342 matches
-
Gosseyn stătu liniștit, dimpreună cu ceilalți, până ce băiatul intră în alcov, după care se făcu nevăzut. 6 Porniră spre... Polomar... cât putură mai curând. Ca și cum ghidul său, curteanul Breemeg, ar fi considerat - ca și ceilalți ghizi dinaintea lui - că acest interludiu era mai bine să fie cât mai scurt. În timp ce pășea grăbit pe un alt coridor lung, aproape alergând, Gosseyn profită de ocazie pentru a arunca o privire însoțitorului său. Profilul lui Breemeg, serios, concentrat, avea același nas ascuțit, puțin cam
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85127_a_85914]
-
Joan că pînă acum te-ai purtat ca un gentleman, lucru pe care mi-e greu să-l cred. Sper ca asta să se termine diseară. După mica noastră Întîlnire dublă, urmează petrecerea discretă de la Badge of Honour și un interludiu intim pe undeva. Loew Își răsuci lanțul de la vestă. — Jack, ce zici, Joan face pe inaccesibila sau chiar are atît de mulți pretendenți? Jack răsuci cuțitul În rană. — Este o puștoaică foarte populară, dar toate vedetele alea de film sînt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2036_a_3361]
-
49), de la motivarea gestului de a cerși de la statui pentru a se obișnui să fie refuzat (VI 49) la alungarea ascultătorilor găunoși veniți în grabă să-l audă ciripind, dar defel dornici să asculte cuvinte serioase (IV 27). Două dintre interludiile consacrate întâlnirilor dintre Diogene și alți oameni de vază ai timpului sunt alcătuite aproape exclusiv din pasaje împrumutate din opera lui Diogenes Laertios. Astfel, filosoful cinic calcă pe trufia lui Platon cu altă trufie, după cum remarcă interlocutorul lui (IV 26
În dialog cu anticii by Alexandra Ciocârlie () [Corola-publishinghouse/Journalistic/836_a_1585]
-
de ani dintre jumătatea secolului al XVIII-lea și începutul regimului comunist, devoluția aranjamentului devălmaș a avut loc printr-un set de adaptări, dintre care cele mai importante sunt restrângerea domeniului acțiunii colective și simplificarea graduală a arhitecturii sale instituționale. • Interludiu 1: momentul colectivizării găsește proprietatea devălmașă asupra pădurilor separată între obști, iar proprietatea asupra pământului cultivabil privatizată. După această fază, nivelul de complexitate al aranjamentului a ajuns la minimul posibil, existența sa continuând pentru întreaga perioadă a regimului comunist și
Acţiune colectivă şi bunuri comune în societatea românească by Horia Paul Terpe () [Corola-publishinghouse/Administrative/793_a_1821]
-
ani de tranziție sub două forme: în memoria participanților, respectiv în memoria scrisă. Acesta este nivelul minim al complexității instituționale a obștilor și nivelul extrem al rezilienței instituționale, cel genotipal (Ostrom, 2005) care, în acest caz, a asigurat continuitatea aranjamentului. • Interludiu 2: tranziția (1989-2000, în acest caz) reprezintă o perioadă de nedeterminare a drepturilor de proprietate, încheiată abia prin Legea Lupu (nr. 1/2000). Regimul este cel de acces deschis, încheiat prin eforturile de refacere și retrocedare a proprietății obștilor în
Acţiune colectivă şi bunuri comune în societatea românească by Horia Paul Terpe () [Corola-publishinghouse/Administrative/793_a_1821]
-
unor influențe precum deplina integrare a zonei în economia națională și eliminarea oricărei autonomii în raport cu mediul legal și administrativ. Capitolul de față se va rezuma la evoluția unui număr limitat de instituții centrale structurii aranjamentului în timpul perioadei vechi și primului interludiu. 4.3.1. Caracteristici definitorii și de stare ale obștii arhaice Obștea este forma arhaică de autoguvernare a satelor libere românești, având însă o extindere est-europeană mai largă (echivalentele sale sunt obșcina sau mir-ul în Rusia, obștina în Bulgaria
Acţiune colectivă şi bunuri comune în societatea românească by Horia Paul Terpe () [Corola-publishinghouse/Administrative/793_a_1821]
-
care obștile funcționau într-un cadru conceptual în care ne raportăm doar la constrângerile determinate de diversele reguli în funcțiune; chiar dacă apelul la reguli înseamnă să admitem existența obligațiilor ori a datoriilor, nu implică în mod necesar și admiterea drepturilor. Interludiu: despre ubicuitatea bunurilor comune Două caracteristici sunt definitorii pentru modul devălmaș de gestionare a bunurilor pe care azi le numim comune. Folosirea în devălmășie a unui bun precum izlazul însemna, pe de o parte, că niciun membru al obștii nu
Acţiune colectivă şi bunuri comune în societatea românească by Adrian Miroiu () [Corola-publishinghouse/Administrative/793_a_1759]
-
nu face vreo reducere pentru clienții speciali. Cu toate că vocea lui este atât de distorsionată încât femeia abia pricepe ce vrea să spună, înțelege în cele din urmă că englezul mai „vrea o rundă“, cu ea de data asta. Un alt interludiu punctat de exclamațiile inconfundabile ale Mariei. Femeia se întrece pe sine, scoțând gemete spectaculoase, cu schimbări de tonalități care fac impresie în salon. Ura, exclamă Tereza, cu rezonanțele unei sirene de fabrică. După o vreme, se face liniște. Fără a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
când se împlineau 30 de ani de la prima ediție, Jarre (și echipa de atunci) a reimprimat Oxygene folosind aceleași sintetizatoare. Fără să fie propriu-zis un disc editat pe 6 canale, ci un fel de wide-stereo, cum precizează autorul, cu patru interludii adăugate compoziției originale, varianta actuală dă senzația că sunetul izvorăște pretutindeni în jurul tău, ca-ntr-un vis paradisiac... În plus, datorită filmării stereoscopice, imaginea HD, proiectată pe-un ecran adecvat și văzută prin ochelari speciali, spațializează muzicienii cu instumentele lor
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2196_a_3521]
-
din gura unui personaj deghizat în așa fel încât să aibă înfățișarea unui om obișnuit, apoi, în partea a doua, din cuvintele rostite de o fantomă care își recunoaște deschis identitatea. Cele două părți ale piesei sunt despărțite de un interludiu, un dialog între waki și ky:gen, localnicul păstrător și continuator al tradiției orale, omul care nu poate vorbi despre trecut decât în temeiul celor auzite de la alții. Interludiul are, așadar, nu numai rolul de a formula recunoașterea „miracolului” apariției
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1979_a_3304]
-
deschis identitatea. Cele două părți ale piesei sunt despărțite de un interludiu, un dialog între waki și ky:gen, localnicul păstrător și continuator al tradiției orale, omul care nu poate vorbi despre trecut decât în temeiul celor auzite de la alții. Interludiul are, așadar, nu numai rolul de a formula recunoașterea „miracolului” apariției fantomei (apariție de care personajul popular, ky:gen, se minunează, fără a se îndoi însă nici o clipă de „realitatea” ei), ci și pe cel de a lega această apariție
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1979_a_3304]
-
povestirea ascultată, se va produce, în cea de-a doua parte, întâlnirea dintre waki și shite ca fantomă. Ky:gen sau credința în fantome și posibila ei deriziunetc "Ky\:gen sau credința în fantome și posibila ei deriziune" Intervenția din interludiu a personajului ky:gen, care nu se îndoiește câtuși de puțin de existența fantomelor, deși nu le-a văzut niciodată, pare menită să așeze în centrul edificiului no credința nestrămutată a acestui om simplu că morții, ca și zeii ori
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1979_a_3304]
-
stea de vorbă cu cei vii. Este credința unui personaj exclus totuși de la întâlnirea cu invizibilul: dialogul dintre shite și waki are loc în absența lui. Interesant este însă faptul că acest ky:gen poartă exact același nume ca și interludiul comic care, într-o zi de spectacol cu cinci piese no, punctează trecerea de la o piesă la alta, ca și cum ar ține să arate astfel că, în teatru, credința în invizibil coexistă cu posibila ei deriziune, într-o alternanță exemplară a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1979_a_3304]
-
în teatru, credința în invizibil coexistă cu posibila ei deriziune, într-o alternanță exemplară a „miracolului” văzut ca manifestare supranaturală cu „miracolul” parodiat și ridiculizat. Iată-l, de pildă, pe regele Emma, marele judecător din Infern, prezent deseori în aceste interludii. Puternicul și temutul rege este redus aici la o mască schimonosită, a unui soi de demon antropofag care nu reușește niciodată să-și înșface prada. Ky:gen-ul Asahina (după numele fiului neîmblânzitei Tomoe) este construit pe ideea luării în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1979_a_3304]
-
ilustreze, își va uni gestul cu fapta și îl va zgâlțâi zdravăn pe Emma așa cum își zgâlțâise și dușmanii, silindu-l pe umilitul rege să-și ceară în final iertare. Un alt ky:gen, Ts-en, tipic pentru forma parodică a interludiului, reia structura spectacolului no, cu toate personajele și componentele sale: shite, waki, ky:gen, cor și acompaniament muzical. Cântul-de-drum tradițional al lui waki devine aici cel al unui năstrușnic călugăr călător, pe care apele învolburate ale râului îl rostogolesc ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1979_a_3304]
-
fantomă a unui pretins luptător viteaz, „înarmată” cu un storcător și cu un bătător de ceai și înconjurată de „oastea” băutorilor de ceai! Ce bătaie de joc la adresa pieselor no „cu fantome de războinici”! Șirul exemplelor ar putea continua: multe interludii ky:gen, veritabile antracte între piesele no, îndeplinesc funcția de dubluri parodice, construite deseori pe deriziunea explicită a unei versiuni tragice. De pildă, este cazul ky:gen-ului Makura monoguru, care tratează parodic tema bătrânului împins la sinucidere de o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1979_a_3304]
-
dă un răspuns definitiv. Nu încape îndoială că Tsunemasa este acel no în care Zeami tratează la adevăratele lui dimensiuni indeterminabilul corpului și al umbrei. Piesa nu e structurată, cum se întâmplă de obicei, în două părți separate printr-un interludiu. Shite incarnează aici, de la bun început, o fantomă, cea a lui Tsunemasa, războinic cântăreț din lăută (biwa) și poet, venit să-l caute pe waki, preotul care tocmai se pregătea să-i facă eroului o slujbă de pomenire și să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1979_a_3304]
-
de statuie însuflețită decât ca un corp viu? Căci nu trebuie să uităm că momentul cel mai intens al întoarcerii trecutului este acela exprimat prin dansul dinaintea dispariției. „Miracolul” dintr-un no - despre care vorbesc ky:gen și waki în interludiu - este tocmai întruparea în vizibil a unui invizibil care se dezvăluie privirilor grație actorului mascat și costumat, actorul-dansator. Un zeu, un demon, dar și un om mort, atrași cu toții de magnetismul unui loc memorial. În teatrul no, invizibilul - fie că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1979_a_3304]
-
autentifică minciuna. Dar, pentru a ajunge aici, mai trebuie și ca, prin mijlocirea vreunui miracol ori a unei farse oarecare, percepția vizuală să fie tulburată de intervenția unor factori perturbatori. Iar dintre aceștia, la Shakespeare - ca de altfel și în interludiile hazlii din teatrul no, cunoscute sub numele de ky:gen -, beția e poate starea cea mai nimerită pentru a furniza o versiune comică a ravagiilor iluziei. În această perspectivă, lungul și ciudatul prolog din Îmblânzirea scorpiei, piesă contemporană cu Comedia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1979_a_3304]
-
zbor o rugăciune Sfintei Zita din Lucea, care și-a trăit viața ca servitoare, supunându-se multor austerități. M-am rugat în speranța că o va ajuta pe mama să lupte împotriva alcoolismului și a hoinărelilor nocturne. Întărit de acest interludiu de rugăciuni, am ascultat cum mi se lovește hangerul de șold. Părea o armă a moralității care mă mâna spre Cartier, fiecare lovitură a plasticului spunându-mi: „Fii curajos, Ignatius. Ai o spadă teribil de iute.“ Începusem să mă simt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
repede, pentru a mă scoate din încurcătură. Cele câteva minute trecute până să le zăresc cozile fluturând prin iarba coaptă mi s-au părut veacuri. Am alergat repede în întâmpinarea lor, prelungind cât am putut jocul cu ele. După acest interludiu, am revenit lângă bătrân, căruia ochii îi mijeau cu mai mare căldură ca altădată. Păreau ai unui tată care și-a revăzut fiul după ani și ani petrecuți în cine știe ce bătălii... “Oare ce gândește despre mine?” - mă întrebam eu, fără
Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/550_a_727]
-
preoții erau victimele ei favorite. Ah, părinte episcop Wiston, declara ea. Pur și simplu refuz să vorbesc despre mine Însămi. Îmi imaginez șuvoiul de muieri isterice ce se Înghesuie la porțile dumneavoastră, implorându-vă să fiți simpatico (apoi, după un interludiu umplut de ierarh)... dar dispoziția mea e ciudat de neasemănătoare. Nu-și divulga micul flirt cu biserica decât episcopilor și prelaților cu rang și mai Înalt. Când se Întorsese prima oară În țara de baștină, existase la Asheville un tânăr
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
propice, lunecând pe lacurile artificiale, și nori lenți navigau armonios peste vârfurile sălciilor. Luna mai a sosit prea repede și, brusc, nemaiputând suporta zidurile, Amory a Început să colinde campusul la orice oră, În ploaie sau la lumina stelelor. UN INTERLUDIU UMED ȘI SIMBOLIC Peste noapte s-a lăsat ceața. Curgea În jos din luna de pe cer, se aduna În jurul turnulețelor și fleșelor, iar la urmă s-a așezat la un nivel mai coborât, așa că vârfurile visătoare continuau să se avânte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
pământeană. Aici, Heraclit, ai găsit tu În flăcări și umbre mișcătoare profeția pe care s-o arunci În puțul secolelor moarte. Acest miez de noapte Îmi va vedea dorința umbrită Între tăciuni, Înfășurată În flacără, În splendoarea și tristețea lumii. INTERLUDIU mai 1917 - februarie 1919 Scrisoare datată ianuarie 1918, scrisă de către Monsignor Darcy lui Amory, care este sublocotenent În regimentul 171 de infanterie, portul de Îmbarcare Camp Mills, Long Island. Dragul meu, Tot ce trebuie să-mi comunici despre tine este
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
colț să doarmă, moleșit; legăturile amoroase anterioare li se păreau aventuri juvenile, oarecum comice și deloc de regretat. Pentru a doua oară În viață, Amory fusese total bulversat și acum se grăbea să Între În ritmul generației sale. UN SCURT INTERLUDIU Amory pășea agale pe bulevard și se gândea că noaptea era, inevitabil, a sa, cu fastul și carnavalul amurgului colorat și al străzilor obscure... I se părea că Închisese portativul cu armonii muribunde și că pășise, În sfârșit, din nou
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]