281 matches
-
șir de serbări, cum nu s-a mai văzut în imperiu“, s-a scris. Dar nimeni nu-și imagina că era și o prevestire a tragediei, fiindcă la Roma mulți au fost deranjați. Mensis Julius O mulțime de servitori, paznici, intendenți alergară pe clivus Palatinus, străduindu-se să trezească la viață palatele abandonate, pentru a-l întâmpina. În prima etapă, îl escortară până la Domus Tiberiana, pe care el n-o văzuse niciodată, nici măcar de departe. Deschiseră marea poartă de bronz, iar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
iviră vechile ziduri, acoperișuri înnegrite de vreme, o bucată dintr-un portic: la o primă privire, o clădire în ruină. Împăratul lăsă calul la pas și, din parcul lăsat în părăsire, încercă zadarnic să zărească lacul. Îi văzu însă pe intendent, pe paznici și pe sclavi alergând de-a lungul drumului. Împăratul coborî dintr-un salt, înainte ca unul dintre soldați să apuce frâiele calului; îl încredință pe Incitatus celor din escortă, intră în vilă și rămase dezamăgit, pentru că miticul Julius
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
vină. Poate că absența totală a surprizei era cea care crea respectiva senzație dar ea a fost confirmată rapid de contesă, care a explicat: — Domnul Moonshy împarte cu noi această casă, domnule Vultur. Cum e nemulțumit de poziția lui de intendent al orașului, o poziție suficient de puternică pentru ca el să-și poată prezenta ridicolele sale concepții egalitariste, simte nevoia să ne deranjeze serile cu zdrăngănelile sale. Cred că dorește de fapt să ne facă să înțelegem că aparținem clasei opresoare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
Episcopul Pavel al Ierusalimului a fost acuzat de Eusebiu din Cezareea că își crease o gardă de corp din soldați și prin viclenie își adunase o avere uriașă. Și Ciprian al Cartaginei pe la 250 spunea despre episcopi că au devenit intendenți de mari averi. Pe la anul 340 bisericile din Orient contestă rolul conducător al episcopului Romei pe care îl revendica în dauna celorlalți. Împăratul Valens(364-379) a reprimat toate mofturile oligarhiei imperiale și a ținut la colț iudeo-creștinismul care vroia să
ADEV?RURI ASCUNSE by CONSTANTIN OLARIU [Corola-publishinghouse/Science/83086_a_84411]
-
1643 jusq’en 1682 inclusivement, publicata la Amsterdam in 1726. Autorul lucrării este necunoscut, însă inițialele H.L.L.B i-au făcut pe cercetători să presupună că este vorba de Henri Louis de Loménie, conte de Brienne. Contele moștenise funcția de intendent de la tatăl său și avea un viitor strălucit în față. A căzut în dizgrație brusc, iar a doua jumătate a vieții a fost un șir neîntrerupt de călătorii, încarcerări, eliberări. Contemporanii săi au sugerat că era nebun, însă presupusele sale
SOCIETATEA EUROPEANĂ ÎN MEMORIILE APOCRIFE DIN „MARELE SECOL” by Andreea-Irina Chirculescu [Corola-publishinghouse/Science/695_a_1457]
-
denunțuri făcute de un amic al dsale, au făcut să se constate multe. Și... iată-l trimis la plimbare. Iar meseriaș, iar luptător înfocat. S-a mai găsit un oscior bugetar peste câteva luni și pentru el. L-au pus intendent la azilul săracilor. Cam nepotrivit post dar, de... face! Semne particulare ale personajului: de râde, un ochi îi plânge. Pe când era meseriaș, visa înființarea „unui grup al meseriașilor", cum zicea el. Acum... Semnătura: Lucifer. După aceste două articole, potrivite și
Mari personalităţi ale culturii române într-o istorie a presei bârlădene 1870 – 2008 by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/1655_a_3098]
-
face și serviciul militar (1868-1870). În 1873, s-a stabilit la București. Împreună cu Andrei Bagav, Șt. Mihăileanu și C. Cairetti, editează, între 1888 și 1889, revista „Macedonia”, unde își publică cele dintâi versuri. Din 1893, se întoarce în Macedonia, ca intendent al internatului liceului românesc din Bitolia. Prizonier al armatei bulgare în primul război mondial, și-a transpus impresiile într-un amplu poem (peste două mii cinci sute de versuri), ulterior pierdut. A publicat poezii numai în dialectul aromânesc, în „Macedonia”, „Frățilia
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285690_a_287019]
-
1898, conform raportului întocmit de Primăria Bacău, cu ocazia expunerii proiectului de buget pe exercițiul 1899-1900, în spitalul comunal „Pavel și Ana Cristea” lucrau un medic de spital, un subchirurg (ce locuia în interiorul spitalului și asigura serviciul de gardă), un intendent (administratoră, un bărbier, opt infirmieri, dou) moașe - de regulă, acestea își obțineau pregătirea de specialitate la Școala de moșit din cadrul Institutului „Grigore Ghica” din Iași -, un bucătar și o spălătoreasă. În același an, în spital au fost internați un număr
Fizionomii urbane şi structuri etno-sociale din Moldova : (1864- 1938) by Alin Popa () [Corola-publishinghouse/Science/1172_a_2215]
-
serviciul de radiografie”. După cum ne relevă documentele arhivistice, în octombrie 1929, spitalul „Pavel și Ana Cristea” era organizat pe trei secții: secția chirurgie (12 angajați) - un medic șef (Th. Iamandi), un medic secundar (Eugenia Alexandrescu), o moașă, patru servitori, doi intendenți, un supraveghetor și doi oficianți sanitari, secția medicală (10 angajați) - un medic primar (dr. Radu Moise), doi oficianți sanitari, cinci servitori la saloane și doi infirmieri, și secția administrativă (14 angajați) - un administrator clasa I (N. Dragomirescu), un preot (Gh.
Fizionomii urbane şi structuri etno-sociale din Moldova : (1864- 1938) by Alin Popa () [Corola-publishinghouse/Science/1172_a_2215]
-
10 gherete din lemn pentru debitul de carne, pește și zarzavat, pe terenul din strada Ocolul Vitelor din fața prăvăliei lui Moisă Mendel. Hala de victualii s-a aflat în administrarea directă a consiliului comunal Bacău, prin intermediul a trei angajați - un intendent și doi servitori. Marea majoritate a debitorilor de carne din această hală erau evrei. O listă din 1 august 1903 cu sumele încasate de Primăria Bacău din chiriile plătite de comercianți demonstrează limpede acest lucru. Din totalul de 30 de
Fizionomii urbane şi structuri etno-sociale din Moldova : (1864- 1938) by Alin Popa () [Corola-publishinghouse/Science/1172_a_2215]
-
același timp tendința de grupare a micilor proprietari liberi și extinderea marii proprietăți în profitul regelui, al aristocrației laice și al Bisericii. O parte din aceste imense domenii este cultivată direct pentru stăpîn, de sclavi pe care îi conduce un intendent, iar o altă parte este încredințată, cu plata în munci și arende, unor coloni sau unor sclavi împroprietăriți (*chasés). Pe aceste pămînturi cultivate, extinse în secolul al VII-lea datorită unei prime mișcări de defrișare, a început, în viața cotidiană
by Jean Carpentier, É. Carpentier, J.-M. Mayeur, A. TranoyJean Carpentier, François Lebrun, [Corola-publishinghouse/Science/965_a_2473]
-
amorsată de Mazarin după Frondă. Marile organe ale statului, clerul, nobilimea, parlamentele, sînt strict supravegheate. Guvernatorii de provincie, toți mari seniori, sînt invitați să locuiască la Curte. Stările provinciale, acolo unde există, și municipalitățile trebuie să accepte intervențiile constante ale intendentului. Într-adevăr, în toate provinciile, acesta deține de acum înainte puterea reală. Comisar ales cel mai adesea dintre raportorii la Consiliul de stat, intendentul de justiție, poliție și finanțe are puteri enorme care fac din el într-adevăr "regele prezent
by Jean Carpentier, É. Carpentier, J.-M. Mayeur, A. TranoyJean Carpentier, François Lebrun, [Corola-publishinghouse/Science/965_a_2473]
-
convertirea copiilor autorizată încă de la vîrsta de șapte ani. Acestei violențe legale i se adaugă în curînd violența militară a dragonadelor. Uzînd de un procedeu politic tradițional constînd în a impune o garnizoană de soldați indivizilor nesupuși sau rău-platnici, unii intendenți îi cazează pe dragoni la hughenoți, cel din Poitiers începînd din 1681, apoi cei din sud-vest în 1685. Siguri că nu sînt pedepsiți, acești "misionari încălțați cu cizme" se dezlănțuie și, în curînd, doar la vestea sosirii lor, convertirile se
by Jean Carpentier, É. Carpentier, J.-M. Mayeur, A. TranoyJean Carpentier, François Lebrun, [Corola-publishinghouse/Science/965_a_2473]
-
atunci în grija lui Fleury, care, devenit cardinal, va exercita, pînă la moartea sa, la nouăzeci de ani, în 1743, funcția de Prim Ministru. Sprijinindu-se la Versailles pe miniștri experimentați, ca Orry sau Maurepas, și în provincie pe excelenți intendenți, Fleury conduce aproape douăzeci de ani afacerile regatului, cu prudență și moderație, după metodele verificate ale colbertismului, preocupat să mențină pacea în exterior, ordinea și prosperitatea în interior. El susține eforturile lui Orry, controlor general al Finanțelor, care reușește să
by Jean Carpentier, É. Carpentier, J.-M. Mayeur, A. TranoyJean Carpentier, François Lebrun, [Corola-publishinghouse/Science/965_a_2473]
-
balenă! Dar ce, domnule, este oare intendentul spițer? și cu un foaie ea ăsta vrea să sufle viața înapoi în trupul unui om pe jumătate înecat? Ă Sper că nu, domnule, răspunse Starbuck. E o băutură cam slabă. Ă Da, intendentule! exclamă Stubb. O să te-nvățăm noi cum se tratează un harponist! Cară-te de-aici, cu hapurile tale de spițer! Vrei să ne otrăvești, ai? Ne-ați asigurat pe viață și vreți acum să ne omorîți pe toți și să
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
o lucrare asemănătoare În ceruri pentru Domnul nostru”4. Luther s-a revoltat Împotriva a ceea ce el considera a fi elitismul ascetismului preotesc și a argumentat că dacă Își Îndeplinesc cu credință Îndatoririle pământene - indiferent de chemare -, credincioșii servesc ca intendenți ai lui Dumnezeu și administratori ai creației Sale. Să ne reamintim că John Calvin a mers și mai departe decât Luther, chemându-i pe cedincioși să-și Îmbunătățească continuu situația lor În viața. În timp ce doctrina lui Calvin nu a intenționat
[Corola-publishinghouse/Science/2290_a_3615]
-
suficientă; existau, atunci, 21 ocale de carne (ceea ce revenea peste 600 g carne de bolnav în ziua vizitei). Inspectorii observă că "pânea și carnea se cumpără de două ori pe săptămână, precum și faptul că verdețurile din curtea ospiciului, după afirmația intendentului, vor fi insuficiente pentru un an. Bolnavii primesc mâncare suficientă: "mâncare zilnic are supă de carne și un fel de bucate de carne, cu excepția zilelor de post". Exista chiar sistemul unei alimentații după preferințele bolnavilor: "parte din bolnavi, Miercurea și
[Corola-publishinghouse/Science/1491_a_2789]
-
avis ca: Onorabila Epitropie Generală să trimită de urgență: mantale, căciuli (sic), bușmachii, a căror lipsă se simțește mai cu seamă fiind aproape de iernă". În afara medicilor care deserveau în continuare atât ospiciul, cât și spitalul din Tg. Neamț, în afara administratorului (intendent) și, probabil, a farmacistului Balomir, deja menționat, erau încadrați un număr de 14 "servitori". Existau la capacitatea ospiciului, care atunci cuprindea numai 59 bolnavi, "7 gardieni, 1 magazioner, 1 ajutor bucătar, 3 spălătorese, 1 portar, 1 vezeteu". Rezultă, de aici
[Corola-publishinghouse/Science/1491_a_2789]
-
cca. 4 ani, din octombrie 1881, când Thiron găsise o situație atât de bună la ospiciu, și până în mai 1885, situația se schimbase mult. Este probabilă o deficiență administrativă, gravă, pe care inspectorii Liteanu și Iulianov o pun pe seama fostului intendent, plecat sau, poate, destituit. Raportul lor menționează că: "De la Târgu Neamț am fost la monastirea Neamț unde am vizitat ospiciul de alienați. D-l medic și ajutor... își îndeplinesc datoriile de lucru. Noul Intendent lucrează cu activitate pentru îndreptarea neajunsurilor
[Corola-publishinghouse/Science/1491_a_2789]
-
și Iulianov o pun pe seama fostului intendent, plecat sau, poate, destituit. Raportul lor menționează că: "De la Târgu Neamț am fost la monastirea Neamț unde am vizitat ospiciul de alienați. D-l medic și ajutor... își îndeplinesc datoriile de lucru. Noul Intendent lucrează cu activitate pentru îndreptarea neajunsurilor și'ncurcăturilor lăsate de predecesorul său"67. Cu toate aceste străduințe, probabil de dată mai recentă, se constată o situație care justifică următoarea descriere din partea inspectorilor: "Stabilimentul se află cu desăvârșire în rea stare
[Corola-publishinghouse/Science/1491_a_2789]
-
Sunt mai multe sesizări de acest fel, demonstrând dezordinea existentă în ospiciu în ultimii săi ani; așa este cazul bolnavei Cristina Proca, care cere, la 8 august 1891, să i se elibereze "costul țigaretei ce s-a reținut la socoteala intendentului Ospiciului mănăstirii Neamțului, sumă ce se află depusă la D-lui Cassier al Cassei" cerere care primește rezoluția laconică "la dosar". Costul întreținerii varia de la 100 lei lunar Clasa I, la 35 lei lunar Clasa a III-a, Clasa a
[Corola-publishinghouse/Science/1491_a_2789]
-
a acestui ospiciu era deplorabilă din mai toate punctele de vedere: "nici până acum nu s-au dat papucii, colțunii și tulpanele", iar alimentația se făcea sui-generis: "dilnic gardianul însărcinat cu aceasta e obligat să se ducă la D-lui Intendent al Primăriei ca acesta să-i deie paralele alocate pe acea di, pentru nutrimentul alienaților și apoi să se ducă să cumpere". Infirmierii (gardienii) erau total necorespunzători, majoritatea lor fiind niște înrăutățiți care au epuizat toate slujbele înainte de a ajunge
[Corola-publishinghouse/Science/1491_a_2789]
-
vizitat în continuare tot de dr. Bottez În aceleași condițiuni a funcționat până în august 1884, când a fost probabil desființat, deși nu avem documente care să menționeze condițiile acestei desființări. Abia în 1885, la 25 ianuarie, primăria a trimis un intendent care a preluat obiectele rămase de la "Spitalul de alienați de peste Bariera Salhana", cum raportează intendentul. Capitolul s-a încheiat cu un inventar de 36 obiecte, între care 4 paturi cu mindire și perne de paie, o putină și un ceaun
[Corola-publishinghouse/Science/1491_a_2789]
-
mai ales potrivit unor categorii care reglează viața oricăror societăți omenești (putere, posesiune, dar și filantropie, justiție, ordine), a privi divinul ca suprem administrator al bunurilor omenești, de la cele mai nobile pînă la cele mai banale, a-l concepe ca intendent al tuturor sensurilor și treburilor publice și private pe scurt, un Dumnezeu căruia i se conferă doar atîta transcendență cît să rezolve satisfăcător problemele creaturii sale. Chiar în epocile de maturitate religioasă, via affirmativa, necomplementată de via negativa, ar fi
STILUL RELIGIEI ÎN MODERNITATEA TÎRZIE by ANCA MANOLESCU () [Corola-publishinghouse/Science/860_a_1739]
-
, Ion (10.XII.1900, Focșani - 26.X.1947, București), teatrolog, dramaturg și traducător. Era fiul Ioanei Sava, profesoară la Școala de Aplicații de pe lângă Școala Normală „Vasile Lupu” din Iași, și al lui Grigore Sava, funcționar comercial, devenit intendent al acestei școli. Urmează cursurile Liceului Internat, absolvind în 1920. Student la Facultatea de Drept a Universității ieșene, după obținerea licenței, în 1925, intră în barou. Cu un an înainte avusese prima expoziție de caricaturi. Abandonează avocatura și, cu un
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289518_a_290847]