333 matches
-
-i așa? Pe toți cei care veți auzi, eventual, ce spun, vă consider judecătorii mei. M-am săturat să discut doar cu mine, să mă judec singur. Și când vă gândiți, domnilor, că a fost o vreme în adolescența mea insolentă când am vrut să mă fac sfânt, profet, predicator sau așa ceva și să mă duc în pustiu. Sacră și nerușinată naivitate a tinereții! În realitate, gara asta pustie e chiar ca o grotă. Iar eu sânt aici ca un sfânt
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
cu frica. Trecătorilor le era și silă și teamă. Încercau să se apropie cât mai puțin de îmblînzitori și să întoarcă privirea. Dar era din ce în ce mai greu. Pe de o parte, îmblînzitorii erau din ce în ce mai mulți. Pe de altă parte, erau din ce în ce mai insolenți. Nu mai stăteau cu ochii în pământ, ca la început când vroiau să provoace mila trecătorilor prefăcîndu-se umili. Acum se uitau provocator sau aruncau vorbe în doi peri. Până ce au devenit de-a dreptul agresivi. Scoteau cobrele din batistă sau
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
are într-adevăr ceva hipnotic, deoarece am adormit. Când am deschis ochii luna strălucea și am zărit o umbră în iarbă. M-am uitat mai bine și am recunoscut-o pe femeia care mă uimise la colibă prin frumusețea ei insolentă. Își lepădase zdrențele și se tăvălea nerușinată în iarbă la câțiva pași de mine. Am rămas cu privirea pironită de ea. Uitasem de când nu mai știam să mă bucur de nimic, de când nu făceam altceva decât să-mi sporesc spaimele
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
deschidea o fereastră spre caracterul acestuia. Janasen era un solipsist care ajunsese să-și echilibreze nevroza construind o atitudine de mare tupeu. Avea un echilibru puțin stabil în timp, fiindcă în fiecare clipă depindea de toleranța aproapelui. Avea o privire insolentă și afectată. Cadrul întâlnirii lor era plin de culoare venusiană. Se aflau într-o încăpere care dădea spre o curte și, nu prea departe spre niște masivi de curând iviți. Odaia avea tot confortul, inclusiv livrarea automată de hrană. Privind
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85123_a_85910]
-
celalalte, prototipurile, au fost puse aici la uscat, iar Găsit a vrut să cerceteze, prin contact direct, despre ce era vorba, țipătul și palma instantanee a lui Cipriano Algor au fost de ajuns pentru ca instinctul lui de vânător, excitat de insolenta imobilitate a obiectelor, să se retragă fără să apuce să provoace pagube, dar acum să recunoaștem că n-ar fi rezonabil să ne așteptăm de la un animal ca el să reziste impasibil provocării unei hoarde de bufoni și mandarini, de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
pare să spună zîmbetul mîncătorilor de lotus; dacă Prometeu uita că a furat focul, vulturul nu mai cobora asupra lui... Dar atunci, totul este posibil... Și, oricum, e mai puțin revoltător să mori devorat de memorie decît de un vultur insolent și murdar... Dacă ar fi vară, aș coborî În mare. Un ceas de Înot În apa plină de presimțirea zorilor m-ar spăla de orice insomnie. Așa, trebuie să mă mulțumesc să ascult valurile. Tot n-am altceva mai bun
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2102_a_3427]
-
acum înainte, când inima mea sângerează cuvinte? Metamorfoză Orașul acesta în care trăiesc este plin de umbre; le aud cadența pașilor ca a unui batalion de cercetași ieșiți din cazarmă. Când mă plimb pe strada principală, umbrele mi se aruncă insolente în spinare; le simt bocancii reci de plumb. Dar coloana vertebrală stă dreaptă, nu cedează sub greutatea lor. Trec pe lângă clădirile vechi zidurile degajă miros de urină; mă minunez pentru că astăzi nu am văzut niciun câine pe stradă. Deodată umbrele
Reflecţii by Vasilica Ilie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91646_a_93227]
-
de octogenarul moșu Mitriță, Pe eventualul ministru..Criță Făniță! COMUNITARA Într-o dimineață, Undeva prin... Vaslui, În față La o alimentară, Privatizare a...nu’ș cui, O maidanez-comunitară Era invitată insistent, C-un cremvurști adevărat ; După ce-l mirosi în mod insolent, Cățeaua zise cu mustrare: Dămi ca până acum pastramă! Altfel, păcătoasa mea doamnă, Voi muri până-n toamnă; Comunitară...comunitară, Era maidaneză dar...rară! A văzut un oarecare român, Unul mai rău sau ...poate mai bun, L-a anunțat pe patronul-stăpân
Calul cu potcoave roz Epigrame-Fabule-Panseuri by Val Andreescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/468_a_877]
-
chiloții prin pantalonii mulați pe fund, nu? Și toată lumea știe că problema asta are două soluții: fie nu porți deloc chiloți, fie porți chiloți Tanga. Toată lumea știe asta! Dacă porți chiloți Tanga nu înseamnă nici că ești stripteusă, nici o fetișcană insolentă, ci, din contră, înseamnă că ești o persoană foarte modestă. Dar încercați să-i explicați asta mamei mele! Mama a apărut la mine în cameră, șocată și supărată nevoie mare. Mi-a spus că avea ceva să-mi zică. — Dă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
lăsîndu-i loc pentru orice interpretare: ― Cu toate străduințele mele n-am putut obține un echilibru între noi. Ne deosebeam prea mult. Dumneata ai mai văzut-o? ― O singură dată. Ne-am întîlnit întîmplător pe stradă. A fost pur și simplu insolentă cu mine. De-atunci m-am jurat că nu-i mai vorbesc. ― Credeam că sînteți bune prietene. ― Numai la suprafață... În fond mă invidia. Și nu știu, zău, pentru ce... ― E greu de ghicit? Pentru că ești foarte bogată. Cecilia strâmbă
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
deschidea o fereastră spre caracterul acestuia. Janasen era un solipsist care ajunsese să-și echilibreze nevroza construind o atitudine de mare tupeu. Avea un echilibru puțin stabil în timp, fiindcă în fiecare clipă depindea de toleranța aproapelui. Avea o privire insolentă și afectată. Cadrul întâlnirii lor era plin de culoare venusiană. Se aflau într-o încăpere care dădea spre o curte și, nu prea departe spre niște masivi de curând iviți. Odaia avea tot confortul, inclusiv livrarea automată de hrană. Privind
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85126_a_85913]
-
Progresăm atât de încet, încât nu vom putea termina barajul nici în cincizeci sau chiar o sută de zile, necum în două săptămâni.“ Rokuro și Kyuemon nu mai dormeau, supraveghind munca. Dar, orice-ar fi făcut, oamenii erau nemulțumiți și insolenți. Ca pentru a înrăutăți și mai mult situația, unii muncitori sabotau intenționat programul, convingându-i până și pe lucrătorii relativ supuși să stânjenească proiectul, prin încetineala lor intenționată. Kanbei nu putea privi, stând cu mâinile-n sân. În cele din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
Am auzit râsete, conversație purtată pe un ton scăzut. Pe fața celor două pipite șocate, care serveau la acest raion, s-a ivit grăbita raza unei ușurări amuzate. Am pus Lovedolls ia locul ei și mi-am aruncat un ochi insolent prin paginile iui Plaything Internațional și Jungler. Am traversat strada și m-am cocoțat pe un scaun și am pierdut douăzeci de lire pe 3,45. M-am simțit bolnav, distrus. O, rahat, Iisuse, de ce nu l-ai ales pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
I.V.). Finalul capitolului conține un comentariu subliniat cu majuscule și atribuit aceluiași Darie: „UN MINUT DE ÎNTRERUPERE PENTRU A PREGĂTI CAPITOLUL DE ÎNCHEIERE. PLECAREA: CÎT MAI LITERARĂ. TITLU: PUTANA LA PERSOANA I” în care convenția literară e demascată teatral și insolent. Altfel spus: „Jos Arta, căci s-a prostituat”... Segmentarea pe secvențe - uneori de cîteva rînduri - a textului prin intertitluri derutante sau simboluri grafice e un alt procedeu prin care Vinea se adaptează la „rigorile” avangardiste ale Contimporanului. Cel care declara
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
din România (în 1924, prin intermediul eclecticei reviste Contimporanul) indică un decalaj de aproximativ zece ani. Dacă „exportul” de avangardă (prin Tzara și Marcel Iancu) a fost unul insurgent, violent negator, prima avangardă din România a fost preponderent „constructivă”. Militantismul agresiv, insolent și contestatar s-a dezvoltat după 1924 pe traseul revistelor Punct - 75 HP - Urmuz - unu - Alge - Viața imediată etc., Integral radicalizînd moderația „ecumenică” a Contimporanului. Legitimarea externă a jucat un rol determinant în procesul de recuperare/recanonizare internă a avangardei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
și cu spectacolul de la menhir. Cineva a profitat de situație ca să se răfuiască Într-un mod jalnic, asta e tot. Cătă spre ea pieziș. - Nu doar cu cîteva firimituri ai să mă faci să te readuc În anchetă. Ești căpoasă, insolentă și fără doar și poate implicată total În afacerea asta... Drept răspuns, Marie apăsă pînă la capăt pedala de accelerație. - Și primejdioasă, adăugă el cramponîndu-se de scaun. * * * Marie opri mașina Într-un scrîșnet de pneuri În fața vilei spațioase a familiei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
și-a petrecut nu mai puțin de jumătate de secol, erau tot mai slabe; atârnau haotic, sfâșiate în jurul plexului, orientate în jos și subțiate. Amintirea copiilor, ce nu i-au semănat aproape deloc, dar mai ales a nepoților, zgomotoși și insolenți, era tot mai ștearsă. Mai degrabă imaginea lor îi lăsa un gust nedecis, amestecat, de neputință și indiferență. Gândul că fiica lui era atât de diferită de el, că n-o putea recunoaște în nimic care să-i aparțină, nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
drogurilor În perioadele de sevraj ale toxicomanilor. Petru se comportă ca un explorator miop și inocent, preocupat de detalii doar din a căror Însumare a rezultat, Însă, surprinzător, cea mai precisă hartă erogenă a trupului meu, un fel de releveu insolent, cum fără pic de evlavie izbuteau pe vremuri colegii mei mai norocoși, studenți la arhitectură, În cazul bisericilor de lemn din Maramureș. Ceea ce pentru mine era revelație a misterului ființei mele, pentru el era doar senzație, pură reacție epidermică. Eu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
cu cenușiul străzii și al blocurilor care Închideau piața cu oameni care lipăiau În mâzgă, cu pereții umezi ai Restaurantului București, cu vânzătorii de vâsc și de lozuri, cu gunoaiele risipite peste tot În jurul pubelelor burdușite de gunoaie, cu cerșetori insolenți și câini vagabonzi, cu gazele de eșapament ale mașinilor aduse din străinătate la prețuri de nimic, mărci bune altfel, dar modele demult depășite, conduse de grăsani care strângeau volanul cum ar strânge coarnele plugului, sau de tineri relaxați ascultând o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
se poate contesta, zise el Într-un târziu. Începând cu buna mea credință În organizarea acestui hibrid jalnic, cum bine s-a văzut, de revelion și licitație. Ideea ta cu anunțul la mica publicitate nu a fost neapărat stupidă, cât insolentă, dar câștigul e spectaculos, trebuie să recunoaștem. Acum ce-a fost, a fost. Nu ne mai rămâne decât să scoatem afară pânza de decor și să deschidem geamurile. De rest s-au ocupat oamenii domnului Brândușă. 40. Prin geamurile Înalte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
printre copaci, ce durează mai mult. Însă eu sunt, deși în ciuda eforturilor mele de concentrare, o clipă neatentă. El profită și-mi răsucește mâna. Mergem încet înapoi spre cabană. Nu-mi feresc fața de a lui, ci îi înfrunt privirile insolente și insistente, însă în același timp degajate. Îmi prelungea agonia, răsucind cuțitul în rană. Seara îmi dă iar drumul, și de această dată mă prinde repede și mă aduce imediat înapoi. Iar noaptea se trezește din somn și mă privește
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
-
surghiunitul își sălta pernele din puf de gâscă pe tăblia de căpătâi a patului, își potrivea peste ele trunchiul corconit, până la piept, în plapumă și începea să se zgâiască, în lungul străzii, după prichindeii claselor I-IV - hoarde pârjolitoare și insolente, care, pe la ceasul acesta, îl vizitau întorcîndu-se de la școală. Gâgâlicii îl năpădeau ca furnicile, i se cățărau pe noptieră, îi trăgeau prin fund apreturile și hârtiile, numai în găurile urechilor nu i se vârau. - Nene Sinistrate, dar ce ești tu
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
numele mai puțin obișnuit al speciei lor. Aflată la Paris, În salonul prințesei de Volkonski, Lady Morgan rememorează un episod picant: apariția unui dandy londonez care provoacă uluirea tuturor. „De parcă fi fost vorba despre un ornithorynchus paradoxus!” Contrariată de stilul insolent al englezului, o contesă Îi cere lămuriri autoarei: „«Dar ce Înseamnă toată povestea asta?» La care eu i-am răspuns: «E un dandy!». «Un dandy, repetă ea. Un dandy! Deci un fel de gen pentru voi, englezii». «Nu, i-am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1926_a_3251]
-
lui Ludovic al XIV-lea, scrie cu iubire Încărcată de suferință și melancolie: „O distincție extraordinară ș...ț, un milion de singularități”. Sunt cuvintele unei fecioare de 43 de ani, săgetată de o dragoste năprasnică pentru un bărbat ciudat, provocator, insolent, curajos, fermecător, care intră În grațiile Regelui Soare, refuzând să se lase inclus În banalitatea de serie a curtenilor. Tulburat de sângele rece al lui Lauzun, admiratorul Albionului, Barbey d’Aurevilly, scrie: „Avea acel egoism englezesc - cel mai teribil din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1926_a_3251]
-
travestiurile sale ajung să nu mai surprindă pe nimeni. Deși uneori dorește să i se spună „contesa de Barres”, Memoriile Îi sunt semnate bărbătește, François Timoléon de Choisy. Deloc Întâmplător, cele mai gustate pasaje Îi sunt Închinate lui Lauzun, „omulețul insolent” și seducător: „Niciodată un om nu a știut să se plieze atât de bine la toate gusturile și capriciile”1. Dacă pentru mulți această efeminare stranie, dusă uneori la paroxism prin travestiuri și pseudonime, ar ilustra felul de a fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1926_a_3251]