341 matches
-
primit în ziarul “Vremea” din 15 ianuarie 1993, apreciindu-mi-se gestul meu drept nobil, dar fiind sfătuit să nu plec, pentru că este riscant. Nu am renunțat. în mai 1993, într-o călătorie făcută de la Chișinău la Iași, am povestit inginerei Aglăița Vasilos, care avea drum spre România, de acest drum pe care aș vrea să-l fac. Pe loc a spus că vrea să meargă, ulterior a mai vorbit cu alte două persoane pe nume Valentina Căldare, inginer la Fabrica
Dacă nu ai amintiri, nu ai dreptate! by Constantin Chirilă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/776_a_1536]
-
București, un an întreg a dat lecții particulare de matematică la elevii de la licee ca să câștige ceva bani și în al doilea an s-a înscris la Politehnică unde, cu întârziere de 2 ani, a terminat facultatea cu diplomă de ingineră. Fratele meu Gheorghe, fost inginer I.R.E. Iași, cu o reputație deosebită și solicitat fiind de Minister în probleme dificile, n-a fost promovat în serviciul său la grad superior, iar directorul i-a spus: „Din cauză că ai un frate preot reacționar
Franciscani în zeghe : autobiografii şi alte texte by Iosif Diac () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100985_a_102277]
-
funcționat la Spitalul Regional Suceava, apoi mi-am susținut examenele de specialitate devenind medic specialist în chirurgie generală, devenind titular la secția chirurgie a Spitalului orășenesc Rădăuți, unde am funcționat până în anul 1997, de unde m-am pensionat. Sunt căsătorit, cu inginera Lucia Tomorug și împreună avem o fiică Oana, inginer chimist, care spre bucuria noastră, locuiește în Rădăuți iar de la ea avem o nepoata cu care ne mândrim. Am văzut și trăit multe din fragedă tinerețe și până acum. Am avut
PESTE VREMI…ISTORIA UNEI GENERATII – PROMOTIA 1952 – by Șorea Niculai () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91807_a_93331]
-
și eu prin acea noapte ucigătoare, cutremurătoare. Ți-am zis că s-a mai îngrășat... nu ți-am zis? Și, pe urmă, nu știu cum naiba face, dar s-o vezi ce repede slăbește la loc... Stați cu ochii pe ea, tovarășa ingineră, că tare mai e secretoasă și nici cu noi nu stă la masă, în cantină... Cu fata asta e ceva. Nici nu știu cine a angajat-o, eu atâta am aflat, că Mitică al meu l-a sunat pe Ilie, văru-său, da
Tovarășe de drum. Experiența feminină în comunism by Radu Pavel Gheo, Dan Lungu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2262_a_3587]
-
fac ceva grav“, le auzea boscorodind la bandă, sigure că nimeni nu stă să asculte... „Și-așa-l refuză la export, ce-am să fac acum, să nu dau o bucată de cărniță la copii?!“ Și așa zicea și tovarășa ingineră în gândul ei, închizând ochii de fiecare dată când dădea din greșeală buzna în câte un vestiar și o surprindea pe câte o muncitoare în timp ce tocmai strecura piepții ăia nefiresc de mari sub fustă. „Mare grijă, Tanțo, să nu-i
Tovarășe de drum. Experiența feminină în comunism by Radu Pavel Gheo, Dan Lungu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2262_a_3587]
-
înghețat și un bărbat dacă le-ar fi auzit. Rodicăi îi era rușine, zâmbea tâmp și își căuta fâstâcită de lucru, ascunzând roșeața din obraji în vreo hârtie de-a ei, pe care o găsea brusc prin buzunare. „Tovarășa asta ingineră e o comoară“, ziceau muncitoarele, „mare păcat că e fată bătrână...“, bârfeau în pauza de masă leorcăind supa adusă la borcan. „Eu sunt mulțumită“, o auzea pe Tanța. „Timpul trece, leafa merge. Și mai și pică ceva, de-oi putea
Tovarășe de drum. Experiența feminină în comunism by Radu Pavel Gheo, Dan Lungu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2262_a_3587]
-
bucăți cred că îmi ajung. Îi dau trei și portarului, închide ochii nea Petrică, băiat de comitet“. Oare de aceea se îngrămădeau toate la schimbul trei, lăsându-și copiii să doarmă singuri și uitând de bărbații lor? „Ce credeți, tovărășica ingineră, că sunteți ca și fata mea, acum trebuie să știi și mata cum e cu bărbații ăștia, că al meu stă numai la bufet, iar pe urmă s-a mai și dus cu unul din bloc la meci, pe stadion
Tovarășe de drum. Experiența feminină în comunism by Radu Pavel Gheo, Dan Lungu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2262_a_3587]
-
ciorap roșu. Așa, și tu, Maria, ăla galben. Pui halatul albastru. Perfect. Ești un tricolor frumos. 1, 2, 3 și! «A venit aseară mama, din sătucu-i de departe...» Nu plângi, nu-i așa?“, întrebă Rodica. „Cum să nu plâng, tovarășa ingineră, că-mi aduce aminte de mama. Să mă vadă ea pe mine acum, unde am ajuns...“ Uite, e și tovarășa Maria aici, hai, fetelor, puțin antren. S-o zicem pe-aia cu «A zis mama ca mi-o da»“. „A
Tovarășe de drum. Experiența feminină în comunism by Radu Pavel Gheo, Dan Lungu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2262_a_3587]
-
pentru așa ceva ! Astăzi constat cu stupoare că "Monitorul" - care altă dată era un ziar în adevăratul înțelese - se supune cuminte acestor "indicații" pe care și eu le primeam atunci. Altă dată, într-o întreprindere socialistă, directorul tehnic mă "pasa" la inginera! șef care la rândul lui îmi spunea că nu poate face nimic fără acordul directorului tehnic. Unul îmi spunea că motorul trebuie să se învârtă "altfel", celălalt că șurubul este prea rotund sau, prea pătrat, ori prea mic, ori prea
Viaţa - o lecţie by Marian Ciornei () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91772_a_93175]
-
SUA, devine mare om de afaceri în San Francisco, șef al Comunității Românești din California. Cel de-al doilea fiu, valoros inginer în Ohio SUA. Silvia Grovu, căsătorită cu inginerul Ion Gavrilă din județul Argeș, mamă a două fiice, ambele inginere în Brașov. Am ținut să scoatem în evidență din multitudinea de intelectuali ridicați din sat, aceste câteva nume care s-au remarcat printr-o preocupare majoră în calitatea lor de dascăli, de a ridica alți mulți tineri ai satului, îndrumându
Cârţişoara: monografie/ vol. I: Satul by Traian Cânduleţ, Ilie Costache () [Corola-publishinghouse/Memoirs/411_a_1126]
-
sau faci maraton în fiecare dimineață tocmai din Cartierul de Nord pînă în centru? Rea mai ești, Cezara! îi spun, depărtîndu-mă. Vreme de un an, am stat în același birou cu Cezara, soția lui Petre Graur. Pe-atunci, ea era ingineră stagiară și, împreună cu încă vreo șapte inginere și trei ingineri, erau angajații unei secții care abia se construia. Din lipsă de spațiu, lucram cu toții într-un birou. După darea în folosință a noii secții am rămas singur. Mi s-a
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
din Cartierul de Nord pînă în centru? Rea mai ești, Cezara! îi spun, depărtîndu-mă. Vreme de un an, am stat în același birou cu Cezara, soția lui Petre Graur. Pe-atunci, ea era ingineră stagiară și, împreună cu încă vreo șapte inginere și trei ingineri, erau angajații unei secții care abia se construia. Din lipsă de spațiu, lucram cu toții într-un birou. După darea în folosință a noii secții am rămas singur. Mi s-a părut dintr-o dată biroul gol, gol și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
ceva, și pentru asta să-i dau telefon sau să trec pe la el. Îi răspund din cap afirmativ, iar la răspunsul meu mă mai aleg cu cîteva semne făcute din mînă. Un semn de salut mi-l face Lidia, o ingineră de la Serviciul dezvoltare, pe care o cunosc de pe vremea studenției; cînd eu eram în anul cinci, ea era în anul doi la Chimie și venea la biblioteca Facultății de Fizică după cursuri de fizică teoretică. Celelalte semne mi le fac
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
care, de regulă, intră persoanele cu funcții de conducere. Două din mașinile care-i aduc pe directori își fac loc prin șirul celor coborîți din autobuz, oprind în fața intrării principale în pavilionul administrativ. Alături, dintr-o Dacia 1301, a coborît inginera-șefă a combinatului, Brîndușa Roman. Ce femeie! Frumoasă, mîndră, sigură în mișcări... Mare prost Vlad, păcat că-l mai consider prieten! O femeie ca Brîndușa e o comoară, cum de n-a luptat s-o păstreze?!... Directorii, coborîți din mașini
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
Încerc din nou să dau de urma lotului care a preluat lucrarea la separator, dar nimeni nu știe nimic și-s plimbat de la un telefon la altul. Lucrarea asta, îmi spune într-un tîrziu un bărbat, a fost repartizată tovarășei inginere Oprișan; o găsiți la interior 80. La interior optzeci mi se spune să revin, că "tovarășa Oprișan a ieșit din birou". Închid și trag o înjurătură. Ori poate că, nervos cum sînt, întîi înjur și-apoi închid. Important e că
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
pînă la prînz dacă e cazul! Bine. Mă duc s-o caut. Stau cu receptorul la ureche și aștept. Aud o ușă trîntită, apoi un scaun mișcat, după care, o voce de femeie, fermă, dar subțire, cu inflexiuni calde, spune: Inginera Oprișan la telefon. Bună ziua! exclam eu, puțin derutat de vocea care mi se pare cunoscută. Azi se schimbă vremea: dacă e soare, se va înnora, iar dacă e nor, va fi soare. În sfîrșit, v-am găsit! Zău?! Nu știam
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
voi fi cu sudorii și cu mecanicii acolo. Să fiți și dumneavoastră. Mai bine veniți azi și vedeți despre ce-i vorba, zic eu înspăimîntat de perspectiva orei șase, cînd abia mă trezesc. Azi nu pot, mi-o taie scurt inginera. Azi am recepție la lucrările executate. Sub nici o formă nu pot. Dar mîine dimineață, sigur! La șase, șase și un sfert, la locul lucrării, clar? Bine, mormăi eu. Poate mă faceți să vin de pomană cu noaptea-n cap la
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
continuu de aer cald, care mă face să-mi bag mîna pe lîngă fular să-l depărtez de gît. Spre capătul halei, la strungurile mici, lucrează numai fete, majoritatea calificate la noi în combinat. La Serviciul dezvoltare merg direct la inginera Petrache, să-mi dea studiul făcut de ea asupra gazelor folosite în combinat. Vreau să-mi notez coeficienții de compresie care-mi vor trebui, în ziua pornirii, la stabilirea cantității de gaze în rezervoare. Urc cele patru etaje și intru
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
de ea asupra gazelor folosite în combinat. Vreau să-mi notez coeficienții de compresie care-mi vor trebui, în ziua pornirii, la stabilirea cantității de gaze în rezervoare. Urc cele patru etaje și intru în laboratorul unde lucrează doamna Petrache, inginera Mugur și Lidia. Sărut mîinile de trei ori! zic eu intrînd. Bună ziua! îmi răspunde doamna Petrache. Ia loc, Mihai, că rar mai vii pe aici. Nu vreau să vă răpesc timpul, atît de prețios aici, unde se cercetează intens. Lasă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
măi fată? o întreb, știind că supărarea ei pe mine nu poate fi serioasă, între noi fiind stabilite cele mai colegiale relații, încă de pe vremea cînd ne întîlneam în biblioteca Facultății de Fizică. Nu-i mai telefonează profesorul, îmi șoptește inginera Mugur. Mugurel, ia ține-ți gura! îi strigă Lidia. Ei și, zic eu, ce mare tragedie? O fi și el ocupat cu lucrările de control ale elevilor. Ori cu vreo elevă, rîde doamna Petrache. Cu ce-ți putem fi de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
cît negativii tăi. Undeva pe la mijloc. Sfînta mediocritate de aur! De mediocritate să vorbești altuia, scriitorule. Am impresia că ești pe cale să înfăptuiești opera capitală a vieții tale, surîde el, luîndu-și privirea de la mine, rotindu-și-o peste cele trei inginere. Am o rugăminte la dumneavoastră: vreau un balon de sticlă Pyrex, cu trei gîturi. Nu avem, strînge din umeri doamna Petrache. Dumneavoastră? întreabă Vlad spre inginera Mugur. Nu lucrez cu așa ceva, se scuză inginera. Vă dau eu, zice Lidia și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
vieții tale, surîde el, luîndu-și privirea de la mine, rotindu-și-o peste cele trei inginere. Am o rugăminte la dumneavoastră: vreau un balon de sticlă Pyrex, cu trei gîturi. Nu avem, strînge din umeri doamna Petrache. Dumneavoastră? întreabă Vlad spre inginera Mugur. Nu lucrez cu așa ceva, se scuză inginera. Vă dau eu, zice Lidia și dispare în camera alăturată, de unde se întoarce cu un balon de sticlă cu trei gîturi, cu hîrtie în el, semn că a fost scos din pachet
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
rotindu-și-o peste cele trei inginere. Am o rugăminte la dumneavoastră: vreau un balon de sticlă Pyrex, cu trei gîturi. Nu avem, strînge din umeri doamna Petrache. Dumneavoastră? întreabă Vlad spre inginera Mugur. Nu lucrez cu așa ceva, se scuză inginera. Vă dau eu, zice Lidia și dispare în camera alăturată, de unde se întoarce cu un balon de sticlă cu trei gîturi, cu hîrtie în el, semn că a fost scos din pachet. Mulțumesc, domnișoară! se înclină Vlad luînd balonul. Peste
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
-l mai văd pe aici! Ducă-se naibii de... Ia vă rog! o oprește Lidia. N-aveți nici o dovadă că el e vinovat de ce-a pățit Silvia. Vezi să n-o pățești și tu la fel, intră în vorbă inginera Mugur. Mugurel, vezi-ți de treaba ta! o pune la punct Lidia. Dacă Vlad e vinovat în cazul Silviei, atunci, după ce a intrat la închisoare Silvia, de ce soții Chirilă, care se împăcau așa bine, s-au despărțit și au plecat
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
de dragoste! Scrie despre dragoste acum cît ești tînăr, cît fierbe sîngele în tine; acum cînd tremuri lîngă telefon așteptînd să-ți spună un "da, ne putem întîlni"." Atunci, pe vremea acestor vorbe, Vlad mi-a mărturisit iubirea lui pentru inginera Brîndușa Roman. Sînt, poate, singurul din combinat care știu de iubirea lor. În ziua cînd Vlad și-a pornit instalația, i-a cerut Brîndușei, care tocmai urma să fie numită inginer-șef, să-l ajute. Brîndușa a refuzat. De-atunci
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]