413 matches
-
în imaginar, dar sunt uciși de acesta. La urma urmei, autorul scrie select (fără economie de cuvinte) despre o sinucidere în doi. Pentru vremea cînd a fost scrisă, drama reprezintă un caz salutar de abatere de la "cumințenia" stilului oficial prin insolența tonului (mai cu seamă în partitura lui Ilie), dar și prin refuzul programatic al realismului de comandă. Piesa "Gheorghe Popescu" începe cu o bună pagină de proză camilepetresciană care introduce o întreagă epocă în descrierea unui decor, urmată de un
[Corola-publishinghouse/Science/1484_a_2782]
-
care ne arată o categorie consistentă de personaje preluînd rolul persecutorului (chiar dacă temporar, pentru că integrat nu de puține ori schemei comice a ...retroversiei, fatalei viceversa...). Unele dintre acestea, precum ...Bubico, "puiul" Goe, sau tînărul ofițer de roșiori își atrag, prin insolență, o cruntă pedeapsă, iar satisfacția naratorului este neascunsă. Degrabă iritabil, omul caragialian (și poate mai abitir auctorele însuși) se bucură de orice "reparație", chiar dacă micii tirani susamintiți par a fi apărați de însăși condiția lor inatacabilă. Deși "nu face să
[Corola-publishinghouse/Science/1472_a_2770]
-
al patriei" și se încheia, la început selectiv (ca o încununare) apoi tot mai lărgit (ca fenomen de masă) prin "primirea în partid", în momentul când statutul de "om al muncii" era limpede. Lectura lor este pregătită de o anume insolență a punerii în text (scriptorul diarist "ia în balon" cum se spunea în limbajul familiar estudiantin al epocii ceea ce făcea farmecul "literaturii de gen", respectiv scriitura calofilă a "jurnalelor intime", din care se publicau uneori fragmente în revistele culturale), pentru
[Corola-publishinghouse/Science/1502_a_2800]
-
revenirea constantă la o imagistică a revoltei imposibil de reprimat (și care, în opinia membrilor familiei, trebuie să-l fi costat chiar propria viață). Pe bună dreptate, într-unul dintre textele de escortă ale cărții, Ioanid Romanescu apreciază tocmai "o insolență aparte (nu doar specifică vârstei) în abordarea temelor, un nonconformism extrem (...) cât și previziunea în legătură cu destinul său tragic". Deghizarea metaforică ("să dau foc la narcise") a gesturilor de temeritate pe care și le asumă de la un punct încolo foarte tânărul
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
prin consecințele ei psihologice și sociale și prin rădăcinile ei istorice"146. În acest drum al transformării realității, al creării unei noi lumi, literatura poate să devină o piedică: "Urăsc uneori literatura, așa cum un podgorean ar putea urî vinul pentru insolența de a se socoti mesagerul în transcendent al viei, plătind vămile perfecțiunii cu adevărurile, uitate unul câte unul, ale butucilor"147. Poetica nouă pe care o promovează Ana Blandiana este, în consecință, o reiterare a poeticii anterioare stănesciene. Dar puțin
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
ordinii evenimentelor și, implicit, al acțiunii și al intervenției; el se expune, deci, acelorași incertitudini, posibilități sau imposibilități, ca oricare alt gen de acțiune, acelorași exigențe, în orice caz: "Urăsc, uneori, literatura, așa cum un podgorean ar putea urî vinul, pentru insolența de a se socoti mesagerul în transcendent al viei, plătind vămile perfecțiunii cu adevărurile, uitate, unul câte unul, ale butucilor". (Ana Blandiana, Calitatea de martor, București, Editura Cartea Românească, 1970, p. 112)". 101"Poate că puritatea și eleganța discursului poetic
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
nici cu M. Houellebecq, altfel, ce monstru..." Indiscutabil, el dispune de un 'organ' special pentru dezastru și provocare; "sfîrșitul naturii și sfîrșitul dorinței sunt lucruri mai degrabă bune ", lansează el calm, mărturisind, în alt loc, că "îi plac absurditatea și insolența", că nu crede "în posibilitatea unei societăți fără religie" și că face parte dintre utopiști, "oameni care consideră că mișcarea Istoriei trebuie să conducă spre o absență a mișcării"... Și dragostea în toate acestea? A, da, dragostea. Ei bine, să
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
fapte transparente demne de respect. Interminabilele retorici produc oamenilor și mai multe confuzii, îi fac oscilanți, ezitanți între slujirea tendințelor nefirești ale prezentului și memoria trecutului, între "ascultarea" față de vechii stăpâni și "opoziția" față de cei noi, între "minima moralia" și insolențele gratuite sau în stil interlop din relațiile interpersonale ori comunitare. Sugestive sunt atitudinile pro și contra monarhiei autohtone, prezentată în (4) cu unele fapte ce trebuie infirmate de probe contrare. Altfel, pierderile rămân reciproce. Dacă prima încercare a familiei regelui
Modernitate și tradiție in Est by TĂNASE SÂRBU [Corola-publishinghouse/Science/1010_a_2518]
-
lui Goe (mam-mare, mamita și tanti Mița) sau doamna Popescu, mama lui Ionel, dintr-o altă celebră schiță a lui Caragiale, sunt veritabile exemple negative a ceea ce nu trebuie să devină niciodată o mamă. Copiii rămân emblema unei familii și insolența, obrăznicia, alintul, nesupunerea, isteria unor personaje aflate la vârsta infantilă nu poate fi decât o dovadă certă a unei proaste educații care este sancționată ironic, pe alocuri chiar sarcastic, de scriitorii citați. La sfârșitul secolului al XlX-lea și începutul
Femeia în viziunea creştină by pr. Ioan Cârciuleanu () [Corola-publishinghouse/Science/1163_a_1936]
-
filocomuniștii; “epurația”; naționalismul și antisemitismul, “rinocerizarea” etc. care ar fi putut, firesc, să bulverseze, transformând, precum ne amintește N. Steinhardt, acest studiu în “leac și antidot și otravă” deopotrivă. și-n acest tumult istoric frapează înainte de orice „ofensiva” generației ’30, insolența tinerilor, „lupta dintre generații” - după aprecierea lui Emil Cioran, „drept cheia tuturor conflictelor”, pentru Fă se dorea a se implanta, la acel timp, „cu frenezie”, o nouă morală... Minuția cercetătorului se relevă prin concretețea detaliului. șochează atitudinea critică a lui
În braţele lecturii by Livia Ciupercă () [Corola-publishinghouse/Science/1219_a_2214]
-
a blocat. Neștiind ce să facă, punându-și încrederea în Dumnezeu, și-a deschis Psaltirea și a citit aceste cuvinte: Toată ziua chipul meu este acoperit de rușine (Ps 43,16). Și, vorbind în limbajul poporului, a predicat îndelung despre insolența prelaților și despre exemplul lor urât, despre faptul că întreaga Biserică trebuia să suporte această rușine. Le-a spus apoi că ei sunt chipul Bisericii, pe care trebuia să strălucească toată frumusețea ei. Sfântul Augustin spune referitor la aceasta: un
Viaţa Sfântului Francisc de Assisi : cronici şi mărturii medievale franciscane şi non-franciscane by Accrocca Felice, Aquini Gilberto, Costanzo Cargnoni, Olgiati Feliciano () [Corola-publishinghouse/Science/100973_a_102265]
-
85. După el, a urmat fratele Aymon, care s-a preocupat să continue opera începută de predecesorul său. În timpul mandatului său, a fost ținut primul și ultimul capitul al definitorilor, care nu a mai fost niciodată convocat în Ordin din cauza insolenței acestora. Aceștia au încercat în toate modurile să-i îndepărteze pe miniștrii provinciali ce erau la capitul împreună cu ministrul general și au reușit. De aceea, statutul referitor la acest capitul al definitorilor și la cel cu privire la alegerea canonică a custozilor
Viaţa Sfântului Francisc de Assisi : cronici şi mărturii medievale franciscane şi non-franciscane by Accrocca Felice, Aquini Gilberto, Costanzo Cargnoni, Olgiati Feliciano () [Corola-publishinghouse/Science/100973_a_102265]
-
au reușit. De aceea, statutul referitor la acest capitul al definitorilor și la cel cu privire la alegerea canonică a custozilor și a guardianilor, făcut în prezența papei cu ocazia demiterii fratelui Elia, a fost abrogat în următorul capitul general, tocmai din cauza insolenței acelor reprezentanți. Unii frați, într-adevăr, cereau să fie eliminați definitiv custozii din Ordin, spunând că slujirea lor era superfluă. Fratele Aymon se afla dincoace de Alpi când, în miezul iernii, i-a venit citația din partea protectorului Ordinului și a
Viaţa Sfântului Francisc de Assisi : cronici şi mărturii medievale franciscane şi non-franciscane by Accrocca Felice, Aquini Gilberto, Costanzo Cargnoni, Olgiati Feliciano () [Corola-publishinghouse/Science/100973_a_102265]
-
nu era fiul său. Tot așa i-a răspuns și mamei sale care îi ceruse același lucru. Când tatăl l-a întrebat al cui fiu credea că este, dacă nu era al său, el i-a răspuns cu mânie și insolență: «Eu sunt fiul meu». Așa sunt și cei care sunt sclavii propriilor pasiuni și capricii. 106. Adăugire. În timpul conversației de mai înainte, fratele Albert a povestit o parabolă împotriva aroganței tinerilor, spunând: «Un taur obișnuia să se plimbe în fiecare
Viaţa Sfântului Francisc de Assisi : cronici şi mărturii medievale franciscane şi non-franciscane by Accrocca Felice, Aquini Gilberto, Costanzo Cargnoni, Olgiati Feliciano () [Corola-publishinghouse/Science/100973_a_102265]
-
Acest personaj, Brutus, care, grație vicleniei și curajului său, reușește ca în cele din urmă să dea lovitura mortală tiraniei, este elogiat de Ovidiu și ridicat la rangul de simbol al eroului înflăcărat de iubire de libertate, de ură față de insolență și dictatură, care se remarcă însă printr-o excepțională prudență, impusă de vicisitudinile prin care trecea în acel moment Statul roman. Se pare că Ovidiu a regăsit asemenea trăsături în persoana lui Fabius Cunctator, pe vremea lui Hanibal și, în timpul
Publius Ovidius Naso. Misterul relegării la Tomis by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1026_a_2534]
-
care instituie și generalizează nu numai temele majore ale luptelor politice ulterioare de la simplul "Jos Iliescu" la "16-22, cine-a tras în noi?" -, ci și un stil care va dura până azi, folosind din plin umorul, ironia, caricatura, satira ca insolență sfidătoare și juvenilă la adresa puterii, alături de gestica solemnă a rugăciunilor și de comemorarea victimelor represiunii. Efortul sistematic de instituire a sensului anticomunist și eliberator al Pieței a fost însă imediat deformat de mediile politice și de informare pro-FSN, prin împingerea
România post 1989 by Catherine Durandin, Zoe Petre () [Corola-publishinghouse/Science/1044_a_2552]
-
astfel de uniri lipsea factorul hazard. Dar el se folosise de influența sa puternică în acest caz, ceea ce evidenția purtarea dezinvoltă a celor care se considerau deasupra principiilor de grup. Privind înapoi, Marin vedea în atitudinea lui un exemplu al insolenței celor puternici \ dacă un exemplu în plus mai era necesar. După toate aparențele, Delindy nu avea nici un copil de la Marele Judecător, ceea ce era surprinzător dacă se ținea cont de caracterul autoritar al acestuia. Marin își puse în vedere să o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85099_a_85886]
-
celor inteligenți ? Există și o ignoranță de tip enciclopedic. Prostul confundă modestia semenilor cu lipsa de valoare. Dacă imbecilii își propun să compromită specia umană, nimic nu le poate sta în cale. Prostului i se scurg printre degete toate șansele. Insolența nu se teme niciodată de întrebări. Tot mai mulți imbecili au impresia că jilțul lui Dumnezeu a rămas liber. Pentru proști, modestia este un bagaj incomod și inutil. Proștii nu i-au nici un lucru în serios. Naivii - pe toate. Proștii
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
pot metamorfoza banalul în sublim. Un avertisment de tipul : „ arta dăunează grav sănătății ” ar stârni poate curiozitatea unora. Arta - acest imperiu al sensibilității și al subtilității. Uneori, în poezie incultura trece drept originalitate. Și în artă, îndrăzneala este pândită de insolență. Cine intră în artă cu muzică militară s - ar putea să sucombe instantaneu. Arta nu poate schimba omul. Îi modifică însă unghiul prin care scrutează viața. Artiștii rămân marii făcători de sens ai vieții. Bate vânt de telenovele prin cultura
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
este ca oglinda fragilității lucrurilor omenești, cu atât mai mult cu cât aceiași regi și aceiași prinți pe care îi vezi acolo la început, atât de plini de glorie și atât de triumfători, servesc la sfârșit ca nevolnice mărturii ale insolenței norocului. Comedia, dimpotrivă, este un fel de joc ce prezintă în fața noastră viața unor persoane de condiție mediocră și care le arată taților și copiilor dintr-o familie modul de a trăi între ei în condiții bune de reciprocitate; iar
Marile teorii ale teatrului by MARIE-CLAUDE HUBERT () [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
dori ca Molière să fi tratat toate subiectele ca Le Tartuffe; este capodopera sa, capodoperă unică, și în care este deasupra lui însuși. Și cum să simți ură față de ceea ce a făcut să apară zâmbetul pe buze? Dacă avariția, înșelătoria, insolența, duplicitatea, trădarea, sunt vicii detestabile, Vicleniile lui Scapin (Les Fourberies de Scapin), Georges Dandin, Școala femeilor, Moștenitorul universal (Le Légataire universel) etc. sunt piese periculoase; căci dacă moravurile nu sunt formate, sunt corupte." (Noul Eseu despre arta dramatică, cap. 5
Marile teorii ale teatrului by MARIE-CLAUDE HUBERT () [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
personalul vor fi de cel mai mare efect. Trebuie ca totul să pară un provizorat, în mers, făcut în grabă, incoerent, improvizat cu entuziasm! (...) Ordinea este plăcerea rațiunii; dar dezordinea este deliciul imaginației." Suprarealiștii, care afișează convențiile cu o superbă insolență și tratează scena ca pe un spațiu de fantezie, sunt continuatorii lui Jarry. Ei își revendică această moștenire, creând piesele lui Vitrac (1889-1952) la Teatrul Alfred Jarry, nume dat de Artaud acestui teatru pe care l-a fondat în omagiul
Marile teorii ale teatrului by MARIE-CLAUDE HUBERT () [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
Autodeclarat recalcitrant, Extrag din viață ceea ce-mi convine, Un simplu gând devine incitant, Iar forța mea se naște, brusc, din tine. Indezirabil, stau în șah etern, Polemizez cu patimă fierbinte, Mă prăbușesc din eden în infern Și-mi mângâi insolența prin cuvinte. Dau declarații și semnez, concret, Cu nume și prenume, intangibil, În mine nu e loc pentru secret Sau pentru sensul ininteligibil. Mă rup de cer când cerul e ascuns Dar sunt cu cerul lângă tâmpla stângă, În mine
Ca o femeie despletită, neliniştea... by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/478_a_1364]
-
între profesioniștii călătoriilor. Aterizăm. Peste o jumătate de oră vom pleca. peste ocean Zburăm peste oceanul pe care l-au traversat cândva căutătorii de aventuri și de aur. Un Cortes și ceilalți spanioli din Estremadura, "leagănul conchistadorilor", care recunoșteau cu insolență că n-au mers în America să are pământul. Săgeata gotică devenise catarg de corabie. Alchimiștii îi cedaseră locul lui Columb. Acum, omul nu se mai amăgea că ar fi în stare să creeze aur. Mai realist decât cei ce
Caminante by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295603_a_296932]
-
lor ofilită. Prometeu a fost coborât de pe munte și transformat, ca la Gide, în fabricant de chibrituri care ține conferințe având un vultur pe umăr, iar sfinxul îi face cu ochiul lui Oedip. Să ne indignăm? Ar fi inutil. Pe deasupra, "insolența" aceasta nu e lipsită de interes. "Demitizările" au înlăturat multe podoabe false pe care respectul convențional și osificat le-a aruncat peste mituri. Și, nu o dată, în "cadavrele" vechilor mituri a fost resuscitată, prin sensuri noi, o licărire, neașteptată, de
Caminante by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295603_a_296932]