964 matches
-
cazul interjecțiilor "iată" predicativă urmată de complementul ei direct ("Iată casa!"), "ia" urmată de un verb la imperativ sau conjunctiv ("Ia vezi!, Ia să vedem!") și "hai" urmată de conjunctiv: "Hai să mergem!". Mai rar decât alte părți de vorbire, interjecția poate fi cuvânt bază în formarea de cuvinte. Unul din procedee pentru aceasta este conversiunea: "of" (interjecție) > "un of", "oful" (substantiv). Alt procedeu este derivarea, prin care se formează direct verbe: "a se văicări" (< "vai"), "a înhăța" (< "haț"). De la acestea
Interjecție () [Corola-website/Science/309903_a_311232]
-
imperativ sau conjunctiv ("Ia vezi!, Ia să vedem!") și "hai" urmată de conjunctiv: "Hai să mergem!". Mai rar decât alte părți de vorbire, interjecția poate fi cuvânt bază în formarea de cuvinte. Unul din procedee pentru aceasta este conversiunea: "of" (interjecție) > "un of", "oful" (substantiv). Alt procedeu este derivarea, prin care se formează direct verbe: "a se văicări" (< "vai"), "a înhăța" (< "haț"). De la acestea se pot deriva mai departe substantive, de exemplu "văicăreală", "văitat".
Interjecție () [Corola-website/Science/309903_a_311232]
-
rând datorită unui consum ridicat de cafeină. Părinții săi dețin o cafenea însă ei sunt convinși că micuțul suferă de sindromul ADHD. De fiecare dată când Tweek are o problemă, aceștia îi oferă cafea. Tweek tremură și repetă fraze sau interjecții precum "Prea multă presiune!", "GAH", "Oh, Doamne!" ceea ce îl face să iasă în evidență față de celelalte personaje secundare. După ce Kenny revine la finalul sezonului doi, în episodul "Red Sleigh Down", Tweek rămâne un personaj de fundal. Este ușor de identificat
Lista personajelor din South Park () [Corola-website/Science/334825_a_336154]
-
Un fenomen actual este că în chat nu se dă importanță utilizării unei limbi corecte din punct de vedere sintactic sau ortografic. Greșelile de tastare și gramaticale sunt frecvente. Caracteristic la chaturi este folosirea extensivă a anacolutelor, aposiopezelor, abrevierilor, elipselor, interjecțiilor precum și a expresiilor tipice de argou (slang). Semnele de punctuație și majusculele lipsesc deseori. În schimb se recurge des la emotigrame [ de ex. :-), ;-) sau :-o) ] sau și la acronime nestandardizate din engleză (ca de ex. "lol" de la "laughing out loud
Argou () [Corola-website/Science/302505_a_303834]
-
repartizează în felul următor: Observații: Din punctul de vedere al părților de vorbire există o mare diferență cantitativă între substantive și celelalte cuvinte. Primele reprezintă 90 % din împrumuturi, pe când verbele 6 %, adjectivele 3 %, adverbele ceva mai puțin de 1 %, iar interjecții sunt numai șase. Cele mai vechi împrumuturi sunt date de suprastratul germanic. Unele cuvinte germanice intraseră deja în latină înainte ca aceasta să pătrundă în Galia și să asimileze limba galilor. Asemenea cuvinte sunt , care a dat în franceză "savon
Lexicul limbii franceze () [Corola-website/Science/331267_a_332596]
-
semantic după engl. "to support". Cuvintele create spontan nu au la bază elemente moștenite sau împrumutate, ci exprimarea sentimentelor prin manifestări sonore spontane, imitarea unor zgomote sau sugerarea prin anumite complexe sonore a unor conținuturi afective suplimentare pe lângă conținuturi noționale. Interjecțiile create spontan sunt la origine manifestări sonore nearticulate, care exprimă bucurie, durere, mânie, mirare, decepție etc., care cu timpul s-au fixat într-o anumită formă sonoră articulată. Unele, din cauza originii lor, sunt asemănătoare în diferite limbi, fără să fie
Lexicul limbii franceze () [Corola-website/Science/331267_a_332596]
-
sonore nearticulate, care exprimă bucurie, durere, mânie, mirare, decepție etc., care cu timpul s-au fixat într-o anumită formă sonoră articulată. Unele, din cauza originii lor, sunt asemănătoare în diferite limbi, fără să fie vorba de împrumuturi. Exemple de asemenea interjecții sunt în franceză "ah", "hé", "oh", "pst" etc. Pe lângă interjecțiile de acest fel există și unele create prin conversiune din alte părți de vorbire (vezi mai jos). Onomatopeele imită zgomote prin complexe sonore compuse din sunete ale limbii. Unele sună
Lexicul limbii franceze () [Corola-website/Science/331267_a_332596]
-
care cu timpul s-au fixat într-o anumită formă sonoră articulată. Unele, din cauza originii lor, sunt asemănătoare în diferite limbi, fără să fie vorba de împrumuturi. Exemple de asemenea interjecții sunt în franceză "ah", "hé", "oh", "pst" etc. Pe lângă interjecțiile de acest fel există și unele create prin conversiune din alte părți de vorbire (vezi mai jos). Onomatopeele imită zgomote prin complexe sonore compuse din sunete ale limbii. Unele sună la fel sau aproximativ la fel în mai multe limbi
Lexicul limbii franceze () [Corola-website/Science/331267_a_332596]
-
fost preluat în mai multe dialecte locale cât și mai târziu în limba slavonă. Un proverb popular spune: "Mai bine să crape rânza de cât să rămâie (nemâncată) brânza". Pascu, Beiträge, 8, a sugerat mai întâi o posibilă derivație de la interjecția "bîr" ori "ber", idee însolită, dar care a fost totuși preluată de Lahovary, cu circumstanța de a o fi combinat cu "rânză", și de a considera cuvintele ca provenind din fondul lingvistic anterior influenței indo-europene. El a scris apoi despre
Brânză () [Corola-website/Science/297449_a_298778]
-
unități suprasegmentale: fiecare dintre acestea putîndu-se realiza fonetic în mai multe moduri echivalente fonologic. Lipsesc așadar din inventarul fonematic al limbii române numeroase vocale și consoane, clicuri, croneme, tonuri etc. Astfel de aspecte fonetice pot apărea totuși de exemplu în interjecții, pronunții idiolectice, regionale sau arhaice, ori în împrumuturi neadaptate. Unitățile segmentale sînt sunetele simple (vocale și consoane) din care se alcătuiesc silabele și apoi cuvintele. Din punct de vedere funcțional, existența a două categorii distincte de sunete --- vocale și consoane
Fonologia limbii române () [Corola-website/Science/304927_a_306256]
-
onomatopeice au o motivație naturală, de aceea sunt excepții de la regula conform căreia semnul lingvistic este în general arbitrar, adică nu există legătură între forma sonoră și ceea ce redă. În gramaticile limbii române onomatopeele sunt considerate o grupă distinctă în cadrul interjecțiilor. La fel și în gramatici ale limbii franceze, ale limbii sârbe, ale limbii croate. În gramatici ale limbii maghiare se observă o ezitare în această privință. De exemplu Gerstner 2006 tratează într-un subcapitol interjecția, în care nu amintește de
Onomatopee () [Corola-website/Science/316388_a_317717]
-
considerate o grupă distinctă în cadrul interjecțiilor. La fel și în gramatici ale limbii franceze, ale limbii sârbe, ale limbii croate. În gramatici ale limbii maghiare se observă o ezitare în această privință. De exemplu Gerstner 2006 tratează într-un subcapitol interjecția, în care nu amintește de onomatopee, și în alt subcapitol cuvintele (verbe, substantive) onomatopeice, în care pomenește în treacăt de „interjecții onomatopeice”. Jászó 2007 tratează separat interjecția și onomatopeea ca pe două categorii de cuvinte propoziții, dar apare și la
Onomatopee () [Corola-website/Science/316388_a_317717]
-
gramatici ale limbii maghiare se observă o ezitare în această privință. De exemplu Gerstner 2006 tratează într-un subcapitol interjecția, în care nu amintește de onomatopee, și în alt subcapitol cuvintele (verbe, substantive) onomatopeice, în care pomenește în treacăt de „interjecții onomatopeice”. Jászó 2007 tratează separat interjecția și onomatopeea ca pe două categorii de cuvinte propoziții, dar apare și la ea termenul „interjecție onomatopeică” într-un capitol despre limbajul copiilor. Aceeași ezitare se reflectă și în dicționare de lingvistică. De exemplu
Onomatopee () [Corola-website/Science/316388_a_317717]
-
o ezitare în această privință. De exemplu Gerstner 2006 tratează într-un subcapitol interjecția, în care nu amintește de onomatopee, și în alt subcapitol cuvintele (verbe, substantive) onomatopeice, în care pomenește în treacăt de „interjecții onomatopeice”. Jászó 2007 tratează separat interjecția și onomatopeea ca pe două categorii de cuvinte propoziții, dar apare și la ea termenul „interjecție onomatopeică” într-un capitol despre limbajul copiilor. Aceeași ezitare se reflectă și în dicționare de lingvistică. De exemplu în Bussmann 1998 se afirmă că
Onomatopee () [Corola-website/Science/316388_a_317717]
-
nu amintește de onomatopee, și în alt subcapitol cuvintele (verbe, substantive) onomatopeice, în care pomenește în treacăt de „interjecții onomatopeice”. Jászó 2007 tratează separat interjecția și onomatopeea ca pe două categorii de cuvinte propoziții, dar apare și la ea termenul „interjecție onomatopeică” într-un capitol despre limbajul copiilor. Aceeași ezitare se reflectă și în dicționare de lingvistică. De exemplu în Bussmann 1998 se afirmă că „interjecțiile au adesea caracteristici onomatopeice”, dar onomatopeea nu este definită ca o categorie a interjecției. Nici
Onomatopee () [Corola-website/Science/316388_a_317717]
-
și onomatopeea ca pe două categorii de cuvinte propoziții, dar apare și la ea termenul „interjecție onomatopeică” într-un capitol despre limbajul copiilor. Aceeași ezitare se reflectă și în dicționare de lingvistică. De exemplu în Bussmann 1998 se afirmă că „interjecțiile au adesea caracteristici onomatopeice”, dar onomatopeea nu este definită ca o categorie a interjecției. Nici la Dubois 2002 onomatopeea nu apare ca o categorie a interjecției, dar în articolul „"interjection"” se afirmă că unele interjecții provin din onomatopee. Crystal 2008
Onomatopee () [Corola-website/Science/316388_a_317717]
-
termenul „interjecție onomatopeică” într-un capitol despre limbajul copiilor. Aceeași ezitare se reflectă și în dicționare de lingvistică. De exemplu în Bussmann 1998 se afirmă că „interjecțiile au adesea caracteristici onomatopeice”, dar onomatopeea nu este definită ca o categorie a interjecției. Nici la Dubois 2002 onomatopeea nu apare ca o categorie a interjecției, dar în articolul „"interjection"” se afirmă că unele interjecții provin din onomatopee. Crystal 2008 nu are articol despre onomatopee și nu o amintește în articolul despre interjecție. Nu
Onomatopee () [Corola-website/Science/316388_a_317717]
-
reflectă și în dicționare de lingvistică. De exemplu în Bussmann 1998 se afirmă că „interjecțiile au adesea caracteristici onomatopeice”, dar onomatopeea nu este definită ca o categorie a interjecției. Nici la Dubois 2002 onomatopeea nu apare ca o categorie a interjecției, dar în articolul „"interjection"” se afirmă că unele interjecții provin din onomatopee. Crystal 2008 nu are articol despre onomatopee și nu o amintește în articolul despre interjecție. Nu este clarificat nici dacă sunt onomatopee sau interjecții manifestările sonore omenești nearticulate
Onomatopee () [Corola-website/Science/316388_a_317717]
-
Bussmann 1998 se afirmă că „interjecțiile au adesea caracteristici onomatopeice”, dar onomatopeea nu este definită ca o categorie a interjecției. Nici la Dubois 2002 onomatopeea nu apare ca o categorie a interjecției, dar în articolul „"interjection"” se afirmă că unele interjecții provin din onomatopee. Crystal 2008 nu are articol despre onomatopee și nu o amintește în articolul despre interjecție. Nu este clarificat nici dacă sunt onomatopee sau interjecții manifestările sonore omenești nearticulate sinonime cu cuvinte propoziții din alte clase lexico-gramaticale, de
Onomatopee () [Corola-website/Science/316388_a_317717]
-
a interjecției. Nici la Dubois 2002 onomatopeea nu apare ca o categorie a interjecției, dar în articolul „"interjection"” se afirmă că unele interjecții provin din onomatopee. Crystal 2008 nu are articol despre onomatopee și nu o amintește în articolul despre interjecție. Nu este clarificat nici dacă sunt onomatopee sau interjecții manifestările sonore omenești nearticulate sinonime cu cuvinte propoziții din alte clase lexico-gramaticale, de exemplu cea transcrisă în maghiară "ühüm", iar în română „îhî”, având funcția lui „da”. Jászó 2007 le consideră
Onomatopee () [Corola-website/Science/316388_a_317717]
-
ca o categorie a interjecției, dar în articolul „"interjection"” se afirmă că unele interjecții provin din onomatopee. Crystal 2008 nu are articol despre onomatopee și nu o amintește în articolul despre interjecție. Nu este clarificat nici dacă sunt onomatopee sau interjecții manifestările sonore omenești nearticulate sinonime cu cuvinte propoziții din alte clase lexico-gramaticale, de exemplu cea transcrisă în maghiară "ühüm", iar în română „îhî”, având funcția lui „da”. Jászó 2007 le consideră „înrudite cu interjecțiile”, iar pentru Balogh 1971 sunt onomatopee
Onomatopee () [Corola-website/Science/316388_a_317717]
-
clarificat nici dacă sunt onomatopee sau interjecții manifestările sonore omenești nearticulate sinonime cu cuvinte propoziții din alte clase lexico-gramaticale, de exemplu cea transcrisă în maghiară "ühüm", iar în română „îhî”, având funcția lui „da”. Jászó 2007 le consideră „înrudite cu interjecțiile”, iar pentru Balogh 1971 sunt onomatopee. Tot de problema delimitării ține și statutul cuvintelor prin care se cheamă, se mână sau se gonesc animale. În gramaticile care includ onomatopeele printre interjecții, acestea sunt și ele incluse aici, Jászó le include
Onomatopee () [Corola-website/Science/316388_a_317717]
-
funcția lui „da”. Jászó 2007 le consideră „înrudite cu interjecțiile”, iar pentru Balogh 1971 sunt onomatopee. Tot de problema delimitării ține și statutul cuvintelor prin care se cheamă, se mână sau se gonesc animale. În gramaticile care includ onomatopeele printre interjecții, acestea sunt și ele incluse aici, Jászó le include printre interjecții, iar pentru Gerstner 2006 „constituie o grupă specială a interjecțiilor și a onomatopeelor”. Onomatopeele pot imita: Onomatopeele se folosesc deseori repetate, uneori cu aceeași formă, alteori cu forme ușor
Onomatopee () [Corola-website/Science/316388_a_317717]
-
pentru Balogh 1971 sunt onomatopee. Tot de problema delimitării ține și statutul cuvintelor prin care se cheamă, se mână sau se gonesc animale. În gramaticile care includ onomatopeele printre interjecții, acestea sunt și ele incluse aici, Jászó le include printre interjecții, iar pentru Gerstner 2006 „constituie o grupă specială a interjecțiilor și a onomatopeelor”. Onomatopeele pot imita: Onomatopeele se folosesc deseori repetate, uneori cu aceeași formă, alteori cu forme ușor diferite: "gogâlț-gogâlț", "pif-paf-puf". Unii lingviști le consideră cuvinte compuse. Sunetele și
Onomatopee () [Corola-website/Science/316388_a_317717]
-
și statutul cuvintelor prin care se cheamă, se mână sau se gonesc animale. În gramaticile care includ onomatopeele printre interjecții, acestea sunt și ele incluse aici, Jászó le include printre interjecții, iar pentru Gerstner 2006 „constituie o grupă specială a interjecțiilor și a onomatopeelor”. Onomatopeele pot imita: Onomatopeele se folosesc deseori repetate, uneori cu aceeași formă, alteori cu forme ușor diferite: "gogâlț-gogâlț", "pif-paf-puf". Unii lingviști le consideră cuvinte compuse. Sunetele și zgomotele sunt redate la fel sau asemănător într-un număr
Onomatopee () [Corola-website/Science/316388_a_317717]