270 matches
-
prezintă tulburări de somn-veghe sau insomnii rebele, unii dorm 1-2 ore pe noapte restul fiind consumat într-un joc stereotip; * primele semne apar înainte de vârsta de 3 ani (Kanner) sau după 3 ani (Asperger); * incapacitatea de centrare a unui interes intelectiv, în afara celui ludic sau alimentar (de gurmand); * diminuări calitative în zona informațiilor și relațiilor sociale, precum și în comunicare; * aspecte comportamentale restrictive, repetitive, stereotipe; * diverse alte tulburări fiziologice și comportamentale dezintegrative ale copilăriei. Din aceste multiple semne etio-simptomatice se desprinde ideea
Articole şi cuvântări by Veronica Bâlbâe () [Corola-publishinghouse/Science/330_a_1276]
-
adesea reproducând chiar accentul terapeutului (ori a partenerului de conversație). Aproape toți au tonul și vocea monotonă, mimica săracă și sunt lipsiți de capacitatea de a-și imagina ceva, chiar prin joc, prezentând o incapacitate de centrare a unui întreg intelectiv. Toate aceste aspecte ne condiționează terapia în mod specific fiecărui caz pe care dorim să îl tratăm. Pe scurt ne referim la acțiunea aplicativă a specialiștilor psihologi și logopezi specializați în terapia autismului. Însăși noțiunea cazuistică presupune un sistem de
Articole şi cuvântări by Veronica Bâlbâe () [Corola-publishinghouse/Science/330_a_1276]
-
și scris, de la cazurile ușoare, situate la limita normalității până la cele mai grave, cu caracter evident, patologic. Categoriile mari de tulburări depistate au fost: dislalii, disfazii, alalii, dislexiidisgrafii, disfonografii, dizortografii, logonevroze de diverse tipuri și complexitate, cu sau fără tulburări intelective, sau asociate cu fenomene de suferință cerebrală. Tulburările de limbaj au o etiologie multifuncțională: factori psihici, factori sociali, pedagogici sau ereditari. De aceea pentru marea majoritate a cazurilor depistate menționăm corelarea tulburărilor de limbaj cu manifestări nevrotice și reactive, sechele
Articole şi cuvântări by Veronica Bâlbâe () [Corola-publishinghouse/Science/330_a_1276]
-
de pronunție, dereglări de ritm, citire și scriere, situate la limita dintre normal și patologic, până la tulburările grave și accentuate cu caracter evident patologic: dislalii polimorfe; alalii; dislexii, disgrafii, disortografii; logonevrozele de diverse tipuri și complexitate, cu sau fără tulburări intelective sau asociate cu fenomene de suferință cerebrală. În cadrul dislaliilor au predominat dislalia fiziologică și funcțională și în procentaj scăzut cea organică. La multe cazuri este evident deficitul de inervație al neuronului motor periferic, ceea ce explică apraxia și lentoarea fono-articulatorie. La
Articole şi cuvântări by Veronica Bâlbâe () [Corola-publishinghouse/Science/330_a_1276]
-
sistemului verbal, constituie una din particularitățile patologice importante ale neurodinamicii. Toate acestea ne conduc la ideea că având în vedere specificitatea debilității mintale, în contextul social, corelația dintre nivelul intelectual și adaptarea socială este slabă. Cauzele sunt multiple: a) Factori intelectivi Coeficientul intelectual (C.I.) evaluat între 45 80 centile (Scara Alfred Binet) constată mari diferențe ca timp de pregătire la băieți, între 45-60% și între cei ce erau situați între 60-80%. Relația dintre nivelul general de inteligență și nivelul adaptării la
Articole şi cuvântări by Veronica Bâlbâe () [Corola-publishinghouse/Science/330_a_1276]
-
complex naturalism- estetism", specific Decadenței: "Dacă Nietzsche a exaltat corpul ca pe o oportunitate și ca pe o salvare, Eminescu rămâne în sfera unei indeterminări dureroase, rezultate din efortul de a introduce în conceptele și reprezentările tradiționale o experiență emoțională, intelectivă și imaginativă cu totul nouă (op. cit., p. 17). Eminescu "consună" cu spiritul Decadenței, cu precizarea că decadentismul "nu e un romantism îmblânzit și nici un romantism înalt, ci mai curând un romantism dereglat" (p. 18) și că indeterminarea și ambiguitatea nu
by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1053_a_2561]
-
durata vârstei respective, la cotele cele mai ridicate. Detaliind, în consens cu Stepanova, cele mai înalte niveluri pe traseul inteligenței se înregistrează între 20 și 23 de ani, respectiv la 32 de ani. Contrar școlii piagetiene, ce prezumă că aparatul intelectiv se definitivează în parametrii săi esențiali încă din adolescență, o serie de notabilități ale domeniului consideră că modelarea gândirii operatorii formale continuă. Așa cum o demonstrează Kohlberg și Gilligan (apud Lugo, Hershey, 1979), 65% dintre indivizi uzitează de operații formale abia
[Corola-publishinghouse/Science/1947_a_3272]
-
a inteligenței) este fertilizată, indubitabil, de bogăția trusoului de cunoștințe al persoanei, dar și de persistența travaliului său intelectual curent. Este o aserțiune care se instituie ca o pledoarie suplimentară în sprijinul educației permanente (condiție indispensabilă inclusiv în conservarea longevității intelective). Pentru a descifra, cu un spor de acuratețe, dezvoltarea cognitivă la maturitate (inclusiv la adultul tânăr), este nevoie de elaborarea unor teste cu destinație expresă și organizarea unor investigații secvențiale (de tipul celei realizate de W. Schaie șapud Lefrançois, 1996ț
[Corola-publishinghouse/Science/1947_a_3272]
-
Din păcate, sensibilitatea la durere se augmentează după vârsta de 45 de ani, ceea ce, implicit, diminuează confortul existențial al persoanei, având în vedere că incidența și amploarea suferinței cronice se amplifică odată cu scurgerea timpului. Analizând modul de configurare a proceselor intelective, la maturitate vom observa că esențele generalizabile sunt greu de distilat, pentru că diferențele interindividuale sunt remarcabile din multiple motive (absența unor maladii degenerative la nivelul sistemului nervos, dar și persistența travaliului intelectual fiind printre cele maiimportante). Studiul capacității mnezice, în
[Corola-publishinghouse/Science/1947_a_3272]
-
durata vârstei respective, la cotele cele mai ridicate. Detaliind, în consens cu Stepanova, cele mai înalte niveluri pe traseul inteligenței se înregistrează între 20 și 23 de ani, respectiv la 32 de ani. Contrar școlii piagetiene, ce prezumă că aparatul intelectiv se definitivează în parametrii săi esențiali încă din adolescență, o serie de notabilități ale domeniului consideră că modelarea gândirii operatorii formale continuă. Așa cum o demonstrează Kohlberg și Gilligan (apud Lugo, Hershey, 1979), 65% dintre indivizi uzitează de operații formale abia
[Corola-publishinghouse/Science/1947_a_3272]
-
a inteligenței) este fertilizată, indubitabil, de bogăția trusoului de cunoștințe al persoanei, dar și de persistența travaliului său intelectual curent. Este o aserțiune care se instituie ca o pledoarie suplimentară în sprijinul educației permanente (condiție indispensabilă inclusiv în conservarea longevității intelective). Pentru a descifra, cu un spor de acuratețe, dezvoltarea cognitivă la maturitate (inclusiv la adultul tânăr), este nevoie de elaborarea unor teste cu destinație expresă și organizarea unor investigații secvențiale (de tipul celei realizate de W. Schaie șapud Lefrançois, 1996ț
[Corola-publishinghouse/Science/1947_a_3272]
-
Din păcate, sensibilitatea la durere se augmentează după vârsta de 45 de ani, ceea ce, implicit, diminuează confortul existențial al persoanei, având în vedere că incidența și amploarea suferinței cronice se amplifică odată cu scurgerea timpului. Analizând modul de configurare a proceselor intelective, la maturitate vom observa că esențele generalizabile sunt greu de distilat, pentru că diferențele interindividuale sunt remarcabile din multiple motive (absența unor maladii degenerative la nivelul sistemului nervos, dar și persistența travaliului intelectual fiind printre cele maiimportante). Studiul capacității mnezice, în
[Corola-publishinghouse/Science/1947_a_3272]
-
o parte, în relația dintre "semnificant" (lucru sau formă) și "semnificat" (substanță sau concept), pe de alta, între referință și subiectul receptor, imaginea solicitând atât funcția cognitivă (recunoașterea unui conținut, perceput și transmis senzorial), cât și capacitatea de reprezentare abstractă, intelectivă, cu ajutorul funcțiilor imaginației. În configurarea structurilor imaginarului, imaginea se dovedește, datorită acestor trăsături și funcții ale sale, o unitate fundamentală, pentru că actualizează forme fixate în memorie, reconfigurându-le în noi combinații, sau expune diferite proiecții afective ale subiectului (colectiv sau individual
[Corola-publishinghouse/Science/84959_a_85744]
-
imagerie spéculaire" (Thomas 23); dar atunci când sinele devine conștient de sine însuși și iluzia speculară se destramă, se instalează mitologia armonioasă a dublului, a fratelui geamăn, a alter-ego-ului sau a celuilalt-asemănător. Reprezentarea, schemă de reproducere a unei informații senzoriale sau intelective, posibilă cu ajutorul funcției imaginative mimetice, subiectivează referentul (obiectul), reinvestit cu semnificații chiar prin procesul de de-materializare. Studiile asupra imaginarului, subliniază Thomas, caută să identifice modalitățile operatorii prin care modelul ajunge să se confunde cu imaginea sa, iar subiectul cu
[Corola-publishinghouse/Science/84959_a_85744]
-
creștin (ne referim în continuare la evul mediu) și care poate crea în spiritul receptorului iluzia speculativă și iluzia semiologică inductivă - datorită unui fond de credință bazat pe senzorialitate și pe fantasmatică -, ideologia, reprezentarea sau simbolismul sunt produse de tip intelectiv, deductiv și analogic. Distanța dintre model și dedublarea, imitarea sau interpretarea sa simbolică este nu doar conștientizată, ci numită și impusă prin chiar teoria imaginii ortodoxe și teocrația bizantină la care se afiliază puterea medievală românească. Semnificatul, conținutul mental mnezic
[Corola-publishinghouse/Science/84959_a_85744]
-
și structuri, precum și substanța imaginarului colectiv. Îl urmăm pe Durand atunci când adaugă faptul că schema este încarnată în reprezentare, dar ne situăm diferit de el spunând că ea nu se reduce la această ipostază; ea este în primul rând potențialitatea intelectivă însăși, care are ca punct de plecare "conceptul" (ideea sau amintirea, mentalitatea sau stereotipul etc.) și oferă "schița" pe care apoi se încarcă materia imaginarului sau o structură simbolică. Durand o reduce la un impuls primordial, la un factor pur
[Corola-publishinghouse/Science/84959_a_85744]
-
imaginarului a formelor de reprezentare a sinelui și a alterității îi dovedește forța și remarcabila capacitate de simbolizare. Lume internă a mentalului colectiv în care se proiectează imaginea "prismatică" (descrisă de Wunenburger) - zonă de intersecție a reprezentării senzoriale cu reprezentarea intelectivă și cu cea creativă, imaginarul rămâne ancorat în referința sa istorică, deși el o memorează și o menține lung timp prin simboluri. Întâlnirea dintre real și imaginar nu este, după cum spuneam, antitetică, ci provoacă și reprezentări coerente ale lumii, complexe
[Corola-publishinghouse/Science/84959_a_85744]
-
mult, o atitudine. Este de presupus că afectivitatea mobilizează energiile sufletești iar raționalitatea pe cele ce țin de rigoarea structurii imaginii. În arta ei se află subtil dozate elanurile inimii și impusurile fertile ale reflecției. Această navetă între senzorial și intelectiv permite lecturi plastice diverse, incitante, seducătoare prin surpriza optică oferită cu generozitate. În ansamblu, pictorița lasă impresia că se comportă ca un reporter implicat în subiectul abordat, unde flexibilitatea dialogului asigură pătrunderea în zone de mare rafinament. Schema compozițională se
Memoria acuarelei by Viorica Topora? () [Corola-publishinghouse/Science/84080_a_85405]
-
Această diadă se află în raport cu distincția natură-ipostază, de asemenea cu diada logos - tropos, acest ultim fapt constituind originalitatea gândirii lui Maxim față de predecesorii săi. Potrivit lui Maxim, faptul că omul este creat după imaginea lui Dumnezeu se referă la sufletul său intelectiv și rațional, și omul este în mod egal după imaginea lui Dumnezeu prin capacitatea sa de autodeterminare care se identifică cu voința naturală. Așadar, Maxim consideră imaginea lui Dumnezeu ca fiind logos-ul omului prin care se definesc caracteristicile esențiale
Etica creştină din perspectiva persoanei by Duma Bernadin () [Corola-publishinghouse/Science/100983_a_102275]
-
episoade în Viața ca o pradă despre școala care nu numai că nu-i șlefuia diamantul personalității sale creatoare, ci mai degrabă i-l sfărăma prin metode barbare. Gabriel Liiceanu, în Întălnire cu un necunoscut, relatează cum își descoperă potențialul intelectiv într-un concurs de istorie inițiat între școli. E adevărat că acești oameni sunt ei înșiși altfel, sunt elite, și dacă aș urma teoria scriitorului Tudor Cătălin Zarojanu, pănă la urmă omul ajunge să și exerseze vocația, cănd o are
Ieşirea în etern. Exerciţiu împotriva căderii by Valeria Roşca () [Corola-publishinghouse/Science/1134_a_2311]