970 matches
-
verbal preferat este viitorul. Se folosește în: profeții, horoscop, meteo. 7) Dialogul (conversația) Implică acte comisive (promisiuni, amenințări), acte vocative, retroactive, de satisfacție. O variantă aparte a conversației este monologul. El conține indici dialogali, dar cu sine: întrebări retorice, dileme, interjecții, reacții. 8) Figurativul Îl întâlnim ca atare foarte rar în presă. În schimb, e bine reprezentat în slogan, graffiti și proverb. 9) Discursul polemic Act reactiv, polemica exprimă dezacordul, contestarea. Are mai multe trăsături de bază: dezacordul; falsificarea conținutului; natura
Tehnici de redactare în presa scrisă by Sorin Preda () [Corola-publishinghouse/Science/2252_a_3577]
-
cu titlul „Ciolanul”. Alături de acest substantiv, stă - nevăzut și totuși prezent - un întreg discurs despre moralitatea politică, despre goana după câștig a unora. Prin uz, prin context, prin aluzie, unele cuvinte sunt capabile să genereze sens și semnificație. Este cazul interjecțiilor folosite ca titlu: Ah, Of, Oups, Sttt, Zdrang etc. Prin ele însele, pot suplini un întreg comentariu. Să nu fie banal. „Opoziția critică guvernul” este un titlu previzibil și neinteresant. Nu același lucru se poate spune despre situația inversă: „Opoziția
Tehnici de redactare în presa scrisă by Sorin Preda () [Corola-publishinghouse/Science/2252_a_3577]
-
cele mai fine amănunte, acesta fiind un element catalizator în alternarea lor pentru a crea efectul comic. De asemenea, operele sale abundă de notări onomatopeice, care, venite din partea unor personaje aparent serioase, stârnesc amuzament. În fragmentele dialogate sunt utilizate exclamații, interjecții, proverbe și zicători, rime, juxtapuneri și anacolute, ce conturează un stil impregnat cu mult umor și care își are un scop bine precis: cel de a pune într-o lumină favorabilă orice element marcant al textului, indiferent de menirea sa
Convertirea grotescului în comic la Ion Creangă. In: CATALOG Sincretismul artelor 1 by Amalia Bartha, Ilinca Busuioc, Ana-Maria Dogaru, Anca-Ioana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/425_a_948]
-
nemulțumire sau când nervii mei mă chinuiau mai ascuțit. Să aflu adevărul după niște frânturi de adevăr care pot fi interpretate în atâtea feluri. Greutatea vine mai ales din neputința de a putea clasa toate amintirile. Sunt doar vorbe, priviri, interjecții care nu se leagă de nici un eveniment. Nu știu în ce ordine s-au produs ele, și astfel nu voi izbuti să dau o consistență precisă descoperirilor mele. Voi forma o ființă statică compusă din sute de exclamări trădătoare, care
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
noastră viitoare! De ce vorbele cauzate de suferințe, deci cele mai autentice, se contrazic între ele? Orice logică le lipsește. Poate că în momentul suferinței vorbele ies la întîmplare, nu trebuie să pui mare valoare pe sensul lor. Uneori întrebuințezi numai interjecții. Eu o surprind deseori pe Ioana contrazicîndu-se cu toate că se chinuie veritabil. Ioana, dacă ar fi mai calmă, n-ar putea să facă aceleași constatări asupra mea? - Am acceptat ca totul să se petreacă iute, să nu mai prelungesc o situație
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
o plimbare. M-a dus la o cabină telefonică pe Mount Pleasant și m-a lăsat să aștept la ceva distanță, sunând pe cineva. Conversația a durat cam cinci minute, timp în care Tim arăta nerăbdător și continua să scoată interjecții pe care persoana cu care vorbea părea că le ignoră. După asta a închis, a venit la mine și mi-a zis: —OK, o să am extrasele mâine dimineață. O să ți le trimit printr-un curier. Am să le trec la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2162_a_3487]
-
pline de volănașe, cu pălărioare de pai cu multe panglici și dantele, cu eșarfe lungi, vișinii sau roșii, spânzurându-i pe umeri. Fardată gros, tencuită, cu buze intens rujate în tonuri maronii. Vorbea subțire, pisicit, alintându-se parcă, cu multe interjecții și mirări din te miri ce. Venea, de obicei, la „Spicul“, unde, rezemată de perete, în dreptul câte unei măsuțe cu picior, aștepta să i se ofere câte o chiflă și un iaurt. Nu cerea, dar te privea atât de galeș
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
trădare? Brânzovenescu: De-aia noi astăzi când am mirosit cevacumva... Farfuridi: Ceva-cumva. Trahanache: Ceva-cumva? Brânzovenescu:Dacă e ceva la mijloc... Farfuridi: Ceva la mijloc... Trahanache: Ceva la mijloc?” Comicul scenei provine din gesticulație, din mimică, din semne de exclamație, din interjecții și puncte de suspensie. Într-o lume a haosului și pseudoordinii, personajele nu pot acționa, ci sunt acționate, devin marionete. Nu întâmplător, Caragiale denumește personajele „oamenii dramaturgului”, „păpușile” lui. S-a observat că dramaturgul avea predilecție spre coordonarea spațiului comic
PERSONAJUL COMIC ÎN TEATRUL LUI I. L. CARAGIALE by Aurora Ștefan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/380_a_592]
-
mulți alții. Apoi nota că pop Își are originea În limba bulgară, că popa vine, normal, din slavă, popu, dar aducea În discuție și un cuvânt cu etimologie necunoscută, popândău, În formarea căruia era sigur că se amestecase și o interjecție și asta era, după el, o povadă sigură a vechimii cuvântului. Zicea că popândău existase mai Întâi În locuțiunea formată de la interjecție și că asta desemna un „mod anume de a se așeza, de a sta drept, de a țâșni
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
-
discuție și un cuvânt cu etimologie necunoscută, popândău, În formarea căruia era sigur că se amestecase și o interjecție și asta era, după el, o povadă sigură a vechimii cuvântului. Zicea că popândău existase mai Întâi În locuțiunea formată de la interjecție și că asta desemna un „mod anume de a se așeza, de a sta drept, de a țâșni, de a izbucni, de a sări drept În picioare, de a rezista, de a fi de neclintit“. De aici insista pe sensul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
-
acel specific românesc care, numai la noi și în limba noastră au rodit multiple valori semantice de suflet. Doina, în * Ion Popescu-Sireteanu, Cuvinte românești fundamentale, vol. I, Ediția a II-a revăzută, Editura Alfa, Iași, 2007. limba noastră pornind ca interjecție, a parcurs un lung traseu până a fi substantivul „doina” de astăzi, cântând dorul, bucuria, iubirea și ura, suferința și întristarea, ea fiind cântecul suferințelor sufletului românesc. Doina e poezia însingurării și a dorului, e glas de jale și de
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII (CĂLĂTORIA CONTINUĂ). In: Călător... prin vâltoarea vremii(călătoria continuă) by Alexandru Mănăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/561_a_770]
-
pe loc și nu avea de gând să-și părăsească locul. Babic se așeză atunci ostentativ chiar în fața francezului. ― Mă rog, mă rog! Sunt un om de lume. Înțeleg că e vorba de niscaiva secrete amoroase. Se îndepărtă, punctându-și interjecțiile de nemulțumire cu sunetul bastonului. Asvadur își apropie gura de urechea prințului. Dar erau multe urechi exersate în acel atelier. Și Dante Negro schimbă o privire cu D’Autrey. Ceea ce tocmai aflaseră era deosebit de important. Kutuzov convocase ambele delegații într-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
Manuscrisul de la Samarkand, că ea cuprindea catrenele scrise de poet cu propria-i mână, la care fusese adăugată, pe margini, o cronică. Mi-a istorisit mai cu seamă pe ce căi ocolite Îi parvenise Manuscrisul. — Good Lord!1 Pioasa mea interjecție englezească Îi smulse vărului Henri un hohot de râs triumfător, ea era dovada că recele meu scepticism se risipise și că, de atunci Înainte, aveam să să-i sorb fiecare cuvânt. Se grăbi să profite. — Bineînțeles, nu-mi amintesc mare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
atenție, Într-un punct imprecis al spațiului, te făcea să te simți ca și cum tu, până atunci, te-ai fi fixat În mod obtuz asupra singurului punct lipsit de importanță. Dar nu era numai privirea. Cu vreun gest, cu o singură interjecție, Belbo avea puterea de a te muta În altă parte. Vreau să spun, să presupunem că tu te chinuiai să demonstrezi cum Kant realizase cu adevărat revoluția copernicană a filosofiei moderne și-ți puneai soarta-n joc pe afirmația asta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
și considerente care s-o justifice. Ce va fi, se va vedea atunci când va fi să fie... Acuma Miron, plimbîndu-se prin odaie, auzea afară glasurile care-i spuneau că a sosit momentul hotărâtor. Lângă o fereastră, Isbășescu privea înfrigurat, cu interjecții de spaimă. Își zicea că ar trebui să iasă, să-i întîmpine, dar amâna mereu, parcă fiece minut de întîrziere ar fi fost un câștig pentru dânsul. Afară, zgomotul de pași și de glasuri se întețea. Mulțimea se revărsase din
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
Nu, că nu-s așa de prost să ies cu ea pe stradă!... - Te-a concediat patronul? - Nu, că mă are de bine!... - Te-ai urcat beat la volan și ai făcut accident?... - Nu!... Și dă din cap, scoțând o interjecție. - Te-ai dus acasă din nou beat și te-ai certat cu nevastă-ta, ai pierdut din nou la pocher și când ți-a reproșat, ai bătuto. Spune drept, dacă n-am dreptate. E ceva cu legea nouă. Poți să
Pensionariada by Corneliu Văleanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91844_a_92866]
-
fi cel din urmă, pe care îl trăiește ca atare. De aceea, observă atent recuzita și-și confecționează butaforia, unde, cu grijă, îl include și pe domnul freud, pe care urmează să îl cheme la o ședință de noapte, iar interjecțiile care urmează (he he he), mefistofelice parcă, sunt în ton cu toată atmosfera de acum, în care omul are șansa ori ghinionul să pășească definitiv între demoni și îngeri, chiar dacă, faustic (sau blagian!), ar putea să clameze: Oprește, clipă! Se
Aventura lecturii : poezie română contemporană by Mioara Bahna () [Corola-publishinghouse/Imaginative/367_a_1330]
-
așa fără urmă și fără nici-un farmec. // Și poezia promisă tot o aștept, dar ea nu mai vine, ah! Zgrăbunțule, de ce nu poți tu ține nici măcar micele promisiuni! Ah! Mimi (tare am gust de suspinat, îi putea vedea din multele interjecții câte le întrebuințez) atât de bine te-am înțeles și-atît de bine te cunosc, în păturile cele mai ascunse chiar ale inimii tale, încît sunt singura ființă care-ți scuz și esplic toate neajunsurile perfectei tale ființi. Dar cu Camera
Opere 16 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295594_a_296923]
-
să le salte-nemurire și în vraja zeilor. Îmbătați de epitete și metafore sublime sari batardele străine și catalecticele rime cu idei unduitoare, iar dactilele moderne cu a lor nemărginire cântă în duete blânde liminare portamente potențate în tărie sintagme și interjecții într-o topică sinistră și obții din nemurire mercantilice versete.
Tremur final by Aurel Avram Stănescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83706_a_85031]
-
al „sănătății” organice, al unității și clarității formelor. Capitolul despre poetica anarhică identifică drept erezii „adjectivismul paradoxal și inestetic”, metaforismul excesiv, predilecția pentru metafora decorativă în detrimentul celei organice, eliminarea verbului în favoarea substantivului, predilecția pentru verbul la infinitiv și pentru numeral, „interjecții onomatopoetice”. „Disoluția gîndirii” - scopul poeților anarhici - „începe cu disoluția sintaxei” și cu „incoherența ca postulat artistic”, scrie Const. I. Emilian, care sancționează astfel eliptismul („rejetul sintactic”) și deplînge „suprimarea rimei și mai ales a ritmului (expresie a versului clasic) avînd
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
Thomas și Jespers că vor Întîlni - iubiri mortale. Thomas și Ingrid se căutau, nu cu Înfrigurare; tăcerile lor prelungite țineau locul vorbelor, femeia s-ar fi mulțumit cu puține, doar cîteva sunete. Un fel de semnal; te iubesc devenise aproape interjecție, o exclamație În jocul cuplurilor În formare; Thomas nu credea că va rosti vreodată vorbele magice. Ar fi fost și caraghios; considera expresia tocită; definea stări extatice, trecătoare, precum un aaaaaaaaah din finalul unei partide oarecare de sex. Thomas și
După Sodoma by Alexandru Ecovoiu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/869_a_1561]
-
de paradigmă din domeniul științelor formale (logico-matematice) și, respectiv, despre evoluția dramatică a științelor experimentale (fizica, în primul rând, dar și biologia, genetica etc.). Pentru a marca în panorama științelor exacte remarcabila „congruență stilistică” a acestor demersuri separate, vom etala interjecțiile cognitive proprii „geniului modernității târzii” (H.-R. Patapievici). Scena matematicii a găzduit între a doua jumătate a secolului al XIX-lea și prima jumătate a secolului XX evenimente de mare importanță în procesul abandonării raționalității iluministe, cu toate tendințele sale
[Corola-publishinghouse/Science/1998_a_3323]
-
la eroul grec și metafora „brățării nopților” o indică Încă din punctul de plecare (ca de altfel și „terasele” din titlul celuilalt volum publicat În 1929: Plante și animale. Terase). Schimbarea unghiului de vedere se face, În chip semnificativ, prin interjecția iată, extrem de frecventă chiar În spațiul aceleiași secvențe: marcă a surprinderii imediate, spontane, proaspete a imaginilor lumii și a fluxului interior al trăirii, astfel Încît traiectul urmat de privire este un neîntrerupt lanț de uimiri În fața unor spectacole mereu reînnoite
A scrie si a fi. Ilarie Voronca si metamorfozele poeziei by Ion Pop () [Corola-publishinghouse/Science/2021_a_3346]
-
iată-te la casablanca ești fără lucru”, „iată grînele bumbacurile ca amulete” - sînt versuri extrase abia din primele secțiuni ale poemului Ulise. În Brățara nopților ele nu sînt mai puțin prezente, precum În cel dintîi panou al textului, unde, alături de interjecția amintită, semnele deschiderii ochiului spre peisajele schimbătoare se adaugă Întru sporirea sugestiei fundamentale: „În ochii noștri apele cresc și se Întunecă”, „Iată un șarpe se tîrăște peste pleoapele noastre”, „Dar iată aici În poemul acesta eu vă sărut gleznele sîngerate
A scrie si a fi. Ilarie Voronca si metamorfozele poeziei by Ion Pop () [Corola-publishinghouse/Science/2021_a_3346]
-
indispus. - Eu am aflat că e rău bolnav. - Nu chiar așa de rău. - Dacă moare? - Oo, încă nu! - Gaittany, a murit! - Da, domnule, închipuie-ți! Gaittany nu spunea niciodată "nu", spre a nu dezobliga pe cunoscuți; "da" era singura sa interjecție. Nu refuza niciodată pe nimeni la primul atac, apoi îi reducea pe toți, după metoda din anecdota lui Smărăndache. Așa o pățise Hagienuș, care venise cu o mică urnă grecească spre a o vinde Casei de Artă. - S-a făcut
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]