KorAP: Find »[drukola/base=instrucțional & drukola/pos=adjective]« with Poliqarp

<1 ...10 11 12 ...16 >

397 matches

Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579

consideră efecte ale unei anumite miopii egotiste. Dincolo de aceste rezerve, după părerea noastră, rămâne însă de analizat cu grijă în ce măsură „ideile-cheie” ale lui B.G. Wilson sunt într-adevăr teze fundamentale și în ce măsură concilierea lor este cu adevărat profitabilă pentru designul instrucțional și curricular. 15.4.3.6. Ghidul proiectării pedagogice postmodernetc "15.4.3.6. Ghidul proiectării pedagogice postmoderne" În mod mai mult sau mai puțin ironic, B.G. Wilson (1995) s-a ambiționat să schițeze un îndrumar pentru proiectantul instrucțional și

[Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
designul instrucțional și curricular. 15.4.3.6. Ghidul proiectării pedagogice postmodernetc "15.4.3.6. Ghidul proiectării pedagogice postmoderne" În mod mai mult sau mai puțin ironic, B.G. Wilson (1995) s-a ambiționat să schițeze un îndrumar pentru proiectantul instrucțional și curricular, părând predispus să asimileze ideile postmoderniste 246. A alcătuit o metodologie generală, o tehnologie de evaluare a necesităților, o analiză a obiectivelor și sarcinilor, o strategie instrucțională de dezvoltare și criterii de selecție a mijloacelor. În legătură cu fiecare a

[Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
Wilson (1995) s-a ambiționat să schițeze un îndrumar pentru proiectantul instrucțional și curricular, părând predispus să asimileze ideile postmoderniste 246. A alcătuit o metodologie generală, o tehnologie de evaluare a necesităților, o analiză a obiectivelor și sarcinilor, o strategie instrucțională de dezvoltare și criterii de selecție a mijloacelor. În legătură cu fiecare a formulat reguli, sugerând subtil că avem de-a face, de fapt, cu o rețetă ridicolă 247. Avem de-a face cu o „echilibristică” aproape genială, voit echivocă, dar necesară

[Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
rețetă ridicolă 247. Avem de-a face cu o „echilibristică” aproape genială, voit echivocă, dar necesară trecerii printre Schylla modernistă și Charybda postmodernistă. În ciuda tonului ușor persiflant însă, ghidul lui Wilson constituie realmente o sursă de înnoire postmodernă a designului instrucțional și curricular modern. I. Metodologia generală este alcătuită din patru principii: a) Manifestă-ți voința de a sparge regulile! Teoriile și modelele au rostul de a sluji nevoile omenești. Folosirea înțeleaptă a modelelor presupune a stabili unde și când să

[Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
stabili unde și când să le folosim, precum și a schimba sau a uita regulile; b) Pune principiile mai presus de proceduri și oamenii mai presus de principii! Designerul abil trebuie să urmeze principiile care fundamentează procedurile. Modelele procedurale ale designului instrucțional și curricular trebuie să fie flexibile și modificabile. Chiar și principiile-cheie trebuie să fie continuu testate prin confruntarea cu necesitățile reale ale oamenilor implicați în proiectul curricular; c) Include toate părțile interesate în proiectarea și dezvoltarea procesului! Încorporează „părțile” participante

[Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
în stabilirea scopurilor proiectului curricular; d) Nu te încrede în propriile metafore! Fii conștient de influența nefastă a etichetelor și metaforelor de care se folosește gândirea proprie; expresii precum „predarea lecției”, „ferestrele” memoriei, „preachizițiile” învățării, proiectarea „sistemelor”, „selecția strategiei”, „feedback instrucțional” etc. conțin, fiecare, conotații metaforice fără corespondent concret în realitate. Aceste metafore sunt necesare minții noastre pentru a gândi, și nu realității înseși; fiecare dintre ele conține însă un bagaj conotativ care ne deschide căi alternative de a vedea realitatea

[Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
poate fi asimilat integral , tot astfel nici scopurile învățării nu pot fi prespecificate integral și apar pe parcursul și în contextul învățării. În acest sens, W.D. Winn a adus, în 1990, serioase argumente de pe pozițiile teoriei cognitive, propunând un design instrucțional bazat pe „obiective intrinsece”249; b) Nu sacrifica scopurile educaționale pentru antrenamentul tehnic! Recunoaște că scopurile educației și instruirii apar la fiecare pas. Antrenamentul școlar înseamnă educație și „muncitorii” trebuie să fie educați, nu doar antrenați să-și formeze abilități

[Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
abilități de muncă efectivă în fabrică. Designerul postmodern trebuie să fie racordat la scopurile educaționale, înțelese ca forțe ale înțelegerii conceptuale și ale capacităților de rezolvare a problemelor în domeniul practic respectiv; c) Folosește obiectivele ca euristică pentru ghidarea proiectării instrucționale! În descrierea operațională a scopurilor nu apare nici o valoare specială; în consecință, operaționalizarea devine constrângătoare în raport cu scopurile celor care învață și cu dezvoltarea. Coborârea scopului la nivelul specificațiilor comportamentale poate fi adesea doar o risipă de efort. O anumită „plutire

[Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
la implicațiile axiologice ale deciziilor tale; i) Întreabă: „Cine face regulile cu privire la ceea ce constituie un scop legitim de învățare legitim?”, „Ce interese servește proiectul?”, „Care este agenda ascunsă?”254. B.G. Wilson evocă pățania unui designer dintr-un birou de design instrucțional, o întâmplare petrecută în urmă cu 25 de ani. Nefericitul folosise verbul a înțelege (to understand) în definirea unui obiectiv pedagogic operațional, stârnind hohotele de râs ale colegilor, după care a fost dat afară din instituție pentru incompetență. Încălcase grav

[Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
nu desemnează un „comportament observabil” și care nu permite definirea unei sarcini de învățare precise și a unui item clar pentru evaluarea riguroasă a performanței de învățare. Este așadar un forbidden verb, un „verb interzis” de canonul behaviorist al designului instrucțional modern. Gândirea postmodernistă însă reabilitează, ba chiar ridică înțelegerea în vârful panteonului argotic al terminologiei postmoderne. Dar nu numai înțelegerea își recâștigă statutul discursiv. Gândirea postmodernă suspendă toate tabuurile terminologice ale designului modern. Expresiile culturale și spirituale, întemnițate de designul

[Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
postmoderne. Dar nu numai înțelegerea își recâștigă statutul discursiv. Gândirea postmodernă suspendă toate tabuurile terminologice ale designului modern. Expresiile culturale și spirituale, întemnițate de designul modern, sunt eliberate și ridicate la rang de noblețe de designului postmodern. Aceasta pentru că designul instrucțional postmodern se ambiționează să dea răspunsuri tuturor problemelor vieții practice și tuturor experiențelor de învățare. IV. Dezvoltarea strategiei instrucționale poate fi configurată luând în considerare alte opt reguli: a) Distinge scopurile instruirii de scopurile celui care învață! Sprijină-i pe

[Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
culturale și spirituale, întemnițate de designul modern, sunt eliberate și ridicate la rang de noblețe de designului postmodern. Aceasta pentru că designul instrucțional postmodern se ambiționează să dea răspunsuri tuturor problemelor vieții practice și tuturor experiențelor de învățare. IV. Dezvoltarea strategiei instrucționale poate fi configurată luând în considerare alte opt reguli: a) Distinge scopurile instruirii de scopurile celui care învață! Sprijină-i pe elevi să continue în direcția scopurilor proprii! Cei ce învață disting, în instruire, nu numai o categorie, ci trei

[Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
de autoconstrucție și autoformare prin cunoaștere 255. Acestea nu sunt convergente. Studenții sunt preocupați, cu prioritate, să „treacă hopurile”; adevăratele lor motivații privesc însă nu aceste hoops pe care le consideră „rele necesare”, ci obiectivele de autoformare prin cunoaștere. Designul instrucțional modern le ignoră pe ambele. Designul instrucțional postmodern pledează pentru abolirea a ceea ce studenții numesc hoop jumping și promovarea cu prioritate a scopurilor de autoformare (personal knowledge-building goals). Designerul instrucțional postmodern se află exact pe poziția exprimată cu umor de

[Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
Acestea nu sunt convergente. Studenții sunt preocupați, cu prioritate, să „treacă hopurile”; adevăratele lor motivații privesc însă nu aceste hoops pe care le consideră „rele necesare”, ci obiectivele de autoformare prin cunoaștere. Designul instrucțional modern le ignoră pe ambele. Designul instrucțional postmodern pledează pentru abolirea a ceea ce studenții numesc hoop jumping și promovarea cu prioritate a scopurilor de autoformare (personal knowledge-building goals). Designerul instrucțional postmodern se află exact pe poziția exprimată cu umor de Mark Twain: „N-am lăsat niciodată școala

[Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
consideră „rele necesare”, ci obiectivele de autoformare prin cunoaștere. Designul instrucțional modern le ignoră pe ambele. Designul instrucțional postmodern pledează pentru abolirea a ceea ce studenții numesc hoop jumping și promovarea cu prioritate a scopurilor de autoformare (personal knowledge-building goals). Designerul instrucțional postmodern se află exact pe poziția exprimată cu umor de Mark Twain: „N-am lăsat niciodată școala să-mi afecteze educația”256; b) Apreciază interdependența dintre conținut și metodă! Teoria designului tradițional tratează conținutul și metoda ca un ortogon instrucțional

[Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
instrucțional postmodern se află exact pe poziția exprimată cu umor de Mark Twain: „N-am lăsat niciodată școala să-mi afecteze educația”256; b) Apreciază interdependența dintre conținut și metodă! Teoria designului tradițional tratează conținutul și metoda ca un ortogon instrucțional de factori independenți. Designul instrucțional și curricular postmodern susține că întregul nu poate fi divizat. Dacă folosești metoda socratică, atunci realizezi o predare care nu poate fi împărțită în pretest, instruire, experiență de învățare, posttest etc.; întregul este învățarea care

[Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
pe poziția exprimată cu umor de Mark Twain: „N-am lăsat niciodată școala să-mi afecteze educația”256; b) Apreciază interdependența dintre conținut și metodă! Teoria designului tradițional tratează conținutul și metoda ca un ortogon instrucțional de factori independenți. Designul instrucțional și curricular postmodern susține că întregul nu poate fi divizat. Dacă folosești metoda socratică, atunci realizezi o predare care nu poate fi împărțită în pretest, instruire, experiență de învățare, posttest etc.; întregul este învățarea care le articulează pe toate; c

[Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
multe modele de instruire, ba chiar să încerce să le modifice, să le optimizeze și să creeze noi modele; e) Gândește în termeni de design al mediilor de învățare și al experiențelor, și nu în termeni de alegere a strategiilor instrucționale! Metaforele sunt importante. Ce face designerul - „selectează” strategia sau „aranjează” experiența de învățare? Designerii postmoderni doresc mai mult o gândire instrucțională bazată și desfășurată în termeni interactivi și experiențiali decât o gândire în termeni de simple produse și reprezentări școlare

[Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
în termeni de design al mediilor de învățare și al experiențelor, și nu în termeni de alegere a strategiilor instrucționale! Metaforele sunt importante. Ce face designerul - „selectează” strategia sau „aranjează” experiența de învățare? Designerii postmoderni doresc mai mult o gândire instrucțională bazată și desfășurată în termeni interactivi și experiențiali decât o gândire în termeni de simple produse și reprezentări școlare; f) Gândește instruirea ca pe un instrument esențial al profesorilor și elevilor, pe care îl pot folosi în comun în procesul

[Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
procesul învățării! Fă ca acest instrument să fie ușor de folosit! Acest mod de a gândi se opune mentalității profesorului refractar care tinde mereu să uniformizeze. Profesorii și studenții sunt încurajați să utilizeze cât mai inteligent și mai creativ „uneltele instrucționale” și toate resursele instruirii. Respectând acest principiu, designerul abandonează controlul asupra „produsului instruirii” în favoarea stimulării participării elevilor la experiențe de învățare proiectate în totalitatea lor; g) Consideră că strategiile care furnizează perspective multiple, de fapt, încurajează elevul să-și exerseze

[Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
complexitatea problemelor, simplificând și evitând confuziile. Designerul postmodern trebuie să exerseze cea mai bună judecată autonomă, nu să abandoneze gândirea celui care învață într-un ocean de complexitate ce permite tot felul de confuzii; h) Apreciază încărcătura valorică a strategiilor instrucționale! Strategiile instrucționale se dezvoltă din filosofiile noastre despre lume și din sistemele noastre de valori. Nu numai conținutul, ci și strategia pot fi trăsături ale unei anumite poziții ideologice sau ale unei motivații a celui care învață. Designerii competenți trebuie

[Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
simplificând și evitând confuziile. Designerul postmodern trebuie să exerseze cea mai bună judecată autonomă, nu să abandoneze gândirea celui care învață într-un ocean de complexitate ce permite tot felul de confuzii; h) Apreciază încărcătura valorică a strategiilor instrucționale! Strategiile instrucționale se dezvoltă din filosofiile noastre despre lume și din sistemele noastre de valori. Nu numai conținutul, ci și strategia pot fi trăsături ale unei anumite poziții ideologice sau ale unei motivații a celui care învață. Designerii competenți trebuie să fie

[Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
Designerii competenți trebuie să fie sensibili la legătura subtilă dintre proiectele lor și situația dată. V. Alegerea mijloacelor trebuie să respecte două reguli: a) Include tendințele media ca pe decizii ale acestora! Diferitele mass-media transmit audienței „mesaje”, independent de conținutul instrucțional. Show-urile TV sunt, cel mai adesea, total diferite de ceea ce învață copilul. Caută orice element de „curriculum ascuns” în diferitele media. Evită stereotipurile negative și „înclinațiile” culturale. Nu neglija legătura subtilă dintre promisiunea retorică a mass-media și intențiile globale

[Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
the Design and Evaluation of School Programs, Macmillan, New York, 1994, p. 103. 221. Ibidem, p. 97. 222. La acea dată, Brent G. Wilson era profesor asociat de tehnologia instruirii la University of Colorado (Denver). Se evidențiase ca specialist în design instrucțional și problematica teoriilor constructiviste ale învățării. Preocupările prioritare priveau impactul constructivismului și postmodernismului cu principiile și fundamentele clasice ale designului instrucțional. A colaborat în acest sens cu Jim Teslow și Rionda Osman-Jouchoux. Studiul precizat în nota următoare este o sinteză

[Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
G. Wilson era profesor asociat de tehnologia instruirii la University of Colorado (Denver). Se evidențiase ca specialist în design instrucțional și problematica teoriilor constructiviste ale învățării. Preocupările prioritare priveau impactul constructivismului și postmodernismului cu principiile și fundamentele clasice ale designului instrucțional. A colaborat în acest sens cu Jim Teslow și Rionda Osman-Jouchoux. Studiul precizat în nota următoare este o sinteză a cercetărilor realizate de B.G. Wilson împreună cu aceștia. 223. B.G. Wilson, „The Postmodern Paradigm”, în C.R. Dills și A.A. Romiszowski

[Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]