984 matches
-
umane se pot schimba de la oră la oră. În aceste circumstanțe, orice sursă (chiar zvon) este de luat în seamă, cu condiția să se precizeze că informația nu a fost confirmată oficial. Tipologia știrii Știristul are o muncă grea și ingrată. Rareori își semnează articolele, rareori le vede publicate pe prima pagină. Succesul și admirația cititorilor aparțin altora - comentatori politici, corespondenți de război. Visul oricărui jurnalist de știri este scoop-ul - informația bombă, în exclusivitate. Să fim realiști, într-o lume hipertehologizată
[Corola-publishinghouse/Science/2252_a_3577]
-
suntem salvați de propriile noastre defecte. Tot a folosit la ceva și originea mea...”. E ca și cum Cioran ar recunoaște aici, așa cum o face de câteva ori referindu-se la cu totul altceva, că n-a rezistat ispitei de a fi ingrat cu cei pe care i-a admirat odată. Cât despre chestiunea integrării, la un moment dat ea pare să rămână pentru Cioran cumva secundară, conjuncturală. Îi scrie lui Aurel Cioran în 1979: „Ai dreptate: oriunde pe pământ aș fi avut
[Corola-publishinghouse/Science/1920_a_3245]
-
cel din urmă a dedicat memoriei sale poemele Endymion (1818) și Sonnet to Chatterton, în acesta din urmă proclamînd că Chatterton se află "printre stelele celui mai înalt Cer", cîntînd dulce "sferelor ce se rostogolesc", și fiind deasupra "lumii cei ingrate și-a fricilor omenești" (Keats 1994: 285; Keats 2001: 8; vezi și comentariile lui Coote 1995: 22). Simțindu-se cumva pedepsit de soartă, Chatterton a ajuns să declare în sus-menționata scrisoare adresată lui Catcott (datată 12 august 1770) că nu
[Corola-publishinghouse/Science/84941_a_85726]
-
puse de tine În discursul respectiv, iar a doua coloană, la fel de imperfectă, să fie exact teoretică și epistemologic foarte clară, conceptuală, aproximând discursiv ceea ce prima coloană ar practica, să spunem. Ovidiu Mircean: Eu cred că suntem Într-o postură foarte ingrată, suntem ca o adunare de ursitoare care acum trebuie să hărăzim destinul unui nou-născut. Problema este ingrată, pentru că, de fapt, copilul care s-a născut are șapte capete: ori ursim un singur destin pentru cele șapte capete sau mai multe
[Corola-publishinghouse/Science/1910_a_3235]
-
epistemologic foarte clară, conceptuală, aproximând discursiv ceea ce prima coloană ar practica, să spunem. Ovidiu Mircean: Eu cred că suntem Într-o postură foarte ingrată, suntem ca o adunare de ursitoare care acum trebuie să hărăzim destinul unui nou-născut. Problema este ingrată, pentru că, de fapt, copilul care s-a născut are șapte capete: ori ursim un singur destin pentru cele șapte capete sau mai multe capete-identități, ori ne alegem fiecare câte un cap și ursim aceluia un destin separat. Până la urmă chiar
[Corola-publishinghouse/Science/1910_a_3235]
-
op. cit., p. 157. 34 Ibidem, p. 158. (trad. n.) 35 Ibidem, p. 159. (trad. n.) 26 autoritatea în spațiul căminului atât timp însă cât nu intra în conflict cu dorințele soțului.” 36 Este, trebuie să recunoaștem, un statut feminin destul de ingrat prin subordonarea pe care o cerea. Romanul era perceput în epoca medievală ca o specie literară destinată femeilor, dar, din păcate, eroinele nu prea apăreau, ceea ce poate constitui un adevărat paradox. Titlurile operelor conțineau, de cele mai multe ori, numele eroilor, fiind
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3076]
-
Giovanni Boccaccio, Decameronul, vol. I, p. 5. 118 Ibidem. 119 Jessica Levenstein, Out of Bounds: Passion and the Plague in Boccaccio's Decameron, în „Italica”, vol. 73, nr. 3, autumn 1996, p. 14. 50 opresiune. Statutul acesta mai mult decât ingrat al femeii este pus de narator „în vina Sorții, care s-a dovedit zgârcită în ajutorul ei tocmai acolo unde ar fi fost mai multă nevoie de el, adică la femei, pe care le cunoaștem cât sunt de slabe și
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3076]
-
deprinde de la părintele său cunoștințe temeinice de medicină, nu e o simplă vindecătoare, ci o „doftoriță”223, capabilă să l vindece pe rege de o boală căreia alți bărbați pricepuți ai vremii nu-i găsiseră leacul. Fata conștientizează perfect situația ingrată în care se află, de a nu fi credibilă: „Stăpâne, dumneata nesocotești priceperea și știința mea fiindcă mă vezi că-s tinerică, ba și femeie pe deasupra”224, dar nu cedează și cere ca răsplată pentru serviciile ei alegerea drept soț
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3076]
-
-le ascultătorilor săi, ceata veselă și certăreață în același timp a pelerinilor, pedeapsa veșnică, de pe cealaltă lume, de care se vor învrednici călugării cerșetori, față de care nutrea o vădită antipatie: aceștia vor viețui sub coada lui Belzebut, în locul cel mai ingrat și mai indezirabil cu putință. Pe drumul spre Canterbury, pelerinilor li se va alătura un avă, foarte priceput în tainele alchimiei, și slujitorul acestuia. Argatul, la îndemnul hangiului, va destăinui tainele pline de înșelăciune ale stăpânului, ava fugind de rușine
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3076]
-
pe care o oferă: „Femeia-i pentru jug și chin croită/ și spre a fi de soțul ei strunită.” 753. Singura salvare o găsește numai în religie. Remarcabilă este forța cu care reușește să se controleze, să își accepte soarta ingrată: „Ea cată suferința să-și supună/ și tare să se arate...”754 Ajunsă pe un teritoriu străin va trebui, după cum presimțise, să facă față unor situații de o cruditate extremă, care îi vor pune la încercare curajul, demnitatea și credința
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3076]
-
ea iubea pe prunci peste măsură/ Ar fi putut să crează că din ură,/ Din vicleșug, din inimă-mpietrită/ Le-a suferit pe toate neclintită.”801 Menirea femeii pare a fi aceea de a îndura, cu stoicism, un destin aproape ingrat, care o deposedează de drepturi elementare și o obligă la o permanentă adeziune față de un soț căruia i se închină ca unei divinități atotputernice: „Cu toate aste, veșnic răbdătoare,/ și-a pus în gând ființa cea smerită/ Veninul tot al
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3076]
-
unui bărbat, prin simpla ei prezență. Privirea, dorința pot macula o tânără: o fecioară văzută nu mai este o fecioară 849, așadar o tânără nu trebuie să fie zărită sau contemplată de un bărbat. Statutul femei era mai mult decât ingrat, pentru că se făcea vinovată și de impactul pe care l-ar fi putut avea asupra celorlalți și de care era cu totul străină. De aici s-a ajuns ușor la nevoia claustrării feminine în spațiul privat al căminului, privându-o
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3076]
-
era acela de a oferi plăcere și de a da viață, iar sentința finală a discursului bătrânei („Din viață și din lumea asta atâta ai cât îți iei singur”876) o determină pe tânără să nu caute doar lamentarea condiției ingrate în care se găsea, ci să trăiască după bunul plac. Este o altă donna demonicata ce poate fi disculpată, a cărei voință de neirosire a propriei vieți o va determina să-și găsească fericirea dorită. Uneori acești soți din cadrul povestirilor
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3076]
-
de impunere a virilității. Femeia simbolizează cert o victimă a societății în care trăiește, căzând pradă unor situații nedorite, care îi denigrează ființa, dar pe care este nevoită să le accepte. Moralitatea ei labilă poate fi scuzabilă în contextul acesta ingrat, inegal. Uneori donnele demonicate sunt ironice la adresa elementelor sacre (III. 4 - monna Isabetta râde pe seama pocăinței soțului, ia în glumă substratul vorbelor lui, nu are nicio remușcare în a trăi cu un călugăr), cred în forțele oculte (IX. 10) sau
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3076]
-
bine, așa că nu-ți voi strica jocul dacă mă primești vreodată în echipa ta. Știi că nu joc prea rău acum? Trebuie să jucăm împreună odată. Ai spus că nu prea ai încredere că aș fi o mare sportivă. Ce ingrat! Ai fi în stare să spui că nu sunt o însoțitoare potrivită pentru un automobilist sau un marinar, când eu nu țin cont de faptul că părul mi s-a turtit, că pălăria e udă fleașcă și că înfățișarea mea
by CONSTANTIN IORDAN [Corola-publishinghouse/Science/996_a_2504]
-
serviciu care i se cere. Tocmai controlul acestui vehicul (ce nu trebuie niciodată să slăbească) îl numesc eu morală personală, exigență căreia el trebuie să se supună, în special în cazul în care totul pare să arate că această supunere ingrată nu atrage decât reproșul."258 Control și măsură iată atributele creației care este scoasă din sfera incidentalului, fiind subsumată unor rigori ce țin mai ales de abordarea unei perspective raționale asupra actului artistic. În Apelul la ordine, sensurile generale converg
[Corola-publishinghouse/Science/1558_a_2856]
-
în care-l cunoaștem, cu adăugirile și „canibalizările” de rigoare, el nu conține suficiente elemente de atractivitate pentru un film de „acțiune”. Or, deși la nivelul analizei psihologice lucrurile sunt extrem de spectaculoase, ele devin problematice pentru orice regizor aflat în ingrata situație de a lucra pe un roman care, la origine, fusese scenariu de film! Probabil că aceste considerente au primat ori de câte ori s-a pus problema ecranizării cărții. „Seria Marlowe” rămâne, deocamdată, incompletă, chiar dacă producătorii de la Hollywood nu au ezitat să
[Corola-publishinghouse/Science/2073_a_3398]
-
elementul-liant care asigură coerența întregului ansamblu textual prin ligamentarea enunțurilor de natură ficțională (în terminologia lui Paul Cornea: pseudo, transreferențiale și autoreferențiale). Atunci când Arghezi spune că "domnul Banu ia deodată un aer virginal" sau despre el însuși "sunt, evident, un ingrat", abandonează formularea univocă, glisând, prin antifraza ironică, spre pseudoreferențialitate. El suspendă, temporar, coerența globală pentru a reveni apoi la detaliile lumii obiective (dar subiectiv asumate) într-o incitantă navetă real imaginar real. Enunțul ironic joacă un rol structural și paradigmatic
by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
temei secunde la semitonul superior, procedeu recunoscut ca o trăsătură particulară a muzicii de jazz. Această ultimă versiune a ideii secunde aruncă o lumină melancolică asupra personajului, completând portretul acestuia cu imaginea acelei ființe ce trezește compasiunea publicului datorită condiției ingrate a existenței sale. Tema acelui biet comediant nevoit să-și uite propria tristețe a unei vieți nefericite pentru a amuza onorata asistență a reprezentat un subiect frecvent abordat în literatura romantică (Victor Hugo) și, ulterior, adaptat în libretele unor opere
Creaţia pianistică a lui Claude Debussy, între concept şi înterpretare by IOANA STĂNESCU () [Corola-publishinghouse/Science/712_a_1153]
-
str...ini, dar puțini dintre ei au realizat c... ele constituiau episodul-cheie al viitoarei dezmembr...ri a Iugoslaviei. Pe atunci era liniștitor s... fie reduse la un fel de mai 1968 tardiv sau la o simpl... contestație a unor studenți ingrați și nes...tui, care refuzau s... recunoasc... efortul f...cut În ultimul deceniu pentru Înv...ț...mîntul și cultură albaneze: deschiderea de școli și licee, a Universit...ții din Pristina, folosirea sporit... a limbii literare albaneze, r...spîndirea cîntecelor și
[Corola-publishinghouse/Science/2022_a_3347]
-
iresponsabilitate. Prea preocupat de imaginea personală, decidentul nu mai ia decizii și dă vrabia din mână pe cioara din par. Sacrificând tot mai mult îndatoririle funcției sale în fața chemării camerelor, el substituie "efectul de anunț", întotdeauna plăcut, elaborării și aplicării ingrate a reformelor avute în vedere. Imaginea televizată poate fi văzută ca un factor suplimentar de inegalitate. Când cea mai mare parte a vieții politice dintr-o țară se desfășoară pe micul ecran, "agora electronică" nu mai este cea a Atenei
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1095_a_2603]
-
istorică" a modernizării Estului european față de Occident, atât ca factor de instabilitate demografică, cât și prin fenomene migraționiste sau prin procese disipative la nivelul distribuției forței de muncă (ceea ce conduce, printre altele, la plasarea României și Bulgariei într-un spațiu ingrat, de frontieră, deci posibil excentric); geneza paradoxală a naționalismelor multiculturale (cum ar fi cel britanic sau cel francez) ca morfogeneze panideice, având potențial de mecanisme de retenție în stări conflictuale, prin simbolistica limitrofă a acestora, datorită spațiilor de articulație ale
by Emil E. Suciu [Corola-publishinghouse/Science/1062_a_2570]
-
finale. Întâi, inconsecvență în organizarea bibliografiei - de pildă, repetarea unor titluri. Apoi, s-ar fi cuvenit menționați îngrijitorii de ediție, de pildă Ovidiu Bădina și Octavian Neamțu la seria Opere de D. Gusti, măcar pentru contribuția lor, în condiții destul de ingrate, la punerea în circulație a scrierilor gustiene. Pentru istoricul sociologiei românești informații și idei foarte interesante se găsesc în cele opt volume din Revizuiri și adăugiri, C. Rădulescu-Motru, rămase în manuscris și editate după 1990. Deși este menționat instituțional Centrul
[Corola-publishinghouse/Science/2358_a_3683]
-
dreptate. Dar el confundă voit originea omului cu Creatorul, interpretând în această direcție asemănarea după chip. Textul său nu lasă loc de ambiguitate, căci se referă la zei care "și-au întors spatele", rămânându-i omului să se transforme împotriva ingraților, manifestându-și "puterea propriei lui ființe". Se vede clara reminiscență a materialismului marxist de care Foucault ne asigura că s-a despărțit radical. Recunoscându-i omului autarhia ontologică, el cade în capcanele ateismului materialist. În realitate, omul nu are origine
[Corola-publishinghouse/Science/1565_a_2863]
-
de limbă fonetică, sau și mai rău conservându-i-o într-o ortografie aberantă. Dar să revin la ceea ce interesează, în primul rând. D-l Negoiță nu se arată, totuși, inocent în demersul său, ci suficient de avertizat asupra situației ingrate la care se expune. I-au atras atenția, în acest sens, personalități ca Ștefan Stoenescu sau Jane Lafrenson, ultima în cadrul celui de al Șaselea Simpozion al Academiei Oamenilor de Știință din România (2003), când, în Filiala Americană, autoarea i-a
[Corola-publishinghouse/Science/1565_a_2863]