720 matches
-
Drumul începe în lumea copilăriei, la timpul în care conștiența nu se desprinsese încă de sufletul istoric, de inconștientul colectiv 1226. Suspendarea realității alături de separarea individuală, după ce a intervenit, devine o etapă bine conturată în care se remarcă pierderea stărilor instinctuale. Călătoria astfel începută poate fi la rându-i și parcurgea unui drum fără țel. De aceea aceasta semnifică totodată o căutare, o transformare, iar fiecăruia dintre noi care pășim pe această cale ne poate înflori în drum un vlăstar întâmplător
by LIVIU PENDEFUNDA [Corola-publishinghouse/Science/986_a_2494]
-
publicul său, ar îngreuna comunicarea, fie ea și metaforică. Acest aspect determină o mare varietate de forme prin intermediul cărora urâtul să-și depășească limitele aparențelor fizice și, prin contrast, să aducă în atenție raporturile reale dintre oameni, dintre moral și instinctual, dintre dorință și putință. Din galeria urâților „fac parte toate măștile personaje nefaste: dracii, vrăjitoarele, zgripțuroaicele, moartea etc. iar din ceata frumoșilor fac parte toate măștile personaje ce aduc noroc: îngerii, bumbierii, feții frumoși etc”<ref id=”34”>Romulus Vulcănescu
Inter-, pluri- şi transdisciplinaritatea, opţiune sau necesitate? by Dorina Apetrei, Mihaela Butnaru, Gabriela Petrache () [Corola-publishinghouse/Science/426_a_1250]
-
p. 301, 1221 Discutând despre căutarea fericirii, S. Freud arată cum omul încearcă mereu mai multe căi. Este vorba despre "satisfacerea nevoilor în mod nelimitat ...", apoi despre alte metode: "izolarea voluntară, îndepărtarea de oameni (...), metoda chimică, intoxicarea"; "...acțiunea asupra nevoilor instinctuale" și în sfârșit "o altă tehnică de apărare împotriva suferinței recurge la deplasarea libido-ului, atâta cât o permite aparatul nostru psihic (...) Sublimarea este în acest caz de mare ajutor . În acest sens rezultatul cel mai complet se obține atunci când
[Corola-publishinghouse/Science/84957_a_85742]
-
distrugere sunt îndreptate spre alții, consumându-se energia acumulată, ne salvăm pe noi înșine. Îi agresăm pe alții pentru a nu ne distruge pe noi înșine. Pentru S. Freud deci, agresivitatea - deși nu direct înnăscută biologic - are tot o bază instinctuală. Cu deosebire după apariția lucrării de sinteză a lui Konrad Lorenz cu privire la agresivitate (On Aggression, 1966), s-a consolidat și popularizat ideea naturii biologice a acesteia. Instinctul agresivității oferă șanse de supraviețuire și de reproducere mai mari pentru că asigură, în
[Corola-publishinghouse/Science/2283_a_3608]
-
Dacă agresiunea ar reprezenta o tendință universală, bine conturată și direct determinată genetic, asemenea diferențe și schimbări cu greu s-ar fi putut produce. Psihologii sociali și sociologii, respingând ideea că violența este explicabilă în primul rând prin schema ei instinctual înnăscută, nu neagă orice rol al factorilor biologici. Cromozomul y, supranumerar, diferențele în structurile neurologice și alți parametri de natură biologică au importanță în spectrul comportamentului prosocial sau al celui antisocial. S-a constatat, de exemplu, că indivizii arestați pentru
[Corola-publishinghouse/Science/2283_a_3608]
-
sau nu, apare destul de limpede determinarea lor multiplă. Ceea ce înseamnă, pe de o parte, că în aproape fiecare act de violență sunt implicați atât factori de natură biologică și psihologică, cât și factori psihosociali, altfel spus atât trimiteri spontan-emoționale (probabil instinctuale), cât și modele comportamentale achiziționate prin învățare, precum și evaluarea situației în termeni de costuri și beneficii. Pe de altă parte, cauzalitatea multiplă arată că, în funcție de tipurile de agresivitate, prezența și ponderea respectivilor factori sunt diferite. Analiza mai concretă a violenței
[Corola-publishinghouse/Science/2283_a_3608]
-
că desțelenesc societatea dintr-o încremenire dureroasă, pe termen lung o conduc spre altă încremenire, amplificat mai dureroasă. Mâzgălitorul de hârtie cum se autopersiflează Kazantzakis încheie aventura trecerii sale de la o idee la alta prin idolatrizarea lui Zorba, a omului instinctual, prin gesturile căruia irumpe clocotul vieții. El, care a luptat atât de intens cu instinctele, sfârșește în final prin a li se închina. De altfel, dualitatea firii sale, îl aruncă la extreme. Ce alegem, pare a urla Kazantzakis din scrierile
Responsabilitatea de a fi intelectual by Valeria Roşca () [Corola-publishinghouse/Science/91718_a_93229]
-
pot fi văzute În schema de la pagina 74. E. Dupréel recunoaște, la rândul său, tot trei niveluri sau instanțe În organizarea aparatului psihic al personalității, din punctul de vedere al Psihologiei Morale. Aceste niveluri sunt următoarele: - nivelul inferior, corespunzător fazei instinctuale a individului; - nivelul mediu, corespunzător fazei conștiinței morale propriu-zise, cea care corepunde cunoașterii regulilor sau a normelor morale de către persoană; - nivelul superior, corespunzător voinței pure sau idealului moral al persoanei. Structura aparatului psihic Psihanaliză Psihologia Morală Supra-Eul Rațiunea, spontaneitatea superioară
[Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
-
ea constituie premiza „completării de sine”, prin căutarea unui partener de sex opus. Una dintre condițiile constituirii unui cuplu este maturizarea psihosexuală a persoanei, formarea identității sale sexuale În plan psiho-biologic. Alegerea unui partener sexual este nu numai o problemă instinctuală, ci și una morală. Nevoia firească de un partener de sex opus, În scopul formării unui cuplu cuprinde, În interiorul ei, refacerea simbolică a Întregului, prin Întâlnirea celor două jumătăți: bărbatul și femeia. În cazul cuplului, cei doi parteneri, dincolo de identitățile
[Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
-
libidinală din sfera psihanalizei. În această privință, trebuie Însă făcute niște diferențe de nuanță. Plăcerea superficială, tactilă este legată În primul rând de sensibilitatea exterioară, obținută prin contactul corpului cu obiectul plăcerii. Plăcerea profundă, viscerală este legată de satisfacerea apetențelor instinctuale primare (foame, sete, relaxare musculară, sexualitate, somn, odihnă etc.Ă. În acest caz, plăcerea apare ca fiind diferențiată În raport cu nevoile corporale ale individului. M. Pradines afirmă că „plăcerea nu este o senzație, ci o apetență care-și atinge finalitatea prin
[Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
-
au ca obiect plăcerea Aceste ritualuri fie urmăresc realizarea plăcerii fizice, somatice, fie realizarea unei stări de bucurie și fericire sufletească și moral-spirituală către care aspiră individul sau grupul social. Plăcerea fizică este realizată prin ritualurile orgiastice, care eliberează pulsiunile instinctuale, primare, de factură libidinală, sexuale, În forme sublimate. Ele există dintotdeauna În istoria umanității și au forme de manifestare culturală dintre cele mai diferite, deși conținutul tematic și semnificația lor este aceeași, raportată la descărcarea colectivă a pulsiunilor libidinale sexuale
[Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
-
forme de cupluri nefirești, care din punct de vedere psihologic și moral se abat de la formele normalității. Aceste cupluri se constituie În virtutea unor atracții pulsionale de factură deviantă, constituțională sau perversă. Cuplurilor deviante nu le corespund motivații emoțional-afective, ci pulsiuni instinctuale primare care nu sunt dublate de valori morale. De regulă, persoanele care constituie aceste cupluri sunt fie personalități frustrate, cu carențe afective sau educaționale, persoane imature afectiv, personalități narcisiste, care nu și-au putut fixa identitatea, sau personalități dependente de
[Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
-
considerente, fiecare individ are la dispoziție opțiunea liberă de a alege sau de a adera la un anumit model. Tipul moral de personalitate este rezultatul imitației unui model, fie că este vorba de o imitație mecanică, având la bază pulsiunile instinctuale, respectiv nevoia satisfacerii imediate a trebuințelor fundamentale, fie că este vorba de o imitație voluntară, În timp, de natură spirituală, aleasă În mod liber și conștient de către individ. Rezultă În mod clar faptul că tipurile morale sunt rezultatul imitării unor
[Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
-
subordoneze, să se ridice deasupra acesteia, să o domine, să iasă de sub normele colective și să impună, În final, masei și cetății voința sa. Va fi o luptă permanentă care Își are originea În natura primară de „ființă liberă și instinctuală” a omului natural, Împotriva „ființei sociale”, a omului-cetățean și a naturii secundare a acestuia modelată de valorile morale, culturale și spiritual-religioase. Din acest moment, raporturile dintre om și cetate vor cunoaște o evoluție și o nuanțare continue. Omul nu poate
[Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
-
pentru bun și bine, și una diferită pentru rău. Dar ele pot fi influențate și se pot modifica prin educație și cultură. Binele și răul sunt pulsiuni ale supraeului, așa cum sunt pulsiunile inconștientului. Numai că pulsiunile inconștientului sunt de natură instinctuală, pe când pulsiunile supraeului sunt de natură morală. Primele sunt Înnăscute, iar ultimele se dobândesc sau, dacă există, pot fi actualizate În manifestările persoanei prin situațiile vieții trăite. În sensul acesta trebuie Înțeleasă patologia morală, ca o abatere de la normele morale
[Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
-
criză socio-culturală atunci când schimbarea valorilor duce la schimbarea ordinii sociale (Enăchescu, C., 2003 p. 75). Abordarea psihiatrică. Concepția lui S. Freud (Freud, S., 1980, p. 90) demonstrează existența în structura persoanei a trei instanțe: sinele- locul unde se nasc pulsiunile instinctuale, supraeul - instanța psihică cu rol prohibitiv care interzice exteriorizarea pulsiunilor inconștiente și eul - sistemul conștient de control a comportamentului, la nivelul căruia se rezolvă conflictele între sine și supraeu. În funcție de acestea, comportamentul deviant se dezvoltă la acele persoane la care
[Corola-publishinghouse/Science/84967_a_85752]
-
să îi facă „loc în cetate”. Sunt mai multe motive pentru care modelarea a fost, până prin anii ’60, relativ neglijată, în ciuda rolului său esențial în funcționarea psihologică. Folosirea a fost împiedicată încă de la început prin botezarea ei ca o „înclinare instinctuală”. Chiar și după ce acest fenomen a fost curățat de conotații instinctive, s-a continuat totuși să fie etichetat drept „imitație”. Cercetări anterioare au generat impresia că imitarea este principala caracteristică a oamenilor răbdători, dependenți, care se conformează, au o inteligență
[Corola-publishinghouse/Science/2361_a_3686]
-
ușurință de a recurge la respectivul act da o oarecare superioritate și posibilitate de control a existenței; cel care nu s-a gândit la sinucidere măcar o dată dovedește după Cioran slăbiciune. Contradicția dintre rațional prin care este posibilă sinuciderea și instinctual care se împotrivește sinuciderii dezvolta o stare conflictuală internă: reflecția asupra vieții descoperă că instinctualitatea și normele morale ne-au condus viața, frânând inspirația și libertatea de mișcare. Religia a interzis sinuciderea: era o formă de nesupunere în fața zeilor, de
[Corola-publishinghouse/Science/1473_a_2771]
-
reticențe de mentalitate, autoarea a oferit publicului românesc romanele lui Henry Miller, aparițiile fiind salutate de critica literară ca veritabile evenimente editoriale. Sesizând alternanța registrelor într-o proză poetică de o senzualitate ardentă și spiritul de frondă care țintește dezinhibarea instinctuală, R. a transpus, fără referiri aluzive sau perifraze, argoul erotic sexual din cărți care nu au nimic comun cu pornografia. În traducerea sa, au fost jucate, pe scene din întreaga țară, piese de Edward Albee, Arthur Miller, Tennessee Williams, Arnold
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289123_a_290452]
-
portretul lui Trimalchio, prin referințe erudite, peste ceea ce Petronius a reținut ca fiind mai înjositor din toate datele păstrate despre Socrate, și anume modul de comportament al acestuia cu nevasta. Căci o Xantippă parodiată, împingând la extreme, în grotesc și instinctual, trăsăturile celei dintâi, se vrea a fi și Fortunata, consoarta pe care Trimalchio când o laudă, subliniind atracția sexuală pe care ar putea-o exercita ea asupra mesenilor, lucru de neconceput în dialogurile socratice ("Nimeni dintre voi n-o roagă
by Livia Iacob [Corola-publishinghouse/Science/1021_a_2529]
-
civilizația europeană de a migra și de a se putea reconstrui pe sine oriunde în lume"365, capătă dimensiuni existențialiste, prin modificarea raporturilor de putere între occidentalul pus să se lupte cu o natură exotică, dar și cu propria natură instinctuală și aborigenul care îi devine din slujitor stăpân și ajunge să-l domine în toate sectoarele vieții sale "organizate" de pe insula Speranza. Vineri este salvat în mod accidental, căci Robinson trage asupra călăilor care-l urmăresc pe cel dintâi doar
by Livia Iacob [Corola-publishinghouse/Science/1021_a_2529]
-
și a raporturilor cu societatea, gândirea și viața spirituală a omului. Pentru a-și transmite reciproc informații despre realitatea înconjurătoare, reflectată la nivelul conștiinței, pentru a comunica, oamenii au instrumentalizat limbajul. Prin limbă, natura însăși a fost scoasă de sub semnul instinctualului și pusă sub forța raționalului, a judecății, dar mai ales, a comunicării interumane. Funcția cognitivă este fundamentală în formularea gândirii prin limbă, ca și în comunicare. Limba are un rol fundamental în a organiza gândirea, în a pune ordine în
[Corola-publishinghouse/Science/84964_a_85749]
-
Omul din Ceatal (tipărită în 1948) aducea pe scenă o lume necunoscută până atunci teatrului, exotică nu numai prin localizare (Delta Dunării), ci și prin viața frustă, naturală, dură, prin conflicte puternice și deznodăminte crunte între oameni simpli și tari, instinctuali și hotărâți. Programul tânărului dramaturg era desigur „tezist”, chiar dacă bine disimulat prin jocul excelent al actorilor. Acțiunea amestecă indistinct oameni de etnii diferite - români, lipoveni, ruși, greci -, evoluând simultan spre conștiința de clasă și spre solidaritate; dramele personale se estompează
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286705_a_288034]
-
proiecte (1, 2, 3); • a fi capabil să evalueze performanțele cuiva ca fiind sau nu de succes (1, 2, 3); • capacitatea de a se bucura de libertatea de acțiune (2, 3); • capacitatea de a varia comportamentul în afara limitelor unui comportament instinctual (1, 2, 3); • a aparține unei comunități sociale (1, 2, 3); • a fi responsabil moral pentru acțiunile cuiva (1); • a fi capabil să iubească (1, 2); • a fi capabil de altruism (1, 2); • a fi un bun creștin sau a
[Corola-publishinghouse/Science/84952_a_85737]
-
în sistemul drepturilor. • Animalele nu pot avea drepturi deoarece nu au îndatoriri. Animalele pot da dovadă de atașament față de oameni, dar în aceste comportamente nu se manifestă vreo însușire morală, ci, pur și simplu, o necesitate biologică izvorâtă din nevoia instinctuală de securitate, expresie a luptei pentru supraviețuire. (Un răspuns posibil la această obiecție poate fi acela că în măsura în care oameni le atribuie animalelor anumite cvasi-îndatoriri, cum ar fi, în cazul câinilor, aceea de a apăra o proprietate sau aceea de a
[Corola-publishinghouse/Science/84952_a_85737]