464 matches
-
1996), Mircea Zaciu a tulburat apele inclusiv cu al său "Jurnal intim" (4 volume) care surprinde perioada sfârșitului deceniului nouă, anii cei mai crunți ai dictaturii ceaușiste, dar și ai alegerii apelor de uscat, în sensul rezistenței sau defecțiunii caracterelor intelighenției noastre. Ca să revenim totuși la întrebarea pe care singuri ne-am pus-o, răspundem ajutați de citatul din Cioran adus în cauză de Virgil Podoabă: "Les seuls événements notables d'une vie sont les ruptures". "Teritorii" ar reprezenta în opinia
Fără menajamente : critici, istorici literari şi eseişti români by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1441_a_2683]
-
dar chiar conduc țara", arătându-ne cu degetul pe noi toți cei ce suferim de uitare: "Așa suntem noi, românii, ca lotofagii din Odiseea lui Homer...". Autorul nu pierde nici o ocazie de a reveni la provincialismul, în primul rând al intelighenției române, fie că e vorba de talentul autentic (cazul Marin Preda), fie de duplicitatea acesteia probată prin concesiile făcute "relațiilor, slăbiciunilor și cârdășiilor" (...), recompensată adesea prin dregătorii sau misiuni peste hotare deloc ortodoxe. De această lupă aproape vindicativă nu scapă
Fără menajamente : critici, istorici literari şi eseişti români by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1441_a_2683]
-
a încercat să depășească nu doar granițele geografice, ci și granițele artistice, dobândind o dimensiune universală prin însăși adresa universală a cititorului. Bujor Nedelcovici trăiește la cea mare intensitate realitatea românească din țară, în primul rând realitatea etico-civică, remarcând că intelighenția noastră excelează prin afișarea unei suspecte inocențe, cultivând omisiunea cu sau fără intenție, jumătățile de adevăr: "De ce în România orice ai gândi, spune sau face nu mai compromite pe nimeni?" sau "România nu este țara lui Œdip care după ce și-
Fără menajamente : critici, istorici literari şi eseişti români by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1441_a_2683]
-
împărtășit aberația numită realism socialist, preferând în schimb poezia unui Ion Caraion care tocmai se întorsese de la Canal. Schilodit, umilit în ultimul hal, prizonierul de conștiință Emil Manu refuză să facă jocul murdar al anchetatorului, refuză (spre deosebire de alți reprezentanți ai intelighenției care n-au avut această tărie spirituală) să participe la întinarea figurilor sacre ale literaturii și artelor române și universale, refuză conivența cu metodele primitive, brutale, polițienești ale securiștilor. Eliberat în 1963, se angajează ca hamal în construcții, apoi operator
Fără menajamente : critici, istorici literari şi eseişti români by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1441_a_2683]
-
va susține, pervertindu-și opera de-o viață, că cultura nu e dependentă de o mare civilizație, ci este un mijloc de supraviețuire a comunităților etern amenințate istoric și politic. Așa se face că argumentează Noica ființa colectivă românească, spre deosebire de intelighenția vestică, nihilistă și cinică, este izbăvită de cedări și compromisuri, condiția ei "tragică" căpătând cote sublime, "demne de un mare conducător". Însăși limba română are o filosofie imanentă, continuă cărturarul, care nu putea să-i scape speculativului Eminescu. Protocronismul, ce
Fără menajamente : critici, istorici literari şi eseişti români by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1441_a_2683]
-
Poate cel mai dramatic, în sensul unei veritabile revelații, este cazul Steinhardt, alias călugărul Nicolae de la Rohia (1912 - 1989) care, prin masiva sa carte de confesiuni și meditație Jurnalul fericirii, publicată, vai, postum, (1991), a oprit pur și simplu respirația intelighenției române, fiind totodată lectura predilectă a marelui public prin toate cele trei ediții tipărite de Editura Dacia din Cluj. Cam de prin 1996, euforia critică stârnită de Jurnalul fericirii s-a surdinizat, ceea ce nu înseamnă că această carte de căpătâi
Fără menajamente : critici, istorici literari şi eseişti români by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1441_a_2683]
-
deschiderea spre lume a unei comunități, civilitatea la care se referea același distins gânditor. În timpul din urmă, mai toată Europa, îndeosebi partea centrală și de est a continentului, aceea care a cunoscut experiența unui sistem totalitar, se preocupă de rostul intelighenției, căutând să-i asigure un loc legitim în societate. Între "personalismul anarhic" flagelat de C. Rădulescu-Motru la începutul secolului și "intelocrația" pusă sub lupă în ultimii ani de H. Hamon și P. Rotman, un spectru larg se deschide înaintea analistului
[Corola-publishinghouse/Science/1451_a_2749]
-
Un public matur impune un anumit nivel, o ținută publicistică, o morală a profesiei. Dimpotrivă, un public neexigent sau inert plafonează indiscutabil presa. Gazeta nu e în definitiv decât o punte între cei care o scriu și masa cititorilor, între intelighenția sensibilă la datoriile sociale și mediul căreia i se adresează. Purificator în ordinea morală și garant al libertății de opinie, gazetarul e tocmai de aceea o prezență de care societatea nu se poate dispensa. Rostul său e unul eminent critic
[Corola-publishinghouse/Science/1451_a_2749]
-
coliziune cu partidul al cărui oficios îl redacta, atunci când s-a văzut pus în fața unor ingerințe inacceptabile. Un exemplu de conduită profesională, a cărui actualitate se cere subliniată, mai ales că redactorul de la Timpul proceda astfel într-un moment când intelighenția noastră se afla în căutarea unui statut social. Presa era un instrument la îndemână, unul ce putea deveni redutabil în eforturile de a se crea o conștiință de breaslă. E semnificativ faptul că cel mai mare poet al țării a
[Corola-publishinghouse/Science/1451_a_2749]
-
termină abia acum, în estul Europei și chiar dincolo de această zonă, în Siberia și Caucaz. Evenimente extraordinare se plasează la un capăt și la altul. Lectura unuia și a celuilalt (un plural ar fi totuși preferabil aici) dezvăluie dramatism opțional. Intelighenția îți trăiește cu lucidă pasiune rolul ce și l-a adjudecat anevoie, în cadrul unui proces evolutiv care implică o treptată radicalizare, însă și nesiguranță, reveniri, confuzie. La un capăt se situează formarea de programe ideologice, la altul disoluția lor. De la
[Corola-publishinghouse/Science/1451_a_2749]
-
știa depozitară a unui legat democratic în contrast cu despotismul oriental. Se uitase că La Fayette a vorbit peste Ocean și de un "despotisme oriental à la française". Revoluția trebuia deci înfăptuită de acum înainte. Cât privește triumful, el se referă la intelighenția rusă, care descoperea concomitent că "barbaria" ce i se imputa din afară nu era definitorie pentru identitatea ei. Desigur, țarismul oprima societatea civilă, dar aceasta dădea semne de resurecție, ne asigură ideologii poporanismului, îndeosebi Herzen și Bakunin, de care autoarea
[Corola-publishinghouse/Science/1451_a_2749]
-
a integra, acum, discursul fondator de suveranități naționale în acel universalism juridic aflat în plină expansiune e un merit incontestabil al cărții. Ideea de criză morală, de impas și decepție domină aceste pagini de subtilă analiză a problemelor ce agitau intelighenția la jumătatea secolului trecut. "Lumea a ajuns la un impas și noi ne consumăm probabil în zadar spre a căuta o ieșire prin adânci combinații teoretice", scria E. Quinet la 22 decembrie 1853. Decepția îndeamnă pe de o parte la
[Corola-publishinghouse/Science/1451_a_2749]
-
Latini, care, evocându-i pe sodomiți, îi declară: "Toți aceștia au fost clerici și literați de mare notorietate, și totuși, întinați pe pamant de acelasi păcat", ceea ce ne face să credem că homosexualitatea era răspândită în ceea ce am numi astăzi intelighenția." (Philippe Ariès și Georges Duby (coordonatori), Istoria vieții private. De la primul război mondial pînă în zilele noastre, volumul X, traducere de Constantă Tănăsescu, Editura Meridiane, 1997, p. 57). 88 Jean Chevalier și Alain Gheerbrant, Dicționar de simboluri, Editura Artemis, București
[Corola-publishinghouse/Science/1489_a_2787]
-
un motiv mult mai substanțial din punctul de vedere al prefațatorului, și anume acela că, dacă putem întrevedea un fir roșu al "comunizării" spiritului public francez, putem întrevedea în același timp, chiar dacă la începuturi mai discret și amenințat de gîndirea intelighenției majoritare, și unul al "decomunizării" acestuia. Un Panait Istrati ori un Gide au fost supuși unor execuții sumare și energice de stînga intelectuală comunizantă, la ora dezamăgirii lor, după vizitele în țara socialismului real, aproape fără drept de apel. Dacă
Europa comuniştilor by José Gotovitch, Pascal Delwit, Jean-Michel De Waele () [Corola-publishinghouse/Science/1433_a_2675]
-
Congres convocat pentru perioada verii, tezele sale întîlnesc ecouri din ce în ce mai favorabile. În iunie, SFIO s-a raliat frontului popular. Pe 14 iulie 1935, un comitet ce reunea 48 de organizații, printre care partide și sindicate muncitorești, dar și reprezentanți ai intelighenției laice și mișcări precum comitetul de vigilență al intelectualilor antifasciști (CVIA), a putut să conducă un număr de 500.000 de manifestanți, ocazie cu care s-a pronunțat jurămîntul frontului popular. Răsunetul național și internațional a fost enorm, și în
Europa comuniştilor by José Gotovitch, Pascal Delwit, Jean-Michel De Waele () [Corola-publishinghouse/Science/1433_a_2675]
-
fost respinse de Internaționala muncitorească socialistă sub presiunea partidelor britanic și scandinav. Din acel moment, inițiativele de acțiune, congrese și întruniri internaționale împotriva războiului și a fascismului, ce se desfășoară adesea în capitala franceză, mobilizează în favoarea comuniștilor mari nume ale intelighenției și numeroase sindicate. Dacă PCF, al cărui succes s-a materializat în afluxul de aderenți (de la 30.000 în 1933 la 86.000 în 1935), avea atunci în vedere participarea la un guvern al frontului popular, el a trebuit să
Europa comuniştilor by José Gotovitch, Pascal Delwit, Jean-Michel De Waele () [Corola-publishinghouse/Science/1433_a_2675]
-
rămîn considerabile. KKE-ul reprezintă, cu cei 40.000 de aderenți ai săi, comunismul tradițional, muncitoresc, conservator și viu, cu istoria sa și cu miturile războiului civil, în opoziție cu evoluțiile societății grecești. EAR reprezintă mișcarea ecologistă de stînga, pacifistă, intelighenția progresistă. Mișcarea este deschisă minorităților sexuale și noilor mișcări sociale. Listei Adunării stîngii și progresului prezentate de către cele două forțe, i se alătură mici grupări și individualități, și obțin 13,1%, adică 1,3% mai mult decît scorurile adunate ale
Europa comuniştilor by José Gotovitch, Pascal Delwit, Jean-Michel De Waele () [Corola-publishinghouse/Science/1433_a_2675]
-
un debut este fundalul spațio-temporal abordat, Germania și Austria anilor '30-'40, epicentrul istoriei contemporane, al marii conflagrații mondiale cu întregul său cortegiu de nelegiuiri, aberante vânători de oameni sau exterminări în masă pe criterii rasiste. O obsesie doctrinară a intelighenției din toată lumea, un motiv recurent în cărțile scriitorilor de origine ebraică, dar și o piatră de încercare a talentului autorului Variantei Lüneburg. Variantă ce vrea să însemne o mutare de șah, deschidere atac surpriză, într-o partidă a cărei miză
Europa în cincizeci de romane by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1435_a_2677]
-
ai anilor '60, tip John Braine, Kingsley Amis sau cu americanul Sillitoe (lecturile preferate ale Mirandei). Senzor al acelui climat de reajustări vertiginoase în palierele piramidei sociale, Fowles aduce în prim-planul scenei epice două lumi, cea-care-urcă prin efracție, și intelighenția spirituală. Caliban și Miranda se resping în chip abisal datorită flagrantei diferențe de ereditate și experiență afectiv-creativă: una imatură, esențial resentimentară, aparent sub control, dar cu efecte de explozie întârziată, cealaltă, în firească ascensiune, în plin elan de identificare și
Europa în cincizeci de romane by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1435_a_2677]
-
roman politic insolit. Putera puterea vocilor de opoziție depășesc prin radicalism scenariile utopic-alegorice si limbajul utopic de genul celor ce, în ciuda bunelor intenții (disidență, rezistență?), au cauționat indirect dictatura comunistă în România. La Al. Ecovoiu elita a devenit, în fine, intelighenție, aptă să-și asume, cu prețul vieții, riscul schimbării. Fiecare personaj, în parte, este un dosar de existență care include fișe de psihanaliză a totalitarismului. Tehnica naratorului este cea a decupajului multiplu, înaintarea epică realizându-se printr-o orchestrare cu
Europa în cincizeci de romane by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1435_a_2677]
-
Nimeni nu ia în serios aceste teorii la Paris sau în alte mari centre de cultură academică. În schimb ele sunt luate în serios și ridicate în slăvi, într-un spirit, aș zice, neoprotocronist, la Academia Română, în unele sfera ale intelighenției autohtone... Ca să nu mai vorbesc de faptul că simpla examinare critică a "ideilor" creatorului transdiscipli-narității pune în evidență neseriozitatea lor. E.S.: Am fost și am ascultat o dată, la Casa Pogor, o conferință a lui, nu aș putea să spun că
[Corola-publishinghouse/Science/1560_a_2858]
-
de Călinescu, ci de înțelegere profundă a fenomenelor spirituale definite în primul rând de unicitate. De asemenea, notabil este faptul că inclusiv în ultimul volum, publicat în 2014, Elvira Sorohan contrazice prejudecata devenită aproape autodenigrare cum că n-a existat "intelighenția" în cultura română, că lipsesc disidenții și literatura de sertar din perioada postbelică. Este o observație lucidă a unui spirit care nu se lasă orbit de patima discursului acuzator cu orice preț, devenit un loc comun al pseudoretoricii contemporane, cum
[Corola-publishinghouse/Science/1560_a_2858]
-
Omenirea" (ibid.). În De la nature de l'URSS (1983), în care așezasem în centrul analizei sistemului relația de forță ↔ fragilitate infinită, notam că "fermenții liberalizării economice și culturale s-au intensificat în această societate și în această Nomenklatura în care intelighenția/elita specialiștilor, tehnicienilor, oamenilor de știință simte din ce în ce mai mult nevoia de a debloca, de a degaja, de a de-scleroza economia sovietică și de a înlătura cortina de fier culturală" (p. 245); din acest moment, "se poate concepe ideea ca
Gîndind Europa by Edgar Morin () [Corola-publishinghouse/Science/1421_a_2663]
-
de a de-scleroza economia sovietică și de a înlătura cortina de fier culturală" (p. 245); din acest moment, "se poate concepe ideea ca noul conducător, sprijinindu-se pe fracțiunea liberală a aparatcicilor realiști sau "cu față umană", susținut de intelighenția cadrelor, specialiștilor și tehnicienilor și dispunînd în sfîrșit de forța militară, să poată impune "compromisul istoric" în nucleul dur al Aparatului" (p. 245). Iată de ce "nu este exclus ca un pilotaj politic abil să poată opera o evoluție liberalizantă capabilă
Gîndind Europa by Edgar Morin () [Corola-publishinghouse/Science/1421_a_2663]
-
să lumineze popoarele; pe de altă parte, ei aspiră să se consacre Suveranului modern, izvor al tuturor virtuților. Astfel, poporaniștii ruși s-au îndreptat către popor, atît pentru a prelua adevărurile sale înnăscute, cît și pentru a-i aduce cunoașterea intelighenției. Spre sfîrșitul secolului al XIX-lea și în cursul secolului XX, intelighenția se dezvoltă considerabil, iar în același timp se mandarinizează (Universitate), se profesionalizează (scriitori), se specializează (oameni de știință, experți). Se menține însă o zonă comună de cultură umanistă
Gîndind Europa by Edgar Morin () [Corola-publishinghouse/Science/1421_a_2663]