1,803 matches
-
debusolat. Subiecte potrivite de discuție sunt și edițiile critice întrerupte (foarte multe), edițiile critice care merg bine (prea puține), edițiile critice încheiate (unele trebuie reluate), edițiile critice necesar a fi demarate (din opera scriitorilor contemporani clasicizați). Se pot reactiva periodic interogații privitoare la opera unor mari scriitori (Liviu Rebreanu, Tudor Arghezi, E. Lovinescu sau M. Sadoveanu, de exemplu). Toate aceste subiecte posibile sunt "povestiri" de istorie literară cu final deschis. Ornea a fost, în sine, o instituție culturală și editorială, o
Gestiunea patrimoniului literar by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/12069_a_13394]
-
de nestins, o pădure de nestrăbătut, un munte imposibil de escaladat. Pe scurt, aplicasem o metodă personală a reducțiilor fenomenologice, barând temporal în spate trecutul, în față viitorul, circumscriindu-mi un prezent continuu, un azi fără sfârșit, anulând, în spațiul interogațiilor despre sine, comparația cu ceilalți (de ce mie mi se întâmplă, și lui nu?), dar și cu mine însumi dintr-un model fabricat de mine în favoarea mea (cum să mi se întâmple mie?). Mai toate antisentimentele își au sursa în acest
Diagnostic by Mirel Cană () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1368_a_2725]
-
Draga mea, dragul meu, asta a fost. Viața merge înainte, iar eu continui să-i simt gustul, să-i sorb bucuriile, iar răvășitoarei tristeți, care se încăpățânează să se instaleze din când în când, îi opun viguros răspunsul afirmativ la interogația dintr-o superbă strofă eminesciană: da, e păcat ca să se lepede clipa cea repede ce ni s-a dat.
Diagnostic by Mirel Cană () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1368_a_2725]
-
și reflexivitate. Fiu al Bărăganului, poetul se manifestă ca un vitalist. Primul său volum, Adierea tărâmului (1972), e alcătuit dintr-o suită de versuri, fără virgulă, fără punct, uneori fără titlu, doar semnul de întrebare marcând grafic cenzurarea efluviilor lirice. Interogația ontologică e de sorginte livrescă, poate reminiscență a lecturilor din Blaga. Mai târziu, poetul încearcă o meditație asupra evenimentului cotidian, inclusiv politic, cu alunecări spre o poezie encomiastică, declamatorie. Vâna sa lirică autentică îl îndrumă spre tema generală a iubirii
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286448_a_287777]
-
avu timp să-mi răspundă, părinții ei apărură și repetă ceea ce le spusese, pesemne, în odaia lor: "...am fost la cinema, mamă, cu un coleg, putem și noi să bem un ceai?" Și se uită la ea cu o falsă interogație, dar fără surâsul care ar fi trebuit s-o însoțească. Mă înclinai și îi sărutai doamnei încheietura dosului palmei, răspunsei cu aceeași vigoare strângerii de mână a soțului ei "...Victor Petrini, Culala, șeful meu, mamă, fost asistent universitar la filozofie
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
expresie vie de suferință. Soțul ei se îngrijoră și începură să-și șoptească unul altuia ceva la ureche. "Da", zise ea și se mai însenină și începu să se uite la noi cu capul ușor plecat, cu un fel de interogație chinuită și resemnată: nu e așa că o să fiți de acord? parcă ni se adresa. El se ridică, se apropie de mine și îmi șopti: "Poate să se odihnească puțin soția mea în camera dumneavoastră?" "Bineînțeles!" "Avem o propunere, continuă el
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
lume?” devine mai incitantă în varianta „Cum abordează cititorul ficțiunea și ce fel de efecte produce ea asupra acestuia?”, sau, la rigoare, „Cum a construit-o autorul și care îi este poziția față de propria-i construcție?”. Din perspectiva unor asemenea interogații, nu este greu să ne dăm seama că însuși conceptul de urmă se înfățișează ca polisemic, complex și, în ultimă instanță, ambiguu. De altfel, Paul Ricoeur a sesizat și el anvergura acestei probleme, dovadă că, în studiul său consacrat memoriei
[Corola-publishinghouse/Science/2135_a_3460]
-
său, avantajele pe care le prezintă noțiunea de urmă. Convins de faptul că funcția medierii lingvistice este infinit mai nuanțată și mai complexă decât aceea a unui ecran de netrecut, plasat între noi și lucruri, teoreticianul lansa următoare serie de interogații: Avem într-adevăr de-a face cu un ecran format dintr-un ansamblu de reprezentări, convenționale și, în consecință, opace față de referent? Sau mai curând cu o serie de pendulări între unități care poate nu sunt unități și pentru a
[Corola-publishinghouse/Science/2135_a_3460]
-
o dominantă epistemologică la una ontologică. Cu alte cuvinte, de la probleme legate de cunoaștere, la chestiuni care privesc diversele „moduri de a fi”. Nu trebuie să ne surprindă, așadar, faptul că, în epoca actuală, își fac din ce în ce mai mult simțită prezența, interogații post-cognitive, de tipul: • Ce este o lume? • Câte tipuri de lumi există, cum sunt ele alcătuite și prin ce se deosebesc între ele? • Ce se întâmplă când diferitele tipuri de lumi intră în conflict sau când granițele dintre ele sunt
[Corola-publishinghouse/Science/2135_a_3460]
-
rămâne faptul că, dincolo de fantezismul fără limite, de sentimentalismul înecat în râs, de umorul absurd și instinctul sigur al ironiei, întrebările „protagonistei” trimit - chiar dacă într-o manieră antimetafizică - la imaginea perisabilității și degradării care pândesc, deopotrivă, organicul și mecanicul. O interogație de felul celei care încheie pasajul citat mai sus („cum poate fi cineva liber când e făcut din celule?”), cu toată aparenta sa ingenuitate, aduce sugestia degradării cu cel puțin tot atâta pregnanță ca și lamentația ce urmează: „curând, curând
[Corola-publishinghouse/Science/2135_a_3460]
-
la fiare vechi/or să îmi crape farul și becul ars o să-mi atârne de două firișoare de liță.” De aceea, în ciuda incontestabilei ludicități, care ne trimite cu gândul la tehnici specifice desenului animat, cu greu am putea afirma că interogațiile motocicletei sunt pe de-a-ntregul „comice”. Rămâne în schimb un fapt incontestabil acela că Mircea Cărtărescu reușește și aici să submineze prestigiul cuvântului ca Logos. În plus, limbajul - apropiat de cel cotidian - rămâne, în ansamblu, perfect inteligibil, la antipodul obscurității
[Corola-publishinghouse/Science/2135_a_3460]
-
În plus, din momentul în care poezia nu mai este considerată un spațiu privilegiat al cunoașterii, accentul se deplasează pe chestiuni care privesc diversele moduri de a fi. Practic, se trece de la o dominantă epistemologică la una ontologică, esențiale devenind interogațiile post-cognitive de tipul celor enumerate de Brian MacHale (Ce este o lume?, Câte tipuri de lumi există, cum sunt ele alcătuite și prin ce se deosebesc între ele?, Ce se întâmplă când diferitele tipuri de lumi intră în conflict sau
[Corola-publishinghouse/Science/2135_a_3460]
-
facultăți mentale diferite (Taguieff, 1988, p. 155 și urm.; 1995, pp. 40, 238; 1997, pp. 65-66), mai rămâne să discutăm problema universalității sau a istoricității esențialismului, precum și problema variabilității criteriilor În funcție de care se elaborează categorisirile și clasificările esențialiste. Miza acestor interogații este pe cât de clară, pe atât de importantă: dacă definirea caracteristicilor vizibile (fenotipice sau culturale) drept un dat natural sau ontologic este o constantă a gândirii umane, atunci ceea ce numim Îndeobște „rasism” nu este decât manifestarea unei tendințe cognitive proprii
[Corola-publishinghouse/Administrative/1934_a_3259]
-
ai ideii de comunitate, consideră că drepturile-libertăți sunt doar niște cochilii goale dacă nu sunt prezente și condițiile materiale care să permită exercitarea lor. În particular, putem oare ignora identitatea și istoria proprie a indivizilor care alcătuiesc comunitatea politică? Această interogație intră În rezonanță cu o preocupare centrală astăzi: protejarea celor ale căror tradiții culturale minoritare se pot afla În pericol. În fond, ca și În cazul drepturilor-creanțe, este vorba despre eficientizarea garantării drepturilor individului. Dar „este oare posibil, fără pagube
[Corola-publishinghouse/Administrative/1934_a_3259]
-
aceasta, că, În unele sondaje de opinie recente, termenul etnocentrism este deseori utilizat ca sinonim pentru rasism sau xenofobie, lucru ce nu ajută deloc la clarificarea problemei. Un alt domeniu, până acum puțin sau prost explorat, se deschide investigației și interogației, căci anumite forme de antirasism s-au construit ca niște contrarasisme, după modelul formelor de rasism Împotriva cărora reacționau și/sau doreau să lupte. De exemplu, rasismului „anti-negri” În stil american (cel al partizanilor „supremației albe”) i s-a opus
[Corola-publishinghouse/Administrative/1934_a_3259]
-
decât „ca o consecință indirectă” și că, departe de a implica o dependență reciprocă a oamenilor, nu admite decât un eu și pe Dumnezeu. Sufletul creștin nu este așadar pregătit cu adevărat să accepte reformele sociale dorite de solidariști. De unde interogația legitimă cu privire la convingerea, În lupta contra mizeriei, a celui care „consideră durerea nu doar un rău necesar, ci la drept vorbind chiar un bun prețios” (Bouglé, 1906, p. 260). Originea comună a oamenilor, destinul lor comun nu sunt de natură
[Corola-publishinghouse/Administrative/1934_a_3259]
-
acte În regulă, fără patrie), care Îi este corelativă” (ibidem, p. 97)? Astfel, solidaritatea, Înțeleasă ca forță de propunere, ne Îmbogățește concepția asupra cetățeniei și refuză să reducă politica la exercitarea unei simple competențe tehnice. Dimpotrivă, vede În ea o interogație asupra formelor legitime de obligații care ne leagă de ceilalți, concurând astfel la formarea unui spațiu public supus deliberării. Astfel, solidaritatea contribuie la definirea unei concepții asupra dreptății. Nu putem decât să subscriem la analiza lui Christian Ruby, care vede
[Corola-publishinghouse/Administrative/1934_a_3259]
-
în orice caz, îl situează într-un context viu, și-l asumă într-o experiență de care nu se poate face abstracție. Paginile următoare vor cuprinde patru capitole, dintre care primele două vor încerca să precizeze care este astăzi sensul interogației sau întrebării filosofice. De ce există încă și astăzi întrebări filosofice? Cum s-a răspuns până acum la această întrebare și care ar putea fi noile modalități de a răspunde la o asemenea întrebare? Al treilea capitol va fi dedicat direct
De ce filosofia by Armando Rigobello () [Corola-publishinghouse/Science/100977_a_102269]
-
o situație de fapt, o contestare căreia trebuie să-i dăm un răspuns, și pentru că uneori, astfel de provocări, pot constitui prilejuri eliberatoare, menite să purifice filosofia însăși de încrustări irelevante, de neînțelegeri și condiții datorate experiențelor din trecut. I. Interogația Noi posibilități de «mirare» Filosofia, după cunoscuta expresie a lui Aristotel, s-a născut din mirare, adică din tresărirea de uimire pe care omul a încercat-o, în momentul în care s-a oprit și a reflectat asupra modului în
De ce filosofia by Armando Rigobello () [Corola-publishinghouse/Science/100977_a_102269]
-
este vorba în ambele cazuri de o atitudine fundamentală prezentă în fiecare om care se trezește la propria autenticitate. Cel care deține tehnica discursului filosofic poate traduce această atitudine într-un limbaj riguros și într-un cadru conceptual, ce fac interogația mai clară în structura și în conținuturile ei, evidențiindu-i conexiunile și perspectivele subtile, însă sensul de bază precede aceste tehnici, care, în absența lui, sfârșesc totuși prin a se transforma în simple exercitări metodologice. Omul nu se naște filosof
De ce filosofia by Armando Rigobello () [Corola-publishinghouse/Science/100977_a_102269]
-
unul dintre elemente, însă acesta nu este nici singurul și nici cel mai important. Kierkegaard leagă filosofia de exercițiul îndoielii. Între acea «fisură» de care s-a vorbit mai sus și «exercițiul îndoielii» există o conexiune intrinsecă. Filosofia apare ca interogație și îndoială față de «căile netede» ale opiniei comune sau ale sistematizărilor conceptuale exhaustive, o îndoială pusă în mișcare de înțelepciunea, superioară sugestiilor, și de luciditatea tare. Aceasta cere o forță interioară, un echilibru și o detașare prin implicare; o libertate
De ce filosofia by Armando Rigobello () [Corola-publishinghouse/Science/100977_a_102269]
-
detașare prin implicare; o libertate spirituală exprimată prin angajare și atitudine, caracteristici tipice unei depline maturizări, unei umanități specifice vârstei mature, dar care se poate manifesta și la alte vârste, desigur, cu anumite limite și în forme parțial diferite. Îndoială, interogație și cercetare, trei termeni ce descriu, în ordinea lor, o succesiune de poziții: stabilirea unui context, triumful asupra unei iluzii, descoperirea unei fisuri; apoi, interogarea, deschiderea unei probleme; în sfârșit, încercarea de a o rezolva. «Skepsi» în limba greacă înseamnă
De ce filosofia by Armando Rigobello () [Corola-publishinghouse/Science/100977_a_102269]
-
mai întâlnit. Întrebarea de ce filosofia? sfârșește prin a se intersecta cu cealaltă întrebare: ce este filosofia? Acest fapt deschide o problematică a cărei proporție depășește cadrul analizei noastre. Ne limităm să așezăm această problemă în tensiunea termenilor ei: filosofia este interogația de care nu ne putem dispensa fără a nu pierde ceva din propria umanitate. Poate că, în mod paradoxal, ordinea celor două întrebări ar putea fi inversată: odată ajunși la justificarea filosofiei (de ce filosofia?) s-ar putea continua cu o
De ce filosofia by Armando Rigobello () [Corola-publishinghouse/Science/100977_a_102269]
-
cu privire la lărgirea sau restrângerea ariei speranțelor noastre, aceasta și ca o consecință a cunoștințelor dobândite. Ajungem astfel să descoperim că sub orice întrebare se află implicită referința la cele trei întrebări kantiene, pe care le-am menționat deja. Prin urmare, interogația filosofică este condiția oricărei alte forme de interogație; este, totodată, propria sa interogație. Putem spune, întorcându-ne la imaginea inițială, că «fisura» este «in interiore homine»; atunci când, de la funcționalismul operațional solicitat de cunoștințele științifice și de la soluțiile tehnice, ne ridicăm
De ce filosofia by Armando Rigobello () [Corola-publishinghouse/Science/100977_a_102269]
-
și ca o consecință a cunoștințelor dobândite. Ajungem astfel să descoperim că sub orice întrebare se află implicită referința la cele trei întrebări kantiene, pe care le-am menționat deja. Prin urmare, interogația filosofică este condiția oricărei alte forme de interogație; este, totodată, propria sa interogație. Putem spune, întorcându-ne la imaginea inițială, că «fisura» este «in interiore homine»; atunci când, de la funcționalismul operațional solicitat de cunoștințele științifice și de la soluțiile tehnice, ne ridicăm la valoarea lor, se ivește întrebarea legată de
De ce filosofia by Armando Rigobello () [Corola-publishinghouse/Science/100977_a_102269]