1,579 matches
-
obosește de căutarea unui decor menit a-l mîntui. La Zeletin, nervul de strictețe contemplativă surclasează voința de înghețare în chenare fixe, de unde și candoarea melancolică cu care descrie lumea. Contemplarea unui peisaj într-o zi de 24 noiembrie îi insuflă certitudinea că trebuie să devină scriitor, premoniția îndeplinindu-se cu precizie, chiar dacă la început autorul va trece prin ordalițiul muncii de traducător. În plus, după ce o viață a tradus sonete italiene, carcasa lor rigidă îi insuflă pofta de a evada
Strictețea contemplativă by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/5165_a_6490]
-
de 24 noiembrie îi insuflă certitudinea că trebuie să devină scriitor, premoniția îndeplinindu-se cu precizie, chiar dacă la început autorul va trece prin ordalițiul muncii de traducător. În plus, după ce o viață a tradus sonete italiene, carcasa lor rigidă îi insuflă pofta de a evada în largul nostalgiilor evocatoare. Autorul are un ochi clement, de blîndețe retrospectivă, limfa sa curtenitoare fiind în acord cu ochiul cast, doritor de nuanțe sobre, de aceea ultimul lucru pe care i l-ai putea cere
Strictețea contemplativă by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/5165_a_6490]
-
invariabil cît e ceasul, pentru a reacționa de fiecare dată la fel: „Numai atît?“ - bătrîna aceea e un focar de mister zugrăvit printr-o strictețe de tip contemplativ: nu clinic, nu psihologic, ci estetic. Mai mult, impulsul de strictețe îi insuflă și pedanteria pentru amănunte sufocante: răbdarea de a tăia lamele milimetrice pentru microscop sau tenacitatea de a face corecturi pe șpalturi editoriale, pentru a preîntîmpina suferința provocată de greșeli de literă. În totul, Zeletin e un spirit minuțios la care
Strictețea contemplativă by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/5165_a_6490]
-
au consistență propriu-zisă. Ficțiunea literară îl răstoarnă de plictiseală, între adagiile părinților Bisericii și un roman modern neexistînd comparație: primul e o apoteoză de duh, celălalt o lespede de mediocritate, criteriul de separare stînd în dispoziția pe care ți-o insuflă: entuziasm senin sau excitație trecătoare. Dar cine n-are aderență la ficțiunea artei, iar Dan Iacob intră în această categorie, acela își cultivă atenția pentru detaliile imediate ale vieții, în spatele cărora caută mereu numenul divin, de aici grija pentru ecourile
Spiritul vacilant by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/5398_a_6723]
-
un om care e purtătorul haosului: „Se trăiește continuu sub amenințarea unei primejdii cu mii de chipuri; se trăiește în alarmă și în nesiguranță, cu ochii-n patru și cu inima gata să sară din piept. Omului caragialesc i se insuflă convingerea că este un om periclitat; se teme că i se destramă familia, se teme că va fi suprimat, se teme că i se vor da pe față micile sau marile matrapazlâcuri, se teme bianual, de Sf. Dumitru, și de
Cele două ipostaze ale criticului by Ioan Holban () [Corola-journal/Journalistic/5399_a_6724]
-
femeie, asemeni Gemenilor lui Cărtărescu. Transgresarea unei bariere morale apare justificată până la un punct de vendetă, de la un punct încolo însă ea devine caducă, iar Pygmalion se îndrăgostește de propria sa creație, nu fără un impuls venit dinspre Vicente. Pygmalion insufla viață statuii, care imită perfect viul fără a fi vie - frumoasă parabolă a artei care trăiește prin acest transfer misterios de energie creatoare. Însă te poți întreba care era conținutul afectiv pe care Pygmalion îl oferea Galateei? Propriul suflet, printr-
Pygmalion și Galateea by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/5103_a_6428]
-
Grete Tartler Grecii au călătoria în sânge; ascultându-le muzica, poezia, ai sentimentul că-i vezi făcând întruna semne de rămas-bun. Marea le-a insuflat, desigur, nevoia de schimbare interioară, neastâmpărul, dorința de a descoperi noi orizonturi, deschiderea. Luând în mână câteva cărți recent apărute la Editura Omonia, unde Elena Lazăr a conturat, în „Biblioteca de literatură neoelenă”, un profil extrem de viu al intelectualului grec
Călătoriile grecilor by Grete Tartler () [Corola-journal/Journalistic/5140_a_6465]
-
constă în vederea lui slabă, care i-a determinat pe recrutori să-i respingă cererea de înrolare. Așa că domnul Cantor a rămas în Newark, unde-și vede de treabă supraveghind cu devotament copiii. Cu Devotament, Dârzenie și Disciplină, cei trei D insuflați de bunicul său. Dacă în vara anului 1944, pentru soldați, inamicul l-a reprezentat armata nazistă, pentru domnul Cantor el a fost poliomielita. Fără leac, până în a doua jumătate a anilor 1950, poliomielita era dușmanul constant al verilor omenirii, prima
Responsabilul domn Cantor by Florin Irimia () [Corola-journal/Journalistic/5341_a_6666]
-
cu o voce gâtuită Evsei Lvovici. - Ai un număr suficient de globule roșii, spuse nemulțumit vraciul, dar, știi, nu e bine ca în timpul serviciului... - Poate ar trebui într-adevăr să-l consult pe profesorul Nevstruiev, nu?, bâigui Evsei încercând să insufle viață în sufletul laș al lui Ptașnikov. Dar în clipa aceea se auzi din cabinet vocea lui Cain Alexandrovici, și vraciul țistui speriat la Ioannopolski. - Vrei să mă dea și pe mine afară?, zise el implorându-l din ochi pe
Ilf și Petrov - 1001 de zile sau Noua Șeherezadă () [Corola-journal/Journalistic/5220_a_6545]
-
bătrînețe că toate insurecțiile la care te-ai dedat în anii tinereții nu au folosit la nimic bun. Baudrillard nu e un gînditor radical, așa cum se declară în postfața cărții, ci un relativist sceptic căruia lipsa unui reper transcendent îi insuflă sentimentul unei catastrofe iminente. Sub unghiul gimnasticii minții, volumul e de citit grație efortului pe care îl cere parcurgerea piruetelor dialectice, dar în privința ideilor care îți rămîn în minte, paginile rămîn albe și neașteptat de inexpresive.
Lumea ca simulacru by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/5228_a_6553]
-
cu o teză despre ceremonialul nupțial și ritualul funerar în literatura română și literatura japoneză) și urcă treptele ierarhiei universitare. O preocupă tot mai insistent folclorul, cel japonez și cel românesc, efect al unui interes pe care i l-a insuflat Ovidiu Bârlea, unchi și model, într-o cercetare tot mai bogată pe măsură ce se adâncește. Mai multe stagii de perfecționare în Japonia la Tokyo, la Universitatea Hirosaki și la Universitatea de Limbi Străine din Osaka îi oferă prilejul să pătrundă în
O modestă reverență by Elisabeta Lăsconi () [Corola-journal/Journalistic/6657_a_7982]
-
chiar „nevoia de existență gîndită“, „răceala“, „luciditatea“ execuției? La prezumata incompatibilitate dintre „un proiect literar“ și „un proiect existențial“ ne vom referi mai jos. În realitate, postmodernismul nu-și poate găsi termeni convingători pentru susținerea unei autonomii care să-i insufle o existență creatoare comparabilă cu cea a modernismului de care e disociat printr-o forțare speculativă. E vorba mai curînd de un artificiu izvorît din impulsul unui simulacru de „progres“. „Bunurile“ așa-zisului postmodernism și ale modernismului ne apar comune
Postmodernism? by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/6713_a_8038]
-
poeți optzeciști, autorul prezentelor rînduri se găsea și el în acei ani, fără voia lui, în Amarul Tîrg, în imposibilitatea de-a ocupă un serviciu ori măcar de-a domicilia mai la "centru". Poate că acest numitor comun i-a insuflat lui Aurel Dumitrașcu dorința de a-mi scrie. O însemnare a tînărului meu corespondent, într-o scrisoare către Adrian Ălui Gheorghe, datata 25 iunie 1984, sună așa: "Am primit o scrisoare de la Gheorghe Grigurcu, solidara, dorind să-i mai scriu
Scrisori, scrisori... by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/6735_a_8060]
-
întâlnit-o în evoluția Ansamblului orchestral "Concerto", tot sub cupola Ateneului Român, cu prilejul concertului studenților Universității bucureștene de muzică, concert condus de cunoscutul dirijor Christian Badea. Este un șef de orchestră exigent, prompt, dinamic, un muzician care știe să insufle încredere, intensă participare. Este un artist care deschide perspective antrenându-și tinerii coechipieri în parcurgerea acestui traiect dificil, de autocunoaștere, de autoevaluare, de nemijlocită participare într-un efort colectiv al construcției operei muzicale de artă. Aceasta a fost cea de
Muzica îi apropie pe cei tineri! by Dumitru Avakian () [Corola-journal/Journalistic/6601_a_7926]
-
să te decepționeze toți oamenii. De la gelozie la mizantropie nu e decât un pas. Sau, altfel spus: gelozia are un remediu - mizantropia, un rău mai mare decât primul. • Ion al lui Rebreanu sfidează, stimulat de învățătorul din sat, cumințenia românească, insuflată de preot, de împăcare cu destinul, ca sinonim al sărăciei și al smereniei. Ion nu acceptă că Dumnezeu îl vrea resemnat și împăcat cu ceea ce are. Este primul nostru revoltat împotriva ortodoxiei, atestat în literatură. • Subiectul din Moara cu noroc
Din carnetul unui critic by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/6576_a_7901]
-
nu aparține unui estet, limba lui atrage grație lipsei de șabloane, călugărul arătînd intuiții de pionier atunci cînd, silindu-se să caute echivalențe pentru termenii lui Platon sau Leibniz, se lasă în voia improvizațiilor pe care propria ureche i le insufla. Aceste improvizații sunt trufele al căror gust salvează fadoarea volumului. Iată de ce Scrierile filosofice e o carte a cărei limbă este mai originală decît autorul ei.
Un duios iremediabil by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/6480_a_7805]
-
aceasta e reacția cititorului la lectura cărții. Ți-e cu neputință să ți-l închipui pe autor lăudînd trecutul, în schimb ți-e la îndemînă să ți-l imaginezi criticîndu-l. Boia este un autor abil căruia spiritul critic i-a insuflat o mină malițioasă, a cărei expresie cultă e precumpănitor sarcastică. Mai mult, o adiere de îngăduință superioară îi însoțește considerațiile, Boia neavînd iluzii și nehrănind credințe, dar folosind trecutul ca pretext de desfășurare a inteligenței sale analitice, impresionantă prin ușurința
Iubindu-i pe nemți by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/6337_a_7662]
-
îi însoțește considerațiile, Boia neavînd iluzii și nehrănind credințe, dar folosind trecutul ca pretext de desfășurare a inteligenței sale analitice, impresionantă prin ușurința cu care întoarce o temă pe mai multe fețe, dar înfiorătoare prin demoralizarea pe care ți-o insuflă. Impecabil sub unghiul informației, autorul e o natură ironică, ultimul lucru pe care îl poți aștepta de la el fiind dramatizarea, patetismul, într-un cuvînt participarea. De aceea, în materie de afinități ancestrale, Lucian Boia ne învață ataraxia. O carte din
Iubindu-i pe nemți by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/6337_a_7662]
-
a organiza nemulțumirea, dorința de schimbare, încrederea că numai noi putem fi cei care constituim o alternativă, vreau să vorbesc despre încredere, o încredere, domnilor, pe care să o avem noi și, după aceea, și numai așa, să o putem insufla altora. Ce ne împiedică pe noi să fim mai hotărâți și mai încrezători atunci când ne batem cu acești oameni, cu vorbele lor, cu minciunile lor, cu calomniile lor, că de fapt cu asta ne batem? Ce ne împiedică, faptul că
Antonescu: Liiceanu şi Pleşu sunt laşi, nu au curaj să protesteze la mitocăniile lui Băsescu - Citeşte aici discursul INTEGRAL al liderului PNL () [Corola-journal/Journalistic/47215_a_48540]
-
Ce să facem acum cu spațiul mioritic, cu „veșnicia” de sorginte scandalos rurală, cu folclorul decît să le găsim rapid un loc mai puțin frecventat în incinta unui muzeu? Dar creația populară încă se îndărătnicește a supraviețui și chiar a insufla stihurile unor barzi. Cîteva cincinale cu trăsături secular-globalizante se pare că nu pot stîrpi o vegetație fie și „buruienoasă”, cum se exprima cineva, cu vechimi imemoriale. Dau acum drept exemplu producția unui poet ardelean, pe care îl cunosc încă din
Un poet naivist by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/4786_a_6111]
-
ce au luptat pentru unitatea și libertatea poporului și să ofere respectul cuvenit trecutului nostru și Imnului Național “Deșteaptă-te române!”. Acesta a fost îndemnul pentru poporul român de la 1848 și până în prezent. Rândurile scrise de Andrei Mureșanu ne-au insuflat curaj în momentele cruciale ale istoriei noastre, ne-au călăuzit spre păstrarea identității europene și reușesc să surprindă tot ceea ce este mai important pentru neamul românesc, de la apartenența noastră daco-romană, la istoria principatelor române, până la trăsăturile definitorii ale poporului român
Viorel Badea : Îndemn românii de pretutindeni să ofere respectul cuvenit trecutului nostru şi Imnului Naţional () [Corola-journal/Journalistic/47983_a_49308]
-
pielea neajutoratului, autorul se pune pe sine în împrejurări amuzante sau absurde. În ele Ciocârlie e suveran și atrăgător, plăcînd tocmai prin maniera proprie cu care știe să se înalțe umilindu-se. E o tehnică retorică aici, aceea care ne insuflă simpatia spontană față de orice om silit a trece prin împrejurări delicate. În final, reținem amprenta nostimă a întîmplărilor, dar uităm adagiile în marginea bătrîneții. Păstrăm miniaturile biografice cu prospețimea lor stînjenitoare, lăsînd în urmă „filosofia“ lor însoțitoare.
Algor senectae by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/4800_a_6125]
-
ființei lui, dovadă că Rey se simte foarte bine într-un container de la groapa de gunoi a Havanei, punctul său de refugiu și liniște - „calm, lux și voluptate”, vorba lui Baudelaire. Și totuși, această vale a plângerii a acelor proscriși insuflă simptomele unei anume vitalități, ale unei joie de vivre pe care poliția politică sau publică din Cuba n-a reușit s-o anihileze. Romancierul scontează pe climaxul sordidului, pe puterea de rezistență a cititorului la scene cutremurătoare, între care se
Sex și moarte la groapa de gunoi a Havanei by Geo Vasile () [Corola-journal/Journalistic/4810_a_6135]
-
vocației fac întotdeauna parte din această meserie, pe care, dacă n-o duci pînă la capăt fără să-ți dorești imediat laurii recunoașterii, poți s-o pierzi. Continuitatea studiului se impune, însă, cu ajutorul maeștrilor, care au datoria de a le insufla tinerilor artiști setea de cunoaștere, de împlinire, de a-i sprijini necondiționat în drumul lor spre marile scene lirice. Acest lucru este cu atît mai necesar acum, cînd o întreagă suită de interpreți români sunt deja în marile teatre de
Daruri muzicale: un recital al tinerilor interpreți by Ioana Diaconescu () [Corola-journal/Journalistic/4717_a_6042]
-
sponte sua, din impuls lăuntric. Din acest motiv, cine trăiește din improvizații simte că numai gesturile care vin din interior dau miez existenței. Doar actele care răspund unui capriciu te împlinesc: o poftă, o ambiție sau pasiune, doar ele îți insuflă credința că viața se leagă într-o coerență rațională. De partea cealaltă, a visătorilor de speță cronică, coerența e irațională și vine de sus, de unde și certitudinea că toată istoria a fost văzută dinainte de un ochi atîrnat în ceruri, și
În așteptarea pragului by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/4966_a_6291]