3,018 matches
-
persoane, unde fără excepție le respect pe toate, dar... Căci există un "dar". Căci și aici mai sunt unii care se dedau la acțiuni piraterești. Mi-am propus ca în astfel de situații să dau la rândul meu dovadă de inocență, să ignor pirateria în văzul lumii. Nu mă refer, evident, la presa scrisă, căci aici fiecare își poate prezenta în scris opiniile după cum dorește. Un ziar sau o revistă pot fi cumpărate sau nu (din acest motiv am rămas indiferent
Pirații micului ecran by dr. Harald Alexandrescu () [Corola-journal/Journalistic/16856_a_18181]
-
de ceară, umile, anonime și înfricoșate, ale unei istorii consumate la marginea lumii. Privită cu un ochi ciclopic și filtrată prin puterea lui de vibrație ieșită din comun, pictorul scoate această lume din accidental și din derizoriu, o reconstruiește cu inocența celui convins că totul poate fi luat oricînd de la început și, finalmente, o eliberează și o risipește în spațiile înalte, conferindu-i forță primordială, unicitate și profunzime mitologică. Dintr-o singură privire, e drept, una nu tocmai la îndemîna oricui
Spovedania unui înger by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/16880_a_18205]
-
amestec de miere și piper, de ceva acru și dulceag, de palid și puternic; ține de alimentele conservate ale Levantului și de dulceața erotică a Indiei". Așadar avem a face cu o ambivalență: pe de o parte, o sinonimie a inocenței și simplității, pe de alta, imaginea unei inflorescențe somptuoase a iubirii. O ambiguitate ce ilustrează pornirile antitetice ale ființei omenești, porniri prezente și în creația poetului de care ne ocupăm. Deoarece Nicolae Ionel este, vădit, un poet dual. E bine
Misticul rebel by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16997_a_18322]
-
un punct de vedere strict sacru. Căci imaginea despre care vorbiți este una divină: logosul - ceea ce Aristotel numea "intelectul care se gândește pe sine...". Nu tocmai, întrucât eu vorbesc mai întâi despre o situație în care oamenii îi reprezentau cu inocență pe Zei: egiptenii își reprezentau Zeii, mesopotamienii își reprezentau Zeii lor și, un timp foarte îndelungat, grecii și-au reprezentat propriii lor Zei. În așa fel încât sculptorul, care sculpta în general un om, îi dădea figura completă a Zeului
Dialog cu Alain Besançon despre Imaginea interzisă by Despina Petecel Theodoru () [Corola-journal/Journalistic/16973_a_18298]
-
Gheorghe Grigurcu Piața Universității a fost o explozie de romantism. Urmare directă a Revoluției din decembrie, ea a cumulat atîta inocență revoltată, încît avea șanse minime, în contextul istoric vicios în care s-a produs, de-a ajunge la alt rezultat decît cel al unui simbol. Apreciată drept "cel mai curat parlament din istoria României", Piața a întrupat dragostea exasperată pentru
Piața Universității în cheie polemică by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17016_a_18341]
-
cu "liniște deplină" și "acalmie" în timpul după-amiezii, și cu "panorama care mă îndestula sufletește", un paradis al copilăriei, cu livezi, foc de tabără și fotbal până noaptea. Cititorul este fermecat în mai multe pasaje de naratorul în plină "vârstă" a inocenței, și a cărui naivitate este semnalată, paradoxal, de proeminența realității romanești, pasaje în care recunoaștem, de altfel, inflexiunile vocii poetului: "Și după ce Vadu Alb se îndreptase încet spre hamacul de iubire cu stelele, ajunsese ca să se sărute cu întunericul. Și
Vârsta și scriitura inocenței by Roxana Pană-Oltean () [Corola-journal/Journalistic/17053_a_18378]
-
de rentier pe care românii, într-un procentaj care ar trebui să îngrijoreze, și-l tot afișează cu cu o mîndrie tîmpă cu o iresponsabilitate sinucigașă. Victimă a unei familii rapace și a unui mediu care transformă totul, chiar și inocența, într-o afacere lucrativă de multe ori cinică, Alexandra Nechita este purtată prin lume nu ca un artist, pentru că ea nu este nici pe departe un artist, ci ca un fenomen bizar, ca un exponat de bîlci, cum ar fi
O bingotă: Alexandra Nechita by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/17077_a_18402]
-
doar în zilele copilăriei, în zilele petrecute în grădină, în zilele de vacanță, ci adînc, în profunzimile ființei"). Cum se îmbină informațiile tehnice și precis datate, bazate pe o documentație temeinică și bine pusă în valoare, cu meditația nostalgică asupra inocenței pierdute și a timpului devorator care înseamnă moarte, cititorul va avea singur prilejul să constate. Vom adăuga doar că erudiția într-un asemenea domeniu capată o aură halucinatorie, de scriere borgesiană, iar elogiul nisiparniței (ca semn iconic nu doar al
Editura Timpul nisiparniței by Catrinel Popa () [Corola-journal/Journalistic/15796_a_17121]
-
Spectatorii sînt invitați să ia loc pe scenă, pe niște gradene special amenajate. În fața lor, patru mirese cu voalul pe față. Nu le putem vedea chipul. Și nici ele nu pot privi în jur. O metaforă vizualizată foarte frumos: candoarea, inocența tinereții obturate de regimul totalitar. Încercînd să scape, se lovesc violent de cortina de fier, obstacolul-simbol, granița dintre comunism și democrație. În cele din urmă, eliberarea este posibilă. Cortina se ridică ușor, ușor, lăsînd să se vadă o imagine emblematică
Revoltă sau abandon by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/15832_a_17157]
-
nedecis. După ce și-a degustat între fârtați succesul primei lovituri - acest cel mai crunt act terorist al istoriei, comparabil în cruzime doar piramidelor de cranii cu care-și marcau stațiile hoardele mongole, zadarnic vor aștepta cruțare vinovații sau vor invoca inocența celor în al căror spate vor încerca să se ascundă. Și, mai cu seamă,vor clama să treacă vinovăția în seama victimei, iar individual să se disculpe, arătând către un loc gol de alături. Este trist că cel de al
O sfidare fără precedent by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/15852_a_17177]
-
plină adolescență, în plină formare. Trecerea la urban este vizibil benefică. O altă proză bună este 24 iunie. Apoi intruziunea fantasticului devine rețetă și echilibrul se rupe - delirul înlocuiește construcția atentă. Iarăși apar influențe fruste, afișate aproape ostentativ, dar cu inocență. În Omul negru, atmosfera (și intriga) se aseamănă de multe ori cu aceea din La țigănci, apoi migrează spre Cezara lui Eminescu - un vertij de locuri comune din manualele de literatură de liceu. Trebuie spus că stereotipia (înțeleasă negativ, în
Debut ratat interesant by C. Rogozanu () [Corola-journal/Journalistic/15854_a_17179]
-
cîmpul sensibilității, este echivalent: "Fiorduri zgîrcite cu dinți cenușii/ Dînd nopților oarbe dureri sidefii" (În amintirea căpitanului Roberto). Ca și: " De n-ar fi pustiu în ținutul Puerto/ De n-ar fi băut căpitanul Roberto/ De n-ar fi plesnit inocența-n surdină/ Poseidon de n-ar fi dorit o mașină/ De n-ar fi atîtea picioare bolnave,/ Comori îngropate cu resturi de nave,/ De n-ar fi pustiu în ținutul Puerto/ De n-ar fi murit căpitanul Roberto..." (ibidem). Ori
Despărțirea de mitologie by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15885_a_17210]
-
lucrurile. Lașitatea miniștrilor, care-l împing în față pe Adrian Năstase ca pentru a-și pregăti explicațiile viitoare pentru eșecul de proporții (parcă-i aud, cu miorlăieli à la Dincă și cu grimase de Postelnicu, exhibându-și naivitatea și clamându-și inocența: "Năstase e vinovat! El a dat ordinele! El ne-a obligat, noi n-am știut nimic!") a devenit un stil de guvernare. Mai mare rușinea să le vezi pe cucoanele de la sănătate și de la învățământ turnându-și cenușă în cap
Român, o dată pe lună by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/15916_a_17241]
-
unui asemenea acut discredit al originarului, cîteva trepte ale consemnării metaforice a revelării Răului (o epifanie inversată) din sînul, unei primordialități părelnic îmbietoare, însă purtînd de fapt germenele distrugerii. Tabloului edenic i se surprind echivocurile, umbrele. Din unghiul retrospecției, grandioasa inocență naturală își dă în vileag incongruențele, fie și inițial delicate, devine suspectă. Clarvăzătoare, pana poetului detectează astfel precaritățile conținute în transluciditatea îmbătătoarelor aparențe: "Un duh al răcorii renăștea din sevă; prealesne/ Rîul își mîna greutatea trunchiului în cer./ Copii ai
Un sol al "ireparabilului" (I) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15949_a_17274]
-
al răcorii renăștea din sevă; prealesne/ Rîul își mîna greutatea trunchiului în cer./ Copii ai anotimpurilor aspiram la moștenirea curcubeului./ Năluca unei promisiuni și în cele din urmă/ Desfăcută palma norului, fără nimic./ Scriitura meteoriților deasupra mării zăbovea neînțeleasă" (Fruntariile inocenței). Inaugurala imagine apare ciuruită de "ispite", de o "arsură", de "gustul înștiințării", slujind, inclementă, la configurarea "sorții", descoperind fără zăbavă mecanismul pedepsei fără pricină, oribila gratuitate a suferinței universale: "Tăinuit se înfiripa vina, o stalactită în grotele ispitei/ O străveche
Un sol al "ireparabilului" (I) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15949_a_17274]
-
de care se îngrozesc judecătorii moralicești ai lui Caragiale, îmi pare mie că se deosebește printr-o vastă lipsă de perversitate. Vorbesc de modelele reale, nu de preparatele artistului. În societatea românească ticăloșiile de orice fel poartă aproape constant semnul inocenței; acești oameni fac rău fără să păcătuiască. Perversitatea, viciul adevărat și tragic nu sunt cu putință decît acolo unde, printr-o îndelungată și profundă constrîngere morală și religioasă, s-au putut forma acele duplicități și conflicte din care se naște
Receptarea dramaturgiei lui Caragiale by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/15966_a_17291]
-
uităm superbele jocuri de limbaj, 'recuperate' reușit în traducere de Laszlo Alezandru. Și ca să încheiem cu o coincidență simpatică: personajele din Zazie în metrou se plîng, în repetate rînduri, de dispariția cuvintelor de altădată, cu sensul lor precis, neechivoc... Pierderea inocenței cuvintelor era unul dintre subiectele preferate ale lui Nabokov. Raymond Queneau ' Zazie în metrou, Editura Paralela 45, Colecția Proză contemporană, 2001, 152 p. Pe 'timp frumos la fix' Încheiem numai pentru a trece la un alt roman al lui Queneau
Pe timp de grevă la metrou by Cristina Ionica () [Corola-journal/Journalistic/15602_a_16927]
-
memorie ca alternativă viabilă a istoriei face și din acest roman (ca și în cazul Văii Issei a lui Milosz, al cărților lui Hrabal, Ki', Nadás Peter) un document despre ce înseamnă să fii central-european, despre o identitate pierdută odată cu inocența, despre umanitate și multiculturalitate. Dincolo de patetismul aparent al unor asemenea afirmații, e o trăsătură a literaturii poloneze contemporane preocuparea pentru trecut, pentru decriptarea mecanismelor de conviețuire multietnică și multireligioasă din glorioasa perioadă interbelică - acum, cînd Polonia e una din puținele
Orientalism by Iulia Popovici () [Corola-journal/Journalistic/15622_a_16947]
-
comunitar mai rar de găsit printre bucureștenii zilei de azi. Nu mi-ar plăcea să aud de vreo bătaie sau de vreo tîlhărie tocmai într-un asemnea spațiu, după cum trag nădejde ca pe străzile Atașamentului, Abnegației, Imboldului, Preocupării, Duioșiei sau Inocenței să nu se întîmple nimic reprobabil. Sînt totuși pregătită și pentru deziluzii: har Domnului, orașul are și strada Existenței, ceea ce presupune viață, înfruntări, drame, cu totul altceva decît strada Vidului, de pildă. Îmi devine limpede că Bucureștii - în care locuiesc
Actualitatea by Tita Chiper () [Corola-journal/Journalistic/15631_a_16956]
-
Frisonant de actual, Gas Attack al englezului Kenny Glenaan respectă convenția unei anchete asupra unor mai vechi atacuri teroriste cu antrax, soldate cu victime nevinovate printre azilanții confruntați cu indiferența autorităților. Cu motivații sociale implicite este înfățișată pierderea forțată a inocenței unui tînăr campion la tir ce hotărăște să-și facă singur dreptate ochind La țintă corupția terorizantă într-o Iugoslavie în derivă. În regia lui Srdan Golubovic pe cît de sobră, pe atît de emoționantă, interpretul Vuk Kostic și-a
Speranțele Salonicului by Irina Coroiu () [Corola-journal/Journalistic/15649_a_16974]
-
una, poate mai puțin adecvată subiectului, dar care m-a urmărit de-a lungul lecturii: Gregorie Grigorescu, savantul dedicat insectelor, are ceva din personajul lui Ivasiuc din romanul Vestibul. Nu mușcă Drosofila dintr-un măr, dar are aceleași aere de inocență și nepăsare, de tinerețe ingenuă, iar el, respectiv, aceeași obstinație în munca lui, aceeași seriozitate dedicată care seamănă cu încăpățînarea profesorului de morfologie de a desena celula nervoasă, de a exorciza astfel demonii amorului nepermis. Asta la un prim nivel
Din bube, mucegaiuri și noroi by Luminița Marcu () [Corola-journal/Journalistic/15641_a_16966]
-
a familiei conducătoare Harappa, a liderilor megalomani, vizionari sau numai paranoici, o parabolă a neputinței și cruzimii deopotrivă (simbolizată de cuplul absurd Omar Khayyam - Sufya Zenobia). Acest personaj depășește ca încărcătură simbolică, posibilitățile unei recenzii. Ea este bestia rușinii și inocenței, a cruzimii inimaginabile și frumuseții, un soi de încarnare a forțelor abisale din om și din istorie. Compozițional, romanul e la fel de interesant. Există un narator ce deconstruiește ficțiunea și realitatea în cel mai "clasic" stil ludic și postmodern, ridicând arbitralitatea
Despre rușine și alți demoni by Iulia Alexa () [Corola-journal/Journalistic/15656_a_16981]
-
călătorește într-o realitate/ irealitate fără hotare/ și fac gesturi divine însănătoșesc paraliticii îi spăl de bube și de beznă-n cerul gurii în urechi în inimă în mațe în adîncul ochilor sub bărbie sub unghii/ le dau înapoi ani inocență libertate nopți călduroase candoare frumusețe nebunie suportabilă potență/ și ei recunsocători îmi sărută haina ciudată îmi umplu buzunarele cu rugăminți cu taine cu bomboane de frunze și flori/ mă ridică unii pe brațe alții m-aplaudă mulți dintre ei îmi
Un postavangardist (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15674_a_16999]
-
Ilie, orbul care vindea ziare, intră bocănind cu bastonul lui alb în alimentara în care se vindeau de toate, și, ridicând capul în sus și trăgând aerul pe nări, exclamă: ,, Da' ați ars bine cafeaua!"... Un perete alb-alb de atâta inocență, pe care erau bătute piroane grele de fier de care lucrurile, prinse, să țină... Trenul care face să se zguduie casa periferică în care se întâmplă să dorm mai mult timp. Prin somn, ghicesc dacă e mărfar, personal ori accelerat
Fiicele Indiei by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/15697_a_17022]
-
ludică și volubilă, devine aici pretext pentru o jubilație gravă. Și această contradicție aparentă nu este deloc întîmplătoare pentru că întreaga expoziție constituie spațiul unor asemenea paradoxuri: retrospectivă în afara temporalității, delicatețe și forță, contemplație și răbufnire, laconism și discursivitate, memorie și inocență. Iar dacă ar trebui să restrîngem totul la o singură formulă, aceasta nu ar putea fi decît din aceeași categorie: cum ar fi expresionismul melancolic, de pildă.
Un expresionism melancolic by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/15716_a_17041]