334 matches
-
lui Stein Rokkan, și la sfîrșit vom stabili o tipologie genetică a familiilor de partide din Europa Occidentală. I. Abordarea problemei Originea partidelor politice poate fi abordată în mai multe moduri. Astfel, Lapalombara și Weiner au distins trei: o manieră instituționalistă, o manieră de tip istoric și conflictual și una numită de dezvoltare politică. Noi vom adăuga aici o a patra: maniera funcționalistă. Prima, care aparține lui Duverger, leagă originea partidelor de dezvoltarea vieții parlamentare și pune accentul pe studierea lor
Partidele politice din Europa by Daniel L. Seiler () [Corola-publishinghouse/Science/1118_a_2626]
-
cum am arătat, de la niște premise false, rezultatele nu puteau fi decît pe măsură. Iar ele se mai văd și astăzi, uneori în chip dureros, din păcate. Este ceea ce am numit economia hylotropică. Capitolul 2 INCIPIENTE HOLOTROPICE 2.1. Economia instituționalistă După Primul Război Mondial, o sumă de autori americani se revoltă împotriva marilor doctrine ale epocii, producînd un val contestatar. Părintele lor inspirator pare să fie Thorstein Veblen, autor al unei filosofii sociale aparte, critice la adresa capitalismului. Veblen are o
[Corola-publishinghouse/Science/1563_a_2861]
-
încețoșat" pe care unii l-au intelectualizat ca pe un instrument al bunăstării generale, autoreglator și avînd propria finalitate. Este criticată și proasta coordonare a comportamentelor culturale cu evoluția investițiilor. Sunt invocate ca necesare măsuri fondate pe principii sociologice. Primii instituționaliști se opun vehement utilizării metodelor cantitative în cadrul științei economice. Tezele lor vizează crearea unei economii a bunăstării bazată pe o psihologie behavioristă "științifică" și pe norme obiective. Sunt analizate impactul tehnologiei asupra economiei, oscilațiile cererii, este propus un program de
[Corola-publishinghouse/Science/1563_a_2861]
-
valurile viitorului", "decalaje culturale" ș.a. pentru a demonstra că dezacordurile sociale periculoase ar fi provocate de contrastul dintre tehnologia industrială ce evoluează rapid și ordinea socio-politică ce evoluează lent, ceea ce ar transforma inevitabil economia într-un mecanism planificat. De asemenea, instituționaliștii pun accentul pe cauzele economice ale tensiunilor sociale. În explicarea și depă șirea Marii Depresiuni, ca soluții, ei insistă asupra restric țiilor în calea concurenței, care ar fi dezafectat economia americană, a controlului piețelor și alocării resurselor. Multe din măsurile
[Corola-publishinghouse/Science/1563_a_2861]
-
suferință și pasiuni) și neoclasicilor (Francis Edgeworth, Vilfredo Pareto sau Irving Fisher). De asemenea, este larg cunoscută amprenta psihologică a operei lui John M. Keynes, pe care George Akerlof o consideră o contribuție avant la lettre la economia comportamentalistă. Apoi, instituționaliști ca Wesley Mitchel și John M. Clark sunt apropiați și de comportalism. De asemenea, economiștii din școala austriacă, în primul rînd Friedrich von Hayek și Ludwig von Mises. Momentul, principal poate, de consacrare a econo miei comportamentale l-a constituit
[Corola-publishinghouse/Science/1563_a_2861]
-
2. Teoria repartiției 44 1.6.3. Problema monedei 46 1.6.4. Problema ciclicității în economie 48 1.6.5. Utilitariștii americani 50 1.6.6. Critica analizei utilității marginale 52 Capitolul 2 INCIPIENTE HOLOTROPICE 56 2.1. Economia instituționalistă 56 2.2. Școala suedeză 62 2.3. Economia comportamentală 68 Capitolul 3 ECONOMIA HOLOTROPICĂ VS: NOUA ECONOMIE HYLOTROPICĂ 73 3.1. Tehnologia "neagră" 80 3.2. EUROMÂNIA 84 3.3. Tirania fiscală 87 3.4. Fragilitatea vanității 90 3
[Corola-publishinghouse/Science/1563_a_2861]
-
oportunismului, prin prisma faptului că apartenența la un grup social generează angajamente pe baze de reciprocitate și încredere, ca efect al interacțiunilor repetate la nivelul membrilor săi<footnote R.N. Bundă, „Capitalul social și dezvoltarea economică - un nou făgaș al viziunii instituționaliste”, Analele Științifice al Universității „Al. I. Cuza” din Iași, Științe Economice, Tomul LII/LIII, 2005/2006, p. 233. footnote>. 2.2.1. Constituirea capitalului social În vederea efectuării de acte de comerț, persoanele fizice și juridice se pot asocia și pot
Contabilitate financiara by Adela BREUR, Mihai LESCONI-FRUMUSANU () [Corola-publishinghouse/Science/191_a_176]
-
impetuoasă a econometriei și a unor noi tehnici statistice, de la care știința economică a așteptat foarte mult. Dar problemele pe care le comportă evaluarea, compararea și rafinarea teoriilor economice de bază s-au dovedit în continuare greu de rezolvat. Economiștii "instituționaliști", sau "evoluționiști" formează o altă școală contemporană principală, înscriindu-se pe linia vechii școli istorice germane (secolul al XIX-lea). Opera lui Thorstein Veblen este un bun exemplu de critică instituțională la adresa teoriei economice dominante. Instituționaliștii consideră că se poate
[Corola-publishinghouse/Science/1513_a_2811]
-
greu de rezolvat. Economiștii "instituționaliști", sau "evoluționiști" formează o altă școală contemporană principală, înscriindu-se pe linia vechii școli istorice germane (secolul al XIX-lea). Opera lui Thorstein Veblen este un bun exemplu de critică instituțională la adresa teoriei economice dominante. Instituționaliștii consideră că se poate obține mai mult prin creșterea concreteței teoriilor, cerînd atenție analizei structurilor de detaliu ale firmelor sau ramurilor economice (structuralism). Instituțiile și constrîngerile lor sunt mai importante decît demersurile individuale. Există, desigur, și alte teorii economice importante
[Corola-publishinghouse/Science/1513_a_2811]
-
autorilor tind să se grupeze în jurul a două preconcepții semnificative : este vorba despre instituționalism și despre neoclasicism. Aceste preconcepții nu sunt etanșe, există și dese suprapuneri, dar ele se dovedesc construc-te utile pentru o mai bună înțelegere a lucrurilor . Dacă instituționaliștii încearcă să construiască modele structurale, neoclasicii realizează mai curînd modele predictive. Modelele structurale explică acțiunea umană prin prisma mediului instituțional și cultural în care se desfășoară, în vreme ce modelele predictive formulează presupoziții sau predicții, ca deducții logice decurgînd din anumite postulate
[Corola-publishinghouse/Science/1513_a_2811]
-
Modern Civilization, p. 242-243). În concepția lui Veblen, preferințele individuale nu pot fi considerate factori cauzali fundamentali, cum fac neoclasicii. Fundamental este ceea ce oamenii trebuie să facă, iar aceasta rezultă din structura și contextul instituțional, aceștia fiind adevărații factori cauzali. Instituționaliștii sunt adepții realismului descriptiv, pe linia școlii istorice germane, în timp ce neoclasicii sunt adepții realismului predictiv. Abordarea instituțională adoptă perspectiva psihologică a behaviorismului. Acesta din urmă vede rădăcinile acțiunii umane în norme, reguli, deprinderi și uzanțe instituționale, considerînd preferințele individuale ca
[Corola-publishinghouse/Science/1513_a_2811]
-
derivate și subiective. Ele ar trebui studiate plecînd de la locul de naștere al individului. În opoziție, neoclasicii consideră că numai indivizii sunt reali, firmele individuale și consumatorii individuali, nu și grupurile sau societățile. Fundamentul lor psihologic este individualismul metodologic. Pentru instituționaliști, instituțiile de-termină un spectru de alternative între care indivizii au de ales. Acești cercetători caută, în general, probe referitoare la normele de comportament sau la relațiile de putere, deci la structura instituțională și la contextul cultural. Pe baza acestor
[Corola-publishinghouse/Science/1513_a_2811]
-
care indivizii au de ales. Acești cercetători caută, în general, probe referitoare la normele de comportament sau la relațiile de putere, deci la structura instituțională și la contextul cultural. Pe baza acestor probe este construit un model al comportamentului consumatorului. Instituționaliștii fac studii de caz, studii istorice, sociologice etc., pentru a vedea dacă normele modelului structural construit corespund cu realitatea. În lucrările sale Teoria clasei neproductive și Teoria întreprinderii, Th. Veblen a construit un model structural de bază al canoanelor instituționalismului
[Corola-publishinghouse/Science/1513_a_2811]
-
deciziile indivizilor și cele sociale 53. În paralel, se întîmplă un lucru "straniu", și anume o reîntoarcere la noțiunile și interpretările clasice, atît în privința pieței cît și a firmei. Astfel, toate raporturile sociale, atît de mult invocate de comportamentaliști, de instituționaliști, sunt considerate ca fiind în fapt piețe implicite, relațiile interindividuale sistematizate constituind de facto si de jure adevăratele instituții importante, pe care organizațiile și instituțiile consacrate nu ar face decît să le colecționeze și să clădească pe baza lor o
[Corola-publishinghouse/Science/1513_a_2811]
-
dar nici de indiferența rece a abstracțiilor pure de tip ricardian. După autorul nostru, în economie nu există decît eficient și ineficient, iar diferența este determinată de o multitudine de cauze. Concepțiile enunțate sunt foarte apropiate de cele ale economiștilor instituționaliști, cu deosebirea că în cazul de față avem de-a face cu o eliberare voită de dogma raționalistă ce are la bază paradigma lui homo oeconomicus. Recapitulînd în final, iată care sunt principalele contribuții ale lui Janos Kornai: ciclicitatea ca
[Corola-publishinghouse/Science/1553_a_2851]
-
din martie 2011. Deputatul român a fost exclus din grupul social democrat. Capitolul 3 Grupurile politice: între stabilitate și coeziune Creșterea competențelor Parlamentului European a permis dezvoltarea unei importante literaturi asupra instituției și funcționării acesteia. Dacă primele cercetări, de inspirație instituționalistă, erau mai degrabă făcute de juriști și practicieni, o a doua serie de studii, ce s-a dezvoltat tardiv, au avut ca subiect organizarea politică a instituției și a dinamicii sale partizane 1. Aceste cercetări au "pus în lumină rolul
Despre Parlamentul European: democratizare şi democraţie by Nathalie Brack, Ramona Coman, Yann-Sven Rittelmeyer, Cristina Stănculescu [Corola-publishinghouse/Science/1399_a_2641]
-
că omul este în esență rău (ca în afirmația lui Machiavelli că toți oamenii sînt totdeauna "nerecunoscători, schimbători; prefăcuți și mincinoși, lași cînd se află în pericol și dornici de cîștig")22 și deci au dificultăți în a ocoli explicațiile instituționaliste pentru a justifica de ce și cum indivizii și chiar societăți întregi sînt uneori pașnice, uneori chiar pe perioade îndelungate. În al doilea rînd, există acele relatări privind natura umană care recunosc că natura umană de aici și de acum este
Societatea civilă by John Keane [Corola-publishinghouse/Science/1061_a_2569]
-
natura profund regulatorie a competenței politice a UE8. Aceste variate propuneri supranaționale converg în măsura în care nu pot concepe că partidele politice pot să joace un rol semnificativ în guvernarea UE9. Mai trebuie identificat și un al treilea curent. Este vorba despre instituționaliști, situați undeva între abordările interguvernamentală și supranațională, dat fiind că se specializează în analiza instituțională a raporturilor actorilor naționali și supranaționali 10. Unul dintre reprezentanții curentului, Renaud Dehousse, se opune dezvoltării federațiilor de partide ca actor de legitimare a UE
Natura și politica partidelor europene - Social democrația și criza șomajului by Erol Kulahci () [Corola-publishinghouse/Science/1019_a_2527]
-
UE pe care o dețin să fie un succes. Partidele europene devin actori reactivi dacă depind de agenda instituțiilor exterioare. Dimpotrivă, sînt reactive dacă iau inițiativa și o duc pînă la capătul politicii lor. 10.4.2.3. Problematica europenizării Instituționaliștii consideră că europartidele "apar în acest stadiu mai mult drept reflectarea sistemului instituțional decît ca purtători ai unei dinamici de integrare ridicate"744. Această analiză nu a fost împărtășită de alte cercuri academice. În fața presiunilor europene asupra cadrului național, Maurice
Natura și politica partidelor europene - Social democrația și criza șomajului by Erol Kulahci () [Corola-publishinghouse/Science/1019_a_2527]
-
a folosit și toate dictaturile moderne [...]. Concepția individualistă și concepția organică a societății sunt iremediabil în conflict». Luigi Sturzo: «Poziția mea este categorică: împotriva „sociologiștilor” de felul lui Durkheim, care fac din societate o entitate ce subzistă în sine, împotriva „instituționaliștilor” de felul lui Hauriou, care fac din instituție o entitate ce subzistă pentru sine, împotriva organiciștilor din toate timpurile, care fac din organismele sociale entități ce subzistă pentru ele însele, eu susțin că în realitate societatea reprezintă coexistența indivizilor care
Actualitatea gândirii franciscane : răspunsurile trecutului la întrebările prezentului by Dario Antiseri () [Corola-publishinghouse/Science/100957_a_102249]
-
a crizelor" (Hill 2003). Anii '70 au fost martorii apariției studiului interdependenței internaționale sau, mai curând, reapariției sale, deoarece internaționaliștii liberali precum Zimmern identificaseră extinderea comerțului internațional ca un nivel crucial de analiză. Teoriile liberale ale interdependenței sau, ulterior, analiza instituționalistă neoliberală a regimurilor internaționale susțineau că unificarea economică și tehnologică a rasei umane cerea noi forme de cooperare internațională. Pentru cei influențați de tradiția socialistă, totuși, interdependența internațională era un termen impropriu. Realitatea era un sistem de dominare și dependență
Teorii Ale Relațiilor Internaționale by Scott Burchill, Richard Devetak, Jacqui True [Corola-publishinghouse/Science/1081_a_2589]
-
autori aparținând Școlii Engleze, precum Wight și Bull ( Vezi capitolul 4 din acest volum). O dezvoltare a acestui argument poate fi găsită în instituționalismul liberal, care împărtășește cu neorealismul acceptarea importanței statului și a condiției anarhice a sistemului internațional, deși instituționaliștii liberali argumentează că perspectivele de cooperare, chiar și într-o lume anarhică, sunt mai mari decât ne-ar fi lăsat să credem neorealiștii (Young 1982; Nye 1988; Powell 1994). În viziunea instituționaliștilor liberali, cooperarea dintre state poate și trebuie să
Teorii Ale Relațiilor Internaționale by Scott Burchill, Richard Devetak, Jacqui True [Corola-publishinghouse/Science/1081_a_2589]
-
și a condiției anarhice a sistemului internațional, deși instituționaliștii liberali argumentează că perspectivele de cooperare, chiar și într-o lume anarhică, sunt mai mari decât ne-ar fi lăsat să credem neorealiștii (Young 1982; Nye 1988; Powell 1994). În viziunea instituționaliștilor liberali, cooperarea dintre state poate și trebuie să fie organizată și formalizată în instituții. "Instituțiile", în acest sens, reprezintă seturi de reguli care guvernează comportamentul statelor în domenii specifice, cum ar fi, de exemplu, dreptul mării. Acceptând structurile largi ale
Teorii Ale Relațiilor Internaționale by Scott Burchill, Richard Devetak, Jacqui True [Corola-publishinghouse/Science/1081_a_2589]
-
Instituțiile", în acest sens, reprezintă seturi de reguli care guvernează comportamentul statelor în domenii specifice, cum ar fi, de exemplu, dreptul mării. Acceptând structurile largi ale neorealismului, dar folosind teoria alegerii raționale și teoria jocurilor pentru a anticipa comportamentul statelor, instituționaliștii liberali caută să demonstreze că înțelegerea dintre state poate fi intensificată chiar și în lipsa unui jucător hegemonic, care să asigure conformitatea cu regulile. Pentru ei, anarhia este atenuată de regimuri și de cooperarea instituțională care duce la niveluri mai înalte
Teorii Ale Relațiilor Internaționale by Scott Burchill, Richard Devetak, Jacqui True [Corola-publishinghouse/Science/1081_a_2589]
-
evaluare a propriei lor bunăstări, independent de cea a rivalilor lor (cum pot face să câștig mai mult?). Prin urmare, neorealiștii spun că statele vor fi reticente la cooperare dacă se vor aștepta ca rivalii lor să câștige mai mult. Instituționaliștii liberali, pe de altă parte, cred că relațiile internaționale pot să nu fie doar un joc de sumă nulă, deoarece multe state se simt suficient de sigure ca să-și maximizeze propriile avantaje, fără să le pese de ce câștigă ceilalți. Beneficiile
Teorii Ale Relațiilor Internaționale by Scott Burchill, Richard Devetak, Jacqui True [Corola-publishinghouse/Science/1081_a_2589]