1,286 matches
-
excelent și orice complot ar fi fost descoperit cu 24 de ore înainte de înfăptuire, iar pe de altă parte pentru că garnizoana Lisabonei părea a fi în majoritatea ei loială Guvernului. După multe întîlniri, discuții și planuri, e ales șef al insurecției, câteva zile înainte de izbucnirea revoluției, generalul erou Gomes da Costa, fostul comandant al corpului expediționar portughez în Flandra. Se hotărăște ca mișcarea să fie dezlănțuită în Nordul țării, la Braga. Ultimele pregătiri au loc în casa fruntașului integralist Manuel Murias
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
acasă și să modifica itinerariul. Generalul Gomes da Costa va fi dus la Braga îmbrăcat țărănește, într-o mașină condusă de un om de încredere. Tot Murias redactează proclamația pe care Gomes da Costa trebuie s-o difuzeze îndată după insurecția garnizoanei din Braga. În ziua de 26 mai, la cinci și jumătate după amiază, generalul coboară treptele locuinței lui Manuel Murias cu îndoiala în inimă. Nu știu ce să fac... să mă duc?... să nu mă duc?!..." Ca în toate revoluțiile portugheze
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
funcționar superior al Poștei și Telefonului, "de la un anumit moment, revoluția națională din 28 mai a fost făcută de P.T.T. Mai mult decât trupele, firele telegrafice au fost acelea care au hotărât soarta revoluției". Într-adevăr, în primele zile ale insurecției, P.T.T. nu transmitea nici o telegramă a Guvernului către garnizoanele leale, și prezenta, dimpotrivă, lui Antonio Maria de Silva telegrame trucate, cum a fost, bunăoară, aceea a revoltei trupelor din Sudul țării. La Lisabona, Manuel Murias este acela care anunță lovitura
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
rece chiar în ziua biruinței. Din Nord, Gomes da Costa înainta spre Capitală cu trupele revoluționare. În Sud, generalul Oscar Carmona, care reasumase comanda diviziei a 4-a, concentra trupele la Vendas Novas. La Lisabona, Cabeçadas și ceilalți șefi ai insurecției izbutesc, în dimineața de 31 mai, să obțină de la Președintele Republicii răspunderea menținerii ordinii în Capitală. La 1 iunie, un escadron de cavalerie se prezintă în fața Parlamentului și un soldat e trimis să anunțe pe deputați că trebuie să părăsească
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
arestări în masa, procese, deportări în insule. Revolta militară din 7 februarie 1927, deși a fost cea mai sângeroasa, n-a fost ultima pe care avea s-o întîmpine dictatura militară a generalului Carmona. La 12 august izbucnește o nouă insurecție, condusă de militari și intelectuali, care își propunea investirea căpitanului de fregată Filomena da Camara cu puteri dictatoriale. Rebeliune repede sufocată, dar care dovedește că liniștea era încă numai aparentă. Este probabil că oricare alt dictator militar portughez a fi
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
nu-și putuse menține popularitatea inițiala. Îndepărtase demagogia partidelor, dar nu rezolvase nici una din problemele urgente ale Portugaliei; nu rezolvase chestiunea socială, agravase echilibrul financiar, nu îmbunătățise economia țării și părea incapabilă de a găsi o formulă de echilibru politic. Insurecțiile contra-revoluționare din Porto și Lisabona îndoliaseră mii de familii și învrăjbiseră din nou națiunea. Prestigiul generalului Carmona nu izbutea să absolve incapacitatea administrativă a Guvernului pe care-l prezida. Timpul trecea și dictatura militară nu izbutea să se depășească. Tot
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
familii și învrăjbiseră din nou națiunea. Prestigiul generalului Carmona nu izbutea să absolve incapacitatea administrativă a Guvernului pe care-l prezida. Timpul trecea și dictatura militară nu izbutea să se depășească. Tot ce putea face era să se apere de insurecții, și să păstreze nestinsă măcar speranța într-o nouă formă politică menită să împace neamul și să-i redea încrederea în propriile sale forțe creatoare. Dificultățile dictaturii militare ies la iveală mai ales în pragul alegerilor prezidențiale din primăvara 1928
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
votarea generalului Carmona de reîntoarcerea familiei regale. Deși nu era un republican convins, generalul Carmona nu putea accepta condițiile monarhiștilor, știind prea bine că prezența familiei regale și a fostului rege, Don Manuel, va da loc la nenumărate incidente și insurecții, care ar agrava situația internă a țării și așa destul de primejduită. Refuzând, însă, sprijinul monarhiștilor, dictatura militară e silită să ceară ajutorul elementelor republicane, extremiste, adică exact a acelor elemente împotriva cărora se făcuse revoluția de la 28 mai. Guvernul cere
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
Couceiro - sau integraliști, ca Hippolito Raposo. Regimul își lua măsurile de apărare, deportând pe acești nemulțumiți în insula Madeira și arhipelagurile atlantice. La un moment dat se adunaseră în insule atât de mulți, încît îndrăznesc să se răscoale. Este celebra insurecție din aprilie 1931, începută în insula Madeira, care ia Guvernului o lună de zile pentru a o înăbuși. Este un adevărat război civil; un vas de luptă e scufundat de insurgenți, guvernul e silit să trimită necontenit contingente noi, debarcările
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
ochii aproape închiși, mâna dreaptă mușcă împietrită genunchiul. Rareori s-a întîlnit atâta durere și atâta stăpânire pe chipul unui om. Dar mâna de fier a generalului Carmona și a șefului Guvernului, generalul Domingos da Oliveira, înăbușe și această nouă insurecție în care militarii și demo-comuniștii colaboraseră cu o egală vehemență. Dictatura iese întărită din aceste încercări. Salazar capătă și mai multă libertate de acțiune. Un an în urmă, la 5 iulie 1932, devine Președintele Guvernului, păstrîndu-și pentru sine Ministerul Finanțelor
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
siguranță și aici, în Pannonia - Antonius privi neliniștit chipul obosit al lui Valerius. Să trimitem repede un mesager la Galba. Să trimitem mesageri și la Vespasianus, în Judaea. Să formăm o alianță împotriva lui Vitellius. Ești de acord? — Propui o insurecție? Pe tine nu te sperie războiul civil, dar eu am moștenit amintirea celui dintre Caesar și Pompeius - Valerius clătină din cap. Frații se omorau între ei. — Trebuie oare să-ți aduc aminte că avem datoria de a-i fi credincioși
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
Marcus. Iar împăratul nostru, care se află încă în Gallia, a licențiat printr-un edict trupele de pretorieni care au luptat pentru el și le-a obligat să predea armele tribunilor. — O greșeală gravă, comentă sec Proculus. În cazul unei insurecții, pretorienii se vor grăbi să lupte de partea răzvrătiților. — Mai mult chiar, continuă Marcus, împăratul a poruncit să fie uciși cei o sută douăzeci de soldați care îl însoțeau pe Otho când a fost ucis Galba. Caecina și Valens i-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
mesagerii îl înștiințară pe Vitellius că legiunile din provinciile africane - Aegyptus, Syria, Judaea - îl aleseseră împărat pe Vespasianus la calendele lui iulie. Provinciile din Illiria - Pannonia înainte de toate - se aliaseră cu Vespasianus, recunoscându-l ca împărat, iar acum pregăteau o insurecție. PARTEA A PATRA 33 Antonius Primus își opri calul lângă un copac. — Mai avem câteva mile, și am ajuns. Din vârful colinei, privi peisajul din fața sa. În lumina puternică de sfârșit de august - fusese o vară foarte călduroasă și secetoasă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
se adunaseră în numele zeului conducătorii ținuturilor și ai legiunilor care aveau să formeze alianța împotriva lui Vitellius. În numele lui Vespasianus, ce fusese ales împărat de armatele sale, dar care era drept, credincios și respecta tradițiile, acei oameni aveau să înceapă insurecția. Deodată, calul lui Errius Sartorius se ridică pe picioarele dianpoi. Centurionul reuși cu greu să-l liniștească. — Sunt îngrijorat din cauza spionilor. — Vorbește deschis, zise Antonius, privind la cei din jurul lor: Titus și câțiva centurioni aflați de mai mulți ani în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
-i înfruntăm pe vitellieni. Trebui să-și plece capul, fiindcă Antonius părea să-i cunoască toate temerile, în primul rând pe aceea de a nu cădea în mâinile lui Vitellius și de a fi pedepsit pentru că a luat parte la insurecție. Tampius interveni pe neașteptate, furios: — În plus, împăratul nostru Vespasianus are sub control și flota... L-ar putea ataca pe Vitellius pe mare, la Brundisium, la Tarentum și chiar în Calabria și Lucania. Numai atunci vom putea să intrăm în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
În piață ori să meargă pînă la bulevardul Catedralei, luînd mereu cu sine una din cărțile lui Julián, de parcă ar fi fost o amuletă. Ultima oară cînd Îl cîntărise doctorul avea mai puțin de șaizeci de kilograme. Am aflat de insurecția din Maroc de la radio, iar cîteva ceasuri mai tîrziu un coleg de ziar de-al lui Miquel a venit să ne spună că redactorul-șef, Cansinos, fusese asasinat cu un foc de armă tras În ceafă, În fața cafenelei Canaletas, cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
mestecau mâncarea, soldații priveau orar spre nord-vest. Deodată, ceva din acea direcție îi atrase și lui Shonyu atenția. — Tango, ce se vede pe cer, într-acolo? întrebă Shonyu. Generalii din jurul lui se întoarseră cu toții spre nord-vest. — Să fie oare o insurecție? sugeră unul dintre ei. Dar, în timp ce mâncau ceea ce le mai rămăsese din rații, auziră, deodată, strigăte învălmășite la poala colinei. Tocmai se întrebau despre ce era vorba, când un mesager de la Nagayoshi veni în fugă, spre ei: — Am fost atacați
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
care vântul le ridica din craterele clădirilor prăbușite. In dreptul Hotelului Ambasador, pensionarul se opri. „Nu, n-are rost, nu pot. Isteria asta generală nu-mi priește.“ Într-adevăr, mulțimea fierbea, gesturi și voci, accelerație și expansiune, orașul asediat, răvășit, insurecția locuitorilor expulzați din adăposturi. „Nu, n-are rost, îmi face rău. Mai bine merg s-o caut pe soră-mea. În Drumul Taberei, acolo locuiește.“ Tolea încercă să-l descurajeze: e târziu, autobuzele nu circulă, hoții împânzesc orașul în asemenea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
al dracu’ de serioase la nivelurile de sus. Au o casă, pricepi? În Peckham, Înconjurată de sârmă ghimpată. Un fel de cartier general. Trebuie să fii nivelul șase sau șapte ca să poți intra. — Ce fac acolo? Întrebă Tom sarcastic. Plănuiesc insurecții armate? — Nu știu. Pegg părea destul de supărat din cauza acestei breșe de informație. Era clar că-l delecta prezența unui public atât de captivat. — Probabil că-și fac de lucru, Înțelegi? Chestia e că ăsta nu e decât un alt club
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2136_a_3461]
-
Întâi, războiul cu Japonia, care, spre surpriza lumii Întregi, s-a Încheiat prin Înfrângerea țarului și distrugerea flotei acestuia. Apoi furia rușilor, provocată de umilirea la care fusese supuși din pricina unor conducători incompetenți: revolta marinarilor de pe Potemkin, rebeliunea de la Cronstadt, insurecția din Sevastopol, evenimentele de la Moscova. Nu voi zăbovi asupra acestor fapte pe care nimeni n-a avut vreme să le uite, mulțumindu-mă să stărui asupra efectului devastator pe care l-au produs ele asupra Persiei, mai ales atunci când, În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
prizonierii și fugarii evrei ca să-i descurajeze pe răzvrătiți (Războaiele iudaice 5.289,449). Josephus nu menționează dacă aceste victime nu au fost îngropate, probabil din cauză că cititorii săi știau că în multe dintre aceste cazuri - pe timp de război sau insurecție într-o formă sau alta - victima nu avea parte de îngropare. Cazurile când nu avea loc îngroparea (pe care le menționează Josephus) privesc uciderea sau executarea osândirii la moarte prin mâinile evreilor răzvrătiți. Indignat de insulta rebelilor față de preoții uciși
Ultimele zile din viaţa lui Isus : ce s-a întâmplat cu adevărat by Craig A. Evans, N. T. Wright () [Corola-publishinghouse/Science/101017_a_102309]
-
și rațională, face apel la o virtute cam păgână, amestec de forță imanentă și sentiment tragic al vieții. O astfel de etică "deontologică" este ceea ce poate permite înțelegerea multiplelor și realelor revolte contra ipocritei apatii a moralei proprii lumii comerciale. Insurecții în care nu este nimic de temut, pentru că ele sunt, de asemenea, cauze și efecte ale transmutării tuturor valorilor proprii socialității postmoderne: imanență a formelor vechi, continuitate a vieții însuflețite. Anexă Excurs despre inițiere ( Această anexă a servit ca temelie
Revrăjirea lumii by Michel Maffesoli [Corola-publishinghouse/Science/1042_a_2550]
-
casa asta (acum aproape doi ani), diferite brigăzi de partizani Își dăduseră Întâlnire la ***, pentru a ține apoi drumul drept spre oraș. Ei așteptau un semnal de la Radio Londra, aveau să pornească atunci când și Milano ar fi fost gata pentru insurecție. Sosiseră și cei din formațiunile Garibaldi, comandați de Ras, un uriaș cu barbă neagră, foarte popular prin partea locului: erau Îmbrăcați cu niște uniforme doar de fantezie, care se deosebeau unele de altele, afară de eșarfe și de steaua de pe piept
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
orașului, și alegerea căzuse asupra lui Terzi, care comanda brigada cel mai bine echipată, era cel mai bătrân, făcuse Războiul cel Mare, era un erou și se bucura de Încrederea comandamentului aliat. În zilele următoare, cu puțin Înainte, cred, de insurecția de la Milano, porniseră să cucerească orașul. Sosiseră vești bune, operațiunea reușise, brigăzile se Întorceau victorioase la ***, dar fuseseră morți, umbla zvonul că Ras căzuse În luptă, iar Terzi era rănit. Apoi, Într-o după-amiază, se auziseră zgomote de motorizate, cântece
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
mult mai tîrziu de către Sașa Pană). Redactat în 1914, textul capătă, în context, semnificații anticipative. Pe 15 februarie 1916, la Cabaretul Voltaire din Zürich, „dezertorul” Tzara va contribui, împreună cu Ball, Arp, Iancu, Huelsenbeck și ceilalți, la declanșarea celei mai radicale „insurecții” artistice a secolului al XX-lea. Pe calapodul fiziologiei moderne, O viață — mică proză hibridă cu titlu din Maupassant, publicată de (Alexandru) Claudian — prezintă o altă ipostază a derealizării lumii. De astă dată, „agentul fantastic” menit să o distrugă este
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]