359 matches
-
deci și pe teritoriul comunei Viișoara. De altfel ele se integrează marelui clastocarst sufozional prezent în sudul câmpiilor Boian și Burnas( Petre Coteț, Câmpia Română, Studiu de Geomorfologie aplicată, 1976, pag 163, fig 12 ) . Aceste crovuri ocupă 25 % din suprafața interfluviului, având suprafețe de la 1-2 ha până la 150 ha, cu adâncimi cuprinse între 1-5 m , frecvență mai mare a lor înregistrându-se în zonele centrală și sudică ale teritoriului. Numele acestor găvane provin de la diferite fenomene sau întâmplări petrecute, de la numele
Comuna Viișoara, Teleorman () [Corola-website/Science/301854_a_303183]
-
25ș 58' si 26ș 29' longitudine estică. Suprafața bazinului, de 459 km², reprezintă doar 0,16% din cea a țării și are următoarele limite: în N-NE - Valea Moldovei îl desparte de Podișul Moldovei, în V - Culmea Stânișoarei, în N - interfluviul ce reprezintă și cumpăna apelor care separă râurile Bogătași-Suha Mare de Slătioara și Râșca Mare, iar la S - înalțimile Culmii Pleșului, care constituie și limita administrativă între județele Neamț și Suceava. (2) Comuna Râșca, al cărei nucleu artistic, cultural și
Comuna Râșca, Suceava () [Corola-website/Science/301991_a_303320]
-
rând al apelor curgătoare, relieful orașului capătă aspect colinar-deluros. Altitudinea variază între 235 metri (în aval de confluența râului Suceava cu râul Siret) și 493 metri (Dealul Pleșa). Solurile brune, cu un orizont gros de humus, ocupă areale importante pe interfluviul Suceava-Siret, implicit și în Depresiunea Liteni. Suprafețele structurale sunt slab înclinate de la nord-vest spre sud-est și cunosc o dezvoltare importantă a solurilor podzolice brune. Caracteristicile solurilor extramontane favorizează îndeosebi cultura cartofului, cerealelor păioase, plantelor tehnice, porumb, etc. Aprecierea calității solurilor
Liteni () [Corola-website/Science/299252_a_300581]
-
Orașul este situat în sudul județului Gorj și s-a dezvoltat în jurul a două obiective industriale apărute în zonă: Termocentrala Turceni și Hidrocentrala Turceni. Întreaga activitate a micului oraș gravitează în jurul lor. Localitatea Turceni se întinde în mare parte pe interfluviul Jiului și al Jilțului. Ea se învecinează în partea de est cu comuna Plopșoru, la nord cu comuna Urdari, la vest cu comuna Negomir și Borăscu, la sud cu comuna Ionești, iar la sud-vest cu comuna Grozești din județul Mehedinți
Turceni () [Corola-website/Science/299956_a_301285]
-
m; t6 = 110-120 m; t7 = 130-140 m; t8 = 150-160 m) dispuse asimetric, în alternanță, pe trei sectoare: 1. Sectorul din regiunea de confluență a Mureșului cu Nirajul este distinct prin faptul că terasele celor două râuri formează extremitatea vestică a interfluviului dintre cele două ape. 2. Sectorul Ungheni-Chețani, caracterizat prin desfășurarea tuturor nivelelor de terase, care sunt dispuse preponderent pe partea stângă a văii. Afluenții râului au fragmentat acest sistem de terase, transformându-l în interfluvii cu aspect de poduri. 3
Râul Mureș () [Corola-website/Science/298852_a_300181]
-
râuri formează extremitatea vestică a interfluviului dintre cele două ape. 2. Sectorul Ungheni-Chețani, caracterizat prin desfășurarea tuturor nivelelor de terase, care sunt dispuse preponderent pe partea stângă a văii. Afluenții râului au fragmentat acest sistem de terase, transformându-l în interfluvii cu aspect de poduri. 3. În aval de Chețani asimetria teraselor se schimbă: cele medii și inferioare apar doar în câteva puncte pe partea stângă râului și sunt mai puțin extinse decât în sectorul din amonte. Această reducere este pusă
Râul Mureș () [Corola-website/Science/298852_a_300181]
-
surprinzătoare. În ansamblu, frunțile teraselor sunt slab schițate din cauza depunerilor de materiale coluvionale și a lucrărilor antropice. Urmare, racordurile sunt aproape imperceptibile, terasele trecând practic din una în alta. La nord de valea Bejanului, terasele apar ca nivele extinse pe interfluvii care coboară din dealurile Bejan, Roșilor și Moțar, după care se efilează până la dispariție spre intrarea râului în defileul de la Șoimuș. La vest de localitatea Deva, până la Zam, între Munții Poiana Ruscăi la sud, și Munții Apuseni (Munții Metaliferi) la
Râul Mureș () [Corola-website/Science/298852_a_300181]
-
sub suzeranitatea sau influența politică a Regatului Ungar, Regatului Polonez și Imperiului Otoman. În 1775, Imperiul Otoman cedează partea de nord-vest a Moldovei (denumită ulterior Bucovina), Imperiului Habsburgic, iar în 1812, în urma războiului ruso-turc din 1806-1812, partea de est, teritoriul interfluviului Prut - Nistru, este anexat de Imperiul Rus, fomând o nouă gubernie cu denumirea de Basarabia. În 1859 Principatul Moldovei se unește cu Țara Românească într-un singur stat, numit ulterior România. Basarabia se unește cu România în 1918, dar este
Istoria Moldovei () [Corola-website/Science/297920_a_299249]
-
sa se încadrează în intervalul hipsometric de 80-100 m, iar pantele nu depășesc valoarea de 2o. Fragmentarea este mai accentuată în jumătatea estică, unde se ajunge la 1-1,5 km/km2. Relieful câmpiei este constituit dintr-o succesiune de câmpuri (interfluvii) și văi (cu terase și lunci) care se succed de la nord către sud: Bucureștiul se află situat pe malurile râului Dâmbovița, ce se varsă în Argeș, afluent al Dunării. Mai multe lacuri se întind de-a lungul râului Colentina, în
București () [Corola-website/Science/296542_a_297871]
-
Căuești, Cioca-Boca, Poiana Șcheii, Satu Nou și Șcheia (reședința). Șcheia se numără printre puținele localități ale județului Iași care dețin o tradiție notabilă în arta sculpturii în piatră. Comuna se află în sudul județului, la limita cu județul Vaslui, pe interfluviul între râurile Stavnic și Rebricea. Este străbătută de șoseaua județeană DJ246, care duce spre vest la Drăgușeni, Ipatele și Țibănești și spre est la Scânteia și mai departe în județul Vaslui la Tăcuta și Codăești. De asemenea, prin vestul comunei
Comuna Șcheia, Iași () [Corola-website/Science/308115_a_309444]
-
limita sudică a acestuia fiind malul românesc al Dunării. La est se învecinează cu localitatea Dr. Tr. Severin (Mehedinți), la vest cu localitatea Socol (Caraș-Severin). La nord, de la confluența Nerei cu Dunărea, Vârfurile Tâlva Blidarului, Svinecea Mică și Mare, urmărește interfluviul Dunării format de afluenții acesteia. Se întinde pe o suprafață de aproximativ 115.665,8 ha, fiind unul dintre cele mai mari parcuri naturale din România (locul 2), având în componența sa 18 rezervații. Principala formă de relief sunt munții
Parcul Natural Porțile de Fier () [Corola-website/Science/306948_a_308277]
-
are un rol important în evoluția peisajului geografic. Alături de precipitații apele subterane alimentează rețeaua superficială. Apele subterane se împart în : - ape freatice, ce se găsesc în albia Moldovei și a pâraielor, în terase, glacisuri, deluvii de alunecare și pe unele interfluvii; - ape de stratificație, ce se găsesc la adâncimi destul de mari, peste 20 de metri. La locurile unde ies la suprafață se formează izvoare și chiar înmlăștiniri. Apele de suprafață aparțin integral bazinului hidrografic al Moldovei, mai exact în bazinul mijlociu
Comuna Valea Moldovei, Suceava () [Corola-website/Science/302009_a_303338]
-
și ca resurse ale subsolului. Sunt cunoscute aici numeroase structuri de hidrocarburi acoperite de o întinsă cuvertură piemontană pleistocenă. Este o câmpie de loess, cu altitudini între 90-120 m, coboară, în mod normal, cu o convexitate către SE. Sunt caracteristice interfluviile înguste, văile adânci cu terase locale, cu sate așezate în special pe văi, datorită lipsei de apă pe câmpuri sau prezenței acesteia la mari adâncimi. Energia reliefului depașește 50 m, iar meandrele adâncite se întâlnesc foarte des. Zona este deficitară
Valea Glavaciocului () [Corola-website/Science/302530_a_303859]
-
valori multianuale este cuprinsă între 15 și 19 zile, iar durata maximă de 50 de zile. Scurgerea lichidă a unor râuri autohtone are un caracter temporar, din cauza energiei de relief scăzute, prezenței depozitelor loessoide cu coeficient de infiltrare mai ridicat, interfluviilor sub formă de câmpuri netede cu pantă foarte slabă, existentei ariilor semiendoreice. O mare parte din apa rezultată din precipitații, care nu reușește să se scurgă, se infiltrează și alimentează pânzele freatice, iar o parte stagnează în crovuri, formând lacuri
Valea Glavaciocului () [Corola-website/Science/302530_a_303859]
-
culoare orientate spre S-E. În partea de N-E, relieful este alcătuit din dealuri scunde despărțite de văi largi și joase. În partea centrală și sudică este un relief de coline joase și o succesiune de dealuri prelungi cu interfluvii netede. Văile sunt adânci cu versanți înclinați, lărgindu-se spre sud. Pe versanți se evidențiază intense alunecări de teren. a. Podișul Sucevei este situat în partea de nord-vest, între granița cu Ucraina la nord (se prelungește chiar și dincolo de graniță
Podișul Moldovei () [Corola-website/Science/302538_a_303867]
-
din Ungaria. Alte nume sunt Hergye, Horga, Horgas. În Franța apare numele Hurgo, dar e posibil să fie doar o coincidență lexicala. Conform și cu toponimul, Dealul Hurgoi (642 metri altitudine), adăpostește Peșteră cu diaclaze din Dealul Hurgoi, situată la interfluviul Valea Porcului - Ronișoara, la vest de localitatea Rona de Sus, din județul Maramureș. Valea Hurgoi se varsă în râul Valea Ursului, afluent al râului Rona.
Hurgoi () [Corola-website/Science/302415_a_303744]
-
important centru economic, politico-militar și cultural-artistic al Țării Românești. Are o suprafață de ha. Orașul este situat pe o terasă înaltă de 260 m, deasupra văii Ialomiței, la limita dintre regiunea deluroasă subcarpatică și Câmpia Înaltă a Târgoviștei, care cuprinde interfluviul dintre râul Dâmbovița și râul Ialomița până la contactul cu „câmpia de divagare”, joasă și monotonă, fiind o prelungire a câmpiilor subcolinare. Câmpia este desprinsă din uniformitatea Câmpiei Române, Târgoviștea fiind așezată în sectorul subcolinar al acesteia, parte a câmpiei Piemontane
Târgoviște () [Corola-website/Science/298021_a_299350]
-
actuală este de Episcopia Ortodoxă a Dubăsarilor și a toată Transnistria și este parte componentă a Mitropoliei Basarabiei.Este înregistrată de Guvernul Republicii Moldova. În perioada celuii de-al doilea război mondial Patriarhia Română a desfășurat o lucrare misionară ortodoxă în interfluviul Nistru-Bug. Acest teritoriu plasat temporar sub administrația civilă română , având o suprafață totală de 29 733 km² și o populație de 2 326 266 de locuitori, a fost condus de Guvernământul Transnistriei și organizat în 13 județe (Ananiev, Balta, Berezovca
Misiunea Ortodoxă Română din Transnistria () [Corola-website/Science/309542_a_310871]
-
la est de Munții Trascăului, la sud, vest și nord de Munții Metaliferi. În această depresiune este așezată comuna Mogoș. Unitățile geomorfologice caracteristice localității sunt în general asemănătoare cu celelalte din Munții Apuseni apărând sub forma pantelor, teraselor, versanților și interfluviilor. Pantele au o mare varietate. Modul lor de grupare se statornicește după gradul de înclinare, oglindind toate caracteristicele etapelor succesive de moderare a reliefului și particularităților morfoclimatice. Dacă pantele cu cele mai mici înclinări 5-10° reprezintă păduri netede ale interfluviilor
Comuna Mogoș, Alba () [Corola-website/Science/310094_a_311423]
-
interfluviilor. Pantele au o mare varietate. Modul lor de grupare se statornicește după gradul de înclinare, oglindind toate caracteristicele etapelor succesive de moderare a reliefului și particularităților morfoclimatice. Dacă pantele cu cele mai mici înclinări 5-10° reprezintă păduri netede ale interfluviilor, resturi ale suprafețelor de netezire, valorile lor cresc spre văile principale la 10-30°, ajungând în unele locuri la 40° sau chiar mai mult. Versanții au în general o expoziție sud-estică în unele părți mai domoale, favorizând așezarea de cătune sau
Comuna Mogoș, Alba () [Corola-website/Science/310094_a_311423]
-
acestei zone din țara noastră. Peisajul (valori ecologice) Botanica conservă o specie ocrotită, de mare efect peisagistic, narcisa (Narcissus stellaris), numită de localnici rușculița sau lusca. Rezervația se afla în Munții Metaliferi, la est de vârful Vâlcoi (1348 m), pe interfluviul dintre Valea Negrilesii și Valea Grozei. Poienile cu narcise ocupa culmea și versantul nord-vestic al Dealului Buciumanilor, la altitudini cuprinse între 1150 si 1250 m; după o mică întrerupere, ele se continuă pe versantul nord-estic al muntelui Vâlcoi. Rezervația este
Comuna Mogoș, Alba () [Corola-website/Science/310094_a_311423]
-
DN2C). Într-o lucrare a lui Lazăr Băciuiu, așezarea sa la limita între Bărăganul Călmățuiului și Câmpia Gherghiței se arată că cea din urmă „ocupă partea de vest a județului Buzău, spre județul Prahova, iar Câmpia Bărăganului de Mijloc ocupă interfluviul dintre Călmățui și Ialomița. Partea din dreapta Călmățuiului este ocupată de o fâșie lată de nisipuri de la Smeeni și Florica până la Pogoanele și Padina”. Teritoriul administrativ se întinde pe o suprafață de . Distanțele față de satele vecine sunt destul de mari. Distanța până la
Florica, Buzău () [Corola-website/Science/310272_a_311601]
-
și Smârdan. Satul cel mai apropiat este satul Smârdan, situat în partea de sud-est a satului Florica, iar distanța este de 6 km. Satul Florica se află în partea de vest a Câmpiei Gherghița, în unul dintre cele mai importante interfluvii ale Câmpiei Române (zona dintre Ialomița și Călmățui). Relieful se caracterizează prin „linii întinse și suprafețe tabulare care se pierd fără vre-o denivelare importantă”. Depresiunile întâlnite în cuprinsul teritoriului Florica sunt de mărimi reduse și forme diferite, izolate și
Florica, Buzău () [Corola-website/Science/310272_a_311601]
-
Prima sa mare călătorie o începe în 1853, urcând în amonte pe fluviul Zambezi fiind însoțit de 160 negri în 33 de bărci. Înaintează până la 12° latitudine sudică, pătrunde pe un afluent vestic și, la 11° latitudine sudică, depășind un interfluviu puțin înalt, intră în bazinul fluviului Congo, continundu-și drumul până pe țărmul Oceanului Atlantic la Luanda (31 mai 1854). După un scurt popas navighează la amonte pe râul Congo până la izvoarele sale, trece în bazinul lui Zambezi și coborând pe marele fluviu
David Livingstone () [Corola-website/Science/309131_a_310460]
-
suprateran. DN2 iese din Buzău în apropierea intersecției cu strada care iese din acest oraș și trece râul Buzău pe Podul Mărăcineni, de unde drumul continuă spre Râmnicu Sărat. După ce trece râul Câlnău, drumul începe să urce pe dealurile ce formează interfluviul dintre bazinul hidrografic al Buzăului și cel al râului Râmnicu Sărat, interfluviu pe care îl traversează în dreptul punctului denumit "Crucea Comisoaiei", o curbă dublă în pantă cu pericol de accidente și în care iarna viscolul acumulează zăpadă, făcând circulația dificilă
DN2 () [Corola-website/Science/309852_a_311181]