437 matches
-
sulimanuri" (Sub razele ochilor mei). Ca și: ,tu fi-vei fiind tu, iar eu ca eu,/ deasupra prafului din cortul meu..." (ibidem). Acest recurs la cuvînt (formă inuzitată, topică) e o tatonare în răspăr a elementarității, o paradoxală năzuință spre ingenuitate. Panicat de senzația că poezia ,s-a lenevit", că ,toate manuscrisele au căzut în mîlc" și încurajat de împrejurarea că ,fumul se gudură să fie cioplit", autorul se reîntoarce, intuitiv, la germenele verbal ca la modul primar al Creației. Sofismul
Lucrătura versului by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/10985_a_12310]
-
labirinturile unui eu năvalnic. "Demonismul" lui Victor Rebengiuc, în schimb, aparent cenzurat, umanizează și piatra seacă. Disponibilitățile lui interpretative sînt realmente imense. Nu cunosc inhibiții și complexul barierelor dintre genuri. Mă obsedează și acum, când scriu aceste rânduri, amestecul de ingenuitate și uimire din Fundulea sau transa durerii și disperării din Serebreakov. În perimetrul lui "râsu-plânsu" actorul își configurează personajele pregnant. Le investește cu adevăr și semnificație. Indiferent că sunt tragice sau comice, bune sau rele, că ascund sau dezvăluie sunt
Lordul by Ion Cocora () [Corola-journal/Journalistic/8822_a_10147]
-
insidios, într-un moment secund, să dejoace totul și să supună unui greu examen toate ipostazele propriei lui percepții. într-o singură lucrare, iar pentru exemplificare ar putea fi invocată una dintre Veneții, el își consumă o enormă resursă de ingenuitate, bucurîndu-se îndelung de fiecare tușă de culoare sau accent de lumină, dar în subteran supune unei analize necruțătoare, trecînd totul prin filtrele succesive ale istoriei artei, însăși ideea de peisaj venețian. Sînt invocate aici, spre a demonta mecanismele de constituire
Un pictor homeric: Ilie Boca by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/15117_a_16442]
-
sînge spală ierbile-n eter.// Hai, tată, vînătoarea de-animale/ De mult s-a terminat. S-a tras la sorți/ Pe pușcă și trăgaciul dumitale/ Cerbii uciși de vînătorii morți" (Elegie). Uneori suavitatea se logodește cu teroarea, într-o perspectivă a ingenuității lezate: Mi-a spus un vișin c-ai murit,/ Dar cum se poate muri oare/ Cînd cerul lumii e-nrosit/ De-atîtea păsări cîntătoare.// Acum ninsorile din vis/ Au explodat că o grenadă/ Și-o căprioara s-a aprins/ De-atîta roșie zăpadă
Poeti bistriteni by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17827_a_19152]
-
face aci cu o oficiere a ironiei, a surîsului subiacent apologiei închinate unei cosmologii nu doar excesiv diversificate, suspect stufoase, dar și ivite în raza eului liric, prea tîrziu pentru a fi eficientă, id est pentru a opera prin terapeutica ingenuității, stilistic ne confruntăm cu un registru baroc. Poeta doctus, inclusiv în sensul apelului la un lexic adesea din specialitățile așa-zis apoetice, Ion Zubașcu e și un făcător rafinat de forme estetice propriu-zise. Ele impun prin bogăția lor avîntat tortuoasă
Poet și cîntăreț by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17295_a_18620]
-
80). Iubirea este ascensiune nu lipsită de riscuri, libertate lăuntrică descătușată: "și mersul nu părea/ să ne aparțină/ vorbeam cu atâta ușurință/ și vorbele nu păreau/ să ne aparțină" (63). Ea se asociază vorbirii spontane, cea specifică unei condiții a ingenuității primordiale, și devine un suport al meditației asupra cuvântului, atunci când reușește să se manifeste ca fluiditate, naturalețe, evoluție perpetuă: "Ana/ nu te pierde cu firea/ deprinde-vom împreună desăvârșirea" (23); "cine poate să pășească peste moarte/ ca pe ape/ a
Vocația iubirii by Simona-Grazia Dima () [Corola-journal/Journalistic/7894_a_9219]
-
făcute într-o germană impecabilă - i-au garantat din start Aglajei Veteranyi cu mult mai mult decît succesul scontat de organizatori. Ca de obicei, lectura a fost urmată de dialogul cu publicul în cursul căruia, cu o foarte bine mimată ingenuitate, autoarea nu a ezitat să dea răspuns și unor întrebări mai delicate... Cea mai naivă și poate cea mai stînjenitoare a fost însă următoarea: cît adevăr și cîtă ficțiune conține romanul De ce copilul fierbe în mămăligă? Deruta cititorului este provocată
Aglaja Veteranyi - Salt mortal de la circ la literatură by Rodica Bin () [Corola-journal/Journalistic/16884_a_18209]
-
caracteristic. O mentalitate autistă care poate avea explicații, însă mă tem că nu și justificări suficient de convingătoare. Fac parte din rîndul acelor tineri de odinioară care nutreau - nu evit termenul ce-ar putea fi taxat drept sentimentalizant, de-o ingenuitate dezarmată - o veritabilă evlavie față de înaintași, așa încît nu mi-ar fi ușor să înțeleg comportarea unor tineri actuali. Mărturisesc că nu aveam bucurie mai mare decît a-i vedea în carne și oase, dacă se putea și a-i
Predecesori și autiști by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/6621_a_7946]
-
expresie populară. Cu precădere icoanele pe sticlă, în cea mai mare parte absolut irelevante din punct de vedere artistic, imposibil de localizat stilistic altfel decît prin mimetismul greoi față de precedentele istorice (Nicula, Gherla, Făgăraș, Brașov) chiar mizează explicit pe o ingenuitate nu o dată șarjată pînă la ostentație, în vreme ce icoanele pe lemn au mai curînd năzuințe canonice și exigențe de atelier specializat. Dar dincolo de aceste caracteristici imediate este greu de stabilit cît mai este icoană în aparența și în substanța acestor produse
Iconodulie și festivism by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/16215_a_17540]
-
întunecate/ și sîngele fostelor iubite e tot mai fierbinte” (Sub zăpada ce cade). În persoana lui Ion Cristofor avem a face cu un temperament sudic. Perspectiva d-sale caracteristică e o inflorescență vegetal-carnală, o plonjare în paradiziacul terestru al unei ingenuități de fond: „O forță necunoscută îmi lipește două aripi pe umeri și-mi arată golul ferestrei/ mă îndeamnă să zbor mă împinge să sar în brațele catifelate ale întunericului (...) în timp ce iată covorul din casă se transformă într-o pajiște înflorită
O emanație a vitalității by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/2393_a_3718]
-
ca o reinterpretare ingenioasă a unui scriitor din secolul XIX, atîta timp cît sîmburele filosofic al acestei cărți e unul grav, nicidecum gratuit: lipsa de inocență a lumii, a oricărei lumi. Scriitorul, Caragiale în speță, e cu totul lipsit de ingenuitatea geniului dezordonat, e un ins care își gîndește propria carieră, care forțează limite și, de ce nu, manipulează un public pe care a învățat să-l cunoască ca nimeni altul. Acesta este clasicul văzut de Florin Manolescu. Nici tragic, nici persiflant
Florin Manolescu și Florin Manolescu by Luminița Marcu () [Corola-journal/Journalistic/15471_a_16796]
-
critica direct derapajele societății americane de tipul pedepsei cu moartea și indirect, dar necruțător, pe cei aduși în cauză ce se dau în vileag prin propriile fapte. Prin intermediul acestor două personaje, stau față-n față două stări de spirit: inocența, ingenuitatea și optimismul tinerei Kelly vs. lașitatea, cinismul egolatru al Senatorului. Lupta este inegală: pragmatismul calculat și implacabil al politicianului, care pune mai presus de orice propria carieră, va zdrobi visele juvenile ale unei tinere femei „fără importanță” care își făcuse
Cinism vs inocență by Geo Vasile () [Corola-journal/Journalistic/4175_a_5500]
-
larg deschisă stîrnind pofte exhibiționiste, în timp ce miraculosul se retrage din dulapuri și cămări în pat. Femeia se insinuează și impregnează cu parfumul trupului ei casa și mintea bărbatului evadată imperceptibil în lubrice fantezii. Seducția și voluptatea nu mai cenzurează eroticul, ingenuitatea este acum doar masca frivolității, amorul recapătîndu-și, chiar și în fantezie, carnalitatea. Retorica e impregnată de mărcile imperativului și ale elogiului pre/post-coitum contopite într-un soi de mistică erotică: cînd lumea s-a redus și se închide la doi
Preludiu pentru iubita ideală by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/11534_a_12859]
-
mondena pentru care cheltuise fără măsură. Așadar, pricinile sunt mult mai omenești decât, vorba unui alt răzbunător celebru al unor cauze pierdute, scrie în cărțile de filosofie. E constatarea care, în loc să-l domolească pe Ruscanu-fiul, dimpotrivă, îl dărâmă. Căci, odată cu ingenuitatea pervertită a femeii, binele și răul se ating. O spusese deja, într-o parodie a marilor iluzii, tot Eminescu: „Untdelemnun sânt-pretinsa vatră a bigoteriei/ E același ce-n amoruri pământene-a licurit.” Așadar, cadra pe perete nu există. Deosebirea fundamentală
Venere și Madonă by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/4752_a_6077]
-
originalității în sine. Ce altceva reprezintă dictatura serială la Boulez, răsfățul stochastic la Xenakis ori nevrozele structurale la Cage și Morton Feldman dacă nu spectacolul impecabil dar plictisitor, virtuoz dar anost al ideilor și conceptelor, ce-și întind umbrele peste ingenuitatea funciară a muzicii aidoma unui blestem tainic și fecund? Firește că un compozitor trebuie să mustească de idei reavăne și, de ce nu, chiar explozive, să fie îmbibat de experiența intra- și extra-muzicală a predecesorilor, dar informația, oricât de apetisantă, nu
Curiozitate și erudiție by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/14339_a_15664]
-
petrecerea studențească și a-l conduce pe Chaucha acasă. Este evident că Matias nu este capabil să asume responsabilitatea unui astfel de act, ceea ce nu face din el un om rău. Ezitările sale reflectă imaturitatea sa, chiar și o anumită ingenuitate, pentru că minciunile sale se dovedesc inconsistente, prost gândite. Cei care asumă responsabilitatea în locul lui sunt părinții, deciși să-l acopere, mai ales când li se relevă faptul că amploarea pe care ancheta o ia poate conduce la detenția fiului lor
Fără sens by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/5473_a_6798]
-
nu vor uita nicicînd unii de alții. Fără îndoială că o vor face, cînd creșterea lor va înăbuși timpul minunat pe care l-au avut. Însă nimic nu ne împiedică să sperăm că acumularea de experiență nu le va răpi ingenuitatea. Cum, poate, nu i-o va răpi nici scriitoarei care Andreea }înț se pregătește să fie. Să-i urăm, deci, bun venit!
Cărțile unei adolescente by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/6992_a_8317]
-
-te. Durerea va trece. (Ea iese copleșită de durere.) MINISTRUL: Iar acum lucrurile vor deveni interesante. Cine are nevoie de rai? Cine vrea Grădina Raiului? Să vezi lumea care o să vină. Bărbați și femei etalând cele mai incredibile feluri de ingenuitate, delicioasele fructe ale neascultării. Și trebuie să fie conduși. Trebuie să li se spună cum să fie buni. La fel și ție, micul meu prieten. ALEX: Știu totul despre asta. Și nu sunt micul tău prieten. Mie nu are de ce
Anthony Burgess - Portocala mecanică by Carmen Ciora si Domnica Drumea () [Corola-journal/Journalistic/2624_a_3949]
-
alta de argint (feerice pasaje), apare și o posibilă Circe. Evident, dincolo de faptele de eroism, pământenii din viitor asigură partea amuzantă a cărții întrucât ei nu înțeleg mai nimic din tot ce li se întâmplă pe străvechea și pura (prin ingenuitatea ei) planetă. Au în echipaj un... xenolog, dar dincolo de vagi presentimente nu ajung niciodată să separe realitatea de vis. Bătrânul Ronnie formulează chiar un frumos paradox: "Trebuie să înveți o grămadă de lucruri ca să scapi de iluzia cunoașterii și să
Odiseea Fantasy 2004 by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/12730_a_14055]
-
altă clasă literară, dar, ca personaj întruchipat, este din familia creată de Aglaja Veterany. Nu înseamnă că sînt de valoare egală, autoarea prozei nu e Dostoievski și Radu Afrim e departe de perfecționsimul lui David Esrig, ei seamănă doar prin ingenuitatea percepției și prin efortul de a arăta fața nevăzută a lumii. În raport cu spectacolele anterioare ale lui Afrim (văzute de mine) acesta are meritul unei coerențe superioare: trăirea se integrează în narațiunea scenică, sistemul de imagini al spectacolului funcționează congruent cu
Circul și restul lumii by Magdalena Boiangiu () [Corola-journal/Journalistic/13851_a_15176]
-
ceea ce e departe de a fi fost adevărat. Mai grav, atunci cînd ajunge în fine Domn, Dimitrie Cantemir își dă, pur și simplu, țara pe mîna unei puteri expansioniste în plin avînt agresiv, pe mîna Rusiei lui Petru cel Mare. Ingenuitatea acestui fiu de domn, intelectual de larg orizont, dar politician amator, era să coste Moldova însăși independența ei. Dacă armata turcească n-ar fi înfrînt-o pe cea țaristă la Stănilești în 1711, am fi avut probabil soarta Poloniei de peste o
Barocul pe malul Bosforului: DIMITRIE CANTEMIR by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/4073_a_5398]
-
chiar mai adînc în vremuri, înaintea făuririi României Mari, a cărei icoană funcționează precum un miraj. "Bolnav de poezie", "bătrîn copil" al meșteșugului acesteia, Vasile Tărâțeanu e obsedat de harta patriei ideale pe care se străduiește a o reconstitui cu ingenuitatea unui patriotism fabulos. Imaginile sînt simple, neabătînd atenția de la mesajul exhortativ: "Încă n-am reușit/ să desenez conturul Patriei / exact precum este // de fiecare dată îl fac / cum aș fi vrut să fie // ba îi adaug niște lanțuri de munți
Patria în variante by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/8235_a_9560]
-
sine. Venea către spectator dăruindu-se rolului, nu numai prin frumusețe, expresivitate, inteligență, dar și prin vocea unică, de neînlocuit, cu tonalități de o cuceritoare tinerețe și frăgezime, asemenea izvoarelor de munte. Acel minunat fluid feminin, inexplicabil și unic, exprimând ingenuitate și molipsind de optimism și melancolie s-a oprit. Dar vocea cristalină a Vasilicăi Tastaman va rămâne în sufletul celor care au văzut-o jucând, care au admirat-o, care au iubit-o, care au auzit-o.
VOCEA by Eugenia Tudor-Anton () [Corola-journal/Journalistic/14045_a_15370]
-
de refuz și neînțelegereť (Jurnal de critic, p. 166), comparația e revelatoare pentru ce vrea să spună despre diversele stiluri critice". Ion Bogdan Lefter se silește a-și păstra capacitatea de înțelegere la cota unei lucidități ce respinge rutina, neexcluzînd ingenuitatea mirării, mirabila scînteie a surprizei. Drept care înregistrează nu o dată paradoxalele reacții ale unor critici ce emit reflecții în răspăr cu contextul mai mult ori mai puțin arid al scrisului lor: Ciudată mai e, uneori, și istoria lucrurilor! I-a fost
Trei decenii dew critică (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/12280_a_13605]
-
sunt bolnavi, debili, depresivi sau suferă de grandomanie. Inautentici prin deficitul de autenticitate și precaritate psihologică, eroii sunt fixați în șabloane inaugurate de Lăzărescu dintotdeauna. Prin urmare, nu se poate vorbi despre evoluție în construcția personajelor. Ele rămân previzibile în ingenuitatea lor și candide până la absurd. Nicio explozie, nicio deraiere de la un destin previzibil. Infuziile psihologizante nu există, deși motive ar fi suficiente. Și povestea e promițătoare. Un prim fir narativ urmărește ideea sfârșitului literaturii sau, mai bine zis, inutilitatea ei
Stand by by Marius Miheț () [Corola-journal/Journalistic/3557_a_4882]