526 matches
-
loc: „Am simțit întotdeauna nevoia imperioasă de a fi nedrept cu cei care au contat în viața mea, cu cei pe care i-am venerat. Dorința de a mă elibera, de a rupe lanțurile admirației. Nu-i vorba așadar de ingratitudine Ă ar fi într-adevăr prea simplu, ci despre năzuința de a mă regăsi, de a fi eu însumi. Și nu poți fi tu însuți decât în detrimentul idolilor tăi” (II, 288). Admirația nu lipsește nici acum din felul în care
[Corola-publishinghouse/Science/1920_a_3245]
-
speță!). Critica făcută de Philodemos politicului i-ar fi bucurat pe cinici sau pe cirenaici: implicându-te în această activitate, îți pierzi sufletul, liniștea, seninătatea. Invidia plebei, discreditarea politicienilor în ochii cetățenilor, situațiile riscante când te afli în fața mulțimilor înfierbântate, ingratitudinea supușilor, expunerea la umilințe - angajamentul public nu generează decât neajunsuri și riscuri. Philodemos mai pune și de la dânsul: oamenii politici nu prețuiesc mai mult decât niște magi, iar victimele lor - decât boii căsăpiți în măcelării... Bilanțul nu-i strălucit, nu
[Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
povestirile menționate, numele detectivului e John Dalmas, dar el posedă aproape toate însușirile eroului pe care-l vom descoperi, la doar câteva luni după publicarea nuvelei „The Lady in the Lake”, sub numele Philip Marlowe, în romanul Somnul de veci. Ingratitudinea autorului față de romanul din 1943 este cu atât mai mare cu cât el avea să fie un adevărat succes comercial. Preluat de Pocket Press și publicat în ediție ieftină, atinge incredibila cotă de vânzări de un milion de exemplare. În
[Corola-publishinghouse/Science/2073_a_3398]
-
se regăsește deci și în perioada de după 1855, nereflectată în Amintiri..., a biografiei scriitorului. Simbolic vorbind, C. a fost toată viața (ba chiar și după moarte) un urmărit. De nenoriciri, de neîmpliniri, de ghinioane, de răzbunare și ură, de dușmănii, ingratitudine și neînțelegere, de sărăcie și boală. Destinul l-a gonit și prigonit, gata-gata să-l înhațe și să dea de pământ cu el, definitiv, să-l nimicească. Scapă, nu o dată în ultima clipă, și o ia de la capăt. Nici nu
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286480_a_287809]
-
miezul povestirii Moș Nichifor Coțcariul, într-adevăr una dintre cele mai valoroase scrieri ale lui Creangă, se află un șantaj în toată regula, pregătit și condus cu măiestrie de personajul titular. Nichifor e departe de a fi un soț exemplar. Ingratitudinea conjugală a eroului, ponegrindu-și soția, e crudă. Pe de altă parte, harabagiul o sperie pe îndelete pe Malca, pe care o transporta la Piatra, cu pericole imaginare: tâlharii din Grumăzești, lupul, balaurul din dealul Bălaurului (cruzimea glumețului e simbolizată
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286480_a_287809]
-
la o eventuală școală particulară), a apărut pe cât de constantă, pe atât de firească. Pe astfel de temeiuri s-au clădit, în mod natural, o trainică legătură sufletească și un atașament deosebit față de Școala B.P. Hasdeu, realități imuabile pe care ingratitudinea interesată a unor prezențe fortuite, pasagere, din câmpul decizional al școlii (în a doua jumătate a anilor `90) nu aveau cum să le afecteze, astfel încât doamna profesoară Eugenia Cîmpeanu a rămas și după momentul pensionării din 1998 (urmat de încă
ACCENTE ISTORIOGRAFICE by Eugenia Cîmpeanu, Claudia Furtună () [Corola-publishinghouse/Science/791_a_1734]
-
O a doua scrisoare trimis... de Moscova și datat... 4 mai merge exact În acest sens, deoarece condamn... orgoliul liderilor iugoslavi („li s-au urcat la cap realiz...rile și au crezut c... marea le ajunge abia la genunchi”) și ingratitudinea lor făt... de Armată Roșie, care ar fi intervenit decisiv pentru eliberarea Iugoslaviei. Atacurile nu r...min f...r... efect. „Lag...rul comunist” se aliniaz... imediat la poziția stalinist..., În frunte cu Ungaria, urmat... de România, care elimin... rapid portretele
[Corola-publishinghouse/Science/2022_a_3347]
-
În privința articolelor pentru ziarele suedeze, iată la ce mă gândesc: v-aș putea trimite unul despre întâlnirile de la Ascona șsubl. S.W.ț. Nu vreau să scriu despre C.V. Gheorghiu, întrucât omul m-a dezamăgit mult: a depășit de departe ingratitudinea față de țara sa (a refuzat, d. ex., să ajute câțiva studenți români tuberculoși, deși are o avere considerabilă...); este aproape nebun 7. Cioran are geniu și este un foarte mare scriitor, dar cartea sa este dintre cele mai nihiliste opere
[Corola-publishinghouse/Science/2332_a_3657]
-
tâlc și un rol educativ, ajutând, prin mijlocirea metaforei, dezvoltarea simțului artistic al ascultătorilor. Prin mijlocirea imaginilor poetice se exprimă modul în care gândește poporul despre bine și rău, despre dreptate și nedreptate, despre umanitate și asuprire, despre recunoștință și ingratitudine, despre egalitate, cinste și înțelepciune”[1, p.9]. Imperfecțiunile omului sunt ridiculizate foarte sugestiv în snoave. Elevul ia contact cu aceste atitudini care sunt în contrast cu tipul ideal de om. Dacă basmul ilustrează tipul ideal de om - tânărul voinic, isteț, cinstit
Caleidoscop by Elena Amuhaia () [Corola-publishinghouse/Science/91784_a_93509]
-
personaj, deliciul multor critici. Pentru moralistul sever care este C., harabagiul Nichifor este un personaj negativ, un șarlatan - cum îi spune și numele -, un șmecher, un seducător de profesie care, pe deasupra, mai și trăncănește. Nu-i un soț exemplar și ingratitudinea lui conjugală, zice criticul, „este josnică și crudă” pentru că își ponegrește „în așa hal soția”. Din această pricină, dar și din altele, Moș Nichifor Coțcariul nu intră în sfera de simpatie a analistului. În schimb, calomniata „băbătie” a harabagiului flecar
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286504_a_287833]
-
războinic, nici altfel („om fără rușine, hrăpăreț, trufaș și fricos“ și, pe deasupra, „ochi de câine și burduf de vin“ „care se mândrește că este întâiul în rang printre noi“), ci și a cărui purtare o socotea ca un semn de ingratitudine față de cineva ca el, cel dintâi războinic și venit acolo fără vreo vrajbă personală a lui și numai în folosul Atrizilor: dintre care pe Agamemnon l-a mai umplut și de belșugul prăzilor dobândite de el. Dar reacția eroului, „mânia
Ahile sau Despre forma absolutã a prieteniei; Ariel sau Despre forma purã a libertãþii by Petru Creţia () [Corola-publishinghouse/Science/1373_a_2880]
-
va fi considerată folositoare, mă voi bucura nespus știind că mi-am atins cele mai arzătoare dorințe: voi da uitării toată truda, pericolele și sacrificiile Îndurate, dar, mai mult, voi ieși din rândul acelora care au Întâmpinat mult prea des ingratitudinea semenilor, suportând uneori persecuțiile acestora, cu toate că și-au pierdut o mare parte din viață și din venituri- iar nu de puține ori chiar cu riscul de a-și ruina sănătatea - punându-se În slujba omenirii. Mulți binefăcători ai umanității au
[Corola-publishinghouse/Science/2270_a_3595]
-
reprezentant al noii elite. Dar, așa cum autorul are luciditatea de a recunoaște că decăderea boierimii este cauzată în primul rând de propriile defecte, are și loialitatea de a nu fi excesiv de critic cu „ciocoii noi”, cărora nu le reproșează decât ingratitudinea față de cei care i-au ajutat și nu faptul de a-i fi uzurpat. Câteva personaje destul de consistente, descrierea în culori sentimentale a unui mod specific de viață, patriarhal, izolat, cu un farmec desuet, dau parțial viață unor narațiuni insuficient
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288103_a_289432]
-
nume, efectul e acceptabil. Prin forța realităților istorice, există Văcărești, Brâncoveni sau Cantemiri. De altfel, într-o secvență inflamată din Echilibrul între antiteze, îl găsim pe Heliade Rădulescu gata să ofere un soi de motivare implicită a pluralului onomastic deplângând ingratitudinea publică față de vechile famillii românești: ...țeara întreagă faceți cauză comună cu ciocoii vingători, dați de omorâți, să nu mai rămâie niciunul din familiele ce au făcut vreodată vreun bine țărei [...]; să nu mai rămâie nici numele de Brâncoveni [...]; să nu
[Corola-publishinghouse/Science/84955_a_85740]
-
care au analizat basmele si povestirile populare în elementele lor componente. 288 Exemple de motive din literatura scrisă sânt confuzia asupra identității (Comedia erorilor); căsătoria dintre o tânără și un bătrân (January and May - Ianuarie și Mai de Alexander Pope); ingratitudinea filială față de tată (Regele bear, Moș Goriot) ; căutarea tatălui de către fiu (Ulysses de Joyce și Odiseea). Ceea ce noi numim "compoziția" unui roman, germanii și rușii numesc "motivarea" lui. Termenul ar putea prea bine să fie adoptat și în engleză, fiind
[Corola-publishinghouse/Science/85059_a_85846]
-
speță!). Critica făcută de Philodem politicului i-ar fi bucurat pe cinici sau pe cirenaici: implicându-te în această activitate, îți pierzi sufletul, liniștea, seninătatea. Invidia plebei, discreditarea politicienilor în ochii cetățenilor, situațiile riscante când te afli în fața mulțimilor înfierbântate, ingratitudinea supușilor, expunerea la umilințe - angajamentul public nu generează decât neajunsuri și riscuri. Philodem mai pune și de la dânsul: oamenii politici nu prețuiesc mai mult decât niște magi, iar victimele lor - nu mai mult decât boii căsăpiți în măcelării... Bilanțul, deloc
[Corola-publishinghouse/Science/2095_a_3420]
-
într-o asemenea măsură de intimitatea ei, încât destinul celei din urmă e de a purta cu sine pe cea dintâi". Aceeași formulare este acceptabilă pentru sociologie. Ne situăm pe această poziție de esență și, în acest fel, respingem corul ingratitudinii manifestat de poziția mai sus descrisă, aliată condamnabilă a grecilor care în loc să-l prețuiască pe Socrate, l-au obligat să bea cucută, a iudeilor care l-au răstignit pe Isus, a Occidentului care l-a ars pe rug pe Giordano
by Dumitru Popovici [Corola-publishinghouse/Science/972_a_2480]
-
sus descrisă, aliată condamnabilă a grecilor care în loc să-l prețuiască pe Socrate, l-au obligat să bea cucută, a iudeilor care l-au răstignit pe Isus, a Occidentului care l-a ars pe rug pe Giordano Bruno și exemplele de ingratitudine dezonorantă pot continua la nesfârșit. În cele ce urmează, aducem în sprijinul poziției pe care o adoptăm principalele argumente. 4. Rolul istoriei sociologiei ca obiect de studiu În universitățile în care există facultăți de sociologie, istoria sociologiei este disciplină obligatorie
by Dumitru Popovici [Corola-publishinghouse/Science/972_a_2480]
-
ar fi și acum? S-a vorbit puțin, sau deloc, despre rolul lui Carol I În configurarea Iașiului istoric. Sigur, se poate susține că intervenția lui a fost necesară În primul rînd datorită tendinței de dezbinare a țării. Sătui de ingratitudinea dîmbovițenilor, atît de actuală și astăzi, o parte a moldovenilor Își doreau independența de București. Dar ce a făcut domnitorul? A demarat proiectul de cale ferată ce urma să unească cele două capitale ale sale și a deschis visteria statului
Prelegeri academice by Arh. IONEL OANCEA () [Corola-publishinghouse/Science/91771_a_92346]
-
proces delicat și periculos. Protagoniștii săi sînt permanent prinși în capcana nisipurilor mișcătoare ale politicii. Ei își riscă viața și cariera cu fiecare pas, fiind mereu înconjurați de dușmani nevăzuți care se ascund în ungherele întunecate ale puterii de stat. Ingratitudinea multora dintre rivali și supuși ajunge să fie pînă la sfîrșit soarta lor. Cei mai înțelepți politicieni ai retragerii știu de la bun început că ar putea fi distruși pentru binele celorlalți. Problema legitimității lor provine, în parte, din faptul că
by John Keane [Corola-publishinghouse/Science/1061_a_2569]
-
intra. Sinuciderea trebuie să-mi vie din ascendență”), umbră care va plana asupra conștiinței scriitorului până dincolo de 1932 - când sunt dezvăluite, în paginile „României literare”, identitatea fictivă a „doamnei T.” și iminenta publicare a unui nou roman. An de an, ingratitudinea plată a autorităților - îi este refuzată angajarea la stat până și ca invalid de război -, precum și inaptitudinea sa funciară de a face din scris o ocupație lucrativă îi vor măcina și umili orgoliul, împingându-l către dispoziția sumbră din care
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288780_a_290109]
-
războinic, nici altfel („om fără rușine, hrăpăreț, trufaș și fricos“ și, pe deasupra, „ochi de câine și burduf de vin“ „care se mândrește că este întâiul în rang printre noi“), ci și a cărui purtare o socotea ca un semn de ingratitudine față de cineva ca el, cel dintâi războinic și venit acolo fără vreo vrajbă personală a lui și numai în folosul Atrizilor: dintre care pe Agamemnon l-a mai umplut și de belșugul prăzilor dobândite de el. Dar reacția eroului, „mânia
Ahile sau Despre forma absolutã a prieteniei; Ariel sau Despre forma purã a libertãþii by Petru Creţia () [Corola-publishinghouse/Science/1373_a_2881]
-
n.n.)” <ref id="87"> 87 ANIC, fond Casa Regală, dosar nr. 17/1878, f. 28; vezi și Memoriile Regelui Carol I, vol. IV, p. 39; IRD, vol. II, partea II-a, doc. nr. 152, p. 266.</ref>. Față de amenințările și ingratitudinea Rusiei, Camera Deputaților și Senatul, după dezbateri aprinse, adoptau În unanimitate o moțiune ce reliefa limpede hotărârea României de a menține inviolabilitatea teritoriului, reprezentanții națiunii respingând orice tranzacție În privința sudului Basarabiei, având În vedere următoarele motive: că integritatea teritorială era
Cultură, politică şi societate în timpul domniei lui Carol I : 130 de ani de la proclamarea Regatului României by SORIN LIVIU DAMEAN () [Corola-publishinghouse/Science/413_a_1251]
-
intenției Rusiei de a reanexa sudul Basarabiei. Lansându-se În „observații psihologice”, octogenarul cancelar, care ceva mai târziu avea să considere rezultatul Congresului drept „pagina cea mai neagră” din cariera sa de diplomat, constata, nici mai mult nici mai puțin, ingratitudinea românilor față de „serviciile” Rusiei În decursul unui secol, „toate drepturile și privilegiile României” fiind asigurate „prin sângele rus”. Hotărât să nu cedeze În privința anexării sudului Basarabiei, Gorceakov căuta să sugereze avantajele pe care le-ar obține statul român primind În
Cultură, politică şi societate în timpul domniei lui Carol I : 130 de ani de la proclamarea Regatului României by SORIN LIVIU DAMEAN () [Corola-publishinghouse/Science/413_a_1251]
-
353-354. </ref>. Chiar Înainte cu câteva ore de a fi audiați În plenul Congresului, delegații români au reușit să obțină o audiență, anterior evitată, la lordul Beaconsfield, care, deși ascultase cu atenție opiniile acestora, aprecia cu cinism că „În politică ingratitudinea este adesea prețul celor mai bune servicii” <ref id="137"> 137 ANIC, fond Casa Regală, dosar nr. 31/1878, f. 12. </ref>. La 19 iunie/1 iulie 1878, plecând de la premisa că drepturile României trebuie apărate cu fermitate chiar și
Cultură, politică şi societate în timpul domniei lui Carol I : 130 de ani de la proclamarea Regatului României by SORIN LIVIU DAMEAN () [Corola-publishinghouse/Science/413_a_1251]