2,057 matches
-
rațiunii celorlalți" (jurnalul.ro, 12.07.2005); "acest articol calomnios și visceral" (ziua.ro, 8.08.2007) etc. Larga utilizare a termenului, mai ales în polemicile politice, produce o tipică lărgire a sensului, o glisare către valoarea, pur afectivă, de insultă. Sensul "tehnic" se pierde și adjectivul poate primi mărci de intensitate, de gradație: "Nu agreez neapărat tonul tău ușor visceral" (lucescu.blog.cotidianul.ro, 28.02.2007). Nu e de neglijat nici productivitatea lexicală a adjectivului, care devine frecvent adverb
Visceral by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/9186_a_10511]
-
în ambele grupuri. Faptul că 58% din pacienții cu tratament medical nu necesită tratament de revascularizare monitorizați fiind ~ 5 ani, sugerează că mulți diabetici pot fi tratați în siguranță medical. Remodelarea miocardică (REN) este un proces nefavorabil care succede oricărei insulte asupra miocardului cu factori sau situații care îi compromit integritatea. Exemplul cel mai la îndemână este infarctul miocardic. La pacienții post infarct miocardic anterior se estimează că remodelarea survine în 30% din cazuri chiar dacă se practică angioplastia sau o terapie
Revista Spitalului Elias () [Corola-journal/Journalistic/92040_a_92535]
-
I-am indicat să meargă cu mine să-i ceară socoteală lui Șapcă, iar la poliție spunându-i că eu sunt Șapcă, s-a trezit din mahmureala de care era cuprins, atrăgându-i atenția că dacă mai proferează injurii și insulte spre oricine, nu mai pleacă acasă. Și-a revenit instantaneu și a promis că se liniștește. Spuneam că după rezolvarea incidentelor de la IAS, noaptea la sediul poliției Huși unde stăteam permanent, un telefon anonim mă înștiința că ex-primul secretar de
CADENȚE PESTE TIMP by Col.(r) ing. Nicu ȘAPCĂ () [Corola-journal/Journalistic/91799_a_93204]
-
secund, fiecare aveți ceva împotriva Piticului, chiar și numai pentru faptul că v-a acuzat mereu că sînteți niște vinituri în țara asta. Nenorocitul a știut întotdeauna s-o spună în așa fel, încît s-o simțiți ca pe-o insultă. Își încremenește privirea asupra periuței și a tubului cu pastă de dinți Cristal, îi place să-și studieze îndelung dantura, în timp ce desface căpăcelul de plastic și simte mirosul de mentă gîdilîndu i nările. Dacă v-aș spune-o franc în
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
au văzut, par cu mințile total bușite de lipici și vin ieftin. Așa că te Întorci pe șosea și treci printr-un alt gard din sîrmă pe terenul de golf. Entuziasmat că ai scăpat În cel mai bun caz de niște insulte nasoale, tu iei bățul dintr-o gaură de pe teren și Îl arunci ca pe o suliță. Îți dai aere față de Rhona, dar ea zice: Nu Bruce... nu... În timp ce se duce pînă la buza unui obstacol de nisip. Apoi o răsună
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2029_a_3354]
-
Mother Goose cu Stanley Baxter și Angus Lennie din Crossroads. Noi am văzut-o. Ba nu, n-am văzut-o. Ba da, așa a fost. E lumină și nouă ne e frig: ne clănțăne dinții. Un vagabond ne aruncă o insultă sau poate ne cere bani. Noi ne uităm În buzunare și găsim o bancnotă de douăzeci de lire și niște mărunțiș. Scoatem bancnota de douăzeci de lire și i-o dăm vagabondului care ne vede suferința din ochi, iar privirea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2029_a_3354]
-
o iau mereu la labă ca disperatul? Doctore, cum se cheamă boala asta, de care sufăr eu? E cumva suferința evreiască de care am auzit vorbindu-se atât de mult? Să fie influența pogromurilor și a persecuției? A batjocurii și insultelor cu care ne-au dăruit goimii în aceste două milenii minunate? Vai de capul meu, cu secretele, rușinea și palpitațiile mele, cu căldurile și transpirațiile mele! Așa reacționez eu la vicisitudinile vieții omenești! Doctore, nu mai suport să fiu tot
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
fac eu cu blândețe și cu un aer ușor surprins, ca și cum ne-am mai fi cunoscut de undeva... — Ce vrei, băi? — Să dau de băut, am răspuns eu. — Curvaru’ naibii, m-a gratulat ea disprețuitoare. Disprețuitoare! În două clipe - două insulte! În obrazul adjunctului șefului Comisiei pentru Condiții Umane din această metropolă! — Să-ți pap păsărica, păpușă, ei, ce zici? Doamne, Dumnezeule! O să cheme un copoi! Iar ăsta o să mă dea pe mâna primarului. — Așa mai merge, mi-a răspuns ea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
bine de cunoștință, tinere. La care eu, bineînțeles, răspund: — Mulțumesc. De ce s-o purta el atât de frumos? Pentru că o fi fost prevenit din timp cum stau lucrurile cu mine (și nu știu dacă să iau asta ca pe-o insultă sau ca pe-o binecuvântare) sau fiindcă n-a aflat încă nimic? Să-i spun eu, atunci, înainte de-a apuca să urcăm în mașină? Da, trebuie să-i spun! N-o să mint la nesfârșit! „Ăă, e o plăcere să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
Și ce poante scandaloase aruncă din ei! Trăncăneala de pe terenul de joc nu e, pur și simplu, trăncăneală, ci chibițare și (pentru băiețelul ăsta, care tocmai începe să desprindă arta bășcăliei) sursă de ilaritate, mai ales când vine vorba de insultele ce se revarsă dinspre tipul pe care taică-meu l-a categorisit drept „rusnacul ăla nebun“, Biderman, proprietarul cofetăriei din colț (bârlog al pariorilor), și care are o aruncare „ezitantă“ din șold, nu numai foarte nostimă, ci și foarte eficientă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
softball, băi, măscăriciule, ripostează doctorul Wolfenberg, foarte à la Connie Mack în pantofii lui în două culori, cu găurele, și cu pălăria de Panama pe cap, dă drumu’ la joc, băi, Biderman, dacă nu vrei să fii dat afară pentru insulte... — Da’ cum vă-nvață pe voi la școala aia de dințari, doctore, în alfabetul Braille? Între timp, din terenul exterior răsună tachinările unui tip care aduce mai mult cu o betonieră decât cu un homo sapiens, prințul pieței agroalimentare, Allie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
avea palton și tremura de frig. Unul din oameni râse și Îl Împunse cu degetul În stomac. — Vor să vadă dacă-i adevărată, explică șoferul. — Ce să fie adevărată? — Rotunjimea dumneavoastră. Josef Grünlich trebui să simuleze amuzamentul ca răspuns la insultă și zâmbet, la zâmbet. Respectul lui de sine fusese știrbit de doi idioți anonimi pe care n-o să-i mai vadă niciodată. Altcineva va trebui să poarte durerea aceastei rușini, pentru că mândria - și acum durerea - lui era faptul că nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
zâmbet. Respectul lui de sine fusese știrbit de doi idioți anonimi pe care n-o să-i mai vadă niciodată. Altcineva va trebui să poarte durerea aceastei rușini, pentru că mândria - și acum durerea - lui era faptul că nu uita niciodată o insultă. Se strădui să-l convingă pe șofer În germană: — Nu poți da cu mașina peste ei? Între timp, le rânjea celor doi și agita pașaportul, iar aceștia Îl bârfeau punct cu punct. Apoi se traseră un pas În spate și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
ițește capul peste umărul personajului central. Se uită la mine și, pentru prima dată, am simțit în privirea sa altceva decât obișnuita aroganță. O sclipire de ură? Sau, în orice caz, înverșunarea pe care o simți în fața unei lovituri sau insulte, fie ea reală sau imaginată. Vocea îi răbufni din nou: — Mă analizezi, băiete, nu-i așa? Mă transformi în ceva ce nu sunt. Un personaj amuzant, o ciudățenie, o figură! Cu fața la mine, se ghemui și îngenunche pe jumătate în spațiul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
cinci sute de dușmani. Și îi ceru regelui să se gândească dacă aceasta nu este cumva cea mai strălucită faptă. Suveranul îl consolă: Deoarece nu mai sunt piersici, te voi recompensa data viitoare. Oșteanul luă, însă, aceste cuvinte drept o insultă pe care n-o putu suporta. Și, scoțându-și sabia, își tăie gâtul. Unul dintre cei doi camarazi ai săi își trase la rândul său sabia declarând : Faptele mele sunt mai puțin strălucite decât cele ale generalului Tian care n-
[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
-
ne-am orientat, am face un bine irakienilor dacă le-am dărui colecții de ziare românești din anii din urmă. Menstruație la captc "Menstrua]ie la cap" Că lăuntrul lui C.V. Tudor împroașcă pe cine-i vine la gură cu insulte care împerechează pestilențialul cu demențialul și minciuni dincolo de abjecție vede orice român de bun-simț. Ceea ce nu se prea bagă de seamă este că matahala cu sânge tricolor are mereu gura larg deschisă, ca balenele înghițitoare de plancton, pentru a primi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2042_a_3367]
-
simplu, nimic - au dat totul fiilor și fiicelor și ei sunt săraci și curați ca Iov în gunoi. Alții, ca Adrian Păunescu, își declară liniștiți o avere considerabilă, convinși că nu vor pierde astfel nimic din popularitate, dimpotrivă. C.V. Tudor insultă și calomniază ziariștii Adevărului de pe poziția senatorului care declară că își donează regulat salariul săracilor fără să știe nimeni care îi sunt sursele de venit. Iar președintele Iliescu își supradeclară, absurd, alături de casă și Cielo, salariul de președinte de 600
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2042_a_3367]
-
a-i reduce gradele de libertate. Față de un om care te iubește te simți, vrei, nu vrei, dator. Un scriitor francez vorbea despre „infernul tandreții”... Pe când ura... Cel ce te urăște se simte liber, ca fiarele și păsările cerului. Orice insultă la adresa ta, orice ticăloșie, orice minciună, falsificarea întregii lumi și a vieții pentru a te lovi, toate sunt la îndemână, justificate și, în ultimă instanță, morale. Toate defectele, neputințele, complexele, ratările care-l rod și pe care nu e în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2042_a_3367]
-
cameră întunecată, le aruncă asupra ta și respiră liber. Ura ține locul talentului pe care nu-l are, al generozității de care nu e capabil, al iubirii - care n-a știut niciodată ce este. Ura ține loc de curaj - o insultă tâmpă pe care ți-o aruncă pe hârtie, stârnind corul altora ca el, care intonează mulțumiți „I-a zis-o!”, șterge în capul urîtorului ani de lașități și de obediențe mizere. Urându-te, potaia își afirmă demnitatea de sine... Devii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2042_a_3367]
-
subțiri, cu o expresie prudentă, fruntea Încrețită de prea multă Încordare vădeau o mare experiență dobîndită pe nenumărate coridoare de hotel, unde stătuse la pîndă, mituind o sumedenie de cameriste și Înfruntînd sute de directori de hotel furibunzi. Experiența unor insulte ce nu trebuie să-ți trezească indignarea, a unor amenințări pe care trebuia să le ignori, a unor promisiuni niciodată ținute... Însăși crima căpăta un soi de demnitate În comparație cu această experiență de mîna a doua, cu această complicitate tăcută la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
dar Oberlus era mai agil și mai viclean și avea, mai ales, infinit mai multă experiență În acel gen de bătăi, la care fusese nevoit să ia parte, vrînd-nevrînd, de cînd fusese suficient de mare pentru a se apăra de insultele altor băieți. Profită prin urmare de prima ocazie În care adversarul său nu era atent să-și apere testiculele și ridică brusc genunchiul, strivindu-le cu o lovitură seacă, dată cu sălbăticie. Portughezul Gamboa observă că aerul refuza să-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
azvîrli arma cît colo. — Ți-ai rîs de mine tot timpul ăsta! se răsti la el. Ai scos gloanțele. Oberlus Încuviință În tăcere, se apropie Încet și, cu o palmă foarte violentă, o aruncă pe spate, cu tot cu fotoliu. — Asta pentru insulte, preciză el și se uită la ea cum se așeza pe jos, scuturîndu-și rochia și ștergîndu-se de sîngele care Îi curgea din nas. Nu-s chiar așa de prost cum crezi, adăugă. Și trebuia să aflu cum gîndești și cum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
om blajin și cu pielea aproape lipsită de tatuaje. Lui Tapú Tetuanúi și lui Vetéa Pitó, necunoscutul sălbatic le-ar fi putut sfărâmă testele dintr-o singură mușcătură. Îl priviră de la circa douăzeci de metri, încercând să descifreze vreuna dintre insulte și, în cele din urmă, Vetéa Pitó afirmă convins: Cred că cel mai bine ar fi să cerem ajutor. —Ajutor? se miră Tapú. Dar ce suntem noi, copii care cer ajutor ca să scoată un rechin din apa? Dacă cerem ajutor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
că aceștia să se apropie. Înfipse lemnul între două pietre și se întoarse repede. Băștinașii nu se apropiară imediat, însă atunci când în sfârșit o făcură, prima lor reacție fu cea de bucurie fățișa, incepand imediat să-i strige mii de insulte imposibil de înțeles și să o scuipe furioși. Puțin după aceea se strânseră la sfat și ajunseră la concluzia la care și căpitanul Mararei sperase că vor ajunge: cineva care are la bord pielea unui dușman trebuia să fie considerat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
să-l deranjeze. Tresări când o văzu. Deși venise hotărâtă să-l jignească, în fel și chip, ea nu reuși să spună decât: Când o să-ți vină mintea la cap și-ai să dorești să-ți ceri scuze pentru toate insultele de până acum, știi unde mă găsești. Îi întoarse spatele și-l auzi strigând: Luana! Aceeași voce, ce trăda un simțământ aparte, ca în ziua în care îi pusese mâinile la ochi. Se întoarse să-l privească și să-l
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]