419 matches
-
umanului și ale umanității?!... Iar semnificativ, la cele două personaje-model pe care le-am analizat în treacăt mai sus, nu este numai această superbie maniacală de a transgresa una din majorele interdicții morale ale umanității, dar și reacția lor "după": insolența, calmul neabătut al lui Julien Sorel, chiar și în fața plutonului de execuție, și sentimentul de vinovăție ce tresare la studentul rus, indus de Sonia, dar și de presiunea sau de marele model al creștinismului pravoslavnic. Într-o scriere de-a
Vinovati fara vina by Nicolae Breban () [Corola-journal/Journalistic/10161_a_11486]
-
chiar dacă ar fi lipsit, nu ar fi afectat cu absolut nimic textul sau valoarea unei cărți în care realmente te cufunzi și te lași condus de mâna prozatorului prin cotloanele nostalgice ale unei istorii altfel grave. Nu știu câți îi vor ierta insolența romanului După vânzare, un roman cu aparența unei farse care, poate, abuzează de formula proteică a genului jucându-și destinul pe ultima mână, cum se zice. Pentru un scriitor al cărui talent e pe măsura discreției omului, acest lucru însă
Discret, dar te lasă perplex by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/11885_a_13210]
-
pusă de ministrul de Externe pe informarea șefului misiunii diplomatice române, Alexandru T. Iacovaky, cu privire la articolul apărut în „Dziennik Warszawski”, intitulat Țara urâtă a unei Regine frumoase. De comun acord cu Ministerul Afacerilor Externe polonez, șocat la rându-i de insolența unui publicist lipsit de caracter (cf. Nicolae Mareș, Lucian Blaga diplomat la Varșovia, Editura Fundației România de Mâine, București 2011, p. 108-111), s-a hotărât ca atașatul de presă să publice nu o dezmințire, ci un protest în toată regula
Distincția regală acordată de Ferdinand lui Blaga by Nicolae Mareș () [Corola-journal/Journalistic/3806_a_5131]
-
Nu am scris până acum despre poezia ta dintr-un motiv foarte simplu: nu am simțit nevoia să mă desprind de ea. Mai mult, aș zice că, dată fiind calitatea drogului, mi-a fost imposibil. De la primul contact cu forța, insolența, stranietatea versurilor tale, m-am simțit dependent de uraganul pe care mi-l transmiteau ele, învolburându-mi arterele și răscolindu-mi celulele. Ce altceva aș fi putut face decât să aștept cu o nerăbdare masochistă noile doze, căci de patru
Dragă Angela, by Eugen Negrici () [Corola-journal/Journalistic/5394_a_6719]
-
ca Figaro, nu știe nici pe cine să înțeleagă, nici în ce parte să o ia. Cele o sută de mii de guri ale presei și ale tribunei îi strigă în același timp: "Organizați munca și muncitorii./ Extirpați egoismul./ Reprimați insolența și tirania capitalului./ Faceți experiențe asupra bălegarului și asupra ouălor./ Brăzdați țara de căi ferate./ Irigați câmpiile./ Împăduriți munții./ Fondați ferme-model./ Fondați ateliere armonioase./ Colonizați Algeria./ Alăptați copiii./ Instruiți tineretul. Ajutați bătrânețea./ Trimiteți la țară locuitorii orașelor./ Ponderați profiturile tuturor
Frédéric Bastiat - Statul by Bogdan C. Enache () [Corola-journal/Journalistic/7395_a_8720]
-
și de orice fel: "...ne-au răsturnat în lumea lui Balzac, anii '30, sub domnia lui Louis-Phillipe, burghezia, în sfârșit liberată, pune laba pe instituții și mai ales pe prestigiu, pe prestigii Ce energii, ce invenții sociale și financiare, ce insolență socială, ce junglă, în sfârșit o junglă, mustoasă, colorată, plină de culori și de țipete, cu reguli ascunse, teribile în tot haosul aparent..." În Clujul post-decembrist, personajele din Voința de putere navighează cu predilecție între mediile presei și Universitate, cu
Putere și destin by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Journalistic/13955_a_15280]
-
de cea matură din Metode, ele nu fac decât să relateze, în stilul neutru de desen naiv, relația accidentată a personajului cu lumea - rămânând, în fond, egal de puerile prin redundanță. Aproape fiecare piesă din volum inventariază mici terorisme și insolențe ale unui soi de domn Goe după majorat, mai crud și mai expresionist. Războiul de uzură cu convențiile sociale se poartă prin sadisme, care, cu tot aerul lor teatral și cu tot programul asumat ironic al autorului, rămân, din păcate
Horror show by Alex Goldiș () [Corola-journal/Journalistic/3418_a_4743]
-
am fost premiul întîi vreme de opt ani. Nu era în firea ei să facă așa ceva, să meargă la o școală de-a vreunui copil de-al ei. Poate că, de fapt, P., știind cum mă perpelesc din cauza acestei enorme insolențe, a adus-o la Cluj și-a instruit-o ce să îmi spună. Nu știu. Oricum, Mica îmi aducea, semn al sentimentelor ei față de mine, un buchet uriaș și superb de gladiole vișinii, catifelate. Mica detesta gladiolele. Eu, la fel
Grădina by Marta Petreu () [Corola-journal/Journalistic/5680_a_7005]
-
acultural și mai frivol, mai înclinat să-l glorifice pe un fotbalist decât pe un om de bibliotecă. Chiar și publicul restrâns format din specialiști în literatură este azi mai sensibil la cărțile care șochează prin ceva - fie și prin insolență -, decât la lucrările de sinteză. Dar principala responsabilitate revine lui Dumitru Micu însuși, cu mentalitatea lui de proletar al cercetării literaturii. El este atât de preocupat de străbaterea unor spații literare vaste, printr-o înaintare silnică, epuizantă, încât nu mai
UN SISIF AL ISTORIEI LITERATURII by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/16186_a_17511]
-
colegi de generație s-ar feri ca de ...Dumnezeu: „ontic”, „Empireu”, „Bucuria Eternă”, „văzduh”, „noian”, „păsările Domnului” ș.a.m.d. sunt, azi, cuvinte de-a dreptul licențioase în poezie. Și, cum asta n-ar fi de ajuns, nu lipsesc nici insolențele metafizice în cel mai pur stil arghezian: „Ceva măreț/ vreau ceva măreț coborât/ dă-mi ceva măreț, Doamne!/ Dă-mi ceva măreț, penibilule!”. Frecvente sunt și pastoralele, cu tot limbajul lor ofilit, readus în actualitate nu fără oarecare satisfacție polemică
Licențiozități metafizice by Alex Goldiș () [Corola-journal/Journalistic/4290_a_5615]
-
biserică, în administrație despre care am afla lucruri înspăimântătoare. Dacă Radu Timofte înțelege să fie, până dincolo de limita rațiunii, apărătorul lor, îl privește. Dar nu înțeleg cum de n-a fost demis în următorul minut în care-a avut enorma insolență de-a trimite scrisoarea prin care refuză, în numele "legalității" de partid, să aplice legea: legea votată de parlament, în care se spune limpede că proprietarul de drept al arhivelor Securității devine CNSAS, și legea morală pur și simplu. E drept
Siguranța-nstelată deasupra și legea imorală în noi by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/12080_a_13405]
-
ele declanșează un scandal de pe urma căruia Biserica este pusă la zid. O țară în care toți sunt împotriva reacționarilor, deși nimeni nu mai știe prea bine cine sunt reacționarii. O țară în care bunăvoinței indigenilor li se răspunde cu o insolență rasistă de la care autoritățile își întorc privirile. O țară în care filantropia se vinde cu toptanul și, în fine, o țară a cărei capitală riscă să rămînă fără parizieni. Cartea lui Sévillia este radiografia cronologică a modului cum ideologia marxistă
Artizanii decăderii by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/9156_a_10481]
-
vezi cazul Eminescu). Astfel de lucruri se întâmplă atunci când e înfrântă ideea de pluralitate, când spiritul primar agresiv iese din bârlog și-ți dă cu ghioaga în cap pentru că nu recunoști Unicitatea. Când, în urmă cu câțiva ani, am avut insolența să cobor de pe soclul ce părea inexpugnabil „cel mai mare roman românesc” - așa cum a fost declarat de mulți critici contemporani -, și anume, Craii de Curtea Veche, am devenit subiectul unor atacuri năucitoare. Firește că, îngroșându-mi vocea, plusasem eu însumi
Marele Roman Românesc by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/2850_a_4175]
-
vremea aceea, literatura (română, fără-ndoială!) - cu toate avatarurile ei - a menținut creația la o cotă care s-o ferească de extincție. Poate că sunt, în acest moment, în postura incomodă de trouble-fête, dar, dacă iubim democrația (scuzați picătura de insolență!), trebuie să amintim și câte o verosimilitate. E falsă zicala că adevărul supără; mai degrabă trezește. Scriitorii de acum probează stări (adesea) asimptotice. Mărturisirile unora sunt exuvii, iar gândul nerostit din jenă îl țin încă sub lacăt. Exceptându-i pe
voci din public () [Corola-journal/Journalistic/14265_a_15590]
-
blocat funcționarea spiritului critic în legătură cu acest subiect, "declarat de ei tabu". Afirmația este cu totul falsă (din punctul de vedere al celor care cunosc dosarul problemei), iar îndrăzneala de a-i da lecții de spirit critic Monicăi Lovinescu reprezintă o insolență. Cu toate acestea articolul (reproducere a unei intervenții în cadrul unui colocviu) prezintă interes tocmai prin faptul că intrigă și poate provoca o dispută edificatoare. La rubrica sa, Imprimatur, Ovidiu Pecican comentează versurile deocheate și totuși rafinate ale octogenarului Deliu Petroiu
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/9198_a_10523]
-
străini apatrizi, care au ales numele mișcării lor împotriva artei și societății la întâmplare, dintr-un dicționar. Dada! Mai are cineva idee despre ce e vorba?” Chiar așa: câtă cutezanță la acești aventurieri uitați cu totul! Cu mențiunea, totuși, că insolența lor a schimbat cursul literaturii și artei la fel cum eroismul bărboșilor a schimbat cursul istoriei lumii. Un romancier vânat de Frații Musulmani Alaa-el-Aswany este cel mai cunoscut romancier egiptean. A publicat recent un roman intitulat „Automobil Club Egipt”, a
Meridiane () [Corola-journal/Journalistic/2756_a_4081]
-
al Palatului, care avea o problemă, de fapt mai multe, și, ca de obicei, dintre cele mai plicticoase. Era și vina ei. Cu mult timp în urmă insistase ca ea să decidă în privința tuturor pedepselor aplicate personalului Palatului, unde predomina insolența. Slujitorii își înfruntau superiorii și nu voiau să muncească, iar delictele se răspândeau tot mai mult. - Pentru numele lui Dumnezeu, spuse țâfnoasă Innelda. Dacă nu le plac restricțiile impuse de statutul lor de ce nu pleacă? Slujitorii educați la Palat pot
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85067_a_85854]
-
un fel stins, aspru, care producea o senzație neplăcută. De parcă cineva Îi arsese corzile vocale cu alcool curat. Din punct de vedere strict formal, tonul individului aceluia era respectuos; dar se ghicea o notă falsă În el. Un soi de insolență, bine disimulată, dar prin aceasta nu mai puțin neliniștitoare. Se uita la mascați cu un zâmbet care era În același timp prietenos și sinistru, mijindu-i de sub mustața tușinată. Nu era greu să ți-l imaginezi schițând același gest, pe când
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1860_a_3185]
-
afronturi avea să se dedea cu timpul, la el În țară, Buckingham; fapt este că, la noi, numai ospitalitatea și buna creștere a gentilomilor noștri au evitat, nu o dată, ca vreo mănușă să brăzdeze fața englezului ca răspuns la o insolență, Înainte ca problema să fie rezolvată la modul cel mai potrivit, cu martori și cu spada În mână, În zorii zilei, la Prado de los Jerónimos sau la Puerta de la Vega. În ce-l privește pe contele de Olivares, relațiile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1860_a_3185]
-
sumețise puțin, răsucindu-și mustața. Era limpede că nu-i plăcea să-i fie luate În râs rănile, de nimeni, nici măcar de cel care putea să-l trimită la execuție chiar În clipa aceea. Olivares studie cu curiozitate scăpărarea de insolență ce-i apăruse În ochi, apoi se Întoarse la teancul de dinaintea lui. — Așa s-ar părea, conchise. Deși referințele la aventurile dumitale departe de steaguri sunt mai puțin exemplare decât cele din viața militară... Văd aici o Încăierare la Napoli
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1860_a_3185]
-
de I.C. Brătianu în articolul Ce am voit și ce voim, publicat în 1864 în Românul. Descoperind spectacolul "sublim" al libertății - "soarele civilizațiunii moderne", liberalii și-au propus să rupă lanțul nesfârșit "ce ținea încleștate mădularele nației" 8). Nu fără insolență, ei se vor autoproclama campionii civilizației moderne și singurii în stare să o articuleze. Restul era reacțiune. Acestei viziuni maniheiste Eminescu i s-a opus cu toată ființa. Analiștii ce s-au grăbit să diagnosticheze "ferocele antiliberalism eminescian", ignoră faptul
Eminescu și modernizarea României by Mihai Dorin () [Corola-journal/Journalistic/15589_a_16914]
-
atingi/ sexul galben al nopții/ cîndva te-am cunoscut printre filele acestea/ chiar înainte de a le da eu însumi foc în alexandria/ cititor orb sînt acum cu pîntecul supt/ pe pieptul meu dezgolit/ un deget arătător/ fără mînă" (Biblioteca devastată). Insolențele articulațiilor defecte nu constituie decît semnele unei iubiri trădate, ale unor entuziasme întoarse pe dos. Poetul se apropie de sfera plinătății vitalului cu o laudă inversată, trecută în înveninare și blasfemie. Dar nu peste tot rețeta despărțirii e atît de
Buba îngerului by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/10845_a_12170]
-
de timp până când adulterul ei se va produce. El exercită asupra ei adevărate presiuni să-și dezvăluie înclinația profundă a înșelătoriei ascunse. Hilda e fidelă, pe deasupra fiind și o admiratoare a artei lui Ludwig, dar nu mai rezistă torturilor și insolențelor soțului. Suportă până când apar tentațiile. Ludwig aduce în casă pe un vechi prieten din copilărie, Petre Ivănescu, ins arătos, dar fără căpătâi și fără moralitate. Hilda își reprimă o vreme atracția fizică față de el, dar în cele din urmă îi
Gelozia maladivă by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/11185_a_12510]
-
da o palmă cuiva nu va să zică a-i aplica o pedeapsă corporală; cu totul alta trebuie să înțelegem sub "pedeapsă corporală " Pălmuirea e o calamitate la care chiar oameni mai puțin nervoși pot fi adeseori ademeniți față c-o absolută insolență sau înrăutățire. Nu sunt aceștia copii binecrescuți și deprinși la buna cuviință, ci în partea lor cea mai mare niște copii stricați, care au mâncat, vorba românului, în viața lor mai multă bătaie decât pîne și sunt așa de mult
Opere 13 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295591_a_296920]
-
mai coruptibile decât cele actuale. D-sa e acela care are rarul curaj de a zice: "Colegiu corupt, alege - mă pe mine și pe-ai mei, pentru ca noi - rezultați din corupțiunea ta - să te moralizăm desființîndu-te ". Aceasta e o mare insolență spusă oamenilor celor mai neatârnați din țară și celor cari au posibilitatea măcar a unei culturi înalte, dar d. C. A. Rosetti cunoaște regula lui Machiavelli: "Cine vrea să-șale lumea, să n-o ia subțire, ci gros, ca să-i ia
Opere 13 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295591_a_296920]