425 matches
-
cincisprezece ani, Grațioasa Sa Maiestate Innelda de Isher le oferea o fermă complet echipată, încălzită atomic. Nu era nevoie de nici un fel de avans, totul se amortiza în decurs de patruzeci de ani. Și oferta se încheia pe un ton insinuant: "Mergeți imediat la biroul Terenuri, semnați-vă cererile și nu va mai trebui să efectuați nici un minut de muncă în mine". Cayle rămase imun în fața acestui apel. Auzise de un fel de colonizare a înghețatei planete Marte și a înfierbântatei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85067_a_85854]
-
suspectați pe Anna Alexandrovna? ă Este important ca să stabilim adevărul. Dumneavoastră, ca editor de opere filozofice, ar trebui să știți mai bine asta. ă Anna Alexandrovna este o femeie respectabilă. Nu aveți niciun drept să dați buzna aici cu întrebări insinuante. ă și cum de știți că întrebările mele sunt insinuante? Ați tras cu urechea la ușă? întrebă Porfiri cu un zâmbet care se voia plăcut. ă Nu sunt prost, domnule. Pot foarte bine să îmi imaginez ce fel de întrbări
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2228_a_3553]
-
Dumneavoastră, ca editor de opere filozofice, ar trebui să știți mai bine asta. ă Anna Alexandrovna este o femeie respectabilă. Nu aveți niciun drept să dați buzna aici cu întrebări insinuante. ă și cum de știți că întrebările mele sunt insinuante? Ați tras cu urechea la ușă? întrebă Porfiri cu un zâmbet care se voia plăcut. ă Nu sunt prost, domnule. Pot foarte bine să îmi imaginez ce fel de întrbări murdare o întrebați. ă Credeți-mă, vă rog, că nimeni
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2228_a_3553]
-
bine, Kelley, că n-aveai să te duci niciodată acolo. Te aștepta Turnul. Ne-am Întors la Londra. Doctorul Dee a spus: — Ei Încearcă acum să ajungă la Soluție Înaintea noastră. Kelley, o să scrii pentru William ceva... ceva diabolic de insinuant despre ei. Pe rânza diavolului, am făcut-o, și pe urmă William a infectat textul și a mutat totul de la Praga la Veneția. Dee era negru de furie. Dar palidul, năclăitul William se simțea protejat de regala lui concubină. Și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
soia În mâncărurile chinezești. Dacă nu este, nu sunt chinezești. Uită-te la Agliè, care se pricepe: nicidecum nu și l-a luat ca model pe Cagliostro sau pe Willermoz. Saint-Germain este chintesența lui Homo Hermeticus.“ Pierre Ivanovitch Rackovskij. Jovial, insinuant, felin, inteligent și viclean, trișor genial. Mic funcționar, apoi În contact cu grupurile revoluționare, În 1879 este arestat de poliția secretă și acuzat de a fi dat adăpost unor prieteni teroriști care atentaseră la viața generalului Drentel. Trece de partea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
minunea se realiză. De pe buzele lui Theo Fox Începea să iasă un fel de spumă albicioasă care treptat se solidifica, și o spumă de același fel, cu ceva Întârziere, Începea să iasă și de pe buzele fraților lui. „Curaj, frățiori“, șoptea insinuant Madame Olcott, „curaj, faceți-vă curaj, așa, așa...“ Dansatorii cântau Într-un ritm inegal și isteric, Își legănau capetele și apoi și le lăsau să atârne, strigătele pe care le scoteau erau la Început convulsive, apoi se transformară În horcăituri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
pentru a anunța vreo defecțiune, pentru a protesta sau a cere informații asupra noii oferte promoționale a companiei telefonice și Închidea de fiecare dată când norocul nu-l premia, așteptând până când ea răspundea, Într-adevăr, cu o voce molatecă și insinuantă, făcându-l pentru o clipă fericit. — Alo, sunt Emma, cu ce vă pot fi de ajutor? O, Doamne, slavă Ție. Ceru să i se explice de sute de ori avantajele abonamentului la o linie superrapidă - dar ea se prefăcea că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
un sentiment de vinovăție. În spatele ușilor reflectorizante, salonul lui Michael era aproape invizibil. Oglinda o reflecta doar pe ea. Maja știa Însă că femeile care așteptau În salon puteau să o vadă. — Ascultați-mă atunci, să facem așa, insistă secretara insinuantă. Eu pun pe listă numele prietenei dumneavoastră. Pe la ora două. Dacă nu vine, nu-i nici o problemă. Agentul nostru va fi acolo, oricum. Pe la două - se gândi Maja. Cât avea să dureze? Pe la patru, copiii vor Începe să sosească la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
propagandă și apologie subversivă și antinațională). Ascultă binevoitor răspunsurile lui și Îi acordă douăzeci și șase de puncte, un compromis echitabil, și Îi dădu liber. Când Îi reaminti să-l salute pe prietenul Elio - accentuând cuvântul cu un ton ușor insinuant - Zero dădu din cap cu tristețe. Ieși din aulă fără să se Întoarcă. Se rușină pentru faptul că se agățase de numele tatălui său. Omul acela era cel mai aprig dușman al său. Ar fi trebuit să-l renege și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
gândul ăsta. Omenesc, Între ei, numai era nimic de mult timp. Încă 1 minut pentru acest client. Altfel nu ar fi putut respecta standardul de 15 apeluri pe oră. — Vino acasă În seara asta, insistă Antonio, dintr-o dată blând și insinuant. Un Antonio care murise cu mult timp În urmă și pe care Îl uitase. — Pregătim cina, noi doi, Îți mai amintești? Singuri, cum făceam Înainte de a avea copiii, ai să vezi că a trecut totul, acum mă simt bine. În timp ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
nas. — Da, răspunse Maja, cu un zâmbet sfidător. Părerea lui este decisivă pentru mine. Nu părea bolnavă. Dimpotrivă, era strălucitoare, Împlinită, cu o coafură nouă și o mină neașteptată, aproape copilărească. — E greu să găsești ceva la Aventino, spunea agentul insinuant. Cine are casă aici, o păstrează. Cunoașteți cartierul? — Aici m-am născut, răspunse Maja cu o ușoară notă de infatuare. Buricul Romei. Apoi am plecat În Anglia și apoi a apărut Elio. Și orice aș fi căutat, n-am mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
care îi trecu prin minte după ce reuși să scape de sughiț, cu ajutorul altor câteva guri de bere înghițite cu aviditate, fu ce-ar fi să număr banii ăștia picați din neant, măcar aș ști câți am inventat?! Un gând năstrușnic, insinuant, care îl făcu să zâmbească la fel de strâmb cum zâmbise întreaga dupăamiază. Al doilea gând infiltrat în mintea sa tulbure/tulburată îl trimise direct către laptopul rămas până atunci de izbeliște. Sau căzut în dizgrație, așa cum se întâmplă cu aceste scule
Roman care se scria singur by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91657_a_93186]
-
se alinta. Asta era o surpriză, totuși. Lăsă televizorul deschis și reglă sonorul aproape de maxim. Merse la bar - ia mai dă-o dracului de bere, gata pe ziua de zi, hai să trecem la chestii serioase! Iar, tu, voce interioară insinuantă, ai face bine să taci. Definitiv! -, apucă sticla de J&B și își turnă o porție apreciabilă în pahar. Drumul până la frigider i se păru mai lung decât de obicei, iar degetele scotociră grăbite printre cuburile din cutia congelatorului. Ca și cum
Roman care se scria singur by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91657_a_93186]
-
i se părea cea mai bună soluție în acele momente, putea aduce dezmeticirea necesară de care avea atâta nevoie. Sau, cel puțin, așa spera... Puse mâna pe clanță, deschise poarta și chiar atunci îi bubui din nou în creier vocea insinuantă a Magicianului: Mda, un iepure fricos. Bine, bine, s-ar putea spune că iepurii sunt, în general, fricoși, n-am auzit - în pofida vastei mele experiențe de viață pe care nu ai cum să o pui sub semnul întrebării - de un
Roman care se scria singur by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91657_a_93186]
-
Acesta din urmă a apărut când cel de-al treilea a secularizat sfera discursului despre Dumnezeu și Providență, progresul științific devenind necesar și fără un „de ce”. Al patrulea efect constă în afirmarea omului radical de maximă tehnologizare și de secularizare insinuantă. Radicalismul său relevă un individualism posesiv, anarhic și anti-autoritar. Refuzul conceptului ontologic de persoană face ca prima caracteristică a antropologiei radicale să fie concepția omului ca individ și nu ca persoană. Potrivit acestei concepții, individul poate fi o cărămidă, o
Etica creştină din perspectiva persoanei by Duma Bernadin () [Corola-publishinghouse/Science/100983_a_102275]
-
noapte cu ochii larg deschiși, privind cutremurătoarea, ireala nemișcare a cuierului. Ai mei Își făcuseră obiceiul să-l mute seară de seară la ei În dormitor, dar chiar și de acolo făpturile alunecau Înapoi spre camera mea, pogorându-și unduirile insinuante peste patul meu. Aș fi vrut să am puterea să mă scutur odată de starea aceea de paralizie și să le poruncesc să Înceteze cu hărțuiala. Cel mai greu Îmi era Însă să mă prefac că nu existau, așa cum făceau
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1756]
-
noapte cu ochii larg deschiși, privind cutremurătoarea, ireala nemișcare a cuierului. Ai mei își făcuseră obiceiul să-l mute seară de seară la ei în dormitor, dar chiar și de acolo făpturile alunecau înapoi spre camera mea, pogorându-și unduirile insinuante peste patul meu. Aș fi vrut să am puterea să mă scutur odată de starea aceea de paralizie și să le poruncesc să înceteze cu hărțuiala. Cel mai greu îmi era însă să mă prefac că nu existau, așa cum făceau
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1757]
-
seară, nu ar fi adus, ca Într-o doară, vorba, În bibliotecă, despre copiii unui amic, donator; se putea socoti respectivul părintele acelor odrasle neștiute? Anticarul parcă asta așteptase. De fapt - pe urmă și-a dat Thomas seama -, Berg, cînd insinuant, cînd persuasiv, tot vorbise despre copii, despre cei fără tată cunoscut, mai cu seamă. Anticarul Îl privise insistent În ochi, cu subînțeles - sau așa i se păruse lui Thomas, tot mai suspicios, de la un timp, atunci când, Întîmplător, cineva, În apropierea
După Sodoma by Alexandru Ecovoiu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/869_a_1561]
-
de jucărie. De asemenea, vizitiul purta pe pântecul revărsat, gol, prinsă într-un singur nasture, o livrea de jucărie. Deșănțatul surugiu blestema îngrozitor. Iar pe măsură ce se apropia, suduielile sale mitocănești se transformau, ca prin miracol, într-un glas lasciv și insinuant de șpicheriță de aeroport. Ce-ai fi băgat mâna în foc că își freacă, pe sub pupitru, pulpele pofticioase. Glas ce li se adresă aluziv celor patru bagaje, chiar în clipa când ajunse deasupra capetelor lor și înainte ca trăsură, armăsari
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
apariția un rapsod care, ieșit cu întreaga sa gospodărie în stradă, cântă și doinește, în cinstea apropierii Aniversării Zilei de Înființare a 381 CEI ȘAPTE REGI AI ORAȘULUI BUCUREȘTI sâsâit către mine o altă voce, de data aceasta dulceagă și insinuantă, dinspre prezidiu. "Prea iscusitule Alcibiade!... Pentru a înțelege mai profund... valoarea de poet a Sinistratului, trebuie să ne închipuim o stradă lungă, lungă... Iar pe această stradă lungă, lungă, haide să ne imaginăm c-ar locui cei mai temuți magicieni
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
Turiștii beau fără reținere sau teamă și au început să cânte. Luaseră loc pe băncile de lemn iar cele două femei l-au flancat pe tatăl lui Gigi. Ei erau înconjurați de grup și atingerile au devenit mai stăruitoare, mai insinuante și îi era rușine, însă asta era situația. Când tatăl lui Gigi a dat semnalul de plecare, băieții, politicoși, au stat la urmă. Afară turiștii au fost izbiți de aerul fierbinte și nu mai găseau drumul pe unde să urce
un liceu la malul mării by aurel avram stănescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91601_a_92358]
-
imediatul ei. De-ar fi femeile nefericite în ele însele, și nu din pricina noastră, de ce jertfe n-am fi capabili, de câte umilințe și slăbiciuni! De la o vreme nu mai poți inventa voluptăți și nici sorbi delicii, decât în aromele insinuante, în mrejele îmbătătoare ale nefericirii. Cum numai întîmplarea le face triste, pândim și noi prilejul pentru un exercițiu de gust, ahtiați de umbre feminine, rătăcitori nocturni ai iubirii și paraziți îngîndurați ai lui Eros. Femeia-i Paradisul ca noapte. - Așa
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
jos. Și vă garantez că efectul este incomparabil mai valabil decât toate cele obținute prin căile normale. Dacă aș putea, aș aduce întreaga lume în agonie, pentru a realiza o purificare din rădăcini a vieții; aș pune flăcări arzătoare și insinuante la aceste rădăcini, nu pentru a le distruge, ci pentru a le da altă sevă și altă căldură. Focul pe care l-aș pune eu acestei lumi n-ar aduce ruine, ci o transfigurare cosmică, esențială. În acest fel, viața
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
un decor fantastic și o transfigurare cosmică să ridice totul până dincolo de orice rezistență, când avântul duce la nimic, iar formele plesnesc într-o exaltare de agonie și încîntare. Un foc total să înghită lumea aceasta, și flăcările lui, mai insinuante decât zâmbetul de femeie și mai imateriale decât melancolia, să provoace voluptăți crepusculare, complicate ca moartea și fascinante ca neantul în clipele de tristețe. Sânt necesare trăiri nebune pentru ca lirismul să atingă ultima lui expresie, pentru ca încordările lui să treacă
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
și tristețea? Nu este în transparența lor consumatoare, în imaterialitatea lor arzătoare, ușurința și zborul care rezultă după marile purificări, după marile arderi lăuntrice? Aș vrea să fiu ridicat de elanul și transcendența flăcărilor, să fiu aruncat de impulsul lor insinuant și fin, să plutesc într-o mare de flăcări, să mă consum într-o moarte eterică, într-o moarte de vis. Frumusețea stranie a flăcărilor este de a da iluzia unei morți sublime, a unei morți pure, asemenea unui azur
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]