, pronumele clitice, auxiliarele) pot fi nonadiacente la verbul lexical, elemente cu statut de grup (XP) "interpolându-se" în structura nucleului verbal. Capitolul se încheie cu o scurtă discuție privind influența traducerilor asupra textelor

[Corola-publishinghouse/Science/85002_a_85788]
limba veche (Zafiu 2016 și bibliografia): perfectul compus cu auxiliarul a avea (1), condiționalul prezent (2) și perfect (3) bazat pe auxiliarul aș (perifraza condițională gerundivală este de asemenea atestată, (4))3 și viitorul 4 bazat pe auxiliarul voi (plus infinitiv (5) sau plus fi urmat de participiu (6) sau, mai rar, gerunziu (7))5. (1) a. I pa(k) spui domnietale ca mai marele miu de ce am înțeles și eu (DÎ.1521: I) b. Ș-au cugeta<t> să iasă

[Corola-publishinghouse/Science/85002_a_85788]
la mine, carea cându vei fi lui arătându și mintiniș va da (DVT.1679−99: 322r) La fel ca în limba modernă, valoarea intepretativă a structurii se obține compozițional: auxiliarul/auxiliarele marchează valori de mod și modalitate, iar verbul lexical (infinitiv, participiu trecut sau gerunziu) marchează valori de temporalitate. Structurile de viitor cu gerunziu s-au specializat ca forme de prezumtiv / viitor epistemic (v. Zafiu 2009). Analiza structurilor cu auxiliar prezentată în §III.3.1.3 poate fi extinsă, așadar, și

[Corola-publishinghouse/Science/85002_a_85788]
66: 36) O soartă asemănătoare o au și structurile condiționale bazatea pe a vrea, eliminate treptat. Zafiu (2016) inventariază formele de condițional bazate pe a vrea și observă că a vrea la imperfect sau perfectul compus poate fi urmat de infinitiv (11)-(12) sau, mai rar, de infinitivul perfect (13)-(14). Din nou, se observă că auxiliarul marchează și valori de timp, pe lângă mod și modalitate, deci perifrazele respective nu se încadrează în mecanismul general de gramaticalizare a auxiliarelor românești. (11

[Corola-publishinghouse/Science/85002_a_85788]
și structurile condiționale bazatea pe a vrea, eliminate treptat. Zafiu (2016) inventariază formele de condițional bazate pe a vrea și observă că a vrea la imperfect sau perfectul compus poate fi urmat de infinitiv (11)-(12) sau, mai rar, de infinitivul perfect (13)-(14). Din nou, se observă că auxiliarul marchează și valori de timp, pe lângă mod și modalitate, deci perifrazele respective nu se încadrează în mecanismul general de gramaticalizare a auxiliarelor românești. (11) a. Într-o vreame mai demult, cine

[Corola-publishinghouse/Science/85002_a_85788]
prin inversiune: opțiunea de deplasare a centrului nu este disponibilă în gramatica limbii vechi, după cum nu este disponibilă nici în gramatica limbii moderne (v. §III.3.2). Astfel, în structurile perifrastice, auxiliarul rămâne in situ, iar verbul lexical (participiu trecut, infinitiv sau, mult mai rar, gerunziu) se deplasează în domeniul complementizator. 3.1.4.1. Deplasarea V-la-C prin inversiune V-AUX Discutând influența slav(on)ă asupra sintaxei românei vechi, Dragomirescu (2015a) subliniază faptul că fenomenele de inversiune V-AUX25 sunt prezente

[Corola-publishinghouse/Science/85002_a_85788]
cuprinzătoare a acestui fenomen; principalele particularități ale enclizei pronumelor clitice au fost discutate în §2.1.2 supra și nu vom reveni asupra lor aici. În structurile cu auxiliar simplu (perfect compus: a avea + participiu; condițional prezent / viitor: aș / voi + infinitiv), toate formele de inversiune sunt atestate în textele românei vechi, însă cu frecvență diferită în funcție de auxiliar (77); inversiunea auxiliarului este adesea coocurentă cu encliza pronumelor clitice (77c-e). Structurile inversate sunt întregistrate de-a lungul întregii perioade vechi (cf. exemplele din

[Corola-publishinghouse/Science/85002_a_85788]
-au această foiță de zéstre ce s-au dat fiicei noastre (ACP.1714: 15r) Vasiliu și Ionescu-Ruxăndoiu (1986: 180, 186-187) insistă asupra coexistenței structurilor inversate în româna comună, atât pentru perfectul compus, cât și pentru formele care se bazează pe infinitiv ca verb lexical (viitor și condițional)29, ipoteză confirmată de cercetările lui Adams (2013: 615-651) asupra construcției care va da naștere perfectului compus romanic (i.e. HABEO + participiu și participiu + HABEO)30. De asemenea, Vasiliu și Ionescu-Ruxăndoiu (1986: 186-187) remarcă faptul

[Corola-publishinghouse/Science/85002_a_85788]
de cercetările lui Adams (2013: 615-651) asupra construcției care va da naștere perfectului compus romanic (i.e. HABEO + participiu și participiu + HABEO)30. De asemenea, Vasiliu și Ionescu-Ruxăndoiu (1986: 186-187) remarcă faptul că în structurile neinversate de condițional se preferă folosirea infinitivului scurt verbal (cf. Se așuîntra [...], se-așu sui, [...], se-așu da,PH.1500-10: 113v), iar în cele inversate se preferă selecția infinitivului lung verbal (cf. Vrear-ară în PH.1500-10: 123v) (v. și Onu 1965). Autorii explică această distribuție prin intoleranța românei la

[Corola-publishinghouse/Science/85002_a_85788]
HABEO)30. De asemenea, Vasiliu și Ionescu-Ruxăndoiu (1986: 186-187) remarcă faptul că în structurile neinversate de condițional se preferă folosirea infinitivului scurt verbal (cf. Se așuîntra [...], se-așu sui, [...], se-așu da,PH.1500-10: 113v), iar în cele inversate se preferă selecția infinitivului lung verbal (cf. Vrear-ară în PH.1500-10: 123v) (v. și Onu 1965). Autorii explică această distribuție prin intoleranța românei la hiat, o explicație care se poate generaliza pentru a explica raritatea generală a inversiunii formelor de condițional remarcate de alți

[Corola-publishinghouse/Science/85002_a_85788]
fi-vreați știindusă știți că și voi aceștii lumi deșartă vă priceștuiți și realeloru ei (CC2.1581: 470; Stan 2013) e. obida rrea, o, iudei, după cuvântu amu fire-aș ascultându voi (CV.1563-83: 1r;Stan 2013) În structura modală [putea + infinitiv scurt], inversiunea afectează verbul modal, ceea ce arată un grad mare de solidaritate al construcției cu predicat complex (Stan 2013: 206): (80) a. putea-se-vaspăsi(CC2.1581: 294) b. Doamne, de vei vrea, poți-mă curăți (NT.1648: 10r) c. De vei

[Corola-publishinghouse/Science/85002_a_85788]
mult mai rară. Metodologie Date fiind remarcile privitoare la raritatea postpunerii auxiliarului de condițional, derivată uneori din constrângeri fonologice (v. §3.2.1.1 supra), am hotărât să ne concentrăm asupra perfectului compus și a formelor simple de viitor (AUX + infinitiv). De asemenea, am luat în discuție - doar pentru acest studiu, nu și pentru următoarele - doar structurile care conțin auxiliarul și verbul lexical (86)-(87), nu și clitice pronominale. Cliticele pronominale pot fi postpuse (fără a antrena și postpunerea auxiliarului) sau

[Corola-publishinghouse/Science/85002_a_85788]
V2 în limba veche - cercetările diacronice au arătat că atunci când două opțiuni sunt în competiție, opțiunea mai slab reprezentată proporțional este opțiunea marcată (e.g. Adams 2013: 653; Ledgeway 2012: 137, pe baza rezultatelor din Adams 1991 pe marginea structurii HABERE + infinitiv / infinitiv + HABERE) - din această perspectivă, opțiunea V2 este în mod clar opțiunea marcată în româna veche, ceea ce explică și valorile funcțional-pragmatice ale structurilor inversate • întrucât cele mai vechi texte românești sunt atestate relativ târziu, prin comparație cu celelalte varietăți romanice

[Corola-publishinghouse/Science/85002_a_85788]
în limba veche - cercetările diacronice au arătat că atunci când două opțiuni sunt în competiție, opțiunea mai slab reprezentată proporțional este opțiunea marcată (e.g. Adams 2013: 653; Ledgeway 2012: 137, pe baza rezultatelor din Adams 1991 pe marginea structurii HABERE + infinitiv / infinitiv + HABERE) - din această perspectivă, opțiunea V2 este în mod clar opțiunea marcată în româna veche, ceea ce explică și valorile funcțional-pragmatice ale structurilor inversate • întrucât cele mai vechi texte românești sunt atestate relativ târziu, prin comparație cu celelalte varietăți romanice, este

[Corola-publishinghouse/Science/85002_a_85788]
cu statut de grup sintactic, XP (144). Grupurile interpolate se plasează între elementele funcționale - auxiliar (144a), auxiliar + auxiliar (144b), clitic + auxiliar (144c), clitic (144d), complementizator în mod tip adiacent la verb (generat ca FIN0, să, sau ca FORCE-FIN0, a de la infinitiv 45) (144e) - și verbul lexical, alterând caracterul contiguu al nucleului propozițional. (143) a. ce va hi mai scris și de la Aron vodă încoace (CLM.1700−50: 159r) b. Și iar a<m>mai vândut lui Arbanaș (DÎ.1595−6: XIII

[Corola-publishinghouse/Science/85002_a_85788]
nu cumvavină ucenicii Lui noaptea să-l fure pre El și vor zice oamenilor că s-au sculat den moarte (NT.1648: 38v) d. Carele ș-a doi ș-a trei, ce săîn voroavătocmăsc în numele Tău (DDL.1679: 43) Dislocarea infinitivului este foarte rară: (155) și așa fu a setoțimântuispre pământu (CV.1563-83: 48r; Stan 2013) Și structurile pasive pot fi dislocate (156); structura cu auxiliar pasiv este însă diferită de celelalte structuri cu auxiliar - dovadă că exemplele din (156) sunt

[Corola-publishinghouse/Science/85002_a_85788]