398 matches
-
departe misiunea. Se adresează unor simțuri pe care poate nici nu le mai avem și unei experiențe pe care am uitat-o sau n-am avut-o niciodată. Îmi spun, atunci, că sunetele clopotelor se adresează și surzilor - acelor bieți infirmi a căror suferință nu e compensată de alte simțuri și care duce, după cum se știe, la izolare, non-comunicare și autism. Dar ce e mai autist decât sinistra lume în care trăim, condusă, parcă, după blestemățiile unui Falstaff, marcate de sunetul
De ce trag clopotele? by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/8486_a_9811]
-
de lampă cu gaz". Între Praxiteea și Brummer existau relații ce depășeau o prietenie obișnuită. Un medic ar fi putut spune că se psihanalizau cu violență unul pe altul înfruntîndu-se ca doi pacienți dificili, intelectuali, desigur... Ceva din acuitatea marilor infirmi care văd totul mărit. Care sezisează totdeauna legăturile obscure și obscene deseori... Erau cuvinte, expresii, ce le aparțineau amîndurora și nu știai cine îl instruia pe altul în teoriile lor. De pildă, anticarul spunea: "Suntem de la natură cu toții puțin codoși
Vizuina cu hoți (II) by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/16284_a_17609]
-
ar prefera să fie trimiși în lagăre de concentrare, informează ziarul La Repubblica, în ediția online. "Acești romi mă fac pur și simplu să vomit", a declarat consilierul municipal Vittorio Aliprandi pe Facebook. Când îl văd pe unul prefăcându-se infirm (pentru a cerși - n.red), iar apoi îl văd mergând normal prin gară, îmi vine să îl iau la șuturi", continuă consilierul din Padova. Potrivit Mediafax, după reacțiile apărute în urma mesajului postat miercuri seara, Aliprandi a făcut joi dimineață unele
Consilier municipal din Padova: Este nevoie de lagăre de concentrare pentru romi () [Corola-journal/Journalistic/61641_a_62966]
-
să mă asiști la chestia asta. N-o auzisem plângând și am tras concluzia că mințea ca să mă facă să simt mizerabil, așa cum mă și simțeam deși nu făcusem nici o mizerie. Ea se mărita. Eu eram cel părăsit ca un infirm. - Stai liniștită, am spus eu, n-aș vrea să-ți stric bucuria. Apoi brusc, cu receptorul lipit de ureche, o altă tăcere încă și mai inertă a cuprins fibrele optice dintre noi. Și m-a săgetat o durere cumplită pentru că
Richard Ford - Ziua Independenței by Iulia Gorzo () [Corola-journal/Journalistic/7326_a_8651]
-
adus în studio ca să-și povestească experiența. Limbajul băiatului, în chip evident, nu-i aparține nici pe departe lui, ci este rodul unui instructaj prealabil, al unei odioase "spălări a creierului", care i-a alterat personalitatea și-l va face infirm pe viață. Copilul, una-două, recită poezii pe care i le-ar fi dictat Cel-de-sus; dar puerilitatea compactă a stihurilor exclude hotărît o asemenea sursă. O telespectatoare intervine prin telefon, declarînd că a traversat ea însăși o experiență similară. Reîncarnarea și
Asaltul obscurantismului by Ștefan Cazimir () [Corola-journal/Journalistic/8201_a_9526]
-
invaliditate care s-a produs pe raza județului, inclusiv evenimentele deosebite (avarii, accidente în afara muncii, calamități etc.). 6. Unitățile medicale care acordă asistență accidentaților sînt obligate să stabilească gravitatea stării acestora, să se pronunțe asupra probabilității că accidentatul să rămînă infirm sau cu incapacitate permanentă (invalid). Pe baza acestor informații și a aprecierilor proprii, inspectoratul de stat teritorial pentru protecția muncii va stabili modalitatea de efectuare a cercetărilor cu privire la cauzele accidentului, potrivit prezentelor norme tehnice cu caracter metodologic. 7. Pentru orice
EUR-Lex () [Corola-website/Law/133539_a_134868]
-
să existe săraci: ambele sunt apologii ale artistului dezgolit de bunuri lumești, obligat să cânte pentru a fi luat în seamă, până la urmă, de Dumnezeu. Bogații nu sunt interesanți întru spirit, nimănui nu-i pasă ce vor, dar săracii, copiii, infirmii, străinii călători și "însuși întunericul" ascund taina care atrage prezența Domnului. Personajele sunt simboluri. Doamna Vecină, Străinul, Mâna Domnului, Profesorul etc. Întîmplările sunt parabole. în Basmul despre mâinile lui Dumnezeu (cititorii lui Rilke își amintesc, desigur, frecvența motivului mâinii divine
Povestiri sau poezii? by Grete Tartler () [Corola-journal/Journalistic/15381_a_16706]
-
se întâmpla acolo jos. Atunci ar fi fost aproape cu putință ca Dumnezeu să moară. Cu o ultimă încordare își strigă înapoi mâna dreaptă și ea veni, palidă și tremurătoare, și se întinse la locul ei ca un animal bolnav..." Infirmii, orbii, cei suferinzi în exterior sunt ființe desăvârșite lăuntric, capabile să recepteze prezența Domnului; în jurul lor se rotește universul: "Ce bucurie să-i povestești ceva unui infirm... imobilitatea... îl face să fie el însuși un lucru mai desăvârșit... care ascultă
Povestiri sau poezii? by Grete Tartler () [Corola-journal/Journalistic/15381_a_16706]
-
palidă și tremurătoare, și se întinse la locul ei ca un animal bolnav..." Infirmii, orbii, cei suferinzi în exterior sunt ființe desăvârșite lăuntric, capabile să recepteze prezența Domnului; în jurul lor se rotește universul: "Ce bucurie să-i povestești ceva unui infirm... imobilitatea... îl face să fie el însuși un lucru mai desăvârșit... care ascultă cu tăcerea sa ...cu vorbele rare, încete și cu simțămintele pline de venerație... un punct liniștit în mijlocul acestei grabe". Ostap, bătrânul cobzar orb din Cântecul despre dreptate
Povestiri sau poezii? by Grete Tartler () [Corola-journal/Journalistic/15381_a_16706]
-
Negru, de curând despărțita de soțul ei, devine ascultătorul ideal al ziaristului, care simte nevoia să se confeseze și să-și evalueze existența. Matei Popa își evocă întâi adolescență, trăită înainte de l989. Își amintește de tatăl său, fost miner, rămas infirm în urma unui accident de muncă, de fratele său, Visarion, care nu visa decât să fugă din România și mai ales de prima femeie pe care a iubit-o cu adevarat, Elenă Filipescu, fiica profesorului sau de engleză. De Elenă Filipescu
REVENIRE SPECTACULOASă by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/17842_a_19167]
-
către viziuni tainice; la fel ca Alice, mă simt în pragul unei călătorii în țara din oglindă, o călătorie în fața căreia șovăi". Figură enigmatică este și D-l Jones, personajul din povestirea eponimă. Vecinul de apartament al autorului este un infirm ce-și petrece toată viața în cameră și primește foarte multe vizite, inexplicabile pentru ceilalți. La un moment dat acesta dispare și, după 10 ani, autorul îl zărește la Moscova, sănătos, într-un metrou. Vrea să-i vorbească, dar acesta
Fabuloasa realitate by Dana Jenaru () [Corola-journal/Journalistic/6489_a_7814]
-
tot atacă și mă provoacă... Totdeauna mi se adresează ironic, agresiv, cu răutate, cu o ostilitate din zi în zi mai mare... Mai ales cînd mă prefac că n-am înțeles sau n-am auzit ce-mi spune... Știu că infirmii, în general, sînt susceptibili, sensibili. Totuși, nu pricep ce are cu mine, pînă... îmi cade fisa. Bunul meu prieten, Dmitri Nolla, scriitor grec, vorbindu-i despre aceasta, cu perspicacitatea lui, îmi explicase pe loc motivul, după ce îi spusesem că în
Lecția de engleză by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/16807_a_18132]
-
greacă, nu exista proverbul. Și cît mă mai felicitase, în contul proverbelor românești... Asta ca o simplă paranteză. După el, după Nolla, făcusem o greșeală fatală tot poftindu-l pe Juan să intre primul, aducîndu-i astfel aminte că era un infirm ce trebuia ajutat. Eroare! Mare eroare! Făcea grecul cu subtilitatea sa specifică. Tot Nolla îmi atrăsese atenția asupra faptului că poetul mexican șchiop se purta de obicei cu o politețe desăvîrșită cu toți, numai să nu fi făcut greșeala pe
Lecția de engleză by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/16807_a_18132]
-
și puncte de distribuție, tunelurile acestei cetăți au redevenit locuri minunate pentru aventurile copiilor: pe când cei mici umblau după arme, cei mari vânau bicicletele și radiourile rechiziționate. Numai printr-un miracol niciunul din grupul nostru nu a murit sau rămas infirm în urmă exploziilor pe care noi înșine le provocăm... Odată, după ce ne scosesem hainele ca să ne putem juca, ne-am ales cu ele arse: unul dintre noi a încercat cadoul pe care voia să-l facă tatălui său, care avea
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/86_a_359]
-
de partea lor. Mă gândeam, de pildă, să îmbrâncesc orbii pe stradă, gând ce trezea în mine o bucurie surdă și neașteptată, arătându-mi cât de mult îi urâse întotdeauna ceva din sufletul meu; plănuiam să înțep pneurile de la cărucioarele infirmilor, să urlu: "Nespălaților", sub schelele pe care lucrau muncitori, să pălmuiesc copiii de țâță în metrou. Visam la toate acestea, dar n-am făcut nimic sau, dacă am făcut ceva asemănător, nu-mi mai aduc aminte. Turbam de mânie numai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85071_a_85858]
-
La întoarcere, Dorinel află poate prima lui lecție de viață: „Unele lucruri se înțeleg și se simt fără cuvinte”. Peste ani de zile, visul lui Dorinel s-a împlinit. Dar el n-a uitat niciodată învățăturile bunicului și pe copilul infirm căruia i-a făgăduit că va juca și pentru el. Și într-adevăr, la Campionatul de Juniori, pe podium, aducându-i pe cei doi lângă el, le-a mulțumit și a spus mulțimii: Sunt campion pentru că „Bunicul meu m-a
Povestiri din Casa Nordului by Maria Doina Leonte () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91564_a_93001]
-
îndulcit de roșul mai deschis al lămpilor cu abajur de pe mese? Nu știu. N-a știut nici el să-mi spună cu exactitate. Eram năuc, mi-a zis el. Se lăsase condus de inginer pînă la o masă, ca un infirm. Nu se uita în față. Se uita înspre estrada goală. Nu goală de tot. Dar fără oameni. Fără el. Și care avea să rămînă fără el. O estradă plină de instrumente. Nu mare, și plină de o grămadă instrumente. Mică
Christian Gailly - O seară la club by Claudiu Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/2700_a_4025]
-
decît o devisceralizare nu doar a specificului său, ci și a vieții: "intru în mine deschid cartea și ard/ colecția cu viețile tale.// tu intri în tine îmi întorci spatele și spui:/ nu mă citi. nu mă citi.// tremură cîntarul infirmului: poemele își vînd/ măruntaiele în plină stradă" (Șase versuri de dus și întors). O dialectică asemănătoare apare în alt poem, ale cărui motive sînt eternizarea (fixarea) fenomenalului în limbajul liric, tendința de autonomie a acestuia pe calea obscurizării, instaurarea Formei
Înfășurat în "mantia damnării" by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17350_a_18675]
-
celei mai tinere. Întemeiat pe vaga doctrină a drepturilor omului, detestabilul pașoptism interzice orice atingere a individului numai pentru motivul că are aparență de om, fără a se întreba dacă aparține unei corporații tinere. Astfel, a arunca de pe Tayget un infirm devine delict. O sumă de instituții perimate dăinuie în jurul acestei erori, ca de pildă asistența infirmilor, demenților, a bătrânilor. (La această frază, Ioanide observă aproape cu glas tare: "Din nefericire, demenți sunteți voi, demenți fără ospiciu!") £Clarificarea juridică aduce și
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
individului numai pentru motivul că are aparență de om, fără a se întreba dacă aparține unei corporații tinere. Astfel, a arunca de pe Tayget un infirm devine delict. O sumă de instituții perimate dăinuie în jurul acestei erori, ca de pildă asistența infirmilor, demenților, a bătrânilor. (La această frază, Ioanide observă aproape cu glas tare: "Din nefericire, demenți sunteți voi, demenți fără ospiciu!") £Clarificarea juridică aduce și o tonificare sufletească. Iată cazul lui Raskolnikoff, din romanul așa de demoralizant al lui Dostoievski, care
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
transcendentală și printr-o demineralizare de substanțe tonice devenise un monstru de nerecunoscut, în care câteva linii grotești caricaturizau și denaturau propria sa formulă biologică. Cu toată această incompatibilitate, arhitectul păstrase o slăbiciune pentru Tudorel, o gingășie medicală pentru un infirm. La moartea Pichii acest interes dispăru și, fără a face loc antipatiei, fu înlocuit cu absența totală a imaginii lui Tudorel. Ioanide nu considerase niciodată G. Călinescu de fapt pe Tudorel singur, ci numai alături de Pica. Tudorel și Pica înfățișau
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
înseamnă renunțare. Un călugăr n-ar gustaemoțiile ascetismului dacă n-ar măsura imensitatea pierderilor. Chilia lui nu-i atrăgătoare decât fiindcă e amară. Un om cast, fără revolte ale cărnii, e un eunuc, iar eu nu sunt un astfel de infirm. . - Ești oare cast? . - Da, până acum n-am cunoscut femeia. În ziua când amcunoscut o ispită puternică, am intrat într-o biserică și acolo m-am jurat să renunț la dragoste. . - Ce ciudat! Când am plecat în oraș cu soțul
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
bustul umflat, mersul drept, excepție făcând o încovoiere a șirei spinării, reclamată parcă de nevoia adaptării la cubajul camerelor. Afară de această soliditate corporală, se observa o rezistență morală. Pomponescu nu se văita vreodată de dureri fizice, nu lua posturi de infirm și nu conversa deloc despre boli. Ședea ore întregi în picioare, fără a da semne de oboseală. Ceea ce atrage atenția asupra îmbătrînirii unui individ este metamorfoza vestimentară. Femeile care se simt bătrâne renunță de bunăvoie la orice rezistență și-și
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
ce le poate culege din aceste inovațiuni. A fost dar natural ca, în urma acestei extenuații de putere, multe rele endemice și altele de caracter epidemic să se ivească și să decimeze populațiunile. Astfel rasa română scade și străinii sporesc. Numărul infirmilor la recrutație a crescut din an în an, țara a fost bântuită de pelagră, de intoxicațiune palustră, de anghină, vărsat, toate astea în urma influenței pernicioase cu o exercită asupra sănătății mlaștinile, locuințele insalubre și neaerate, hrana neîndestulătoare și munca excesivă
Opere 13 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295591_a_296920]
-
sfârșit (am mai văzut-o acum câțiva ani: o gospodină cu un băiețel de mână, cu o sacoșă diformă din care se ivea emisfera unei verze, privind în jur ca să traverseze, pe undeva pe la Ziduri Moși. Avea înfățișarea amărâtă a infirmilor și cocoșaților. Pe pometele obrazului drept avea o vânătaie înnegrită. Am bătut în geamul tramvaiului care mă ducea spre Pantelimon, dar n-am reușit să-i prind privirea) și că, de-acum înainte, avea să orbecăiască prin tenebre, descărcată ca
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]