422 matches
-
să fie traduse în slove scrise, încredințate tiparului, spre a se așterne în timp, chiar și mult mai târziu, o parte din ființa vie, care este vocea omenească”. „...cred în puterea cuvântului” „...Cuvântul uman este atât de puternic și de insinuant, încât îl va obliga pe om să încerce o imortalizare a acestui important ceva din personalitatea lui... Cred în puterea cuvântului... ne leagă din epoci în epoci. El oferă Olimpuri, dar și căderi... Cuvântul vorbit la radio zboară în eter
Agenda2005-44-05-senzational3 () [Corola-journal/Journalistic/284374_a_285703]
-
Chi Vu ne pot rezerva în viitor surprize. Căci autorul ignoră cu desăvârșire teorema lui Koshin: „dacă D este un graf simplu conex, atunci F poate admite o primitivă". Informațiile despre limbă sunt și ele aproximative. Când vorbește despre limba insinuantă a zmeilor, pletosul postzmeologist nici măcar nu amintește de lucrarea lui Tiktin I-ul: „Morfologia structurală și stilistica funcțională sistematică la zombali" (Ed. Chomski și fiii, Caracal, mai 1968) Schimburile comerciale nu pot fi reduse doar la negoțul cu praf de
Șase critici în căutarea unui autor () [Corola-journal/Journalistic/14161_a_15486]
-
Rodica Zafiu Ironia e, prin definiție, ambiguă și indirectă: presupunînd cu necesitate diferența dintre o aparență a înțelesului și intențiile ascunse, insinuante. De aceea nu poate exista o rețetă clară de identificare a sa: decisiv este contextul, contrastul între ceea ce presupunem și așteptăm să spună cineva și ceea ce efectiv acesta spune. La fel de normală este însă manifestarea unei tendințe de clarificare, de explicitare
Ironii by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/12583_a_13908]
-
domnul Traian Băsescu a făcut un atac foarte puternic, la Victor Ponta, la Comisia Nana, la Gabriela Firea. Nu discut câtă dreptate are sau nu, vorbesc despre atacul pe fond, foarte puternic și a fost nelalocul lui acest pasaj aluziv, insinuant la concediile lui Florentin Pandele, la norocul sau ghinioul pe care îl poartă doamna Firea unor bărbați sau altora. Este un lucru inacceptabil”, a spus liderul liberal. El a subliniat că nu a recurs niciodată la declarații de genul celor
De Ce îl critică Antonescu pe Băsescu by Bratu Iulian () [Corola-journal/Journalistic/30998_a_32323]
-
presa bucureșteană, și Cuvîntul s-a jucat repetat cu zvonul că guvernul Duca are un "act de naștere" dubios, fiind adus la putere de străini: "față de naționalismul gospodăriei colectivității rumânești - guvernul actual a căutat bunele grații ale bancherilor străini", scrie insinuant Nae Ionescu. Iar Sebastian, care își desfășura ritualele sale atacuri contra "muzei" sale preferate, I. G. Duca, nu putea să nu preia, delicat: Într-un fel, guvernul acesta, înainte de a fi al țării, este al creditorilor de orice fel. Și
Diavolul și ucenicul său: Nae Ionescu-Mihail Sebastian by Marta Petreu () [Corola-journal/Journalistic/8633_a_9958]
-
epicului. Analiza acestor două nuvele indică în mod cert faptul că scriitorul își construia prozele după modelul câmpului de luptă, sau al jocului de șah, gândind centrii de opoziție, intersectând planurile, alternând mișcările 8. Finalul nuvelei Vântul de martie e insinuant și în alt sens. În varianta publicată în presă, nu exista episodul ulterior evenimentelor propriu-zise, adică acela al uciderii unuia dintre țărani de către celălalt, din cauza invidiei provocate de împărțirea ad-hoc a loturilor boierești. Nu se crea numai o scenă paralelă
Cât de tendențioasă este Cronica de familie? Paradoxul unei receptări (II) by Oana Soare () [Corola-journal/Journalistic/8430_a_9755]
-
săraci, orfani și handicapați. Măi să fie!" (VIP, 33, 1996, 5); "Măi să fie!" (Academia Cațavencu = AC, 23, 2000, 3). Celelalte mijloace sînt mai flexibile (se pot intercala în diferite puncte din frază, precizînd locul sensibil al dezacordului) și mai insinuante, presupunînd o intonație ceva mai puțin indignată. Altminteri, toate aceste forme și construcții lingvistice mimează ipocrit dubiul, în vreme ce dezacordul de esență e foarte limpede: "executîndu-l pe senatorul (sau deputat?) G.F. care, chipurile, a trădat interesul național" (Luceafărul, 15, 2000, 3
Expresiile neîncrederii by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/16787_a_18112]
-
de istorie literară, unde cei mai mulți dintre comentatorii momentului au o pregătire exclusiv didactică și unde buna intuiție, atunci când ea există, nu mai e suficientă. Receptarea firavă intelectual a Istoriei lui Manolescu e cea mai recentă dovadă. Contestațiile vizează, fățiș sau insinuant, judecățile de valoare. În timp ce adulațiile le ignoră ca de la sine înțelese. Situându-se prudent pe linia de mijloc a chestiunii, Dan C. Mihăilescu contabilizează scrupulos frecvența cuvântului "capodoperă" de-a lungul celor cinci secole de literatură, dar nu dezvoltă de
Câteva sentințe (V) by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/7402_a_8727]
-
zicând, serial și categorial. Mara fiind capul de serie, credibil, se salvează și se ține bine minte ca personaj. Dar toate femeile din roman, indiferent de epoca în care trăiesc și de condiționarea socială, vorbesc în același stil ironic și insinuant, sabotând din interior verosimilitatea realistă. În schimb, personajele masculine (Cassian Robert, ca tânăr medic de țară, preotul Calistrat Goga, colonelul Onaca) îi ies remarcabil autorului. Raport asupra singurătății, deschis prin venirea eroului pe coclauri de munte, lângă o stație meteo
Viețile altora by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/7519_a_8844]
-
Distanța dintre primul și ultimul Cortázar se vede, spre exemplu, punând alături Casa ocupată și Poveste cu păianjeni migala. Tehnica sugestiei s-a rafinat, semnele misterului se strecoară în text fără să mai poată fi depistate ușor, fantasticul difuz și insinuant are o forță de acaparare totală. De la prima povestire, Orientarea pisicilor, se vede stranietatea unei alunecări spre altă dimensiune, doar bănuită, ca și corelația cu arta picturii. În Notă despre tema unui rege și răzbunarea unui prinț, jocul propus are
Cât de mult îl iubim pe Julio by Elisabeta Lăsconi () [Corola-journal/Journalistic/6938_a_8263]
-
și refuzat prin lipsa unei demonii cabrate, nimicitoare. Artificiile mimării ei sînt vizibile. Între cei doi e o diferență de nivel energetic al Răului pus în scenă. Infernaliile mai tînărului diarist nu au statutul unei furtuni, ci al unei brize insinuante, care trece peste paginile acoperite cu o caligrafie melancolică, făcîndu-le să foșnească ușor. În raport cu autorul Ispitei de-a exista, ni se prezintă precum reproducerea unui tablou pe un timbru poștal. Mult mai mult decît cu Cioran, Livius Ciocârlie, un izbitor
Pornind de la un jurnal (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15111_a_16436]
-
fie Traian Băsescu (pe atunci, primarul general al Capitalei) cred că e la fel de onorant - și cu siguranță extrem de plăcut - și pentru purtătorul celei mai faimoase șuvițe din România. Ce nu s-a spus în articolele de presă și în reportejele insinuante de televiziune este că dl Seculici stă pe picioarele sale, ca om de afaceri și ca politician, de multă vreme. Președinte al organizației P.D. Arad, el a fost, cel puțin în ultimii zece ani, extrem de implicat în viața partidului. Spre deosebire de
Țara lui Șestache by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/11875_a_13200]
-
doar un text de protocolară onestitate, la care îl obligau oricum propriile principii, ci unul de-a dreptul entuziast, fără un pic de ranchiună și fără otrăvurile strecurate, cum se obișnuiește îndeobște, pe furiș, în structura sinuoasă a frazelor. Nimic insinuant, ironic, nici o răutate mascată în cuvintele criticului care râvnea și el, de ani buni, la gloria literară ca romancier. [...] și Călinescu accentuează în cronica sa caracterul exemplar, canonic, al textului - «primul cu adevărat roman românesc de analiză» - pe care îl
Formula 1 by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/9394_a_10719]
-
înțelege necesitatea când arată să fi priceput, liniștitor, că "tot ce este trebuie să fie". în scenariul imaginat de Papini, diavolul sau îngerul negru îl poate manipula pe Iuda iscarioteanul pentru că îi știa toate slăbiciunile. îl umilește tactic, îl șantajează insinuant, șfichiuitor, apoi îl ațâță flatându-l și astfel îi controlează total voința. Iar Iuda, ambițios, tace vinovat și se lasă, treptat, prins în lațul ispitei. Comite fapta denunțului într-un fel de transă. Speriat, dar și stimulat de discursul personajului
Iuda, o necesitate? by Elvira Sorohan () [Corola-journal/Journalistic/12382_a_13707]
-
dat un pahar. Stând pe vine în mijlocul curții, muzicantul și-a pregătit instrumentul. Mâna stângă mișca ușor burduful așezat pe o parte, în timp ce dreapta, o labă mare arsă de soare, se plimba pe claviatura micuță de două octave. Muzica - misterioasă, insinuantă, ezitantă - abia acoperea gâfâitul burdufului; fraze suspendate, crâmpeie de melodie răzlețe sau - când degetele groase apăsau două clape deodată - urmate în ecou ca de o umbră fidelă. Apoi, cu privirea în pământ, a început să cânte cu o voce răgușită
Nicolas Bouvier L'usage du monde by Emanoil Marcu () [Corola-journal/Journalistic/9507_a_10832]
-
a căror conștiință se reflectă. Foarte adevărată, palpabilă, reală, dar și ciudat de abstractă, Valahia este o insulă, un spațiu al contrastelor, "nu este nici Orientul, nici Occidentul, este amândouă deodată fără a fi nici una". șocantă, dezamăgitoare, dar și seducătoare, insinuantă cu farmecele ei, Valahia este pentru lordul Stanley "o țară mică și misterioasă [...] capabilă de orice", ai cărei locuitori stârneau uimirea celor din vest"că au și ei două mâini, două picioare, se îmbracă la fel cu vecinul lor de
Criticul literar ca don Quijote by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/17017_a_18342]
-
mult decât se cuvenea. Este cuprinsă aici și o posibilă rescriere a poemului eminescian, "chipului de lut" lăsându-i-se posibilitatea de a-și dezvălui rațiunile superiorității ce se ascund, iată, tocmai în fragila lui precaritate. Avocatul, un bătrân volubil, insinuant și provocator, scriitorul, interesat doar de viața pe care o studiază și o recreează, inginerul, pescar amator și jucător de table, precum și cele două femei, nevasta scriitorului, realistă și sigură de ea, și cea a inginerului, cochetă, frustrată și bovarică
Povești la prima vedere by Cristina Cioabă () [Corola-journal/Journalistic/7765_a_9090]
-
ca reflex al unei figuri dansante, în aerul unei galanterii, al unei incantații cu mesaj medieval: "În formă gravă și majestuoasă a rondelului macedonskian, Leonid Dimov toarnă muzicală dezordine a viselor sale, surpriză necontenita, umorul de o factură personală (blînd, insinuant), deliciul cuvîntului rar și bine sunător. Literele și grupele de litere se îmbrățișează pe pagină, în bine strunite dansuri medievale (la rondel), cu inclinări grațioase și reluări de pași". Acelorași creații, care "amintesc izbitor aglomerațiile onirice din filmele lui Fellini
Critica lui Ilie Constantin (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17640_a_18965]
-
un fel de-a mai picura câteva versuri, dintr-o operă nicidecum săracă, sărăcită, însă, de ne(re)citire. Perioada cea mai fastă, deși biografic împunsă de hărțuiri și dezamăgiri, e a anilor ‘70, cu poezii de dragoste, amărui și insinuante, punând surdină dar închipuind, în același timp, un delicat jurnal pe rime. Iată, însoțire a melancoliei din viață cu îndeletnicirea, blândă roboteală, de poet, o dorință de liniște printre file: „Când dintre toamne da-m-or la o parte/ În
„Ce pierzi lipsind...“ by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/3272_a_4597]
-
cu cojile/ dacă dormiți ce faceți cu tibiile voastre imense/ dacă folosiți ochii: închis deschis/ dacă iubiți numai iubiți// Sînt sigur de allegro/ ca de gîndacul meu de Colorado/ Vine întotdeauna/ întîi rotunjirea, calmul divinizat al metroului/ apoi rotunjirea din ce în ce mai insinuantă/ Și cîteodată trebuie să mori pe întuneric/ Era o femeie ce-și merita trupul/ și bărbatul/ își merita numele/ Împreună/ în eternitatea lor meritată" (Cîntec absolut). Afectarea prozastică alcătuiește o cale a "absolutului". Dacă ținta mărturisită a avangardei este libertatea
Feeria libertății by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16963_a_18288]
-
era aproape aceeași ca a Georginei: același păr negru cu reflexe roșietice, ochii cenușii bătând în verde, aceeași gură mare, pomeți asiatici, același ten mat și palid. Dar acel „aproape“ era cumplit, cu atât mai mult cu cât era mai insinuant și imperceptibil, căci astfel amăgirea era mai profundă și mai dureroasă. Fiindcă nu-s de ajuns oasele și carnea, își zicea el, ca să plămădești un chip, și de asta e infinit mai puțin fizic decât trupul: chipul se definește prin
ERNESTO SÁBATO Despre eroi și morminte by Tudora Șandru-Mehedinți () [Corola-journal/Journalistic/3657_a_4982]
-
nu suflă nimănui despre nimic, Regele parcă nici n-ar mai fi, veșnic preocupat cum e să își dedice timpul tăcutei sale comuniuni cu îngerii. Fapt pentru care îi sunt recunoscător. Altfel, e un om remarcabil - Regele. O prezență copleșitoare, insinuantă. Te-nghesuie din toate părțile, se lipește peste tot de tine. Uneori mă gândesc la el ca la o mâzgă care se cațără neabătută pe pereți. Noi, oamenii obișnuiți, ne facem mai albi decât ceruzita Chirurgului în celulele astea păcătoase
RICHARD FLANAGAN - Cartea cu pești a lui Gould () [Corola-journal/Journalistic/5659_a_6984]
-
cincisprezece ani, Grațioasa Sa Maiestate Innelda de Isher le oferea o fermă complet echipată, încălzită atomic. Nu era nevoie de nici un fel de avans, totul se amortiza în decurs de patruzeci de ani. Și oferta se încheia pe un ton insinuant: "Mergeți imediat la biroul Terenuri, semnați-vă cererile și nu va mai trebui să efectuați nici un minut de muncă în mine". Cayle rămase imun în fața acestui apel. Auzise de un fel de colonizare a înghețatei planete Marte și a înfierbântatei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85067_a_85854]
-
mîlc, însă despre acestea mai multe poate altă dată... Să ne întoarcem însă la diatriba vătuită a d-lui Michael Finkenthal. Sensibilizat pînă într-atît încît pînă și utilizarea sintagmei cui prodest? i se prezintă nu mai puțin decît o "interogație insinuantă", d-sa se socotește îndreptățit a ne mustra din nou pentru o prezumată amnezi: "autorul articolului uită să observe că naționalismul interbelic și-a însușit - în manifestările sale față de evrei - o puternică tentă rasistă". De unde pînă unde? Cum am putea
Cîteva precizări by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/8184_a_9509]
-
anulează într-o clipă tot carnavalul bolnav în care ne complacem vicios. Ascultând-o, nu-ți mai vine, pur și simplu, să faci porcării. Vocea ei calmă, de-o hipnotică monotonie, modulată doar de câte un râs scurt, tandru și insinuant în același timp, are vigoarea unui ordin rostit de comandant în ajunul unei bătălii decisive. Nu mă miră că la emisiunile ei prompterul televizoarelor înfățișează mesajele atâtor femei care-ar dori să-i urmeze calea. Ce-ar mai fi de
Marie-Rose by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/12617_a_13942]