1,872 matches
-
de botul mașinii cît o casă. Dacă viteza ar fi fost mai mare, am fi ajuns cu adevărat niște spectre. Toate aceste lucruri ni se explică În timp ce sîntem culeși de pe jos și urcați În camion pentru a fi transportați la infirmerie - deși nu avem cum să Înțelegem ceva, pentru că sîntem Încă În șoc. SÎnt singurul care sîngerează (nu mi se spune de ce), deși Moise țipă ( În continuare țipă) cel mai tare. Barbu și-a luat mîrțoaga de căpăstru și ce-a
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
e a mea. Stai liniștit! țipă cineva, Îl recunosc greu pe Ovidiu. — Nu pune mîna! spune altă voce - nu văd cine e. Dar de ce pe partea aia nu văd? Nu văd... NU văd? — Potolește-te, nu pune mîna, mergem la infirmerie. Deodată aud din ce În ce mai multe. Și simt mai multe. Spatele mă doare În cîteva locuri, deși, dacă am reușit să mă urc singur În camion, probabil că nu e grav. M-am suit singur În camion? Încerc să-mi aduc aminte
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
și Începe să mă doară, simt cum pur și simplu se umflă ca o bășică. Probabil că În curînd o să am capul cît un balon, plin cu sînge. Îmi prevăd o moarte agonică, spectaculoasă. — Ce are? Nu știu, mergem la infirmerie. — Aoleu! spune o voce la cîțiva centimetri de fața mea. Pe partea aia nu văd nimic. Nu văd... De ce nu văd? NU... — Ce e? Ce am? Întreabă vocea care nu e a mea, deși mie Îmi iese pe gură. Mă
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
aia nu văd nimic. Nu văd... De ce nu văd? NU... — Ce e? Ce am? Întreabă vocea care nu e a mea, deși mie Îmi iese pe gură. Mă ajută să cobor din camion locotenentul Cornea, sîntem chiar pe aleea din fața infirmeriei, becurile albastre Încă pîlpîie În regim de alarmă. După ce reușesc să mă dau jos, Îmi pune o mînă În piept și, ridicîndu-și privirea și cercetîndu-mi chipul, Îmi șterge sîngele de pe bărbie cu o batistă. Un gest plin de compasiune care
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
jos, Îmi pune o mînă În piept și, ridicîndu-și privirea și cercetîndu-mi chipul, Îmi șterge sîngele de pe bărbie cu o batistă. Un gest plin de compasiune care mi-l face simpatic, pieptul Îmi tresare de cîteva ori de recunoștință. În infirmerie cineva Îmi spune să mă Întind. E unul dintre infirmieri, e tot craiovean, un tip prietenos care săptămîna trecută mi-a scos din degetul mare de la mînă puroiul pe care l-am adus cu mine din Bărăgan. — Stai să-ți
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
bătaie prietenească pe sacii cu făină, cu macaroane și fasole, cu zahăr și cu orez (toate, după cum știm, pline de gîndaci minusculi și de căcăreze de șoareci și de viermi) Între ostașii care fac de serviciu la bucătărie. În ușa infirmeriei, un ciorchine de halate albe fumează și gesticulează, rîsetele izbucnesc sonor la fiecare a treia replică. De după colț, apare un Aro cîntînd din toate pistoanele și arcurile lui o muzică tonică - claxonează melodios nu se știe exact pe cine, pentru că
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
două noaptea, dansez pe muzica din capul meu, În ușa comandamentului, și văd această nălucă alergînd gălăgios prin bălți și aud o voce gîfÎită care mă strigă (recunosc vocea unui răcan de la aviație care e santinelă la postul de dincolo de infirmerie): — Domnu’ ostaș, e deschis comandamentul vostru? Că bulangii ăștia de la infirmerie au Încuiat ușa și nu pot să intru. Mă taie căcarea, deschide repede și spune-mi unde-i WC-ul. Un sfert de oră mai tîrziu, stăm de vorbă
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
și văd această nălucă alergînd gălăgios prin bălți și aud o voce gîfÎită care mă strigă (recunosc vocea unui răcan de la aviație care e santinelă la postul de dincolo de infirmerie): — Domnu’ ostaș, e deschis comandamentul vostru? Că bulangii ăștia de la infirmerie au Încuiat ușa și nu pot să intru. Mă taie căcarea, deschide repede și spune-mi unde-i WC-ul. Un sfert de oră mai tîrziu, stăm de vorbă dînd o tură cantinei, ca să-l adunăm și pe celălalt căpiat
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
pe care n-o Întîlnești decît În vis... Vreo trei nopți la rînd am improvizat patul În speranța că visul se reia. Dar apoi nu știu cum naiba s-a Întîmplat că ne-am adunat toate gărzile din posturile din jurul cantinei În infirmerie. Au fost niște nopți memorabile, În fumul dens din salon, unul din infirmieri, un tip mișto din Timișoara, ne-a citit din ziare niște chestii, cum ar fi declarația de principii a Grupului de Dialog Social... ăștia sînt intelectualii și
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
seama ce prostie am făcut cînd am fugit de Anul Nou din spital, Într-un trening roz. Pe care scria NEON, cu litere cauciucate. Mai bine aveam o țintă. În fine... trei ore În fiecare noapte cu tipii ăștia de la infirmerie care sînt ca lumea... am trăncănit și am citit ziare și ne-am uitat la televizor... noaptea au Început să dea un program care se cheamă Via satelit (muzică și show-uri americane). Probabil că după ce trec cele două săptămîni
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
clar că am fost la un pas de o fatalitate - se pare că În cazul meu nu e ceva neobișnuit. Asta pentru că acum preocupările mele se adună În altă direcție. Antena din vîrful capului Îmi spune ce spuneau băieții din infirmerie - e o țară nouă, o viață nouă, ne- așteaptă lucruri pe care nici nu le putem gîndi, trebuie să fim pregătiți... Pro blema e că e deja februarie, ceea ce Înseamnă că mai am tot un an de armată. Un. An
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
umflați. Usturimea mă invadează În crescendo. Mă prăbușesc În fund În timp ce În baie năvălesc OS- ul și cîțiva colegi soldați. Bubuitura s-a auzit de afară și se miră rîzÎnd că mai sînt Întreg. Locotenentul Soare insistă să merg la infirmerie, bășicile de pe brațe nu arată bine, arsura pare urîtă și trebuie Îngrijită. Îi arăt tuburile și cutiile de alifii și de creme pe care le-am primit să-mi repar dezastrul. Mă rog, un isteț mi-a aruncat În grămada
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
ce bilet de trimitere, vrăjeli... Cine ți l-a dat? Spitalul Militar din Craiova, citește el ștampila pe hîrtia pe care mi-a dat-o colonelul Popescu, specialist dermatolog. Aha! Bine. Acum ia-o de-aici și du-te la infirmerie să-ți schimbe pansamentul! țipă el, mustața i s-a zburlit din pricina enervării și acum pare că și-a lipit sub nas o periuță de dinți. Cristian stă În fața comandamentului, sprijinit cu spatele de perete, citind un ziar, dudul uriaș
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
cu o singură căruță, și trebuia să ajungem la Baia de Aramă. Am plecat la Începutul lui februarie, am dormit multe nopți pe cîmpuri, sub căruță. Pe drum aveam puncte cu cantine pentru refugiați, că erau mulți care umblau pe drumuri... și infirmerii... Eram Încă În război, toată lumea se folosea de ele, nu ne mutam numai noi din Bucovina... erau zone distruse sau sub bombardament. Și oamenii aveau ordin, se anunța la radio, erau informați de primării să-i găzduiască pe toți ăștia
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
tocmai bancnota de 10.000. Simt că miroase deja a sânge! Ia miroase aici, simți? Nu, că am gripă. Ce grupă ? De sânge ? Nu. De gripă. Be. Asta e o formă ușoară. Păcat. Dacă aveai o formă gravă, beneficiai de infirmeria închisorii. Domnule funcționar public, repet sub jurământ: Am găsit bancnota de 10.000 în troleu, înțelegi ? Nu, nu înțeleg ce căutai dumneata în troleu tocmai când bancnota era, la rândul ei, în troleu ! Dacă erai în altă parte, scăpai...Troleul
CÂINELE DIZIDENT by Aurel Brumă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/505_a_1289]
-
dar după ce stătu la pîndă cîteva clipe se mai liniști: „Victoria Santa Paciencia, croitoreasa, Încă n-a venit pentru uniformele copiilor“. Se dădu Înapoi, dar nici aici nu era nimeni, În camera asta albă, fără mobile, care uneori se numește infirmerie. Văzu cu plăcere pe masa albă pachetul cu mormanul de cămăși pentru conașul. Înainta să-l ia și să-l desfacă, soarele o orbi ca de obicei, odată s-a gîndit să le ceară să pună perdele la fereastra asta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
bucătărie cu podea din piatră și cu gîndaci care mișunau peste tot. A dormit în paturi ciudate, unde abia putea respira și se trezea urlînd că e mort. I-au apărut bășici pe scrot și autobuzul i-a dus la Infirmeria Regală, unde profesori bătrîni s-au uitat între picioarele lui și l-au uns cu vaselină maronie care înțepa bășicile și mirosea a tar. Autobuzul era mereu aglomerat, Ruth plîngea, mama era ostenită, iar Thaw plictisit, deși odată un bețivan
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
simțit un acut sentiment de frustrare și am vărsat șase lacrimi, patru cu ochiul stîng și două cu ochiul drept. Mami n-o să moară, bineînțeles, dar această răceală a mea este puțin neliniștitoare. Au intrat într-un salon imens al Infirmeriei Regale, inundat, prin toate ferestrele înalte, de lumina cenușie a cerului. Doamna Thaw stătea sprijinită de perne și arăta bolnavă, numai pielea și osul, dar ciudat de tînără. Anestezia îi netezise multe dintre trăsăturile tensionate. Părea mai deprimată decît de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
ce te ocupi? îl întrebă pe MacGregor Ross, îndreptîndu-se spre el. Trase un scăunel lîngă pupitrul lui MacGregor Ross și stătu zece minute cu capul aplecat lîngă el, în timp ce el îi arăta cum să folosească șablonul. Doamna Thaw a părăsit infirmeria în primele zile ale noului an. Doamna Gilchrist de la parter și una-două dintre vecine veniră să pregătească apartamentul, să șteargă praful, să spele și să lustruiască în cele mai ascunse unghere ale fiecărei încăperi. — Va trebui să fiți deosebit de atenți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
nori cenușii spre răsărit, de-a lungul văii. Petice călătoare de soare se mutau din coamă în coamă, făcînd aglomerarea de case să pară o cocoașă arzîndă pe fundalul întunecat al turnurilor ce străjuiau clădirile instituționale, trasînd conturul cupolelor de la Infirmeria Regală pe fundalul mormintelor sclipitoare ale necropolei. — Glasgow este un oraș magnific, spuse McAlpin. Oare de ce nu băgăm de seamă? — Pentru că nimeni nu-și imaginează că trăiește aici, zise Thaw. McAlpin aprinse o țigară și-i zise: Dacă binevoiești să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
depozitele de pe malul stîng. Dincolo de ele, orașul se ridica la cer. Mai întîi turnurile municipalității, apoi cocoașa cartierului Rotten Row, cu toate ferestrele caselor luminate, apoi fleșa butucănoasă a catedralei cu turnul și naosul, iar apoi mănunchiul de domuri de la Infirmeria Regală și, dincolo de ele, ca o ultimă secțiune a unui telescop, grămada putredă de morminte din necropolă lunecă spre cer, cu coloana lui John Knox în vîrf. Cartea din mîna omului de piatră izbi planeta pulsîndă și o umbră albastră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
îl întreabă, care Ion măi țigane, îi răspundea Andronescu în loc de Antonescu, un mare număr dintre ei au murit de ger și frig, și s-au întors puțini în țară. Tot deplasându-ne mereu prin frig și ger, ajungeam mereu pe la infirmerie, dar și aici am dat de necaz fiind internat unul din Siberia, care ținea geamul deschis că nu mai putea de cald și am fost nevoiți să cerem să-l mute în alt salon.. Însă prietenul meu bun și drag
Pe urmele infractorilor by Vasile Ghivirigă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91846_a_92804]
-
primejdie, un ochi rupt în plasă, prin care putea să scape cine știe ce amănunt important pentru poziția și autoritatea ei. Ca să fie sigură, prefera să se extenueze. Alerga toată ziua de la bucătărie la poartă, de la poartă la arhivă, de la arhivă la infirmerie și la laborator. Călca apăsat, încîntată de ea însăși, transpirând abundent și săltîndu-și sânii umflați sub halat, dar păstrîndu-și aerul semeț, la care contribuiau probabil și formele ei pline. Aștepta să fie salutată de cei cu care se întîlnea și
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
la punct, le însoțea de graficele respective și se silea să prezinte tabele cât se poate de precise. Destul de des se ducea să-l caute pe Rieux într-unul din spitale și îi cerea o masă în vreun birou sau infirmerie. Se instala acolo cu hârtiile lui, exact la fel cum se instala la masa lui de lucru de la primărie și în aerul dens încărcat de mirosul dezinfectantelor și al bolii însăși, își vântura foile de hârtie ca să usuce cerneala de pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85074_a_85861]
-
mine să vă fac un serviciu. Și apoi, sunteți ziarist, o să vă revanșați cândva. A treia zi, Rambert și Cottard urcau marile străzi neumbrite care duceau spre partea înaltă a orașului nostru. O parte a cazărmii vămilor fusese transformată în infirmerie și în fața intrării staționau oameni veniți în speranța unei vizite ce nu putea fi autorizată sau în căutarea unor informații care se perimau de la o oră la alta. În orice caz, această adunare dădea naștere unui du-te \ vino neîncetat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85074_a_85861]